SNC Module 14 - Therapeutic Concept - Nutrition - Revised May 29 - Ro

CERTIFICARE
ASISTENȚI MEDICALI
SPECIALIZAȚI ÎN AVC
Concept terapeutic:
nutriția
Autor:
Tanja Heck
Actualizat de:
Gilbert Steinfurth
2016
CUPRINS
PAG.
1 Introducere 3
2 Bazele nutriției 4
2.1 Necesarul de energie și substanțe nutritive pentru adulții sănătoși și bolnavi 4
2.2 Necesarul de lichide pentru adulții sănătoși și cei bolnavi 7
3 Nutriția enterală și parenterală 8

3.1 Nutriția parenterală 8
3.2 Nutriția enterală 10
3.3 Avantajele și dezavantajele nutriției enterale 11
3.4 Nutriția enterală 11
3.5 Tipuri de sonde 13
3.6 Administrare 17
4 Disfagia 21
5 Educarea pacientului 22
6 Protocol de nutriție 24
7 Măsuri de îngrijire pentru probleme specifice 25
8 Autotestare 30
9 Literatură 32
10 Informații suplimentare 33
Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 2

14
Concept terapeutic: nutriția
1 INTRODUCERE
Importanța unui regim alimentar sănătos și echilibrat este binecunoscută. Un

regim alimentar neechilibrat poate duce la dezechilibre și deficite nutriționale.
Acestea, ca o consecință, pot fi cauza unor boli, împiedicând procesele de
vindecare și afectând condiția fizică a corpului. Prin urmare, o alimentație
adecvată reprezintă o parte integrantă a unor servicii medicale de calitate.
La oamenii sănătoși, foamea și setea arată că organismul are nevoie de alimente

și de lichide. Setea și foamea sunt reglementate de mecanismele sistemului
nervos central și periferic. Digestia și absorbția componentelor alimentelor sau a
lichidelor furnizează substanțe nutritive care pot fi folosite de celulele
organismului. La persoanele sănătoase, aceste procese au loc, de regulă,
inconștient.
Acestea intră în conștiința noastră și devenim conștienți de complexitatea lor

numai în caz de boală. În acest caz în special, este important să se asigure
pacientului cantitatea optimă de substanțe nutritive și lichide. Furnizarea de
sprijin și o alimentație adecvată reprezintă un punct de interes important al
îngrijirii medicale. O provocare majoră pentru asistenții medicali, personalul
terapeutic și medical din unitățile de AVC este aceea de a oferi pacienților o
alimentație care să asigure cantitatea optimă de substanțe nutritive și lichide.
Echipa multidisciplinară trebuie să ia în considerare evoluția bolii, simptomele

acesteia sau orice complicații inerente. Ei trebuie să calculeze, să elaboreze și să
administreze regimuri alimentare individualizate (în funcție de necesarul de
calorii și lichide).
Ca urmare a tabloului clinic complex al accidentului vascular cerebral,

administrarea alimentelor reprezintă o responsabilitate semnificativă care
necesită un nivel ridicat de competență.

14
2 BAZELE NUTRIȚIEI
2.1 NECESARUL DE ENERGIE ȘI SUBSTANȚE NUTRITIVE PENTRU

ADULȚII SĂNĂTOȘI ȘI BOLNAVI
Necesarul zilnic de energie al pacientului sau al oricărei persoane este alcătuit

din necesarul de energie în repaus (rata metabolică bazală = RMB) și
consumul de energie corespunzător.
Figura 1 prezintă valorile RMB la un adult sănătos, iar Figura 2 prezintă caloriile
arse în timpul diferitelor activități ale unui adult sănătos.
Valorile RMB la persoane sănătoase:

• 20-30 ani 25 kcal/kg greutate corporală pe zi
• 30-70 ani 22,5 kcal/kg greutate corporală pe zi
• 70 ani 20 kcal/kg greutate corporală pe zi
Figura 1
Ex. Consum de calorii pentru un adult sănătos:

• În repaus: 68 kcal/h
• Mers rapid: 350 kcal/h
• Alergare: 750 kcal/h
• Înot: 640 kcal/h
Figura 2
Consumul de energie (caloriile arse) poate fi adaptat individual activității sau

procesului de boală. Cu cât este mai intensă activitatea sau cu cât este mai
gravă boala, cu atât este mai mare consumul de energie.
Pentru un calcul optim al consumului real de energie pentru un adult, este

important să se ia în considerare următorii factori: gravitatea bolii, intervențiile
terapeutice, starea nutrițională generală etc. Aici, unor boli specifice le este
atribuit un anumit grad de stres, rezultând un factor care este înmulțit cu
necesarul de energie al adultului sănătos. (→ Tabelul 1)

14
TABELUL 1: NECESAR DE ENERGIE LA ADULȚI
(Sursa: AKE: Arbeitsgemeinschaft klinische Ernährung, 2005/2006)
GRAD DE STRES BOLI ASOCIATE FACTOR
Fără stres fără boli acute, metabolism stabil → factor 1,0

boală cronică cu complicații cum ar fi
ciroza, BPOC, diabet, cancer, febră
scăzută (până la 39C), recuperare
Stres ușor → factor 1,1 – 1,3
îndelungată după o intervenție
chirurgicală (de ex. fractură de col
femural)
plăgi mari, adânci (de ex., ulcere de
presiune), infecții severe, febră mare
Stres moderat → factor 1,4 – 1,6
(40C), traumatisme multiple cu
complicații septice
leziuni cerebrale traumatice, transplant
Stres puternic de măduvă osoasă, pacienți în terapie → factor 1,7 – 2,0
intensivă, arsuri grave
Fără stres fără boli acute, metabolism stabil → factor 1,0
Exemplul de mai jos ilustrează acest calcul:
Pacient 70 de ani
Greutate 90 kg
Înălțime 1,72 m
Boală Diabet zaharat
RMB 20 kcal/kg de greutate corporală

/zi x 90 kg 1800 kcal
Necesar putere RMB x factor de stres („stres

ușor”) (1400 kcal x 1,1 - 1,3)
1980 – 2340 kcal
Dacă greutatea corporală a pacientului diferă foarte mult de greutatea normală

(a se vedea calculul IMC), calculul se face folosind greutatea țintă. Indicele de
masă corporală se calculează folosind următoarea formulă:
IMC = greutate / înălțime²

14
Tabelul 2 prezintă valorile IMC pentru persoanele subponderale, normoponderale
și supraponderale, pe sexe.
TABELUL 2: IMC PE SEXE
IMC BĂRBAȚI IMC FEMEI
Subponderal Sub 20 Sub 19
Normoponderal 20 – 25 19 – 24
Supraponderal 26 – 30 25 – 30
Adipoză 31 - 40 31 – 40
Adipoză severă Peste 40 Peste 40
Valorile optime ale IMC depind de grupa de vârstă. După cum puteți vedea în
Tabelul 3, la persoanele de vârstă mai înaintată se consideră acceptabilă o
valoare mai mare a IMC.
TABELUL 3: VALOARE OPTIMĂ A IMC, PE VÂRSTE
VÂRSTA IMC OPTIM
19 – 24 19 – 24
25 – 34 20 – 25
35 – 44 21 – 26
45 – 54 22 – 27
55 – 64 23 – 28
Peste 65 de ani 24 – 29
Exemplul de mai jos ilustrează din nou acest calcul (cu privire la IMC):
Pacient, 70 de ani, greutate 90 kg, înălțime 1,72 m, boală: Diabet zaharat
IMC: Greutate Înălțime
90 kg 1,72 x 1,72 = 30,4
Pacientul are adipoză

14
2.2 NECESARUL DE LICHIDE PENTRU ADULȚII SĂNĂTOȘI ȘI CEI
BOLNAVI
Pentru a calcula necesarul de lichide al unui pacient, necesarul de lichide de bază

servește drept punct de referință. Se adaugă cerințele ca urmare a pierderilor
prin transpirație, a celor pe tuburi și drenaje, precum și a pierderilor atribuite
temperaturii corporale crescute. Figura 3 rezumă cele de mai sus pentru un
pacient cu performanță renală normală.
Necesarul de lichide pentru un individ cu funcție renală normală:

Necesar de lichide de bază 30 – 40 ml/kg de greutate corporală
+ Transpirație (500 – 800 ml)

+ Pierderi prin tuburi și drenaje
+1000 ml pentru fiecare grad de temperatură corporală >38C
Figura 3: Necesar de lichide în caz de performanță renală normală
Exemplul de mai jos prezintă calculul pentru un pacient fără boli renale:
Bărbat, greutate corporală 80 kg 2400 - 3200 ml/zi
Transpirație la efort 500 ml/zi
Pierdere la drenaj 200 ml 200 ml/zi
Temperatura corpului 39C 1000 ml/zi
Necesar de lichide 4100 ml/zi
2.2.1 Bilanțul hidric:

Bilanțul hidric este definit ca totalitatea lichidelor furnizate pacientului (lichide
intravenoase, băuturi, alimentația prin sondă) și a secrețiilor pacientului (urină,
fecale, transpirație, exsudat la nivelul plăgii etc.) într-o anumită perioadă de
timp.
Acesta se calculează pe baza raportului între aport și excreție. Diferența poate fi

împărțită în:
Bilanț pozitiv: Aport > Excreție

Bilanț negativ: Excreție > Aport
În echilibru: Aport = Excreție
Un mod de cuantificare a bilanțului hidric este măsurarea presiunii venoase

(PVC) utilizând un cateter venos central (linie centrală).
14
3 NUTRIȚIA ENTERALĂ ȘI PARENTERALĂ
După un AVC, pacientul poate întâmpina diferite probleme. Acestea pot împiedica
aportul adecvat de alimente și lichide.
Problemele includ:
• Tulburări de deglutiție (disfagie, durere la înghițire etc.)
• Tulburări de vigilență
• Repaus alimentar (pe cale orală) (în vederea unor investigații imediate de
diagnosticare a disfagiei etc.)
Pacienților li se poate da hrană „artificială” pentru a se asigura că beneficiază de

alimentație și hidratare adecvate. Acest lucru se poate face pe o perioadă scurtă
sau lungă de timp și se realizează în două moduri:
1 Nutriție parenterală prin acces vascular venos (canulă, linie centrală,

port i.v.)
2 Nutriție enterală prin intermediul unei sonde introduse în tractul digestiv
(sondă nazogastrică, duodenală, jejunală, GEP (gastrostomie endoscopică
percutanată) sau JEP (jejunostomie endoscopică percutanată))
3.1 NUTRIȚIA PARENTERALĂ
În nutriția parenterală, pacientului i se administrează un program de perfuzii

care include toate substanțele nutritive și lichidele necesare. Realizarea nutriției
parenterale necesită acces la sistemul vascular (veno-periferic, sistem de port
central); tractul digestiv este ocolit complet.
3.1.1 Aminoacizii
Aminoacizii esențiali nu pot fi sintetizați deloc sau nu în cantități adecvate de
către organismul uman. Astfel, aminoacizii esențiali trebuie să fie furnizați prin
alimentația zilnică. Un deficit de aminoacizi influențează căile metabolice
principale și procesele esențiale pentru homeostazia organismelor. Aminoacizii
fac parte din fiecare celulă, țesut și organ din corpul nostru. Aceste proteine
corporale se descompun și sunt înlocuite în mod constant.
3.1.2 Carbohidrații
Carbohidrații includ zaharuri simple, amidon, celuloză, gume și rășini.
Organismul folosește carbohidrați pentru a face glucoză, combustibilul care ne dă
energie. Organismul poate folosi glucoza imediat sau o poate depozita în ficat și
mușchi pentru când va fi necesară. Există trei clase de carbohidrați:
1 Monozaharide (de ex. glucoza, fructoza)

2 Dizaharide (de ex. lactoza, maltoza, sucroza)
3 Polizaharide (de ex. amidonul, glicogenul)

14
3.1.3 Lipidele
Lipidele reprezintă materialul structural din care sunt construite toate
membranele și organitele celulare. Ele sunt o sursă de energie pentru organism.
Un nivel normal de lipide este necesar pentru organismul uman. Colesterolul, de
exemplu, este o componentă structurală și funcțională esențială a majorității
membranelor celulare. Deși este asociat cu plăcile aterosclerotice, acest lucru nu
diminuează funcțiile sale esențiale.
3.1.4 Vitaminele și mineralele

Vitaminele sunt substanțe organice, iar mineralele sunt elemente anorganice
care provin din pământ, sol și apă și sunt absorbite de plante. Vitaminele și
mineralele sunt substanțe nutritive de care organismul are nevoie pentru a
crește și a se dezvolta normal. De exemplu, vitamina C este esențială pentru
sinteza colagenului și blochează unele dintre efectele negative ale radicalilor
liberi.
Tabelul de mai jos vă va oferi o prezentare generală a calculului energiei zilnice:

14
TABELUL 3: CALCUL ENERGIE ZILNICĂ
% DIN
INDICAȚIE APLICARE INSTRUCȚIUNI ENERGIA
SOLUȚIE
SPECIALE
TOTALĂ
Linie i.v.
Baza nutriției
(aminoacizi
parenterale. Păstrare: ferit de
10%) prin linie lumină.
Esențial
AMINOACIZI venoasă Aplicare:
pentru 15 – 20%
centrală întotdeauna cu
metabolismul soluție de
(aminoacizi
proteinelor. carbohidrați.
20%).
Componentă
Linie i.v. Este necesară
centrală a
(glucoză 5%, verificarea regulată
nutriției
CARBOHIDRA 10%) linie a glicemiei.
parenterale.
ȚI (GLUCOZĂ, venoasă Nu folosiți același 40 – 60%
Glicemie
XILITOL) scăzută. Aport centrală punct de acces
de lichide fără (glucoză 20%, pentru produse de
electroliți 37,5%, 50%) sânge și glucoză.
(G5%).
Analize de laborator
Necesar zilnic obișnuite
de energie și (hemogramă,
LIPIDE acizi grași. Linie i.v. ionogramă, lipide, 30 – 50%
Sursă de trombocite)
energie. Timp de aplicare
limitat.
Vitamine solubile în
Necesare
grăsimi (A,D,E,K).
pentru
Vitamine solubile în
VITAMINE ȘI metabolism.
Linie i.v. apă (C, toate
MINERALE Vitamine și
vitaminele B)
minerale în
adăugate în soluție
alimentația salină izotonă sau
zilnică.
soluție de glucoză.
3.5 NUTRIȚIA ENTERALĂ
Atunci când este necesară o nutriție enterală, aportul de alimente se realizează

printr-o sondă care este introdusă în stomac sau jejun. Alimentele sau apa sunt
astfel introduse direct în tractul digestiv, fără a trece prin gură și gât. Alegerea
sondei și a tipului de soluție enterală trebuie să se bazeze pe indicația exactă.
Trebuie luată în considerare boala subiacentă, starea generală a pacientului,
durata nutriției enterale și calea de administrare (bolus, gravitate sau pompă). În
colaborare cu echipa multidisciplinară, medicul specifică tipul de sondă necesar,
14
tipul de soluție enterală și cantitatea de lichide.
3.6 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE NUTRIȚIEI ENTERALE
Nutriția enterală are mai multe avantaje în comparație cu nutriția parenterală. Cu

toate acestea, există și dezavantaje ale acestui tip de nutriție. Tabelul 5 prezintă
avantajele și dezavantajele nutriției enterale.
TABELUL 5: AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE NUTRIȚIEI ENTERALE

NUTRIȚIA ENTERALĂ
Avantaje
• Disponibilă rapid, introducerea sondei și realizarea nutriției se poate face la patul
pacientului
• Este o formă de nutriție mai naturală decât cea parenterală
• Poate fi administrată singură sau în asociere cu nutriția parenterală
• Previne atrofia vilozitară
• Permite evitarea amplasării unei linii venoase centrale cu posibilele complicații
aferente
• Este mai puțin costisitoare decât nutriția parenterală
Dezavantaje
• Un tract digestiv funcțional este o condiție prealabilă necesară pentru nutriția
enterală
• Este necesar un nivel ridicat de îngrijire medicală
• Mobilitate limitată pentru pacient ca urmare a introducerii sondei de alimentare
• Poate provoca greață, vărsături și diaree
• Risc de auto-vătămare sau auto-dislocare ca urmare a introducerii sondei de
alimentare
Dezavantaje suplimentare în ceea ce privește sonda nazogastrică
• La începutul nutriției enterale, se pot administra numai cantități mici de alimente
• => necesarul de calorii nu este satisfăcut în anumite circumstanțe
• Sonda poate provoca leziuni ale mucoasei sau ulcere de presiune
• Sonda trebuie schimbată regulat (în funcție de material); acest lucru îi provoacă
disconfort pacientului și necesită cooperare
• Refluxul de conținut gastric prin cardia deschisă a stomacului poate duce la
pneumonie de reflux și de aspirație
Dezavantaje suplimentare în ceea ce privește GEP/JEP
• O GEP/JEP este o procedură chirurgicală care poate duce la complicații
(hemoragie, infecție, perforație, dislocare)
3.7 NUTRIȚIA ENTERALĂ

14
Diferitele soluții speciale disponibile pe piață pot fi clasificate în două grupuri
principale: soluții standard și soluții speciale. Există, de asemenea, o
distincție între soluțiile cu masă moleculară mare și cele cu masă
moleculară mică. Alegerea alimentării prin sondă trebuie să fie făcută de un
medic, nutriționist sau dietetician, și discutată într-o echipă multidisciplinară. O
farmacie centrală va face aranjamentele necesare adecvate pentru nutriția
enterală.
Masă moleculară mare înseamnă că nutriția enterală conține substanțe

nutritive în molecule mari. Pacienții trebuie să aibă un sistem digestiv sănătos și
care să asigure o absorbție corespunzătoare.
Masă moleculară mică înseamnă că, din punct de vedere chimic, substanțele
nutritive conținute sunt deja descompuse, astfel încât digestia este ușurată. O
indicație pentru această soluție este atunci când capacitatea de absorbție a
intestinului subțire este limitată.
Într-o soluție standard, toate substanțele nutritive esențiale, cum ar fi

carbohidrații, grăsimile, proteinele, vitaminele, oligoelementele, mineralele și
apa, sunt prezente în cantitatea și compoziția fiziologică. Aceasta înseamnă că,
cu o cantitate adecvată de soluție enterală (așa cum este indicat pe ambalaj),
este acoperit întregul necesar zilnic de substanțe nutritive, vitamine și minerale
lichide. Soluțiile standard sunt disponibile și ca soluții enterale cu conținut mare
sau scăzut de fibre. În plus, se poate opta pentru o soluție hipocalorică
(0,75 kcal/ml), izocalorică (1 kcal/ml) sau hipercalorică (1,2-2 kcal/ml).
Pentru absorbția unei soluții enterale standard, tractul digestiv al pacientului

trebuie să poată descompune proteinele, grăsimile și zaharurile și trebuie să fie
capabil s-o reabsoarbă.
Soluțiile speciale sunt soluții enterale care sunt adaptate la condițiile

modificate din organism în caz de boală. Aceste soluții conțin substanțe nutritive
într-o formă cu masă moleculară mică. Acestea includ, de exemplu, un amestec
adaptat de substanțe nutritive care sunt mai compatibile cu tabloul clinic, având,
spre exemplu, un conținut mai mic de proteine și sodiu pentru pacienții cu
insuficiență renală etc.
Consumul de lichide și alimente suplimentare

Dacă un pacient are un necesar de calorii și/sau anumite substanțe nutritive mai
mare decât cel care poate fi acoperit de o soluție enterală normală, cum ar fi un
necesar mai mare de proteine pentru plăgi mari, pacientului i se pot oferi
suplimente de lichide sau alimente. Acestea sunt disponibile în diferite arome și
texturi, astfel încât să poată fi ales cel mai potrivit supliment pentru pacient.
Următorii factori sunt importanți pentru administrarea enterală:
1 Localizarea sondei
2 Parametrii clinici (nutriție parenterală prelungită, septicemie)
3 Parametrii de laborator (glicemie, albumină, funcție renală, electroliți)

14
4 Toleranța la alimentația prin sondă
5 Funcția digestivă (zgomote intestinale, scaune normale)
3.8 TIPURI DE SONDE
Pe lângă selectarea unei nutriții enterale adecvate pentru pacient, trebuie selectat
și tipul de sondă care se va utiliza pentru a furniza nutriția enterală. În acest
sens, sunt câțiva factori esențiali care trebuie luați în considerare, cum ar fi
perioada de aplicare, boala subiacentă, starea curentă a pacientului și alte boli.
Tabelul 6 conține o prezentare generală a diferitelor tipuri de sonde, cu indicații.
TABELUL 6: PREZENTARE GENERALĂ A TIPURILOR DE SONDE GASTRICE
TIP DE UNITĂȚI DE
INDICAȚIE EXEMPLU PACIENT
ALIMENTAȚIE
SONDĂ NAZOGASTRICĂ
Colectare suc gastric de ex., după o intervenție

Drenaj suc gastric (terapeutică/diagnosticare) chirurgicală abdominală
Nutriție enterală de Nutriția enterală pe termen

scurtă durată scurt prevăzută pentru o
Sondă de alimentare
Nu există un risc perioadă de până la trei
crescut de aspirație săptămâni
Nutriție enterală de scurtă

durată Pacienți cu alterări ale stării
de conștiență, de ex.
Sondă nazoduodenală / Risc crescut de aspirație,
pacienți cu AVC în stadiul
nazojejunală reflux al conținutului inițial, leziuni cerebrale
gastric, tulburări de traumatice
evacuare gastrică
SONDĂ PERCUTANATĂ
Nutriție enterală prelungită Disfagie prelungită, de ex.

Gastrostomie endoscopică atunci când nu există un în caz de tulburări
percutanată (GEP) risc crescut de aspirație neurologice
Nutriție enterală prelungită, Disfagie cu durată mai
Jejunostomie endoscopică risc crescut de aspirație sau lungă, de ex. în caz de
percutanată (JEP) tulburare de resorbție tulburări de conștiență
existentă și/sau resorbție
3.8.2 Sonde nazogastrice

O sondă nazogastrică poate fi introdusă în scop de diagnosticare sau
terapeutic. Aceasta se introduce prin nas sau gură și apoi prin faringe și esofag
în stomac. Introducerea unei sonde nazogastrice poate fi efectuată de asistenți

14
medicali instruiți sau de un medic, astfel încât efortul organizatoric este relativ
redus. Sonda nazogastrică are două funcții:
• Sondă gastrică (Figura 4)

• Sondă de alimentare (Figura 5)
Drenaj suc gastric:
Figura 4: Sondă pentru drenaj suc gastric (fotografie realizată de T. Heck)
Acestea sunt fabricate în principal din PVC și conțin plastifianți. Plastifianții se

dizolvă în grăsimile administrate prin sondă și fac sonda dură și rigidă după 24
de ore. Ca urmare, pot apărea foarte repede ulcere de presiune de la nas până la
stomac. Astfel, aceste sonde nu sunt potrivite pentru administrarea de alimente.
Datorită lumenului mare, sonda gastrică este potrivită pentru drenajul sucului
gastric sau pentru extracția sucului gastric în scopuri de diagnosticare.
Sondă de alimentare:
Figura 5: Sondă de alimentare (fotografie realizată de T. Heck)
Sonda de alimentare este utilizată pentru administrarea nutriției enterale.

Aceasta este fabricată din poliuretan și nu conține plastifianți. Este, prin urmare,
potrivită pentru administrarea de alimente; în plus, riscul de apariție a ulcerelor
de presiune este mai mic. Sonda de alimentare este, de asemenea, introdusă
prin gură sau nas → gât → esofag și apoi în stomac.
În cazul în care se prevede nutriția enterală, sonda de alimentare este aplicată

timp de aproximativ trei săptămâni. Dacă după această perioadă mai există o
indicație pentru nutriția enterală, trebuie avute în vedere sondele alternative (de
ex. GEP, JEP). Introducerea sondei de alimentare este efectuată de personal
instruit direct la patul pacientului.
14
Alimentele pot fi administrate în mod continuu prin sondă, în bolusuri sau
folosind o pompă. Confirmarea introducerii corecte în conformitate cu standardul
de aur pentru introducerea sondei de alimentare nazogastrice se face radiografic,
prin radiografie toracică. Standardul de aur pentru introducerea sondei de
alimentare nazogastrice este confirmarea radiografică, prin radiografie toracică și
abdominală.
SFAT – Vizionați pe YouTube:
Introducerea sondei nazogastrice și scoaterea sondei

nazogastrice
http://www.youtube.com/watch?v=vVEYfRmrCvQ
3.8.3 Sonda nazoduodenală / nazojejunală

Dacă pacientul prezintă un risc crescut de aspirație sau tulburări de evacuare
gastrică, de ex. inconștiență, îngustarea pilorului, gastropareză, rezecție gastrică
etc. trebuie folosită o sondă nazoduodenală / nazojejunală. Aceste sonde de
alimentare trebuie introduse în condiții endoscopice direct în duoden sau jejun.
Alimentarea continuă prin sondă se face exclusiv cu ajutorul unei pompe de
nutriție enterală.
Tabelul 7 prezintă avantajele și dezavantajele celor două tipuri de sonde utilizate

cel mai frecvent:
TABELUL 7: AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE SONDEI GASTRICE ȘI

DUODENALE
TIP DE SONDĂ SONDĂ NAZOGASTRICĂ SONDĂ DUODENALĂ
Ușoară, efectuată de
Este necesară introducerea
Introducere asistenți medicali instruiți
endoscopică
corespunzător
Verificarea localizării Ușoară Dificilă
Mai potrivită pentru nutriție

Inițial complicată deseori de
enterală precoce
Începerea nutriției enterale tulburări de evacuare
gastrică (reflux)
Posibilă în gastropareză

14
Primele faze ale digestiei Sunt absente digestia
au loc în stomac preliminară, distrugerea
bacteriilor și rezervorul
Fiziologie Reducerea germenilor de stomacului,
acidul gastric
Este necesară o
Doze repetate administrare continuă
Risc de aspirație Mai crescut Mai scăzut
Doză maximă pe oră (*) Până la 250 ml/h Până la 150 ml/h
(*Veți observa că aceste informații variază în teorie și în practică;

persoanele obișnuite cu alimentarea prin sondă adesea tolerează mult mai mult)
3.5.3 GEP/JEP
În GEP (gastrostomie endoscopică percutanată), sonda de alimentare este

introdusă direct prin suprafața peretelui abdominal în stomac sau duoden (JEP:
jejunostomie endoscopică percutanată).
GEP/JEP se efectuează folosind un endoscop și reprezintă o intervenție

chirurgicală. Cu o sondă de GEP sau JEP, pacienții pot fi hrăniți enteral pe o
perioadă lungă de timp.
Pentru efectuarea GEP sau JEP este necesară o indicație strictă. Acestea pot fi
utile în următoarele tablouri clinice:
Disfagie:
• În bolile neurologice, de exemplu, după un AVC, tumoare cerebrală,
sindrom apalic sau leziuni cerebrale traumatice etc. -> Terapia vorbirii și
logopedie.
Afecțiuni ale căilor respiratorii:

• tumori maligne, stenozante în zona urechii, nasului și gâtului sau în
esofag; după o intervenție chirurgicală prelungită și/sau o intervenție
chirurgicală bucală; după accidente grave sau comă îndelungată.
Alte boli:
• Mai exact: radioterapie sau chimioterapie, în cazul în care pacientul nu
poate reține suficiente alimente; sindromul intestinului scurt etc.
Introducerea unei sonde de GEP/JEP oferă o serie de avantaje. Este posibilă

antrenarea înghițirii, iar pacientul poate fi hrănit în poziție culcat. Dacă aportul
de alimente și lichide este insuficient, acesta poate fi mărit prin GEP/JEP. De
asemenea, sonda nu este vizibilă deoarece este ascunsă sub hainele pacientului;
acest lucru este convenabil pentru pacient.

14
Dezavantajul unei sonde de GEP/JEP este faptul că trebuie introdusă chirurgical,
cu riscurile aferente obișnuite.
Există, de asemenea, contraindicații pentru GEP/JEP. Acestea sunt următoarele:

• coagulopatie severă care nu poate fi corectată
• ascite masive, peritonite
• neoplasm gastric
• varice gastrice
• gastrită sau boală ulceroasă peptică activă
• anorexie nervoasă
• psihoză severă
• speranță de viață limitată semnificativ
SFAT - Vizionați pe YouTube:
Introducerea sondei de GEP

http://www.youtube.com/watch?v=5Hz-3rj5G0Y
Prima administrare de lichide sau alimentare enterală prin sondă se efectuează în

conformitate cu standardul intern al instituției. Ca orientare, la aproximativ șase
ore după GEP/JEP, sonda poate fi umplută cu lichid (apă sau ceai) pentru prima
dată. Nutriția enterală poate începe, de regulă, a doua zi. Cu o îngrijire
corespunzătoare, sonda de GEP este utilizabilă mai multe luni și chiar ani fără
complicații. Dacă nu mai este necesară, poate fi scoasă. Tractul GEP se reînchide
după îndepărtarea sondei.
3.6 ADMINISTRARE
Pe lângă alegerea tipului de sondă, trebuie aranjată de către medici/dieteticieni

administrarea alimentelor prin sondă. De asemenea, trebuie luată o decizie
privind administrarea intermitentă sau continuă. Este foarte important
schimbul constant de informații în echipele multidisciplinare. Asistentul medical
de gardă este bine situat pentru a evalua situația pacientului și pentru a identifica
imediat orice modificări.
3.6.1 Administrarea intermitentă

Administrarea intermitentă înseamnă administrarea soluției enterale în porții
individuale/bolusuri printr-o sondă nazogastrică sau transnazală. Administrarea
intermitentă corespunde orelor standard de masă; astfel se menține funcția de
memorie a stomacului. Bolusul este administrat printr-o seringă specială pentru
sonda de alimentare.

14
TABELUL 8 AVANTAJE/DEZAVANTAJE/PRESCRIEREA ADMINISTRĂRII
INTERMITENTE
• Consum fiziologic
• Antrenarea mușchilor stomacali
AVANTAJE • Pacientul este sub observație în timpul administrării de
către îngrijitor
• Risc crescut de contaminare, deoarece nu este un sistem

închis (acest lucru este valabil mai ales atunci când
materialele sunt utilizate în mod repetat sau sonda de
DEZAVANTAJE
alimentare deschisă nu este depozitată corespunzător)
• Rată foarte mare de complicații (diaree, vărsături cu
aspirație)
• Începerea nutriției enterale

CONSIDERENTE • Cantitatea zilnică de soluție enterală,
IMPORTANTE • Cantitatea unei singure doze, intervalele de timp
• Cantitatea de lichide (apă)
4.6.2 Administrarea continuă

Administrarea continuă presupune furnizarea continuă de alimente prin sondă.
Există două opțiuni:
a Folosind un sistem de gravitație, soluția enterală este administrată direct

printr-un sistem de transfer dintr-o sticlă sau o pungă. Debitul și, prin
urmare, cantitatea este controlată cu ajutorul unui dispozitiv de reglare cu
rolă.
TABELUL 9: AVANTAJE/DEZAVANTAJE/CONSIDERENTE IMPORTANTE

PENTRU ADMINISTRAREA CONTINUĂ
• Este necesar mai puțin timp

AVANTAJE
• Sistem închis, deci risc mai mic de contaminare
• Consum nefiziologic
DEZAVANTAJE • Viteza nu este reglabilă exact
• Aspirație în absența monitorizării de către PK

CONSIDERENTE • Cantitatea zilnică de soluție enterală, pauze
IMPORTANTE • Cantitatea unei doze zilnice

14
b Prin intermediul unei pompe, alimentarea este controlată electronic și astfel
pot fi administrate volume exacte, în mod fiabil, într-un anumit moment și la
o anumită viteză. Cele mai multe pompe oferă posibilitatea reglării unui bolus
controlat în timp. Administrarea se face printr-o sondă jejunală, gastrică sau
nazogastrică
TABELUL 10: AVANTAJE/DEZAVANTAJE/CONSIDERENTE IMPORTANTE

PENTRU UTILIZAREA UNEI POMPE
• Reglarea precisă a ratei și vitezei de administrare
AVANTAJE • Mobilitate datorită funcționării pe baterii
• Creșterea siguranței prin intermediul funcției de alarmă și
oprire automată
• Consum nefiziologic
DEZAVANTAJE • Costurile de achiziție, funcționare și întreținere
• Sunt necesare sisteme speciale și mai scumpe

• Cantitatea zilnică de soluție enterală, pauze
CONSIDERENTE • Cantitate/oră
IMPORTANTE • Cantitatea unei doze zilnice
Etape în administrarea continuă de nutriție enterală folosind o pompă de

alimentare prin sondă
Nutriția enterală cu administrare continuă folosind o pompă de alimentare prin

sondă trebuie realizată treptat. Cantitățile de început și posibilele creșteri ale
acestora depind de diverși factori, printre care:
• poziția sondei: cu sondele nazogastrice este posibil să se înceapă cu
cantități mai mari, deoarece există un rezervor care altfel lipsește la
sondele duodenale/jejunale
• alte boli: de exemplu, tulburări de evacuare gastrică, constipație
• medicamente: simpatomimeticele, opiaceele, opioidele, clonidina,
anticolinergicele și anestezicele volatile încetinesc tranzitul
gastrointestinală; antibioticele și cortizonul distrug flora gastrointestinală
și, prin urmare, pot duce la diaree
Elementele de bază ale unui regim structural sunt următoarele:

• administrarea de alimente prin sondă cu creșterea treptată a dozei de la
zi la zi, în cantități inițiale variabile
• blocuri de nutriție cu pauze pentru a verifica transportul alimentelor și
evacuarea gastrică
• transferul alimentației prin sondă separat de medicație
• pauză de noapte de cel puțin cinci ore
14
Pauza de administrare a soluției enterale trebuie să includă următoarele
sarcini:
• opriți nutriția enterală conform protocolului spitalului
• după 30 de minute, verificați prezența refluxului și localizați sonda
• apoi administrați medicația, clătiți sonda și conectați-o la punga sondei
de alimentare
• punga sondei de alimentare trebuie instalată la nivelul pacientului
Tabelul 11 prezintă un exemplu de regim de nutriție structural:
TABELUL 11: REGIM DE ADMINISTRARE TREPTATĂ A NUTRIȚIEI

ENTERALE
ZIUA 1 2 3 4 5
DEBIT ORAR 25 ml/h 50 ml/h 75 ml/h 100 ml/h 125 ml/h
DEBIT ZILNIC 400 ml 800 ml 1200 ml 1600 ml 2000 ml
TIMP DE
ADMINISTRARE
5:00 – 8:00 (3
75 ml 150 ml 225 ml 300 ml 375 ml
ORE)
Pauză de nutriție enterală, verificarea refluxului, administrarea
8:00 – 9:00
medicației
09:00 – 12:00
75 ml 150 ml 225 ml 300 ml 375 ml
(3 ORE)
12:00 – 13:00
medicației
13:00 – 17:00
100 ml 200 ml 300 ml 400 ml 500 ml
(4 ORE)
17:00 – 18:00
medicației
18:00 – 24:00
150 ml 300 ml 450 ml 600 ml 750 ml
(6 ORE)
Pauză (întreruperea nutriției enterale, sondă gastrică amplasată
24:00 – 5:00
deasupra nivelului pacientului)
Regimul nu trebuie să fie rigid. Acesta trebuie să fie bazat pe nevoile pacientului.
Dacă un pacient nu tolerează creșteri atât de mari ale dozei zilnice, nu există
niciun motiv pentru care doza să nu poată fi menținută la același nivel timp de
câteva zile sau crescută încet. Este important să rămâneți atent(ă) la nevoile
pacientului. Cu cât pacientul stă mai mult fără nutriție enterală, cu atât va fi mai
greu pentru acesta la început. Chiar și cantități mici de nutriție păstrează
funcționarea colonului; lucrul important este continuitatea. Este necesară
documentarea regulată a programului, pentru a răspunde rapid la schimbări (a
se vedea Tabelul 12)
14
4 DISFAGIA
În urma unui AVC, poate fi afectat(ă) coordonarea complexă a deglutiției/procesul de

deglutiție. O tulburare de deglutiție (disfagia) poate avea o cauză neurologică (leziuni
cerebrale) sau psihologică. Aproximativ unul din doi pacienți cu AVC suferă de disfagie
după un infarct cerebral acut și, la un sfert dintre pacienți, disfagia este permanentă
(disfagie cronică). Prin urmare, este foarte important să efectuați un test de înghițire
la fiecare pacient cu AVC înainte de prima administrare de lichide și alimente.
Disfagia poate fi asociată sau nu cu durere. O depistare precoce este de o importanță

imensă, deoarece pot apărea complicații cum ar fi pneumonia de aspirație.
În mod ideal, prima încercare de înghițire este inițiată de un ortofonist. Asistenții

medicali din unitatea de AVC sunt special instruiți de un ortofonist și pot efectua și
evalua un test de înghițire.
• Efectuarea testului de înghițire

• Dacă o încercare de înghițire nu este clar pozitivă, pacientului nu i se va
administra nimic pe cale orală; aceasta înseamnă niciun fel de lichide sau
alimente. Pacientul trebuie urmărit de ortofonist, care va stabili un diagnostic
detaliat
Disfagia poate avea efecte adverse substanțiale asupra bunăstării fizice, mintale și
sociale a pacientului și necesită întotdeauna un diagnostic clar și urmărire. În cazul
unei încercări de înghițire negative sau limitate, trebuie alese forme alternative de
nutriție. Alegerea este făcută de o echipă multidisciplinară. Iată care sunt alternativele
posibile:
• îngroșarea lichidelor
• alimente pasate
• alimente sub formă de piure
• nutriție enterală prin sondă nazogastrică sau sondă de GEP/JEP (a se vedea
Capitolul 2 pentru nutriția enterală și parenterală)

14
5 EDUCAREA PACIENTULUI
Un stil de viață nesănătos și existența unor factori de risc relevanți cresc pe

parcursul vieții probabilitatea ca o persoană să sufere un AVC. Factorii de risc
relevanți includ hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, fumatul,
un regim alimentar neechilibrat și lipsa de mișcare. Alți factori sunt vârsta,
predispoziția genetică, migrenele, depresia, consumul de alcool și medicamentele
contraceptive.
Un AVC este adesea ceva complet neașteptat pentru pacienți și rudele lor. După
îngrijirea acută și recuperare, aceștia sunt externați și se întorc în mediul lor de
acasă. Este responsabilitatea asistenților medicali să informeze familia despre un
mod de viață mai sănătos, pentru a pregăti cât mai bine pacienții și membrii
familiilor acestora pentru sprijinul continuu de care aceștia au nevoie acasă.
Îngrijitorii trebuie să procedeze cu foarte mare atenție. Majoritatea pacienților și

rudele acestora au trăit o viață foarte mulțumitoare; modurile de viață și
obiceiurile alimentare au fost o parte semnificativă a vieții lor de zi cu zi.
Trecerea la un nou mod de viață trebuie, prin urmare, să aibă loc treptat.
Educarea pacienților trebuie făcută prin consultare.
Iată câteva sfaturi de nutriție pentru pacienți și rude despre „regimul alimentar
în AVC”. Sfaturile enumerate privind regimul alimentar pot fi privite simultan ca
o modalitate de prevenire a AVC.
• Consumați multe fructe și legume (conform unui studiu olandez, fructele

și legumele cu pulpă albă sunt asociate cu un risc mai mic de AVC)
(Colours of Fruit and Vegetables and 10-Year Incidence of Stroke, Linda
M. Oude Griep et al, 2011).
• Consumați nuci, cereale integrale, fructe de mare și pește (bogate în
acizi grași omega-3).
• Evitați alimentele dulci, bogate în carbohidrați și grăsimi. Evitați în special
băuturile îndulcite.
• Asigurați un consum adecvat de lichide pentru a evita tromboza.
• S-a speculat faptul că uleiul de măsline cu acizii săi grași nesaturați poate
reduce riscul de AVC la persoanele în vârstă; totuși, această afirmație nu
este susținută în mod adecvat de studii.
• Consumul de sare în cantități mari duce la creșterea tensiunii arteriale,
se recomandă consumul a maximum 5 g pe zi în loc de 10 g.
• Luați acid folic, care acționează ca un antagonist al AVC.
• Consumați alcool cu moderație (pentru non-musulmani și numai de la
comercianți autorizați)
• Renunțați la fumat.
• Asigurați un aport adecvat de vitamina D.

14
Pe lângă o alimentație îmbunătățită, sunt importante următoarele aspecte:
• Aduceți tensiunea arterială la valori optime.

• Evitați stresul excesiv.
• Mențineți un program moderat de exerciții fizice pentru a vă îmbunătăți
condiția fizică (frecventarea unei săli de gimnastică, urcarea scărilor în
locul utilizării scărilor rulante). Sporturile care presupun un efort fizic
mare nu sunt recomandate pentru pacienții cu AVC
În concluzie, se poate spune că pacienții care nu fumează, fac suficientă mișcare,

mănâncă sănătos și au grijă de greutatea lor și de nivelul glicemiei reduc în mod
semnificativ riscul unui nou AVC. În ansamblu, un mod de viață sănătos este
important atât înainte, cât și după un AVC.

14
6 PROTOCOL DE NUTRIȚIE
TABELUL 12: PROTOCOL DE NUTRIȚIE

DATA
NUME, PRENUME DIAGNOSTIC
NAȘTERII
NUTRIȚIE ENTERALĂ ȘI LICHIDE TIP DE

LOCAȚIA SONDEI
PRESCRISE ADMINISTRARE
gastrică Administrare în
duodenală bolus
jejunală
GEP Administrare
JEP continuă
CANTITATE
ADMINISTRATĂ
VERIFICAREA
TIMP DE ÎN TIMP DE
LOCAȚIEI/REFLUXUL ÎN
ADMINISTRARE ML/CANTITATE ADMINISTRARE
ML
ORARĂ
AJUSTATĂ
CANTITATE
PANSAMENT CONFORM
ZILNICĂ
STANDARDULUI
EFECTIVĂ
NUTRIȚIE
ORA SEMNĂTURA
ENTERALĂ ÎN ML:
CARACTERISTICI LICHIDE ÎN ML:
CARACTERISTICĂ ÎN DESFĂȘURARE (VĂRSĂTURI, DIAREE...)

14
7 MĂSURI DE ÎNGRIJIRE PENTRU PROBLEME SPECIFICE
TABELUL 13: MĂSURI DE ÎNGRIJIRE PENTRU TOATE PROBLEMELE

SPECIFICE
OBIECTIV: MONITORIZAREA PACIENTULUI, DEPISTAREA
COMPLICAȚIILOR
MĂSURĂ FRECVENȚĂ
Aflați istoricul pacientului și

Continuă
integrați-l în planul de îngrijire
Măsurarea semnelor vitale:

Ritm cardiac, tensiune arterială
În fiecare oră sau conform standardului
Temperatură spitalului
PVC
Bilanț aport și excreție:

Urină
La fiecare șase ore (sau conform
Defecare lichide instrucțiunilor medicului, bilanțului
Suc gastric orar sau standardului spitalului)
Altele
Analize de laborator Conform instrucțiunilor medicului
Observarea pielii uscate,

mucoasei, elasticității pielii, 1-2 pe tură
edemului
Administrarea medicației Conform instrucțiunilor medicului
Documentarea fiecărei măsurători,

a planului de îngrijire etc. Continuă

14
TABELUL 14: MĂSURI DE ÎNGRIJIRE ÎN CAZ DE PERTURBARE A BILANȚULUI
HIDRIC ȘI ELECTROLITIC
OBIECTIV: ÎMBUNĂTĂȚIREA VOLUMULUI ȘI OSMOREGLĂRII,
MONITORIZAREA PACIENTULUI, DEPISTAREA COMPLICAȚIILOR
Monitorizarea producției de urină,

Conform instrucțiunilor medicului
administrarea de diuretice
Determinarea pH-ului sucului gastric 1-2 pe tură
Monitorizarea programului de
Continuă
alimentare prin sondă continuă
TABELUL 15: MĂSURI DE ÎNGRIJIRE ÎN CAZ DE HIPERGLICEMIE
OBIECTIV: ADUCEREA GLICEMIEI LA VALORI SUB 160 MG/DL,

Monitorizarea glicemiei Conform standardului

Citirea valorilor în fiecare oră
Monitorizarea producției de urină Conform prescripției medicului: test
urinar tip bandă pentru măsurarea
glicemiei
Selectați o soluție enterală specială După consultare;
potrivită pentru pacienții cu stare medici/dietetician/echipă
metabolică diabetică multidisciplinară
Administrarea de insulină Conform prescripției medicului

14
TABELUL 16: MĂSURI DE ÎNGRIJIRE ÎN CAZ DE REPAUS ALIMENTAR
ORAL
OBIECTIV: MENȚINEREA UNEI FLORE BUCALE FIZIOLOGICE,
MENȚINEREA UNEI ACTIVITĂȚI GASTROINTESTINALE FIZIOLOGICE,
Verificarea sondei de Minimum o dată pe tură, înainte de

alimentare (debit, localizare) administrarea nutriției enterale
Auscultare abdominală O dată pe tură
O dată pe tură, în timpul îngrijirii

Inspectarea cavității bucale
bucale
Îngrijire bucală/nazală în
O dată pe tură sau mai des dacă este
conformitate cu standardul intern al
necesar
instituției
Conform standardului intern al
Pansarea sondei
instituției (o dată la 24 ore)
Plan de creștere treptată a Conform instrucțiunilor
nutriției enterale medicului/dieteticianului
Administrarea nutriției enterale
Continuă
conform standardului instituției
Respectarea standardului de igienă Continuă
O dată pe tură înainte de administrarea

Măsurarea capacității gastrice
nutriției enterale
O dată în 24 de ore, înainte de prima
Măsurarea valorii pH-ului
administrare a nutriției enterale
Conform standardului intern al
Verificarea glicemiei
instituției/prescripției medicului

14
TABELUL 17: MĂSURI DE ÎNGRIJIRE ÎN CAZ DE TULBURĂRI DE
MOTILITATE GASTROINTESTINALĂ
OBIECTIV: REFACEREA ȘI PROMOVAREA TRANZITULUI DIGESTIV
NORMAL, MONITORIZAREA PACIENTULUI, DEPISTAREA
COMPLICAȚIILOR
ATONIE DIGESTIVĂ
Auscultarea zgomotelor gastrice O dată pe tură

Minimum o dată pe tură, înainte de
Măsurarea valorii pH-ului administrarea nutriției enterale în
timpul zilei
Verificarea sondei de O dată pe tură înainte de administrarea
alimentare (debit, localizare) nutriției enterale
Înainte de a începe nutriția enterală,
Sondă de alimentare sub nivelul
înainte de a schimba poziția, efectuarea
pacientului
aspirației
Monitorizarea nutriției enterale prin
Continuă
sondă
Forțarea scaunelor cu laxative sau
Conform instrucțiunilor medicului
alte măsuri
Alegerea unei nutriții enterale bogate Conform instrucțiunilor
în fibre medicului/dieteticianului
DIAREE
Monitorizarea și documentarea
Continuă
frecvenței și cantității scaunelor
Auscultarea zgomotelor gastrice O dată pe tură
Respectarea standardelor de igienă Continuă
Monitorizarea administrării
Continuă
nutriției enterale
Alegerea unei nutriții enterale bogate Conform instrucțiunilor
în fibre medicului/dieteticianului
Conform instrucțiunilor
Reducerea nutriției enterale
medicului/dieteticianului
Diluarea soluției enterale cu apă
(scade osmolalitatea nutriției
medicului/dieteticianului
enterale)
Administrarea medicației Conform instrucțiunilor medicului

14
TABELUL 18: MĂSURI DE ÎNGRIJIRE ÎN CAZ DE RISC DE ASPIRAȚIE
OBIECTIV: EVITAREA RISCULUI DE ASPIRAȚIE, SPRIJINIREA
EVACUĂRII GASTRICE, MONITORIZAREA PACIENTULUI, DEPISTAREA
COMPLICAȚIILOR
Verificarea poziției sondei de O dată pe tură, înainte de fiecare

alimentare administrare a nutriției enterale
Înainte de administrarea
nutriției enterale și înainte
Suc gastric sub nivelul pacientului
de schimbarea poziției sau
aspirație
Poziționarea pacientului: ridicați
partea superioară a corpului la Continuă
aprox. 30 de grade
Integrați administrarea nutriției

Continuă
enterale în rutina zilnică a pacientului
Inspectarea cavității bucale pentru O dată pe tură și înainte de îngrijirea

resturi de alimente sau suc gastric bucală
Scăderea sau oprirea nutriției medicului/dieteticianului, sau
enterale în caz de reflux puternic discutați indicația de sondă
duodenală

14
8 AUTOTESTARE
Întrebarea 1: Enumerați cinci beneficii ale nutriției enterale
Întrebarea 2: Enumerați cele patru componente ale nutriției parenterale

14
Întrebarea 3: De ce este importantă efectuarea unui test de înghițire cât
mai curând posibil?
Întrebarea 4: Calculați IMC pe baza următoarelor date: 189 cm, 100 kg.
Interpretați rezultatul.

14
9 LITERATURĂ
Casier-Woidasky, A.; Nahrwood, J.; Glahn. J. (2012): Pflege von Patienten mit
Schlaganfall. Kohlhammer Verlag, Stuttgart.
Fiedler, C .; Kö h rm an n , M .; K o l l m a r , R . (2013): Pflegewissen S t r o k e U n i t .

Springer Verlag, Berlin.
Jansen, O.; Brueckmann, H. (2013): Interventional Stroke Therapy. Thieme

Verlag, Stuttgart.
Menche, N. (Hrsg) l: (2004): Pflege heute (5. Auflage). Elsevier Verlag, München.
Ullrich, L.; Stolecki D.; Grünewald M.; (2005): Intensivpflege und Anästhesie.
Thiem Verlag, Stuttgart.
Kreymann, G.; Adolph, M. Müller, M. (2007) Energiezufuhr und Energieumsatz

in: Leitlinien der Parenteralen Ernährung der DGEM, S. 58ff
Arbeitsgemeinschaft klinische Ernährung:

http://www.nutricia.de/fuer_fachkreise/resourcen/schnelltests/berechnungen_zu
_energie_und_fluessigkeitsbedarf 28.07.2012
Lebensmittellexikon http://www.lebensmittellexikon.de/k0000940.php 28.07.2012

http://www.nutrition-worldwide.com/health/ernaehrung/ernaehrung-
schlaganfall.php 10.08.2013
http://www.dgvs.de/media/5.2.PEG.pdf 1.08.2013
http://www.cdc.gov/nutrition/everyone/basics/carbs.html 4.10.013, 21

14
10 INFORMAȚII SUPLIMENTARE
Frontera, J. (2009): Decision Making in Neurocritical Care, Thieme, NY. Singer, P. Nutrition in
Intensive Care Medicine: Beyond Physiology (2013), Karger, Basel (Switzerland).
OMS (http://www.who.int/nutrition/en/)
CDC (http://www.cdc.gov/nutrition/)
Autoritatea pentru Siguranța Pacienților (Patient Safety Authority)
(http://patientsafetyauthority.org)

14

SNC Module 14 - Therapeutic Concept - Nutrition - Revised May 29 - Ro

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SNC Module 14 - Therapeutic Concept - Nutrition - Revised May 29 - Ro

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CERTIFICARE

3 Nutriția enterală și parenterală 8

7 Măsuri de îngrijire pentru probleme specifice 25

Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 2

Importanța unui regim alimentar sănătos și echilibrat este binecunoscută. Un

La oamenii sănătoși, foamea și setea arată că organismul are nevoie de alimente

Acestea intră în conștiința noastră și devenim conștienți de complexitatea lor

Echipa multidisciplinară trebuie să ia în considerare evoluția bolii, simptomele

Ca urmare a tabloului clinic complex al accidentului vascular cerebral,

Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 3

2.1 NECESARUL DE ENERGIE ȘI SUBSTANȚE NUTRITIVE PENTRU

Necesarul zilnic de energie al pacientului sau al oricărei persoane este alcătuit

Valorile RMB la persoane sănătoase:

Ex. Consum de calorii pentru un adult sănătos:

Consumul de energie (caloriile arse) poate fi adaptat individual activității sau

Pentru un calcul optim al consumului real de energie pentru un adult, este

Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 4

GRAD DE STRES BOLI ASOCIATE FACTOR

Fără stres fără boli acute, metabolism stabil → factor 1,0

Fără stres fără boli acute, metabolism stabil → factor 1,0

Exemplul de mai jos ilustrează acest calcul:

Boală Diabet zaharat

RMB 20 kcal/kg de greutate corporală

Necesar putere RMB x factor de stres („stres

1980 – 2340 kcal

Dacă greutatea corporală a pacientului diferă foarte mult de greutatea normală

IMC = greutate / înălțime²

Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 5

TABELUL 2: IMC PE SEXE

IMC BĂRBAȚI IMC FEMEI

Subponderal Sub 20 Sub 19

Adipoză severă Peste 40 Peste 40

TABELUL 3: VALOARE OPTIMĂ A IMC, PE VÂRSTE

VÂRSTA IMC OPTIM

IMC: Greutate Înălțime

90 kg 1,72 x 1,72 = 30,4

Pacientul are adipoză

Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 6

Pentru a calcula necesarul de lichide al unui pacient, necesarul de lichide de bază

Necesarul de lichide pentru un individ cu funcție renală normală:

+ Transpirație (500 – 800 ml)

Figura 3: Necesar de lichide în caz de performanță renală normală

Bărbat, greutate corporală 80 kg 2400 - 3200 ml/zi

Transpirație la efort 500 ml/zi

Pierdere la drenaj 200 ml 200 ml/zi

Temperatura corpului 39C 1000 ml/zi

Necesar de lichide 4100 ml/zi

2.2.1 Bilanțul hidric:

Acesta se calculează pe baza raportului între aport și excreție. Diferența poate fi

Bilanț pozitiv: Aport > Excreție

Un mod de cuantificare a bilanțului hidric este măsurarea presiunii venoase

Pacienților li se poate da hrană „artificială” pentru a se asigura că beneficiază de

1 Nutriție parenterală prin acces vascular venos (canulă, linie centrală,

3.1 NUTRIȚIA PARENTERALĂ

În nutriția parenterală, pacientului i se administrează un program de perfuzii

1 Monozaharide (de ex. glucoza, fructoza)

Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 8

3.1.4 Vitaminele și mineralele

Tabelul de mai jos vă va oferi o prezentare generală a calculului energiei zilnice:

Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 9

3.5 NUTRIȚIA ENTERALĂ

Atunci când este necesară o nutriție enterală, aportul de alimente se realizează

3.6 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE NUTRIȚIEI ENTERALE