Revista Teologică, Serie Nouă, Anul V, Nr.

4, Octombrie-Decembrie, 1995
18 REVISTA TEOLOGICA

+ IOAN
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL DE DUMNEZEU PAZITEI
EPISCOPII ORTODOXE ROMÂNE A ORADIEI

Iubitului cier, cinului monahal și binecredincioșilor creștini, har,

milă și pace de la Iisus Hristos, Domnul nostru, iar de la smerenia
noastră arhierești binecuvântării

„Creșteți... și stăpâniți pămân­

tul" (Fac. 1, 28).
„Iisus creștea cu Înțelepciunea și
cu vârsta și cu harul la Dumnezeu
și la oameni" (Lc. 2, 52).

Din mulțimea nuanțelor frumoaselor noastre simțăminte, Nașterea

Mântuitorului ne prilejuiește mereu, alte și alte bucurii ce coboară
din izvorul nesecat al Sf. Treimi, cea mai presus de minte și de cuvânt.
Cântările noastre bisericești vin și ele prin textele lor înțelepte
și melodiile lor pline de mireasmă duhovnicească să întregească înăl-
țatoarea gamă a acestor simțăminte sfinte.
Parafrazând colindul „Din an în an sosesc mereu la geam cu Moș
Ajun", putem spune că „din an în an gustăm mereu colindul sfânt
și bun".

Iubiții noștri credincioși,

în anul acesta de Sărbătoarea Nașterii am socotit de cuviință să

ne oprim asupra celor două versete citate mai sus, unul de la începu­
tul Sfintei Scripturi și altul de la începutul Noului Testament.
Primul ne amintește de porunca dată de Dumnezeu primilor oa­
meni zicându-le: „Creșteți și stăpâniți pământul", iar al doilea ni-L
prezintă pe Mântuitorul care „creștea cu înțelepciunea și cu vârsta și
cu harul la Dumnezeu și la oameni".
Este îndeobște cunoscută tălmăcirea pe care Sfinții Părinți ai Bi­
sericii o dau referitor la cuvântul „creșteți". El nu se referă doar la o
creștere biologică, ci la o creștere cu un înțeles mult mai adânc, la o
creștere duhovnicească, la o maturizare spirituală, la o statornicire
temeinică în tot lucrul bun, la o asemănare cu Dumnezeu cât e posibil
omenește, care creștere dacă ar fi plinit-o primii oameni nu ar fi mân­
cat din pomul oprit și nu ar fi avut parte de atâtea necazuri și neno­
rociri.
Știa Dumnezeu că numai crescând duhovnicește ar fi înțeles cum
să stăpânească pământul cu folos și nu spre pierzare.
O poruncă dată chiar și de Dumnezeu nu este totdeauna ascultată
și împlinită. Dar nu e tot atât a împlini sau a nu împlini porunca dum­
nezeiască. Neascultând porunca primii oameni au descrescut duhov-
PASTORALE ARHIEREȘTI 19

nicește și ca urmare au crescut în pământul curat și bun spinii și pă-

lămida și nu numai în pământul curat și bun, ci și în pământul sufle­
telor lor au crescut spinii urii care le-a întunecat mintea și le-a secat
inima de frumusețile iubirii încât frații au ajuns să se ucidă unii pe
alții, Cain ucide pe fratele său Abel, durere simțită adânc și în sufle­
tele părinților lor, Adam și Eva.
Până astăzi spinii urii întunecând mințile oamenilor, așa precum
constatăm, s-a ajuns a se ucide frate pe frate, popor pe alt popor, spre
marea nefericire a multor nevinovați. Așa s-a ajuns la distrugerea pă­
mântului, uitându-se că lumea e un dar al lui Dumnezeu dăruit nouă
oamenilor după expresia unuia dintre cei mai mari teologi români.
Datorită acestor invenții sofisticate de armament distrugător s-a
pustiit nu numai pământul ci și atmosfera printr-o otrăvitoare polua­
re. Toate acestea ca o urmare a descreșterii noastre duhovnicești care
duce la secătuirea iubirii dumnezeiești în sufletele noastre. Vai nouă!
Dacă primii oameni ar fi crescut duhovnicește și ca urmași ai lor
am fi crescut și noi, ar fi arătat altfel fața lumii, altfel frățietatea și
comuniunea între noi oamenii. Nu s-ar fi destrămat atâtea familii. Am
fi avut mai mult folos din agonisita părinților noștri. Nu ne-am fi cau­
zat noi înșine atâtea boli incurabile. Și cine ar putea enumera neno­
rocirile și primejdiile ce le aduce în persoana noastră, în familie și so­
cietate această descreștere duhovnicească. Doamne miluiește!

Iubiți credincioși.

Al doilea text referitor la Cel născut în iesle, la Domnul nostru

Iisus Hristos, ne relatează că El „creștea cu înțelepciunea și cu vârsta
și cu harul la Dumnezeu și la oameni". Este vorba în acest verset de
creșterea duhovnicească a firii Sale omenești luată din Sfânta Fecioa­
ră și prin ea ne-a recapitulat pe noi toți în ipostasul dumnezeirii sale.
Un exemplu viu grăitor al acestei creșteri îl întâlnim in eveni­
mentul din templu, când Iisus de abia la vârsta de 12 ani îi uimea prin
întrebările și răspunsurile sale pe cărturari și farisei.
In tot decursul vieții Sale Mântuitorul creștea în îndumnezeirea
firii Sale omenești în cel mai înalt grad, de la Naștere și până la înăl­
țare, urmând ca să-și reverse darurile Sale prin Sf. Biserică asupra
credincioșilor ei. Starea firii noastre omenești de după Nașterea Dom­
nului nostru Iisus Hristos se deosebește de cea a primilor oameni, în
ceea ce privește întărirea în har, pentru că prin venirea Sa la noi am
luat toți har peste har, după cuvântul Evangheliilor de la Sărbătorile
noastre bisericești.

Dreptmăritorilor creștini,

Care este atitudinea noastră în ceea ce privește creșterea persoa­

nei noastre în harul lui Dumnezeu? Ne străduim noi sincer în a creș­
te duhovnicește? Să medităm fiecare acest răspuns în taina inimii, în
adâncul conștiinței, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Este

2*
20 REVISTA TEOLOGICA

adevărat că în copilăria noastră după ce ne-am spălat în Taina Sfân­

tului Botez am cunoscut frumusețile acestui har, dar pe urmă, după
expresia unui mare psiholog român, au urmat ocolurile înstrăinărilor
de tot felul, ale întreitelor valuri, nu lipsite de încercări și ispite amă­
gitoare, ale unor duhuri înșelătoare.
Văzând atâta purtare de grijă față de noi a bunului nostru Dum­
nezeu, cum vom putea rămâne nepăsători? Să căutăm ca în înfrânare
și răbdare, în rugăciune și stăruințe neîncetate să încercăm să creș­
tem cu înțelepciunea și cu vârsta, fără a ne lăsa duși în mari ocoluri
înstrăinate, atât cât e cu putință omenește. Mereu să avem trează în
conștiință învățătura din svetilna Nașterii care zice: „Cercetatu-ne-a
pe noi Mântuitorul nostru răsăritul răsăriturilor și cei din întuneric și
din umbră au aflat adevărul, că din Fecioara s-a născut Domnul". A-
vem în cele dinlăuntru ale noastre asigurarea nedistrusă a chipului
Său, slavă lui Dumnezeu, încât putem zice cu Sf. Ap. Pavel: „câzuți
dar nu de tot".

Iubiți credincioși,

Lupta noastră pentru creșterea duhovnicească este mereu ajutată

de darurile Bisericii. Biserica ne însoțește pe tot drumul vieții noas­
tre până la sfârșitul veacurilor împreună cu Mântuitorul, fapt pentru
care se cade a avea o susținută încurajare și o nădejde neștirbită.
Știa Mântuitorul că vom avea lipsă de darurile Bisericii chiar din
prima zi a nașterii noastre, de aceea ne-a lăsat Taina Sf. Botez ca
ajutor de har la început de drum. Ne-a înarmat de la început cu pu­
terea Sf. Cuminecături și cu darul creșterii duhovnicești prin „Pece­
tea darului Duhului Sfânt".
Știa Mântuitorul că haina curată a Sf. Botez nu o vom păstra cu­
rată, de aceea ne-a rânduit al doilea Botez, cel al lacrimilor în Taina
Sf. Spovedanii și din nou înviorându-ne prin împărtășirea cu trupul și
sângele Său. Știa că pe cărările vieții vom întâmpina diferite nepu­
tințe trupești și sufletești, de aceea ne-a ocrotit cu Taina Sf. Maslu.
Știa că după căsătorie vom avea mereu lipsă de o întărire sufle­
tească, de aceea ne-a binecuvântat viața familiei cu binecuvântare
Cerească în Taina Nunții.
Și toate aceste daruri le-a revărsat prin Biserică asupra noastră
prin marea Taină a Preoției care a intrat în planul lui Dumnezeu de
mântuire a lumii încă de la începutul creării omului, întâi ca o umbră
prin simbolurile jertfelor arhiereilor Vechiului Testament apoi prin
realitatea Jertfei Marelui Arhiereu Domnul nostru Iisus Hristos, a că­
rui jertfă și arhierie se vor actualiza în Biserică până la sfârșitul vea­
curilor într-o lucrare cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
Tot prin purtarea Sa de grijă Dumnezeu ne călăuzește prin înge­
rul nostru păzitor spre marea trecere în veșnicie, dându-ne binecu­
vântarea și iertarea Sa tot prin Biserică la ieșirea noastră din lumea
aceasta.
PASTORALE ARHIEREȘTI 21

Și dacă uneori s-ar întâmpla să ne înstrăinăm de la calea cea

dreaptă, sa ne rămână mereu trează în conștiința noastră scena cu fiul
risipitor din Sf. Evanghelie care nu a uitat casa Tatălui Său și s-a
aprins de dorul întoarcerii acasă.
M-aș bucura mult dacă prin împărtășirea cu darurile Bisericii ne
vom aprinde de dorul sfânt de a sta strânși uniți în jurul Bisericii
noastre strămoșești contribuind astfel și la întărirea unității neamu­
lui nostru românesc. Vă aduc din nou aminte iubiții noștri credincioși
de pastorala trimisă, prin care v-am rugat să sprijiniți construirea ca­
tedralei noastre din Oradea, care am dori să fie o catedrală ortodoxă
și românească în acest colț de țară.
Rog pe Bunul nostru Dumnezeu ca să ne sprîjinească pe fiecare
în parte, familiile noastre, țara noastră și pe locuitorii tuturor țărilor,
ca să creștem duhovnicește și astfel să ajungem la mai multă pace și
frățietate pe planeta noastră spre marele nostru bine vremelnic și
veșnic.
Vă doresc ca Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului
Nou și Bobotezei să le petreceți într-o frumoasă atmosferă duhovni­
cească.
Al vostru sincer rugător către bunul nostru Dumnezeu pentru în­
tărirea noastră în tot lucrul bun.
t /OAN
Episcopul Oradiei

Dată în reședința noastră episcopală din Oradea, la praznicul Naș­

terii Domnului din anul mântuirii 1995.