Mitropolia Ardealului, Anul XXXI, Nr.

6, Noiembrie-Decembrie, 1986

t E M I L I A N
DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL EPARHIEI ORTODOXE ROMANE A ALBA IULIEI

Iubitului nostru cler, cinului monahal și dreptmăritorilor creștini

din această de Dumnezeu păzită Episcopie, Har, milă și pace de la Iisus
Hristos Cel ce S-a născut în Betleem, iar de la Smerenia Noastră, dra­
goste părintească și arhierești binecuvîntări.
„Care pentru noi oamenii și pentru a
noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri
și S-a întrupat de Ia Duhul Sfînt și din
Fecioara Maria și S-a făcut om ..."
(Din Simbolul credinței)
Prea Cucernici Părinți,
Cinstit cin monahal,
Iubiți credincioși,
Ori de cite ori participăm Ia Sf. Liturghie, între cele două momente prin­
cipale: citirea Sf. Evanghelii și Prefacerea Sf. Daruri, rostim Simbolul de Credință
sau Crezul, care este formularea pe scurt a învățăturii creștine. Prin cuvintele
acestui Simbol, ale Crezului exprimăm credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sf.
Duh, deci în Sfîntă Treime, în Sfîntă Biserică și în Sfintele Taine, în învierea
morților și viața cea veșnică. Astfel, după ce îl mărturisim pe Dumnezeu Tatăl,
Creatorul cerului și al pămîntului, îl mărturisim pe Dumnezeu Fiul Cel Unul
Născut din Tatăl mai înainte de veci, „lumină din lumină, Cel deoființă cu Tatăl
prin Care toate s-au făcut".
în nici o altă zi din cursul unui an cuvintele despre pogorîrea din ceruri
și despre întruparea de la Duhul Sfînt și din Fecioara Maria, nu au semnificație,
nu ne pătrund atît de puternic, nu ne sensibilizează sufletește ca în ziua Marelui
Praznic al Crăciunului, cînd noi, ca de fiecare dată, mărturisim credința cea ade­
vărată, că „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om pentru noi oamenii și pentru a noastră
mîntuire".
Iată, iubiți! noștri, mesajul care ne vine an de an din Betleem de la ieslea
în care S-a născut Pruncul Iisus și care străbate de aproape 2000 de ani istoria
omenirii, veste care a pătruns din nou în casele noastre, în cele mai tainice loca­
șuri ale sufletelor noastre. Ca o rază de lumină în care scînteiază fulgii de nea,
vestea nașterii pruncului Iisus ne face să vibrăm de bucurie, să avem o stare
pe care cuvintele nu o pot reda ci doar sufletul o simte și o trăiește. De la cei
mici care abia rostesc primele cuvinte dintre care nu lipsesc rugăciunile alături
de mamă sau bunică și așteaptă un înger sau pe bătrînul Moș Crăciun să le aducă
daruri și să le așeze sub bradul frumos împodobit și pînă la cei ce au tîmplele
impodobite de firele încărunțite semn al experienței și înțelepciunii dobîndite de-a
PASTORALE ARHIEREȘTI 49

lungul vremii și care mulțumesc lui Dumnezeu cu smerenie că au ajuns încă o

dată seara de Ajun și ziua de Crăciun, — cu toții trăim clipe de înaltă simțire
duhovnicească. Totul pare învăluit de taină, de o lumină deosebită în spatele
căreia se află Pruncul Iisus culcat în iesle. Fecioara Maria și Dreptul Ioslf, îngerii
din cer cîntînd: „Mărire întru Cei de sus lui Dumnezeu și pe pămînt pace și între
oameni bunăvoire" (Luca 2, 14), păstorii, slăvind și magii călătorind călăuziți de
stea, venind Ia închinare, aducîndu-I daruri ca unui împărat, Arhiereu și Profet,
minune de care se face părtașă întreaga făptură.

lubiții noștri fii sufletești,

Fiecăruia ne stăruie în gînd, în conștiință, în suflet întrebarea: Ce s-a petre­
cut atunci? Ce taină mare s-a săvîrșit? Și în încercarea de a pătrunde, atît cit
ne este dat puterii noastre omenești de a înțelege misterul acesta al întrupării
Fiului lui Dumnezeu din frămîntătura noastră omenească, avem întru ajutor și
călăuză Revelația sau Descoperirea Dumnezeiască păstrată în Sf. Scriptură și Sf,
Tradiție. Avem, deci, ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit, ne-a făcut cunoscut
pentru ca noi să știm atît cît ne este necesar pentru mîntuire.
Vechiul Testament cu toată descoperirea dumnezeiască pe care o cuprinde
este orientat spre momentul în care Răscumpărătorul făgăduit de Dumnezeu
protopărinților noștri Adam și Eva după căderea în păcat, va veni și va ridica
pe om din starea Iui de decădere, aducîndu-1 și întorcîndu-1 Ia Dumnezeu.
Răscumpărătorul avea să fie însuși Fiul lui Dumnezeu, Care prin fire este
Dumnezeu Adevărat și Care S-a născut ca om din Sf. Fecioară Maria în Persoana
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Este minunea prin care ni se descopere adevărul
că Firea sau natura dumnezeiască a Lui s-a unit cu firea noastră omenească șl
prin aceasta, natura omenească a fost ridicată la starea cea dintîi, cea mai înaltă
treaptă a existenței sale. în această unire, trăsăturile noastre omenești n-au fost
schimbate sau strîmtorate ci au fost armonizate, potrivite cu voia și cu lucrarea
lui Dumnezeu. Rațiunea, puterea de judecată a omului n-a fost îngrădită ci a
fost deschisă șl luminată spre orizontul nemărginit al realității dumnezeiești, spre
cunoașterea lui Dumnezeu.
Prin Pruncul născut în Betleem s-a realizat unirea desăvîrșită dintre Dum­
nezeu și om, firea dumnezeiască se împărtășește șl îngemănează cu firea ome­
nească, iar natura noastră omenească se unește cu firea dumnezeiască. Aceasta
este marea taină a Nașterii Fiului lui Dumnezeu ca om. „Dumnezeu se face om
ca noi, iar omul se îndumnezeiește."
Despre această realitate, că însuși Fiul lui Dumnezeu este Cel ce S-a născut
din Sf. Fecioară Maria ne vorbește lămurit Sf. Scriptură. La Buna-Vestire îngerul
Gavriil spune Fecioarei Maria: „Duhul Sfînt se va pogori peste tine și puterea
Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea și Sfîntul Care se va naște din tine
Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35). Sf. Fecioară a păstrat taina aceasta
în sufletul ei. Mai tîrziu, cînd Dreptul Iosif, văzînd că logodnica lui are în pîntece,
vrea să o părăsească în ascuns, îngerul Domnului vine și-i descoperă și lui taina:
„Iosife, fiul lui Dauid, nu te teme a lua pe Maria logodnica ta. că ce s-a zămislit
intr-insa este din Duhul Sfînt" (Matei 1, 20). Despre Fiul, despre Logosul sau
Cuvîntul Iui Dumnezeu, Care S-a făcut trup, Sf. Evanghelist loan mărturisește:
„nu din singe, nici din poftă trupească nici din poftă bărbătească ci de la Dum­
nezeu S-a născut" (Ioan 1, 13).
Taina aceasta a Fiului lui Dumnezeu întrupat a început să fie cunoscută
prin propovăduirea și prin întreaga activitate a Mîntuitorului Hristos, Care spunea
despre Sine: „Eu sînt Plinea Cea vie Care S-a pogorit din cer" (Ioan 6, 51), iar
în altă parte zice: „Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume" (loan 14, 23). Sfinții
Apostoli șl cei ce au crezut în Mîntuitorul, cei ce L-au urmat prin înnoirea vieții,
au fost primii care au primit această taină. Astfel, prin glasul Sf. Apostol Petru
ucenicii mărturiseau: „Noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos Fiul lui
Dumnezeu Celui viu" (loan 6, 69). Neînțelegînd această lucrare dumnezeiască, o
parte din iudei se mirau și se întrebau: „Au nu este Acesta fiul lui Iosif și nu
știm noi pe tatăl său și pe mama sa? Cum spune el acum, M-am coborit din

4
50 MITROPOLIA ARDEALULUI

cer?“ (Ioan 6, 42). Aceste nedumeriri le-au avut pentru că iudeii n-au putut pă­
trunde taina întrupării Sale din Sf. Fecioară Maria.
Din Ierusalim, din Țara Sfîntă, adevărul despre Mintuitorul lumii, despre
Fiul lui Dumnezeu întrupat, s-a răspîndit în întreaga lume prin propovăduirea
Sf. Apostoli și de Ia ei prin episcopi și preoți, primindu-1 și noi cei de astăzi
ușa cum înaintașii noștri au primit mesajul mîntulrii prin cuvintele Sf. Apostol
Andrei.
Bucuria Nașterii Mîntuitoruiui este deplină numai in sufletul luminat de
această taină a întrupării, numai la cei care au convingerea că și noi ca oameni
sîntem ridicați ia Dumnezeu prin coborîrea Fiului lui Dumnezeu ia noi. Aceștia
s-au pregătit să dea sălaș în sufletele lor Pruncului lisus, curățindu-se de păcate
prin Taina Sf. Spovedanii în perioada de post ce a trecut și apoi împărtășindu-se
cu Trupul și Sîngele Mîntuitoruiui, Jertfa de împăcare cu Dumnezeu, Jertfa tnin-
tuitoare.
lubiții noștri fii duhovnicești,
întruparea, Jertfa de pe Cruce, învierea și Înălțarea Mîntuitoruiui Hristos
au adus împăcarea omului cu Dumnezeu. El este pacea noastră. El a surpat pere­
tele cel despărțitor al vrăjmășiei cu Dumnezeu (Efeseni 2, 14—15) dar a adus și
pacea pe pămînt și buna învoire între oameni, așa cum au vestit îngerii la Bet-
leem. Această pace ar trebui să fie dorința și strădania sinceră a întregii omeniri
din vremurile noastre.
Avem bucuria că în acest an și chiar în preajma acestui Mare praznic, po­
porul român a și făcut un mare pas semnificativ pe calea promovării păcii, fiind
pildă de urmat pentru alte popoare ale lumii. Astfel, anul 1986, care a fost declarat
an internațional al păcii nu a rămas fără ecou în conștiința poporului nostru, care
a concretizat prin noi fapte arătînd că trebuie să privim pacea ca bun al întregii
omeniri. In acest sens fiecare ne-am dat adeziunea la noua și strălucita inițiativă
de Pace a Președintelui țării noastre. Excelența Sa Domnul Nicolae Ceaușescu
prin referendumul organizat în 23 noiembrie a. c. în cadrul căruia am subscris
prin votul nostru, ca prin fapte de muncă, de disciplină, să dovedim atașamentul
față de strădaniile care se depun pentru pace, pentru o viață mai bună, mai
prosperă.
Pe lingă preocupările de pace ale poporului nostru, tot în acest an am avut
fericitul prilej să trăim istorica aniversare a 600 de ani de la urcarea pe tronul
Țării Rromânești a marelui luptător pentru independență și neatîrnare, a voie­
vodului Mircea, biruitorul de la Rovine și ctitor al mănăstirii Cozia, veche vatră
de trăire a spiritualității românești, care a creat momente de înaltă trăire și
simțire patriotică românească.
Dar viața Bisericii noastre Ortodoxe în anul 1986 a fost umbrită de trecerea
la cele veșnice a Fericitului întru pomenire Patriarhul Iustin Moisescu, una din
personalitățile de seamă ale Bisericii neamului nostru. După această pierdere,
bunul Dumnezeu a rînduit ca la cîrma Bisericii noastre să fie ales cel de al
cincilea Patriarh în persoana I. P. S. Teoctist — Mitropolitul Moldovei și Sucevei,
fiu al meleagurilor moldovene, din binecuvîntatul ținut al Botoșanilor, ostenitor
Ia Arhiepiscopia Bucureștilor ca Episcop vicar-patriarhal, apoi Arhipăstor al Epis­
copiei Aradului, al Mitropoliei Olteniei și o vreme Ia cîrma Mitropoliei Transil­
vaniei, ca mitropolit locotenent. întronizat după tradiția ortodoxă în ziua de 16
noiembrie ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh
al Bisericii Ortodoxe Române, întronizare la care au participat fiii Bisericii Orto­
doxe Române, ierarhi, cler și credincioși și reprezentanți ai celorlalte Culte din
țara noastră, precum și ai multor Biserici de peste hotare, momentul a fost trăit
cu înalte simțăminte duhovnicești și patriotice.

Sfîntul acestui an cu roade binecuvintate de Dumnezeu și pasul pe care îl

vom face în noul an 1987, cu noi bune nădejdi, ne dau încredințarea altor noi
împliniri, căci aniversarea a 40 de ani de la proclamarea Republicii va fi prilej
de afirmare a noilor zidiri din patria noastră în cadrul cărora și Biserica și-a
PASTORALE ARHIEREȘTI 51

desfășurat activitatea în condiții de libertate, adăugind noi înfăptuiri zestrei spi­

rituale moștenite de la înaintași.
Pentru Centrul nostru Eparhial, anul pe care ne pregătim să-l încheiem, a
Însemnat împlinirea a 10 ani de cînd, prin voia lui Dumnezeu și prin larga în­
țelegere a ocîrmuirii de stat, a fost readus la viață istoricul scaun episcopal al
Alba luliei. A fost un potrivit prilej de a se analiza activitatea desfășurată în
acest timp, dar și ceea ce mai trebuie făcut pentru zidirea sufletească a credin­
cioșilor noștri și pentru bunul mers al vieții bisericești în Eparhie.

Iubiți credincioși,
Praznicul Nașterii Domnului ne aduce an de an în conștiință locul modest,
sărăcăcios în care S-a născut împăratul Cerurilor și alături de Dumnezeiescul
Prunc o vedem pe Sf. Fecioară Maria, Maica Domnului și Maica noastră, a tuturor.
Darul ei de Născătoare de Dumnezeu o deosebește de oricare altă făptură ome­
nească, de oricare altă femeie, iar prin aceasta întregim înțelesul întrupării,
pentru că, dacă cea care a născut pe pruncul Iisus este Născătoare de Dumne­
zeu, atunci și Cel născut este Dumnezeu adevărat și în același timp și om ade­
vărat. Dumnezeu a rînduit ca Sf. Fecioară Maria să fie vasul cel ales în care
să sălășluiască Fiul Său și de aceea ea stă alături de Fiul ei și o prăznuim a
doua zi de Crăciun, ca cea mai apropiată șl pururea mijlocitoare în rugăciunile
noastre către Fiul ei și Dumnezeul nostru.
In aceste clipe, glasul colindătorilor ne stăruie în suflete, glasul acela sfînt
care poartă din veacuri bogăția de neprețuit a colindelor noastre tradiționale:
Astăzi s-a născut Hristos,
Mesia chip luminos,
Lăudați și cîntați,
Și vă bucurați!
Alături de urările colindătorilor, cu dragoste părintească vă dorim să prăz-
nuiți Sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei cu noi și alese
bucurii și împliniri duhovnicești. In același timp ne rugăm Bunului Dumnezeu
să rînduiască un an nou în care să pășim cu bogate împliniri și sporită rîvnă pe
calea mîntuirii și pentru statornicirea păcii în lume, dînd slavă dumnezeiescului
Mîntuitor născut în peștera din Betleem, prin graiul sfînt al colindului străbun:
Și-acum te las fii sănătos
Și vesel de Crăciun
Dar nu uita cînd ești voios
Creștine să fii bun.
Al vostru de tot binele doritor și rugător fierbinte către Fiul lui Dumnezeu
născut pentru mîntuirea noastră,
t EMILIAN
Episcop al Alba luliei