Mitropolia Ardealului, Anul XXXIII, Nr.

6, Noiembrie-Decembrie, 1988

+ TEOFIL
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOP AL ARHIEPISCOPIEI VADULUI, FELEACULUI
ȘI CLUJULUI

Iubitului nostru cler și binecredincioșilor creștini din această eparhie:

har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi calde urări de bine și
arhierească binecuvântare.
„Eu am venit pentru ca oamenii viață
sd aibă și s-o aibă din belșug" (loan 10, 10)

lubiții mai fii sufletești,

Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a binecuvântat să poposim din nou la
peștera Betleemului și să ne bucurăm prăznuind venirea la noi a Mîntuitorului
lumii și al nostru, al fiecăruia dintre noi.
Iisus a venit la noi ca să ne dăruiască viață lăuntrică, aici jos pe pămînt și
viață preamărită sus, „în corturile cele veșnice" (Luca 16, 9).
El însuși a mărturisit-o spunînd: „Eu am venit pentru ca oamenii să aibă
viață și s-o aibă din belșug" (loan 10, 10).
El ne îmbie o viață mai bogată decît tot ceea ce noi am putea avea în alt
chip, o viață atît de nouă pe de-a întregul, încît noi trebuie să ne naștem din nou
— în botez — pentru a o dobîndi (loan 3, 3—8). Ea face ca viețile noastre rănite
și pătate să fie cu adevărat omenești. Mai mult, chiar ea ne face părtași vieții lui
Dumnezeu. De la început Dumnezeu a făcut pe om nu numai spre a fi făptura
Lui, ci pentru a fi prietenul Său: „De acum nu vă mai zic vouă slugi, că sluga
nu știe ce face stăpînul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate cite
am auzit de la Tatăl Meu, vi le-am făcut cunoscute" (Ioan 15, 15).
De fapt, aceasta este pricina pentru care Dumnezeu a creat lumea, pricina
pentru care a împlinit toate faptele milostivirii izbăvitoare, pentru care El a
îngăduit toate necazurile istoriei omenești. Ținta ultimă a tuturor lucrurilor este
că în Hristos toate ființele omenești, create prin dragostea ziditoare a lui Dum­
nezeu, să poată să vină la El întru slobozenie și să se împărtășească de viața
îmbelșugată a Treimii celei atotfericite. In cele ce urmează, vom vedea în treacăt,
viața pe care Hristos ne-o îmbie și cum o putem dobîndi și spori, cum putem s-o
facem văzută. Vom afla că această viață nouă este un dar al lui Dumnezeu, întru
Hristos Domnul nostru.

Iubiți credincioși,
Pruncul născut în Betleem a fost întru totul un prunc omenesc, avînd fire
omenească ca și noi, înzestrat cu toate ale noastre, dar fără de păcat. In același
timp, El a rămas Fiul lui Dumnezeu, cum a fost mai înainte de întrupare. S-a
coborît la noi, ca pe noi să ne ridice la El, să ne dăruiască viață harică, viață
dumnezeiască, să ne înfieze. Evanghelistul Ioan ne-a asigurat scriind în cartea sa:
„Și cuvîntul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr ...Și
noi toți am primit din plinătatea Lui, și har peste har... Celor ce cred în numele
8 MITROPOLIA ARDEALULUI

Lui, le-a dai dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu... născuți din Dumnezeu"
(loan 1, 14—16; 12, 13).
Viața nouă pe care Hristos ne-a dobîndit-o prin lucrarea Lui de răscumpărare,
nu este nicidecum impusă oamenilor cu forța. In deplină slobozenie ei pot să
primească viața care îi ridică la libertatea copiilor Iui Dumnezeu și să crească întru
dînsa. în deplină slobozenie pot să se alipească de Hristos, viața cea adevărată și
să se deprindă a aduce roade de fapte bune, cu mare îmbelșugare.
Cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri — ne spune Hristos —
acela va intra întru împărăția cerurilor. Numai ducînd o viață plăcută Iui Dumne­
zeu, păzind poruncile Lui, izvorîte toate din porunca cea mare, care este să iubim
pe Dumnezeu mai presus de toate, ajungem să trăim în lume viața cea nouă, pe
care am primit-o de Sus.
Iată ce ne învață Pavel Apostolul în epistola lui către Efeseni: „Altă dată
erați întuneric, iar acum sînteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii!
Pentru că roada luminii este în orice bunătate, dreptate și adevăr... și nu fiți
părtași la faptele cele fără de roadă ale întunericului..." (Efeseni 5, 8, 9, 11).
Așadar, dacă facem voia lui Dumnezeu, întru iubire față de El și față de
semenii noștri, noi creștem duhovnicește în viața dumnezeiască pe care am pri-
mit-o din sfintele taine ale Bisericii adevărate.
Mișcat de minunile lui lisus, Nicodim, fruntașul sinagogii, vine noaptea să-L
vadă pentru a afla de la El calea vieții. lisus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți
spun, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea sd intre în împă­
răția lui Dumnezeu" (loan 3, 5).
Prin botez ne naștem duhovnicește la o viață nouă. Cu toate că oamenii
bisericești slujesc Iui Hristos ca unelte, ca slugi ascultătoare, în realitate spre
Hristos însuși, împlinitorul principal al botezului și al tuturor sacramentelor, al
tuturor sfintelor taine. Din acest motiv Biserica învață că semnele sacre, pe care
noi Ie numim taine, sînt acțiuni ale lui Hristos în sfînta Biserică. Tainele, așadar,
sînt semne exterioare rînduite de Hristos, pentru a dărui harul sfințitor celor ce
le primesc. Primitorii tainelor sînt mișcați dintru început, în adîncul inimii lor,
de către Domnul. Mai bine spus, tainele sînt acțiuni, sînt lucrări izbăvitoare ale
Lui, împlinite de El prin mijlocirea slujitorilor Săi. Dar, taina nu rodește în cei
adulți decît dacă primitorul ei are o simțire liberă, ca un răspuns de bunăvoie la
chemarea harului. Sacramentele, adică tainele, sădesc și hrănesc întru noi credința
și iubirea, Hristos dă creștere acestei credințe și acestei iubiri, dar, totuși, lucrările
credinței și ale iubirii sînt lucrări libere ale creștinului, vrednice de răsplată
cerească.

Iubiți credincioși,
Este deosebit de plăcut și mișcător să auzim în biserică, la Sfînta Liturghie,
cît de frumos se încheie cele opt fericiri, cîntate la strană: „Bucurați-vă și vă
veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.. (Matei 5, 12).
Pe această linie de gîndire avem și alte asigurări mîngîîetoare. Bunăoară:
„Dacă îmi slujește cineva, sd Mă urmeze, și unde sînt Eu, acolo va fi și slujitorul
Meu. Dacă îmi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti" (Ioan 12, 26).
Tatăl Cel ceresc îl va cinsti pe slujitorul lui Hristos, pe oricare ucenic al
lui lisus, cu plată multă în ceruri. Tot la evanghelistul loan găsim și alte asigu­
rări mîngîietoare: „în casa Tatălui Meu sînt multe locuri... Eu Mă duc să vă
pregătesc loc... Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu
să fiți și voi" (loan 14, 2, 3).
In zilele cele mai de pe urmă ale vieții Sale pămîntești, la Cina cea de taină,
lisus Domnul S-a rugat și pentru slava din Cer a tuturor ucenicilor Săi adevă-
rați, din toate veacurile: „Părinte, voiesc ca, unde sînt Eu să fie împreună cu Mine
și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru
că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii" (Ioan 17, 24).
Nespus de plăcută și surprinzătoare în același timp, este răsplata pe care, de
pe cruce, lisus a făcut-o cu glas deslușit, tîlharului ce s-a îndreptat în cele mai
de pe urmă clipe ale vieții sale nelegiuite. Luminat de mila nemărginită a lui
Dumnezeu tîlharul din dreapta lui lisus, după ce și-a recunoscut fărădelegile, în
PASTORALE ARHIEREȘTI 9

mustrarea făcută ortacului său din stingă Mântuitorului lumii, cu sinceră smere­
nie, cu încredere tare în Iisus, îl roagă astfel: „Doamne, adu-Ți aminte de mine
când vei veni în Împărăția Ta! Iisus a răspuns: Adevărat îți spun, că astăzi vei fi
cti Mine în rai" (Luca 23, 42—43).

Iubiți credincioși,
Din cele de pînă aici, s-a văzut deslușit care este chemarea noastră, rostul
nostru de ucenici ai Domnului Iisus Hristos. S-a văzut că sîntem chemați să
slujim lui Dumnezeu după pilda și îndemnul Celui ce pentru noi oamenii și pentru
a noastră mîntuire S-a născut în Betleem, S-a jertfit pe cruce, a înviat și S-a
înălțat la cer, unde ne va răsplăti cu îmbelșugare.
în anii petrecuți pe pămînt, El, Fiul și Cuvîntul lui Dumnezeu, a orînduit
Biserica Sa ca să ne învețe tot adevărul, să ne hrănească sufletele și inimile noas­
tre cu harul cel dumnezeiesc. în Biserica Sa, una, sfîntă, sobornicească și aposto-
lească, avem la îndemîna noastră, pe lingă taina sfîntului botez, de care am amin­
tit mai înainte, încă alte șase sfinte taine. Mai cu seamă sfintele taine a spove­
daniei și împărtășaniei, sîntem chemați să le folosim cît mai des cu putință. Cei
ce se mărturisesc mai des și se împărtășesc cu vrednicie, împlinesc invitația pro­
fetului David, care ne cheamă zicînd: „Gustați și vedeți cd bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El! ... căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem
de Elu (Ps. 33, 8—9).
Pentru anul pe care în curînd îl vom încheia, să ne căim, să urgisim alune­
cările noastre în păcat și toate întrelăsările noastre în facerea binelui. Pentru
trecut și pentru viitor să dăm Cerului, lui Dumnezeu și tuturor aleșilor Lui motive
de bucurie, motive de prăznuire pentru îndreptarea noastră. Să ne amintim că
Iisus ne-a dezvăluit sentimentele Celor de Sus atunci cînd a zis: „multă bucurie
va fi în cer și pentru un singur păcătos care se pocăiește" (Luca 15, 7, 10).
Nu-i greu de admis că adevărata întoarcere și îndreptare, adevărata pocăință
aduce cu sine nu numai părăsirea păcatului, ci în aceeași măsură săvîrșirea bine­
lui de orice fel. în primul rînd, cel îndreptat se face ascultător ca și Hristos,
ascultător față de Dumnezeu și față de cei ce stăpînesc cu putere de la Dumnezeu
în Biserică și în Conducerea de Stat.
Iubiți credincioși, cunoașteți bine calendarul Bisericii noastre, sînt trecute
acolo toate sărbătorile mari; dar astfel de sărbători, de praznice, sînt și în calen­
darul Patriei, pe care le aniversăm cu sufletele pline de bucurie. Iată, anul acesta
s-au împlimt 70 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, sărbătoarea desă-
vîrșirii unității noastre naționale, cînd pămîntul nostru de dincoace de Carpațl
a revenit la Patria-mamă, vis visat de veacuri de românii transilvăneni.
Tot în acest an am sărbătorit un eveniment cultural de o deosebită impor­
tanță: 300 de ani de la tipărirea pentru prima dată în întregime a Sfintei Scripturi
în limba română, lucrare ce a devenit un monument cultural-literar cunoscut sub
numele de Biblia de Ia București, sau Biblia lui Șerban Cantacuzino. Această
lucrare s-a retipărit anul acesta într-o ediție științifică.
Să ne bucurăm, așadar, de izbînzile înaintașilor, așa cum ne bucurăm de
izbînzile prezente.
Binele particular și binele obștesc, deopotrivă, binele familiei și propășirea
patriei, se cer a fi îmbrățișate și rîvnite cu dăruire neșovăielnică. în aceste zile de
praznic și de răgaz, ce urmează să le parcurgem, ne vom ruga cu smerenie Dom­
nului păcii pentru sălășluirea unei păci trainice și generale în lumea noastră atît
de zbuciumată, de îngrijorată și de hărțuită datorită patimilor omenești.
Bunul Dumnezeu să vă ajute a străbate Sfintele Sărbători ale Nașterii Dom­
nului, ale Anului Nou și ale Botezului Domnului în deplină sănătate, cu belșug
de bucurii curate și să le ajungeți întru mulți și fericiți ani.
Nașterea lui Hristos să ne fie tuturor de mult folos.
Al vostru voitor de tot binele și pentru toți pururea-rugător,
t T E O F I L
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului și Clujului