STUDIU DE CAZ

Creștinismul
Creștinismul a apărut în partea orientală a Imperiului Roman , fiind a doua
religie , după iudaism , care are la bază credința într-un singur Dumnezeu.

Iisus Hristos s-a născut , conform tradiției, la Betleem, în Iudeea ocupată

de romani, în timpul lui Octavian Augustus.
Pentru a scăpa de moartea la care îl hărăzise Irod, regele Iudeii, Iisus,
împreună cu părinții săi, Maria și Iosif, fug în Egipt.
Se întorc în Nazaret doar după ce Irod moare.
Până la vârsta de 30 de ani , Iisus primește educația evreiască.
La 30 de ani , el primește pe malul Iordanului botezul de la vărul său, Ioan
Botezătorul.
Este momentul în care se pogoară asupra lui Iisus, Duhul Sfânt.
Se retrage apoi , timp de 40 de zile, în deșert, unde rezistă ispitelor din
lumea oamenilor: bunurile trecătoare, puterea, gloria.
Apoi începe propovăduirea și chemarea ucenicilor.
Iisus comentează Scripturile în Sinagogi, face miracole, vindecări,
exorcizări, toate în numele dragostei lui Dumnezeu pentru oameni.
Ultimul drum pe care-l face Iisus este acela spre Ierusalim. Aici ia cina cu
apostolii. La această masă sfântă , Iisus le spune ceea ce urmează să se întâmple.
A doua zi este arestat, acuzat de blasfemie ( defăimare a religiei) de către preotul
Caiafa și trimis la judecata lui Ponțius Pilat, guvernatorul roman al provinciei
Iudeea.
Este condamnat la moarte prin răstignire.
După 3 zile de la moartea trupească, Iisus reînvie.
Toate acestea se petrec în anul 30 d.Hr. , în timpul împăratului roman
Tiberiu.
Nașterea lui Iisus Hristos reprezintă anul I al erei creștine , adică începutul
calendarului actual.
Învățăturile lui Hristos au fost răspândite prin intermediul apostolilor și
sunt cuprinse în partea a doua a Bibliei, numită Noul Testament.
În Imperiul roman , unde atâtea alte religii erau acceptate , creştinismul
era prigonit , iar creştinii erau persecutaţi.
Motivele erau următoarele : Romanii bogaţi nu acceptau înfrăţirea cu
sclavii lor, Creştinii refuzau să se închine împăraţilor zeificaţi , căci pentru ei nu
exista decât un singur D-zeu, Creştinismul era împotriva vărsărilor de sânge, ori
imperiul se putea menţine numai prin războaie , Creştinii îi numeau pe toţi
ceilalţi zei falşi , iar romanii se temeau ca nu cumva zeii lor să se răzbune .
De aceea au pus pe seama creştinilor toate nenorocirile imperiului : boli,
incendii , secete , atacurile migratorilor.
Persecuţii violente au avut loc în timpul împăratului Diocleţian.

1
 În zilele de sărbătoare , creştinii erau aruncaţi în circuri ca pradă pentru
animalele sălbatice.
Printre persecutorii creştinilor s-au numărat şi evreii care l-au omorât cu
pietre pe Sf. Ştefan şi l-au gonit pe Sf. Paul .
Primele mari persecuţii au avut loc în timpul lui Nero când creştinii erau
unşi cu smoală şi li se dădea foc.
Domiţian şi-a omorât rudele care se creştinaseră. În timpul lui Marcus
Aurelius au fost puşi pe scaune de fier înroşit . Astfel prigoniţi , creştinii îşi
făceau rugăciunile pe ascuns, în catacombe.
La Roma ei îşi îngropau morţii în catacombe ( galerii subpământene ) ,
săpate în colinele de piatră pe care era zidită cetatea . În pereţii catacombelor
săpau firide şi aşezau în ele sicriele cu trupurile morţilor înfăşurate în pânză.
Catacombele pot fi vizitate şi astăzi . Se pot vedea firidele , pietrele de
mormânt , sălile de rugăciune , scheletele celor care au fost îngropaţi de vii de
către persecutori , picturi ori inscripţii creştine. Ele stau mărturie chinurilor
îndurate de primii credincioşi întru D-zeu şi Iisus Hristos.
Cu toate acestea , numărul creştinilor a crescut mult , mulți trecând de
partea lor. Printre ei erau şi oameni bogaţi , influenţi . Ei sporeau prestigiul
creştinismului . Cu toate greutăţile pe care le-a întâmpinat , creştinismul s-a
răspândit în întreg imperiul şi a trecut şi la popoarele barbare.
Constantin cel Mare (306-337) a fost primul împărat convertit la
creştinism.
Prin Edictul de la Milan (313), el a acordat libertate de cult creştinilor din
imperiu.
În anul 325, în cadrul Conciliului de la Niceea, episopii Bisericii au
stabilit normele principale ale credinţei creştine.
În anul 391, împăratul Theodosius I a interzis cultele „păgâne” şi a impus
religia creştină ca singura religie oficială în Imperiul Roman.
De la sfârşitul Antichităţii şi începutul Evului Mediu, creştinismul s-a
răspândit şi în afara Imperiului Roman.