Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ASISTENȚI MEDICALI
SPECIALIZAȚI ÎN AVC
Modulul 16
Concept terapeutic:
Fizioterapie precoce post-AVC
Autor:
Leonel Alves
Licențiat în fizioterapie la WKK Kaiserslautern
Actualizat de:
Gilbert Steinfurth
2016
CUPRINS
PAG.
1 Neurofizioterapia 3
1.1 Obiectivele fizioterapiei 3
2 Mișcarea fiziologică 5
2.1 Cum este mișcarea afectată de un AVC 6
3 Evaluări 8
3.1 NIHSS 8
3.2 Testul de control al trunchiului 8
3.3 Testul de ridicare și mers cronometrat 9
3.4 CIF 9
4 Intervenție 11
4.1 Puncte cheie 11
4.2 Controlul posturii 11
4.3 Transferuri 12
4.4 Antrenarea mersului 13
5 Autotestare 14
6 Literatură 16
După un AVC, creierul nu poate să crească celule noi pentru a le înlocui pe cele
distruse, astfel încât recuperarea depinde de capacitatea creierului de a-și reorganiza
celulele nedeteriorate și de a compensa ceea ce a fost pierdut. Această capacitate a
creierului se numește neuroplasticitate. Fizioterapia poate oferi îndrumări practice
pertinente în acest sens.
Este important ca pacientul să fie cât mai activ după un AVC. Prin urmare, echipa va
încuraja pacientul să se ridice și să se miște cât de mult poate, fie că aceasta
înseamnă să își reia activitățile anterioare sau doar să stea pe un scaun. În stadiile
precoce și pentru pacienții cu probleme relativ ușoare, fizioterapia se concentrează pe
prevenirea complicațiilor și restabilirea capacității pacientului de a se deplasa și de a fi
activ din nou.
După un AVC, pacientul trebuie evaluat de un fizioterapeut cât mai curând posibil
după ce a fost internat în spital. Această evaluare trebuie să țină seama de orice
probleme de sănătate preexistente înainte de AVC și să se asigure că toate
problemele de mișcare sunt identificate de la început, astfel încât să poată fi
organizate îngrijiri care să ofere pacientului toate șansele la o bună recuperare.
Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 16 3
Concept terapeutic – Fizioterapie precoce post-AVC
O bună îngrijire în primele zile este importantă pentru a ajuta la prevenirea rigidității
articulare sau musculare. Dacă pacientul este imobilizat la pat sau în scaun,
terapeutul va începe prin schimbarea poziției pacientului pentru a-i îmbunătăți
postura și echilibrul și pentru a face pacientul să se simtă mai confortabil. Dacă există
o paralizie unilaterală, poziționarea corectă este importantă pentru prevenirea
spasmelor sau leziunilor.
Dacă este posibil, pacientul trebuie ajutat să stea în picioare, deoarece acest lucru va
împiedica formarea cheagurilor de sânge în picioare, va îmbunătăți respirația și va
ajuta la recuperarea pacientului. Dacă pacientul are încă probleme grave după 24 de
ore, este necesară efectuarea de către echipa de recuperare a unei evaluări complete
multidisciplinare, în mod ideal în termen de șapte zile lucrătoare
Dacă simptomele nu se ameliorează după câteva zile și dacă pacientul este stabil din
punct de vedere medical, fizioterapeutul supraveghetor va folosi o terapie mai activă
pentru a învăța pacientul cum să facă lucruri care se dovedesc a fi dificile și să-și
miște din nou membrele. Cu cât pacienții beneficiază de mai multă terapie și cu cât
sunt mai activi după un AVC, cu atât mai bine. Liniile directoare recomandă ca, în
perioada de recuperare intraspitalicească, pacienții să beneficieze de cel puțin 45 de
minute de fizioterapie pe zi
Odată ce pacientul este stabil din punct de vedere medical, obiectivul va fi acela de a
face pacientul să se deplaseze cât mai curând posibil. Aceasta va include mișcarea în
pat, apoi deplasarea de la pat la scaun, de la șezut la stat în picioare, de la mersul cu
sprijin la mersul fără sprijin și, în final, la urcatul pe scări. Acest proces este de regulă
unul gradual și este important ca fiecare pas să fie corect, astfel încât pacientul să se
miște în final într-un mod coordonat.
Este mai dificil să șezi bine pe pat decât într-un scaun, așa că pacientul poate fi găsit
mai curând așezat într-un scaun adecvat, cu partea afectată susținută de perne. Acest
lucru va ajuta la restabilirea echilibrului pacientului și îl va ajuta să recapete simțul
liniei mediane (linia imaginară care împarte corpul în două părți: stânga și dreapta).
Atunci când pacienții sunt gata, terapeutul îi va ridica în picioare cu ajutorul unui
dispozitiv de ridicare sau al altor persoane. Acest lucru va oferi pacienților
posibilitatea de a-și susține propria greutate și îi va încuraja să folosească mușchii
trunchiului, șoldurilor și picioarelor. Este posibil ca terapeutul supraveghetor să nu
îndemne pacienții să meargă imediat dacă au nevoie de timp pentru a-și recupera
puterea și flexibilitatea.
Mișcarea normală este variată, fără efort inadecvat, eficientă și eficace, exactă și
reușită, dezvoltată prin interacțiunea dintre persoană, sarcină și mediu (Bente E.
Bassøe Gjelsvik)
MEDIU
PERSOANĂ SARCINĂ
MIȘCARE
Calități de conștientizare
Mișcarea orientată către funcționalitate este rezultatul interacțiunii dintre o persoană,
sarcina pe care o are și mediul înconjurător. Procesul de conștientizare cuprinde
următoarele modalități:
• vizuală
• auditivă
• tactilă
• proprioceptivă
• vestibulară
• olfactivă
• gustativă
Planificare
Scenariu
Secvență
Programare motorie
Activitate musculară
Feedback
Figura 2: Smits-Engelmann
Cortexul senzorio-motor
Cortexul cerebral este organizat în regiuni funcționale. Pe lângă zonele specifice
dedicate funcțiilor senzoriale și motorii, există zone care integrează informații din mai
multe surse. Cortexul cerebral participă la funcții intelectuale avansate, inclusiv
aspecte legate de memorare și aducere aminte, limbaj, funcții cognitive superioare,
percepția conștientă, integrarea senzorială și planificarea/executarea activității
motorii complexe. Zonele corticale generale asociate cu aceste funcții sunt ilustrate
mai jos.
Simptomele AVC pot fi legate de anumite zone ale creierului, de exemplu atunci când
un pacient se plânge de slăbiciune sau de paralizie a unui membru, de obicei este
afectat girusul precentral. Tulburările senzoriale au originea în girusul postcentral. Un
infarct cerebral duce adesea la probleme de coordonare. În plus, deseori sunt
afectate zonele motorii, care sunt, de asemenea, responsabile cu planificarea
mișcărilor. În concluzie, automatismele (reglarea în buclă deschisă) au loc înainte de
mișcare și inhibă mișcarea propriu-zisă. Percepția perturbată oferă puține sau nicio
informație (lipsă de feedback), ceea ce înseamnă că mișcarea este dificil de controlat.
Misiunea unui fizioterapeut este să „antreneze” automatismul pentru a face din nou
posibilă o mișcare fiziologică.
Exemple:
• Fără controlul trunchiului: nu se poate sta în picioare
• Fără stabilitate centrală: nu se pot mișca brațele
3.1 NIHSS
Evaluare
Fizioterapeutul are posibilitatea de a efectua o evaluare rapidă a pacientului. Pentru
evaluarea pacientului se folosesc 11 itemi. Pentru fiecare item, un scor de 0 indică de
regulă o funcționare normală a abilității respective, în timp ce un scor mai mare
indică un anumit nivel de deficiență. Scorurile individuale obținute pentru fiecare item
sunt totalizate pentru a calcula scorul NIHSS total al pacientului. Scorul maxim
posibil este de 42, scorul minim fiind 0.
Interpretare:
• scor minim: 0
• scor maxim: 100
Evaluare:
• Dacă testul este efectuat la șase săptămâni după un AVC, un scor >= 50
prezice recuperarea capacității de a merge în maximum 18 săptămâni.
• Pacienții cu scoruri sub 40 nu se pot deplasa
• Testul de control al trunchiului este un factor de predicție precoce a
rezultatului recuperării post-AVC.
Siguranța mersului
Testul de ridicare și mers cronometrat (Timed Up and Go test, TUG) este un test
simplu, folosit pentru a evalua mobilitatea unei persoane și necesită atât echilibru
static, cât și dinamic.
Măsoară timpul necesar unei persoane pentru a se ridica de pe scaun, a merge trei
metri, a se întoarce, a merge înapoi până la scaun și a se așeza. În timpul testului,
persoana testată trebuie să poarte încălțămintea obișnuită și să utilizeze orice
echipamente de mobilitate care ar fi necesare în mod normal. Testul TUG este utilizat
frecvent la populația vârstnică, deoarece este ușor de administrat și, în general,
poate fi efectuat de majoritatea persoanelor în vârstă.
3.4 CIF
Există beneficii ale utilizării CIF atât pentru client, cât și pentru specialistul din
domeniul sănătății. Un avantaj major pentru client este integrarea aspectelor
medicale și sociale ale stării sale de sănătate. CIF încorporează toate aspectele vieții
unei persoane (dezvoltare, participare și mediu), în loc să se concentreze doar pe
diagnosticul său.
Un diagnostic nu spune prea multe despre capacitățile funcționale ale unei persoane.
Diagnosticele sunt importante pentru definirea cauzei și a prognosticului, însă
identificarea limitărilor funcționale este adesea informația utilizată pentru planificarea
și implementarea intervențiilor. Odată ce o echipă de recuperare știe care sunt
„Punctele cheie de control” se referă la zone ale corpului în care se menține controlul
posturii în timpul activităților statice sau dinamice. Unii autori pot folosi o altă
expresie, și anume stabilitatea trunchiului. Terapeuții Bobath văd corpul uman ca pe
un lanț de piese în care controlul slab al anumitor piese va însemna o funcționare
anormală a unei alte piese.
Figura 4: www.ergotherapie-mobile.de
Postura
Punctul cheie de control central se referă la controlul posturii între torace și bazin și
servește drept punct de referință pe baza căruia terapeutul Bobath poate să
„gestioneze”, de exemplu, un pacient cu AVC care are dificultăți în menținerea
echilibrului în șezut sau atunci când stă în picioare și încearcă să pășească. Alte zone
de control a posturii includ punctele cheie periferice, care se corelează cu centurile.
De exemplu, un pacient cu AVC poate avea dificultăți în a-și ridica brațul pur și
simplu deoarece stabilitatea scapulară (o zonă a unui punct cheie periferic) nu se află
sub control sau din cauza unui control slab al punctului cheie (torace peste bazin)...
acestea sunt zonele la care va lucra terapeutul pentru a obține controlul posturii.
Certificat asistent medical specializat în AVC: Modulul 16 11
Concept terapeutic – Fizioterapie precoce post-AVC
Constrângeri
biomecanice
Modalități
senzoriale Procesare
(somatosenzori
ală, vizuală și
cognitivă
vestibulară)
Controlul
echilibrului
Integrare Percepția de
senzorială și verticalitate
reajustare (vizuală și
(SNC) posturală)
Strategii de
mișcare
Figura 5: Resurse importante necesare pentru controlul posturii. SNC = sistemul nervos central.
4.3 TRANSFERURI
Mobilitate
Mobilizarea în pat este utilizată pentru a activa și repoziționa pacientul în pat.
Asistența oferită trebuie adaptată capacităților pacientului. Suntem ghidați de
mișcările normale cu variațiile lor și stimulăm pacientul astfel încât acesta să le poată
efectua. Creierul nu învață prin exerciții. Învață în principal în viața de zi cu zi, în
încercarea de a rezolva diferite probleme. Obiectivul este modul de învățare.
Figura 6: www.altenpflegemagazin.de
Activitatea de mers este cea mai eficientă și mai sigură modalitate de transport a
corpului pe o suprafață în câmpul gravitațional. Mersul este o interacțiune complexă
de mișcare a articulațiilor, activitate selectivă controlată a mușchilor și percepție a
poziției. Acești factori le permit oamenilor să se miște cu o anumită viteză în direcția
dorită.
TABELUL 1: MERSUL
Absorbția șocului
ÎNCĂRCAREA RĂSPUNSULUI Asigurarea stabilității piciorului care susține greutatea corpului
Menținerea deplasării înainte
Deplasare înainte pe piciorul din față
POZIȚIE INTERMEDIARĂ
Asigurarea stabilității piciorului și trunchiului
Bobath B. Hemiplegia, Evaluation and Treatment. 2nd ed. Oxford: Heinemann, 1990
Collin C Wade D. Assessing motor impairment after stroke: a pilot reliability study. J
Neurology Neurosurg Psychiatry. 1990
Gage JR. A qualitative description of normal gait. In Gage JR, ed. The treatment of
gait problems in cerebral palsy. London: Mac Keith Press, 2004 IBITA Assumptions
2007
National Institute of Health, National Institute of Neurological Disorders and Stroke.
Stroke Scale. http://www.ninds.nih.gov/doctors/NIH_Stroke_Scale.pdf
Jacquelin Perry (1992). Gait Analysis: Normal and Pathological Function. Thorofare,
New Jersey
Rauch, A., Cieza, A., & Stucki, G. (2008). How to apply the International
Classification of Functioning Disability and Health (ICF) for rehabilitation
management in clinical practice. European Journal of Physical and Rehabilitation
Medicine, 44, 329-342.