Hopper

blues în tuşe realiste

Hopper
blues în tuşe realiste

© 2009, Mixul de Cultură pentru formatul PDF;

Coperta/Editor PDF: Bogdan Popescu [bogdanpopescu@mixuldecultura.ro]

Un articol de Cristina Andrieş [cristina.andries@mixuldecultura.ro]

Acest e-book este gratuit şi poate fi descărcat numai de pe site-ul Mixul de Cultură.
Copierea oricărei părti din acest e-book sub orice formă este strict interzisa. Pentru uz
personal.

http://www.mixuldecultura.ro
P
icturile “fotografice” ale lui Edward Hopper (1882-1967) surprind, fără
sentimentalism, viaţa americană la începutul secolului XX. Lucrările sale
sunt martori ai tristeţii umane, ai trecerii timpului, precum şi ai incapacităţii
oamenilor de a se lega unii de alţii.
În mod realist şi uimitor de emoţionant, Hopper descrie locuri şi oameni din mediul
urban şi rural într-o vreme în care modernizarea sistemului de transport a dus la
migrarea masivă a populaţiei din micile oraşe în centrele urbane.

În Casă lângă calea ferată (1925), spre exemplu, o clădire victoriană imensă şi
cenuşie stă mândră, în singurătatea sa, pe fondul unui cer limpede, gri-albăstrui.
O linie ruginită de cale ferată împarte hotărât compoziţia, sugerând că locuinţa,
asemeni perioadei în care a fost construită, a rămas în urmă în faţa evoluţiei
societăţii.
Păsări de noapte (1942), pe de altă parte, una din imaginile emblematice ale
secolului XX, poate fi descrisă ca ”sferică” (ceea ce înseamnă, conform propriei
definiţii, că inspiră senzaţia de ”blues”). La nivel vizual, rotunjimea ei este conturată
de formele geometrice curbate ale faţadei Art Deco şi de lumina unghiulară, în
timp ce, la nivel emoţional, este descrisă de personajele retrase, izolate, cu frunţile
îndreptate spre pământ.
Reclama de deasupra restaurantului indică faptul că acesta nu este un local scump,
ţigările Phillies fiind o marcă ieftină, vândută de obicei în magazine mici.
Privitorul este însă ţinut la distanţă în mod special prin inexistenţa unei uşi de
intrare în restaurant, dar şi printr-o scenă completă, ”sigilată” însă de geamul înalt
al localului.
Hopper spunea că strada în sine nu era deosebit de singuratică, însă probabil
că de vină era el însuşi, care conceptualiza inconştient însingurarea izbitoare a
metropolei.
Când se plimba prin New York, artistul aduna schiţe, înmagazina în minte scene
şi imagini, pe care apoi, ajuns în atelier, le conecta şi le desena împreună cu soţia
sa, Josephine.

În ultima perioadă a vieţii sale, Hopper devine obsedat de lumină şi, implicit, de
contrastele şi umbrele pe care le poate crea folosindu-se de aceasta. Person-
ajele sale anonime se scaldă în razele soarelui, pe care artistul le redă pe pânză
dovedind o capacitate remarcabilă de a le păstra naturaleţea.
Cape Cod
Evening
Carolina Morning
Eleven A.M.
Gas
Burlys Cobbs House
South Truro
Cape Cod
Morning
Conference at night
Corn Hill
Hotel by a Railroad
House at dusk
Jo in Wyoming
Morning Sun
Night Windows
People in the Sun
Rooms by the Sea
Rooms for Tourists
Second Story Sunlight
Sheridan Theatre
Sunday
The Barber Shop
The City
Hotel Lobby
House by the Railroad
New York Office
Nighthawks
Railroad Sunset
Summertime
Two on the Aisle
Western Motel
C O L E C Ţ I A D E A R T Ă

ş i r e a l i tat e a d u b l ă impresii

Klimt
e l e g a n ţă ş i p r o v o c a r e
Michelangelo
î n d u lcele sti l cl asi c

Ş I FO R M A V I S E LO R

cultură pentru toate simţurile