Statul roman

Regalitatea ( 753-509 a. Chr )

Roma a fost fost întemeiată la 21 aprilie 753 î. Hr.de către Romulus.
Acesta a constituit regalitatea care a durat până în 509 î.Hr. când ultimul rege
etrusc , Tarquinus Superbus, a fost alungat, în urma unei răscoale a populaţiei,
şi s-a proclamat Republica.
În timpul regalităţii Roma era condusă de un rege , ales de Adunarea
Poporului dintre capii marilor familii aristocratice cu multiple atribuţii: era şef
religios, judecător suprem şi cmdt-ul armatei.
Senatul format din 300 patricieni , şefii familiilor aristocratice , prelua
conducerea Romei când regele murea fără a-şi numi succesorul.Funcţia de
senator era deţinută pe viaţă.
Adunarea Poporului, formată din cetăţenii adulţi alegea regele şi aproba
prin aclamaţii propunerile acestuia.
În această perioadă Roma a fost condusă de 7 regi -4 latini şi sabini şi 3
etrusci . Regele nu avea puteri nelimitate şi nici nu era considerat un zeu printre
oameni ca în Orientul Antic.
Societatea romană era formată din : - patricienii , familiile aristocratice ,
proprietare de pământuri care aveau statut de cetăţeni ai Romei şi aveau drepturi
politice , formau poporul roman.; - plebeii ( „ mulţimea ” ) erau oamenii liberi ,
stabiliţi la Roma , nu erau consideraţi cetăţeni şi nu aveau dreptul să deţină
pământ şi erau lipsiţi de drepturi politice; - sclavii , nu jucau un rol important în
societate ;- clienţii, populaţii învinse , străinii aşezaţi în Roma ,ţărani datornici ,
liberţi ( sclavii eliberaţi ) , oricare dintre aceştia puteau devenii clienţi ai
patricienilor . Făceau parte din ginta protectorilor lor şi aveau obligaţia să-i
servească în războaie sau la munca câmpului. La rândul lor , patronii îi protejau
şi-i ajutau în caz de nevoie .Clienţii erau lăsaţi moştenire urmaşilor la fel ca
bunurile familiei , astfel încât , mai târziu importanţi conducători au fost capabili
să ridice întregi armate de clienţi.Întâlnit numai în Roma Antică acest obicei se
va menţine în societatea romană până la sfârşitul ei .
Republica ( 509- 27 î.Hr )
Republica ( din latinescul res publica ) înseamnă “ treburile poporului”,
fiind o formă de guvernare în care cetăţenii participă la conducerea cetăţii prin
dezbateri în For ( Forum ), unde pledează oratoriu şi prin vot.
Instituţiile Republicii
În această perioadă Roma a fost condusă de : doi consuli , care au luat
locul regelui , erau cei mai înalţi magistraţi , aleşi anual . Ei erau comandanţii
armatei , prezidau Senatul şi Adunarea Poporului . În situaţii de primejdie ,
consulii erau înlocuiţi cu un dictator , ales pe 6 luni, cu puteri nelimitate.
Senatul era compus din 300 de membrii şi era principala instituţie a
statului care rezolva problemele politicii interne şi externe.
Adunarea poporului îi cuprindea pe toţi cetăţenii romani şi alegea
magistraţii.

1
 Plebeii , deşi aveau obligaţii militare şi civice nu vor avea acces la
magistraturile superioare decât în urma unor lupte interne îndelungate.
Lupta plebeilor pentru drepturi a început în cursul sec V î. H.( 494 î. Hr.)
prin retragerea acestora din Roma pe Muntele Sfânt (Aventin) și a purtat
denumirea de secesiune.
Ei obţin în 494 î.Hr. dreptul de a-şi alege proprii lor reperezentanţi care
să le apere interesele , numiţi tribuni ai plebei.
Tribunii plebei aveau drept de veto , adică se puteau opune la orice lege
sau măsură luate de magistraţi sau de senat împotriva vreunui plebeu.
În 451 î. Hr. au fost alcătuite “Legile celor XII table”( numite aşa
deoarece acest cod de legi era gravat pe 12 plăci de bronz,aşezate în piaţa
publică pentru a fi cunoscut și dezbătut de toți cetățenii) prin care plebeii obţin
drepturi egale cu cetăţenii romani.
Până în secolul III î.Hr. ( 282 î.Hr. ) plebeii au reuşit să obţină şi alte
drepturi cum ar fi: -dreptul de a intra prin căsătorii în familiile patriciene;
-dreptul de a devenii consuli;
-dreptul de a obţine pământ din pământul statului;
-dreptul la funcţii religioase.
Încercările de reformă ale statului , precum cele ale fraţilor Gracchus
( Tiberius Gracchus, tribun al poporului în anul 133 î.Hr şi Caius Gracchus, tribun al
poporului în anul 123 şi 122 î.Hr.) nu au succes iar reforma militară a lui Marius (107
î.Hr.) duce la creşterea puterii generalilor.
Lucius Cornelius Sylla , susţinut de optimaţi a fost folosit pentru a-l înlătura pe
Marius. Acesta devine dictator pe viaţă şi exercită puterea între 82-79 î.Hr. când se retrage
din viaţa politică.
Intre 60 -53 î.HR se constituie Primul triumvirat , o înţelegere
încheiată între cei mai puternici generali ai Romei Caesar, Pompei şi Crassus ,
prin care îşi împărţeau puterea în stat. Aceştia au fost aleşi consuli şi au dominat
viaţa politică .În anul 53 a. Chr. Crassus moare în Orient .Primul triumvirat s-a
destrămat.
În anul 52 a.Chr. Pompei a trecut de partea Senatului şi a fost ales consul .
Intre 49-48 î.Hr are loc războiul civil între Caesar şi Pompei. La 9 august 48 î.Hr. la
Pharsalos ( Tesalia ) Caesar iese învingător.
În 45 a. Chr. Caesar a devenit dictator pe viaţă , consul unic , tribun al
poporului pe viaţă , primul dintre senatori , a primit titlul de Imperator , adică şef
suprem al armatei şi al provinciilor .
După asasinarea lui Caesar (15 martie 44 a. Chr.) se se constituie Al
doilea triumvirat ( 43-36 î.Hr ) între Octavianus , Marc Antoniu şi Lepidus.
Aceste puteri sporite conduc la război civil, încheiat în cele din urmă prin
victoria Octavianus şi instituirea unei noi forme de guvernare , Principatul.

2
 Imperiul Roman. Principatul lui Augustus
- Octavianus, rămas singur conducător al Romei, a înlocuit Republica cu o nouă
formă de stat, Imperiul, devenind astfel primul împărat al Romei
Principatul
- în 29 ach. a revenit din Egipt la Roma, unde a refuzat investirea sa cu
puteri dictatoriale, păstrând doar titlurile de Imperator (comandantul
suprem al armatei) şi Consul
- în 28 ach. a primit titlul de Princeps (primul om în senat şi în stat), de aici
şi numele de Principat (ce a fost dat primei perioade din Istoria Imperiului
Roman)
- în 27 ach. Senatul i-a acordat titlul divin de Augustus, titlu acordat doar
zeilor şi care conferea lui Octavianus o autoritate sprijinită pe protecţia
divină
- s-au menţinut instituţiile republicane Senatul şi Adunarea
Până în sec. III la conducerea imperiului s-au succedat 4 dinastii:
- Dinastia Iulia Claudia (14- 68 dHr.)
- Dinastia Flaviilor (69- 96 dHr.)
- Dinastia Antonimilor (96- 193 dHr.)
- Dinastia Severilor (193- 235 dHr.)
După asasinarea ultimului împărat din Dinastia Severilor, Severus Alexander,
Imperiul Roman cunoaşte o perioadă de criză numită şi Epoca împăraţilor-
soldaţi. Criza s-a manifestat în plan economi, social, politic şi militar.
- în plan economic asistăm la depopularea oraşelor, abandonarea
activităţilor datorită insecurităţii din imperiu
- în plan social a apărut o nouă categorie de oameni liberi, colonii, recrutată
de statul roman dintre barbari
- în plan militar, armata imperiului manifestă tendinţe de insubordonare,
devine incapabilă de a face faţă atacurilor de la hotare
- în plan politic, Senatul a fost deposedat de atribuţiile sale, principatul
evoluând spre o monarhie absolută, militară.
Reformele iniţiate de Diocleţian (284- 305) şi Constantin cel Mare (306- 337) au
schimbat relaţiile dintre împărat şi celelalte instituţii ale statului roman.
Diocliţian a încercat introducerea unui nou sistem de guvernare, tetrarhia
(guvernarea celor 4).
Măsura a eşuat, în timpul lui Constantin cel Mare revenindu-se la formula unui
singur împărat.
- la 23 august 476, Romulus Augustulus, considerat ultimul împărat roman a fost
înlăturat de comandantul barbar Odoacru care s-a proclamat rege şi a trimis
însemnele puterii imperiale împăratului Zenon la Constantinopol (mutată în 330
capitala Imperiului).