Caiet de daruri spirituale

Daruri Spirituale
I. Introducere și generalități

   1. Definiție:

Darurile spirituale sunt anumite capacități sau aptitudini cu care Duhul Sfânt înzestrează pe fiecare membru al trupului
lui Hristos la convertire. Prin acestea fiecare credincios își găsește rostul și împlinirea sa în biserică și, în consecință,
biserica se zidește. Doar prin angajarea darurilor spirituale ale fiecărui membru, comunitatea poate ajunge sub deplina
conducere a Duhului Sfânt, pentru împlinirea mandatului la care biserica a fost chemată.

2. Caracteristicile biblice ale darurilor spirituale:

          
1. Sunt multiple – 1Cor. 12,4

        
2. Sunt împărțite diferit – 12,11

           
3. Sunt date fiecăruia – 12,7

           
4. Se completează reciproc – 12,13.14

        
5. Contribuie la unitatea bisericii – 12,24.25

           
6. Servesc la zidirea comunității – Efes. 4,11-13

           
7. Nu slujesc pentru zidirea personală, ci pentru zidirea altora – 1Cor.12,7; 1Petru 4,10

        
8. Cer utilizarea lor activă – 1Tim. 4,14.

   3. Date esențiale despre darurile spirituale:

   Darurile spirituale sunt fie (a) capacități naturale – acesta e cazul general – care sunt amplificate și transformate în
daruri spirituale la convertire (după cum darurile naturale
ale celor 5 pâini și 2 pești au hrănit supranatural peste 5000 de oameni, lăsând și un prisos de 12 coșuri pline de
fărâmituri – Matei 14,17-21); fie (b) capacități cu totul noi, – acesta e cazul particular – pe care persoana nu le-a avut
deloc înainte de convertire, și pe care le primește supranatural.
   Darurile spirituale nu vin ca o recompensă sau ca un premiu în urma unor merite spirituale; ci sunt înzestrări ale
harului chiar din momentul convertirii, deci fără legătură
cu merite omenești.

   Nu orice creștin cu numele are daruri spirituale ci doar cel cu adevărat convertit (născut din Duhul).

   Darurile spirituale sunt condiționate de dependența credinciosului de biserica luată în totalitate, pentru că ele servesc
la zidirea ei. Oricine se disociază sau se izolează
de biserică nu-și mai poate folosi darul spiritual.

   Chemarea lui Dumnezeu la lucrare nu vine decât în direcția darurilor spirituale cu care El îi înzestrează pe credincioșii
Săi. Altfel zis, Dumnezeu nu dă nici o altă chemare în afara darului cu care ne înzestrează. Căci darul n-are alt scop decât
tocmai să ne echipeze pentru a putea împlini chemarea (sau trimiterea) Sa.

   Darurile se întâlnesc în variante diferite și în grade diferite. De ex: în cadrul darului evanghelizării, găsim darul în
măsură evidentă, mare, foarte mare sau extraordinară. Și,
de asemenea, acest dar se manifestă și în diverse variante ca: darul evanghelizării
publice; darul evanghelizării personale; a evanghelizării pentru copii sau tineret – diferit de cel pentru adulți; sau a
evanghelizării prin scrierea de literatură, care e deosebit de cel prin viu grai…

   De regulă, darurile spirituale dotează pe creștin pentru toată viața. În cazul apostaziei sau al respingeriirepetate (vezi
cazul Hazen Foss), ele sunt retrase.

   Darurile spirituale nu aduc cu sine infailibilitate. Ca orice capacitate, darul spiritual constituie doar un fond a cărui
utilizare depinde de râvna și alegerea spirituală a credinciosului. Ca orice talant, el poate fi pus la lucru și dezvoltat, sau
dimpotrivă, înăbușit și îngropat.

   Darurile spirituale excepționale, de domeniul supranaturalului, (ca de ex. darul spontan al vorbirii în limbi străine,
darul minunilor, darul vindecării sau darul profeției…), sunt
manifestate doar în ocazii excepționale, utilizarea lor fiind condiționată de voința expresă a lui Dumnezeu pentru fiecare
caz în parte. Utilizarea lor la întâmplare “pe bandă rulantă”, este o concepție nebiblică (cf. Marcu 5,31: toată mulțimea Îl
îmbulzește și-L atinge dar… numai o femeie este vindecată!).

   Nu este normal în dreptul nici unui dar să se aștepte ca majoritatea creștinilor să-l aibă. Cea mai frecventă greșeală
este să-i judecăm pe ceilalți în funcție de înclinațiile și capacitățile noastre, osândindu-i dacă nu simt și nu acționează
exact ca noi (de ex: cei cu darul ospitalității să judece pe cei ce nu sunt la fel de ospitalieri ca și ei, etc…). Această
greșeală se numește “proiecția darului spiritual” (= a proiecta asupra altora propriul tău fel de a fi).

   4. Deosebirea dintre Roada Duhului și Darul Duhului… Orice persoană se definește ca individ în funcție de trei categorii
de trăsături: (a) de trăsăturile de temperament (fire veselă, vorbăreață, extravertită… sau melancolică, liniștită,
introvertită); (b) de trăsăturile de caracter (caracter moral, altruist… sau dominat de egoism, lipsit de principii); și (c) de
capacitățile sale proprii (capacitatea de a comunica ușor, de a desena, îndemânare manuală, etc…). Nedeosebirea celor
trei categorii care definesc personalitatea conduce la neînțelegerea corectă a darurilor spirituale. O confuzie tipică este
confundarea Roadei Duhului (= trăsături de caracter, nivelul spiritual) cu Darul Duhului Sfânt (= capacități specifice); mai
exact, când un anume dar (“vorbirea în limbi”) este socotit ca semn al împlinirii spirituale (adică Roadă)

Roada Darul

  Privește caracterul nostru   Privește slujirea noastră

  Este scopul lucrării harului în om (Rom. 1,13)   Este mijlocul lucrării harului, care conduce către scop.

  Se referă la natura lui “Hristos în noi” (cum este El   Se referă la capacitățile lui “Hristos în noi” (ce face El și,
și implicit, cum suntem noi) inplicit, ce avem noi).

  Este unică și complexă (Gal 5,22)   Este felurit și unilateral.

  Fiecare trebuie s-o posede complet   Fiecare posedă doar în parte.

  Va dăinui în infinit (1 Cor. 13,8)   Va înceta la încheierea Planului de mântuire. (1 Cor.

13,8-10)

   5. Deosebirea dintre “faptele creștinismului practic” și “darurile spirituale” (defensiv/reactive și ofensiv). Pentru a
reflecta zilnic caracterul Domnului Hristos (sau pentru rodire constantă), orice creștin autentic va da pe față zilnic -ca o
nevoie personală – acte izvorâte din dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Concret: el va crede, se va ruga, va studia
pentru cunoștință spirituală…iar în măsura solicitărilor, va ajuta pe sărman și lipsit, va da altora mărturia Sa despre
Mântuitorul, va arăta ospitalitate, etc. El va face aceasta INDIFERENT dacă are sau nu darurile spirituale corespunzătoare
(darul credinței, darul rugăciunii, darul cunoștinței, darul ajutorării, darul evanghelizării, darul ospitalității, etc).
Diferențele dintre faptele creștinismului practic și darurile spirituale constă în faptul că: în timp ce toți creștinii
adevărați, indiferent de înclinația lor (fie că le place sau nu), vor manifesta ocazional (adică la nevoie) și ca o confirmare
a caracterului lor acte de slujire altruistă, în schimb darurile spirituale se întind dincolo de comportarea creștină
ocazională și minimală. Ele se
întemeiază pe anumite capacități și înclinații personale diferite, și constituie specializări pentru anumite domenii. Apoi,
ele nu se manifestă ocazional, minimal, sau altfel spus: defensiv (sau reactiv, ca un răspuns la solicitarea survenită pe
neașteptate); ci se manifestă ofensiv: proactiv, din inițiativa creștinului și în mod constant. În sfârșit, ele sunt duse până
la pragul excelenței (maximal). Prin darurile spirituale, fiecare creștin are privilegiul să devină un factor misionar activ și
vital pentru biserica lui Hristos.

II. Lista darurilor spirituale

Pasajele biblice cheie. Există patru pasaje compacte (Romani 12, 3-8; 1Corinteni 12,4-11+ 27-31; 1Corinteni 14,26 și
Efeseni 4,11-12) care enumeră în mod explicit 31 de daruri spirituale, din care unsprezece sunt repetări (de trei ori se
repetă darul proorociei, de trei ori darul învățătorului, de două ori darul apostolatului, o dată darul conducerii, o dată
darul limbilor străine și odată darul tălmăcirii). Pe lângă aceste repetări, unele daruri sunt menționate sub nume diferite
în epistole diferite (anume: darul slujirii este în alt loc denumit darul ajutării, darul tălmăcirii este o altă lucrare a
aceluiași dar, al limbilor, darul vindecării miraculoase intră sub titlul
mai larg al darului minunilor). Iar două din darurile prezentate subînțeleg alte două daruri distincte: darul proorociei
incluzând, în semnificația lui de atunci, și darul predicării, iar darul conducerii – purtând și darul administrării (vezi
amănunte la descrierea lor).

   2. Tabelul synoptic al darurilor spirituale

     
Daruri sinonime Daruri spirituale distincte Daruri repetate Daruri ~incluse
(+neexplicite)

          
Romani 12: (în celelalte 18. darul predicării
pasaje)
 1.  al proorociei +3

         
= al ajutorării (1Cor.12) 2.  al slujirii

         
3.  al învățătorului +3

        
4.  al îmbărbătării

        
5.  al dăruirii

          19. darul administrării

6.  al conducerii +1

        
7.  al milosteniei

     1Corinteni 12    
8.  al înțelepciunii

        
9.  al cunoștinței

        
10. al credinței

         
11. al minunilor ~ darul vindecării

        
12. al discernământului

          
= al tălmăcirii (1Cor.12) 13. al vorbirii în alte limbi +1   +1

         
14. al apostolatului +2

     1Corinteni 14,26    
15. al cântării

     Efeseni 4,11-12    
16. al evanghelizării

        
17. al păstoririi
   Pe lângă cele 19 daruri distincte enumerate în cele 4 pasaje, în Biblie mai există multe texte
disparate care descriu diverse daruri nemenționate mai sus. Astfel sunt:

- Darul rugăciunii – care apare evident la Samuel (1Sam. 12,23; 15,35; 16,1); și Ana, fata lui Fanuel (Luca 2,37);

- Darul meșteșugurilor, cu darul creator al artelor plastice – în Exod 31,2-6, în dreptul lui Bețaleel și Oholiab;

- Darul sociabilității – la Barnaba (Fapte 4,36; 9,27; 15,37-39);

- Darul ospitalității – la Maria, mama lui Ioan-Marcu (Fapte 12,12); la Acuila și Priscila (Rom. 16,3-5);

- Darul organizării – la Ietro (Exod 18,17-27);

- Darul misiunii externe – la Pavel și Barnaba (Fapte 13,2-4; Galat. 2,7);

- Darul celibatului – amintit în Matei 19,12 și dovedit la Pavel (1Cor. 7,7) și la fetele lui Filip (Fapte 21,8.9);

- Darul abnegației (a sărăciei voluntare) - la Rut (Rut 1) și la Pavel (Filip. 3,7.8; 4,12);

- Darul martiriului – la toți apostolii.

   În afara darurilor spirituale numite clar în Biblie, în viața creștină de azi se mai identifică daruri noi (sau aspecte noi ale
darurilor biblice), corespunzătoare nevoilor sau crizelor actuale pe care biserica le traversează (“Domnul a așezat asupra
Bisericii o varietate de daruri ca să răspundă la multele nevoi ale multor minți cu care lucrătorii vin în contact.” Bible
Train. Sch. 1 nov. 1909). Împreună cu cele prezentate în Scriptură aceste daruri spirituale autentice – deși nespecificate
biblic – vin să zidească și să întărească în modul cel mai activ biserica. Ele sunt:

- Darul pedagogiei;

- Darul operatorului electronist;

- Darul comercial al colportorului;

- etc…

Criterii de recunoaștere a darurilor spirituale. Odată cu darurile spirituale, Dumnezeu a pus în însăși natura noastră și în
viața noastră criterii de recunoaștere a darurilor
noastre. Iată-le mai jos, exprimate sub forma de întrebări:
   
1. Câtă bucurie îți face slujirea în acel domeniu?
  
2. Cu câtă ușurință și îndemânare lucrezi în acel domeniu?
    
3. Cât succes ți-a dat Dumnezeu în acea ramură de slujire?

III. Testul pentru descoperirea darurilor spirituale

Metodologia: Pentru descoperirea darurilor cu care sunteți înzestrat, parcurgeți pas cu pas,
atât individual cât și în grupa dv. mică, etapele indicate mai jos:
     
1. Cultivați un spirit de rugăciune și dispoziția de a afla darurile pe
care vi le-a dat Dumnezeu.

2. Luați în prealabil decizia de a pune la lucru darurile ce vor fi descoperite

pentru zidirea Bisericii.
    
3. Cercetați ce preocupări sau activități vă produc plăcere? Nu uitați: utilizarea darului spiritual se dă pe față prin
pasiune, inventivitate (creativitate), îmbogățire sufletească și eficiență

                
a. Notați ce responsabilități v-au produs până în prezent bucurie: ____________________
                   
b. Notați ce activități vă produc neplăcere cel mai mult: ____________________
    
4. Familiarizați-vă cu lista de daruri spirituale (după formularul de evaluare).
    
5. Întocmiți mai întâi o listă cu darurile pe care, în mod cert, NU le aveți.
     
6. Completați apoi chestionarele testului de daruri spirituale (chestionarele A, B, C, D, E, F), abordând întrebările cât mai
onest și spontan. Solicitați și doi “martori” pentru completarea chestionarelor de contraevaluare (G,H).
       
7. Notați-vă (conform indicațiilor prezente pe formularul evaluator) darurile evidente și darurile latente.
       
8. Studiați aprofundat privind darurile dv. (Vezi capitolul IV). Scrieți numele unei persoane care considerați că are chiar
darul în cauză și cu care credeți că puteți discuta despre acesta: Cum și-a descoperit el darul? Cum îl utilizează? Notați
răspunsul lui.
       
Numele ____________________ ; Răspunsurile lui: ____________________ etc.
      
9. Aflați părerea altor creștini din comunitate cu privire la ce dar spiritual aveți dv.
               
a. Indicați numele unei persoane capabile de a vă aprecia corect, cu care să vorbiți despre darurile dv. spirituale
____________________ .
                    
b. Stabiliți-vă termenul pentru discuție ____________________ .

2. Și acum, ce să facem cu darurile noastre spirituale?

        
1. Analiza profilului comunității și al nevoilor ei. Pornind de la principiul că “un dar spiritual nu are alt scop decât zidirea
comunității”, și că “nici un dar nu poate fi utilizat în afara nevoilor comunității”, apare necesitatea de a descoperi care
sunt darurile spirituale de care duce lipsă
comunitatea mea. Cu siguranță că, dacă omitem acest punct de plecare, am putea lesne să producem doar comunități
“corintene” – în care toți se luptă doar după un singur și același dar: “darul limbilor”… în timp ce, sub celelalte aspecte,
comunitatea zace în ruină (vezi 1Corinteni). În privința darurilor, fiecare comunitate are un profil specific “pozitiv-
negativ”. Completarea, în urma unei analize atente, a celor trei liste după modelul de mai jos, orientează alegerea
activității dv. spre cele mai neglijate domenii, făcând ca chemarea lui Dumnezeu să vină nu neapărat în dreptul
darului cu punctajul cel mai mare, ci în dreptul darului cel mai util la un moment dat.

   Puncte tari (Daruri    Puncte slabe (Daruri    Corespondența darurilor mele cu darurile lipsă
abundente) lipsă) ale bisericii mele

   1    1    1

   2    2    2

   3    3    3

   Etc…    Etc…    Etc…

        
2. Descrierea aplicațiilor pentru fiecare dar spiritual. Orice dar se cere pus la lucru, în cadrul unei activități anumite. Iată
de ce este nevoie ca, pentru fiecare din darurile mele, să descopăr (și să descriu amănunțit) posibilele lor aplicații. De
exemplu, darul conducerii are, ca posibile aplicații: conducerea unei acțiuni (grupa mică în familie), a unui serviciu
(distribuire de ajutoare), a unui sector (diaconia familiilor tinere), compartiment (“juniori”, al Șc. de Sabat), departament
(lucrarea misionară) sau chiar a comunității. Fiecare din aplicațiile exemplificate mai sus are nevoie de o detaliată
descriere, după modelul de mai jos:

Aplicație: Conducător Durata acțiunii: Minimum

Darul: Conducerii
de grupă mică I an

Această aplicație
Daruri spirituale
cuprinde Ore dedicate pe Înclinații și trăsături
Posibilă instruire: complementare Îndrumător:
următoarele săptamână: dorite:
necesare:
sub-responsabilități:

1. Crearea unei Optimism, bună

Darul ospitalității;
atmosfere cca. 1/2 oră   dispoziție; – Fratele X
al sociabilității
confortabile. comunicativ

Dinamica grupelor Înclinație spre

2. Pregătirea temei. 2 ore Darul învățătorului Fratele X
mici, cap… lectură și meditație

Manualul
Experiența cu o
3. Conducerea Conducătorului de
2 ore Darul conducerii diversitate de Sora Y
discuțiilor. Seminar
personalități
Apocalips, cap…

4. Consilierea
Capacitate de a
individuală a Curs de…, ținut de Darul consilierii,
cca. 2 ore asculta; – Sora Y
membrilor pastor păstoririi
induvidualizare
grupei.

5. Lămurirea 1 oră Cum să abordăm Darul Gândire logică; – Fratele X

neclarităților din diferite categorii…; evanghelizării capacitatea de a
partea prietenilor de
adevăr. Să studiem împreună ilustra

6. etc… … … … … …

Cum contribuie prin: dezvoltarea grupelor

aplicația aceasta mici; creștere spirituală individuală; promovarea spiritului de unitate;
la zidirea dezvoltarea manifestării dragostei; includerea noilor convertiți; atragerea
comunității? de prieteni; întărirea identității advente… etc…

   Descrierea aplicațiilor se poate face individual dar cel mai bine în grupă mică; sau, eventual,
în cadrul unor clase de ucenicie cu toți ucenicii din comunitate, la care participă toți cei prezenți, sub conducerea
pastorului sau a locotenentului său.

        
3. Și… la treabă! Odată cu clarificarea fiecărei aplicații și cu descoperirea “rolurilor” pe care fiecare aplicație le atrage
după sine, sunteți mai edificat care este prioritatea darurilor dv., în funcție de nevoia bisericii și de cea mai completă
înzestrare a dv. Urmează să luați legătură cu factorii
de răspundere pentru diferitele ramuri de activitate din biserică și să porniți la lucru. Aceasta înseamnă mai întâi (a) să
vă instruiți; (b) să vă formați structura cerută de activitatea aleasă; și (c) să activați, cu rugăciune și spirit deschis pentru
îmbunătățirea constantă a slujirii dv.
Orice neclaritate ce-ar apare trebuie lămurită, din aproape în aproape, cu coordonatorul sau eventual cu pastorul.

   3. Pericole care pot să compromită darurile spirituale:

     
1. Recunoașterea sau alegerea doar a acelor daruri spirituale care să vă facă viața cât mai comodă cu putință… Această
atitudine ascunde două stări nedorite: (a) folosirea darurilor spirituale în afara spiritului fundamental de subordonare și
slujire față de Dumnezeu (de “naștere din
nou”), cu scopul de a-ți procura satisfacții firești sau pentru a-ți face un nume în biserică (de exemplu: vrei să fii neapărat
dirijor de cor!); (b) folosirea conceptului de daruri spirituale pentru a te eschiva de datoriile anevoioase pe care le-am
intitulat “faptele creștinismului practic”, neplăcute
pentru firea egoistă, îndatoriri ce decurg din rolul de creștin mărturisitor. Cu alte cuvinte, în dreptul acelor datorii, să
spui: “n-am aceste daruri!”… Pentru a evita aceste două situații negative, parcurgeți următorul exercițiu:

               
- din lista celor 30 de daruri spirituale, scrieți pe o foaie de hârtie pe o coloană verticală – toate darurile la care ați
obținut punctajul cel mai scăzut. Apoi, pe coloana din dreapta, notați – în dreptul fiecărui dar – ce “fapte ale
creștinismului practic” corespund darului în cauză. Subliniați “îndatoririle” cu care aveți cele mai mari probleme de
punere în practică; și, în final, propuneți-vă o strategie de exersare a acestora.

   Doar așa vă veți clădi caracterul în asemănarea cu Hristos, fără de care nu este sfințire, nici
mântuire (Gal. 6,8.9).
 
2. Angajarea darurilor dv. spirituale în domenii deja saturate în comunitate (unde există deja destulă slujire). Aceasta n-
ar produce decât tensiune, fricțiuni și frustrare. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, iar duhurile proorocilor sunt
supuse acestora (1Cor. 14,32.33). În cazul că n-aveți decât daruri de care comunitatea dv. nu are trebuință, căutați-vă o
altă comunitate în care darul dv. este căutat (2Cor. 10,16).
 
3. Plafonarea darurilor spirituale, prin nedezvoltarea lor calitativă. Este adevărat că prin exercițiu, ele se întăresc și se
specializează. Dar dacă lipsește preocuparea constantă de a ridica gradul de instruire și nivelul calitativ, va dispare și
eficiența și implicit bucuria de a lucra. Acceptați roluri noi (aplicații noi) ale darurilor dv. Fiți deschiși la observațiile și
criticile altora (Prov. 21,29: “omul fără prihană își îmbunătățește calea”). Căutați și citiți bibliografia adecvată; folosiți – și
chiar creați
- ocazii de instruire, îmbunătățire și perfecționare a darurilor voastre spirituale (2Tim. 1,6). Cercetați periodic rezultatele
și eficiența exercitării darurilor dv. spirituale. Păstrați lista darurilor spirituale și notați, în dreptul fiecăruia, efectele
corespunzătoare.

       
4. Limitarea numărului darurilor dv. doar la acelea pe care le-ați identificat la primul test de daruri spirituale. În realitate,
darurile nu sunt sectoare izolate între ele, domenii paralele care nu se întâlnesc în veci. Dimpotrivă, după cum unele
daruri sunt evident corelate cu altele (ca de ex: darul păstoririi – corelat cu cel al consilierii + al conducerii + al
învățătorului… ș.a.), prin dezvoltare, orice dar ajunge să se interfereze cu altele, astfel că pe parcurs avem privilegiul să
descoperim noi daruri ale Duhului Sfânt. Rămâneți deschiși pentru domeniile altor daruri spirituale încă
neexperimentate (evidente sau latente). Observați efectele pe care activarea în aceste noi domenii vi le produc. Puneți-
vă periodic (la 6 luni – un an) întrebările următoare:

   a. În care responsabilitate ați mai dori să activați?

   b. Ați descoperit în ultimul timp vreo responsabilitate în biserică care n-a fost încă preluată de nimeni?

   c. V-ați putea imagina activând în acea responsabilitate descoperită?

IV. Prezentarea darurilor spirituale

   1.  Darul abnegației (sau al sărăciei voluntare).

1. Referințe biblice majore. Rut 1, 15-17.21-22; 1Regi 19,19-21; 1Cor. 9,6.7.15.18; Filip. 3,7.8; 4,12.     
2. Definiție: Darul abnegației este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos renunță,
de bună voie și cu bucurie, la bunăstare materială și viață confortabilă, pentru a duce un stil sărac de viață, prin care
cîștigă o mare credibilitate și autoritate înaintea
poporului și a celor săraci.  
3. Scurtă explicație: Darul este vizibil în dreptul celor ce au avut mari posibilități materiale și s-au dezis de ele. Ea se
deosebește de darul dăruirii, cu care de altfel se completează în proporție de 90%. 
4. Aplicații posibile: Misiune externă; lucrare pentru defavorizații societății; apostolat… 
5. Exemple moderne: Petrus Valdo (bogat negustor din Lyon, sec. XII, întemeietorul valdenzilor); John Wesley
(întemeietorul metodismului, a cîștigat enorme fonduri pentru cauza lui Dumnezeu, dar care la moarte n-a lăsat în urmă
decât o manta veche, două lingurițe de argint și o Biblie, unica lui comoară); Abraham Bininger (se vinde pe sine însuși
ca sclav, ca să poată predica
Evanghelia sclavilor de pe insula Sf. Toma); Doctorul Stanley Sturges (misionar adventist în Nepal, trăind de bunăvoie cu
familia în cea mai neagră mizerie, ducând lumina la băștinași).
6. Pericole pentru cei cu acest dar:     
a. de a face din sărăcia voluntară o sursă de merite și îndreptățire personală.
Soluție: s-o ascundă în mod constant de ochii oamenilor (s-o facă mai puțin evidentă), adoptând o ținută decentă,
lăsând să fie vizibilă doar pentru Dumnezeu.      
b. să facă din sărăcia voluntară un scop în sine, fără să dobândească vreo autoritate sau influență pozitivă asupra
celorlalți. Soluție: să-și puna serios întrebarea dacă au cu adevărat acest dar; în caz afirmativ, să se străduiască să-l
coreleze cu alte daruri complementare, ca binefacerea,
dăruirea, slujirea săracilor, evanghelizarea poporului, etc… pe care darul abnegației să le facă și mai strălucitoare. 
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   2.  Darul administrării

1. Referințe biblice majore: Geneza 41,33-36.46-49; Prov. 31,10-27; Fapte. 4,32-35 + 6,1-6; 1Tim. 3,4-5.
2. Definiție: Darul administrării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
devine destoinic să administreze și să conserve bunurile bisericii cu scopul dezvoltării familiei lui Dumnezeu și a lucrării
Sale.   
3. Scurtă explicație: Darul administrării, prezent și el într-unul din pasajele majore cu daruri spirituale (1Cor. 12,28), a
fost în general confundat cu darul conducerii.          
[Dacă, în Romani 12,6, darul conducerii este exprimat printr-un cuvânt care înseamnă "a fi pus în vârf" sau "deasupra",
în schimb în 1Cor. 12,28 este folosit un alt cuvânt: kiberneseis, kubernon (de unde "cibernetică", iar în latină
"gubernon", adică guvern) care înseamnă a cârmui (dar sub
directivele altui conducător). Aceasta se referă la darul "administrării" (cum îl și traduc versiunile engleze NIV și NASV).]
   Mântuitorul se referă la acest dar în patru parabole (Matei 21,33; 25,14; Luca 16,1; 19,12).
Darul acesta vine să completeze, pe tărâmul folosirii bunurilor materiale, darurile conducerii și al organizării.
4. Aplicații posibile: trezorier sau casier; manager; diaconia bisericii; departamentul Tabita; serviciile sociale ADRA;
plănuire pe termen lung; consilierea conducătorilor…
5. Exemple moderne: Selina Huntington (tânără văduvă a prințului de Huntington, care și-a administrat averea uriașă
doar în folosul misiunii metodiste, încât la moartea ei – la 81 ani, nu mai rămăsese absolut nimic); Will H. Williams
(trezorier al Conferinței Generale care, printr-o administrare inspirată cu totul miraculos, a salvat toate fondurile
bisericii adventiste
în perioada marii prăbușiri economice a Americii, între 1932 și 1933).  
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. să accentueze prea mult conservarea fondurilor în dauna dezvoltării lor prin utilizarea funcțională. Soluție: să-și
redefinească periodic scopul întregii lor lucrări, care este dezvoltarea și înaintarea lucrării lui Dumnezeu.            
b. să prețuiască mai mult câștigarea valorilor neînsuflețite decât câștigarea de suflete. Soluție: să fie incluși în activitățile
misionare care au directă legătură cu sufletele (săraci, bolnavi, necredincioși care trebuie conduși la Hristos). 
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

Darul apostolatului
1. Referințe biblice majore: Matei 10,2-15; Fapte 8,14-17; Romani 16,7; 1Cor. 12,28-29; Galateni 1,1-3 și 15-24.
2. Definiție: Darul apostolatului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
recunoscut spontan, în temeiul autorității spirituale, ca lider spiritual pentru o mulțime de comunități.       
3. Scurtă descriere: Responsabilitatea unui apostol depășește sfera unei comunități. Cel care are acest dar se
caracterizează printr-o viziune largă asupra afirmării, consolidării și dezvoltării bisericii într-un spațiu geografic întins.    
4. Aplicații posibile: Pionierat pentru întemeierea de noi comunități; Plănuire de perspectivă; Misiune externă; Consiliere
intercomunitară; Responsabilități supra-comunitare.  
5. Exemple moderne: Martin Luther (marele reformator german); Charles Wesley (părintele metodismului); James
White (pionier al bisericii advente); Ștefan Ivăncică; Ștefan Demetrescu (pionieri AZS români).
6. Pericole pentru cei ce au acest dar:      
a. Autocrație (individualism, lipsa corecției de sine). Soluție: o perioadă precisă de ucenicie fără vreo altă
responsabilitate.              
b. Lipsa darurilor complementare al organizării și al conducerii (o lucrare dezordonată). Soluție: asocierea strânsă cu
altcineva care deține aceste daruri, după modelul: doi câte doi, ca Pavel cu Sila.          
c. Titanism (vedetism, rol de guru, orgoliu). Soluție: amplificarea timpului de devoțiune personală, care aduce în suflet
umilința și nevoia după sfaturile altora.        
d. Trei tentații speciale: bani, sex și putere.            
e. Lipsa dispoziției de a fi itinerant (legarea de domniciliu e prea rigidă). Soluția: alcătuirea, cu rugăciune, a unui program
ferm, dar echilibrat.
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   4. Darul artelor (creativității artistice)

1. Referințe biblice majore: 2 Sam. 23,1-7; 1Regi 4,32 (Cânt.Cântărilor); 7,13-5.
2. Definiție: Darul artelor este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos reușește să
dea curs expresiei artistice în felurite chipuri constructive, care îmbogățesc sufletește și spiritual biserica.
3. Scurtă explicație: În timp ce darul meșteșugului realizează utilul, darul artelor realizează frumosul. Pe lângă a fi
“rezistentă”, o clădire (=biserica) trebuie să mai aibă și frumusețe, ca o cerință a naturii sufletului omenesc. Realizările
acestui dar oferă membrilor bisericii căi prin care
să-și exprime bucuria, adorarea și alte simțăminte înălțătoare.
4. Aplicații posibile: creație poetică; proză; compoziție muzicală; decorațiune interioară; decorațiune florală;
tehnoredactare; grafică; afișe; invitații artistice; eșarfe stradale; modelaj; materiale ilustrative pentru profeții; artă
fotografică; materiale pentru măsuța cu nisip; pictură; mici opera de artă ca suveniruri și premii în anumite ocazii;
cercuri de creație; lucrarea cu copiii, juniorii; lucrarea cu tineretul; misiune preevanghelistică
pentru copiii diferitelor medii (localnici, orfelinate, handicapați, copiii din zone albe)…   
5. Exemple moderne: Harry Anderson (cel mai mare pictor de subiecte biblice, adventist).   
6. Pericole pentru cei cu acest dar:            
a. complexul culturii (complexarea în fața marilor creații universale, sau complexarea în fața criteriilor artistice ale lumii
necreștine) prin care propria creativitate este strangulată. Soluție: să evite publicul simandicos și să caute un public lipsit
de pretenții sofisticate, pe care să-l îmbogățească sufletește prin lucrările darului acesta.         
b. Subordonarea scopului creației – slavei personale și nu slavei lui Hristos.
Soluție: post și rugăciune, pentru pocăință adevărată.    
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   5. Darul celibatului
1. Referințe biblice majore: Matei 19,10-12; Fapte 21,8.9; 1Cor. 7,7.8; 1Cor. 7,32-35.   
2. Definiție: Darul celibatului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
abilitat să rămână necăsătorit, fără să înfrunte frământări emoționale și tentații sexuale mari, și să fie totuși fericit în
această condiție, în care se poate dedica pe deplin
lucrării lui Dumnezeu.    
3. Scurtă descriere: Ca și darul misiunii externe, darul celibatului nu poate avea sens decât în combinație cu alte daruri,
care tocmai prin darul celibatului devin mai efective. Oamenii cu acest dar sunt mai fericiți și mai eficienți singuri decât
dacă ar fi căsătoriți.     
4. Aplicații posibile: TOATE aplicațiile, mai ales cele legate de misiune externă și întemeiere de noi biserici.   
5. Exemple moderne: John Stott (teologul englez, confesorul reginei, autor de literatură creștină).   
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. de a ceda la presiunile societății în vederea încheierii căsătoriei. Soluție: focalizarea asupra chemării lui Dumnezeu și
asupra darului specific, precum și afirmarea publică a darului și a opțiunii personale.            
b. unii creștini practică darul celibatului fără însă a-l recunoaște ca atare, în consecință auto-condamnându-se sau
suspectându-se psihic. Soluție: efectuarea testului; aprofundarea cunoștințelor cu privire la acest dar; discuții
clarificatoare cu persoane spirituale și cu experiență.               
c. o conduită neatentă cu sexul opus, ca urmare a supralicitării acestui dar. Soluție: studiu; rugăciune și recunoașterea
periodică a vulnerabilității proprii (1Corinteni 10,12).
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________
   6. Darul conducerii
1. Referințe biblice majore: Gen. 18,17-19; 35,2-5; Exod 18,21.22; Iosua 1,1-11; Jud. 6,33-35; Neemia 2,11-20; 1Tes.
5,12.13.      
2. Definiție: Darul conducerii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
împuternicit să pună înaintea bisericii ținte, care sunt în armonie cu planurile de viitor ale lui Dumnezeu, și să le
transmită în așa fel încât membrii bisericii să le urmeze de bunăvoie și în unitate, pentru ca, în final, să le realizeze, spre
slava lui Dumnezeu.   
3. Scurtă explicație: Confirmarea acestui dar stă în faptul că oamenii urmează pe conducător de bună voie. Ei nu au
nevoie să se străduiască ca oamenii să-i recunoască, căci ei poartă în ei înșiși autoritatea pe careacest dar o aduce. 70%
din cei cu darul conducerii au și darul organizării.  
4. Aplicații posibile: conducător sau prezbiter; conducător de departament; conducător al serviciilor divine; planificare
pentru termen lung…  
5. Exemple moderne: toți reformatorii protestantismului (Jan Hus, Martin
Luther, Jean Calvin); William Miller (liderul mișcării advente).  
6. Pericole pentru cei cu acest dar:           
a. de a se detașa și izola de restul membrilor, încetând de a mai comunica. Soluție: Studierea intensivă a caracterului
Domnului Hristos și o devoțiune deosebită, și planificarea unor ocazii periodice de comunicare cu alți conducători și
membri.            
b. Simțământul infailibilității și invulnerabilității, anticamera mândriei (Prov. 26,12). Soluție: păstrarea unui jurnal al
luptelor, slăbiciunilor și înfrângerilor, ca și a biruințelor prin Isus.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   7. Darul consilierii (îmbărbătării)

1. Referințe biblice majore: Exod 18,18.24; Judecători 4,4.5; 2Sam. 17,5-14; 2Cronici 20,12-19; Fapte 14,21.22; 1Tes.
2,10-12.   
2. Definiție: Darul consilierii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos găsește
sfaturi înțelepte, îmbărbătări și mângâieri pentru cei ce se află în încercări și impasuri.       
3. Scurtă explicație: Darul consilierii este mai mult decât avizarea sfătoasă dar distantă. El conduce la identificarea cu cel
în nevoie, la ascultarea lui atentă și, în mod corespunzător, la îndreptarea atenției lui spre cuvintele de îmbărbătare, de
mângâiere și de sfătuire din Scriptură, împreună cu sfaturile relevante pe care o analiză atentă a situației le oferă. Acest
dar se deosebește de cel al păstoririi doar prin termenul de asistare: darul consilierii răspunde ocazional, cât durează
încercarea – și nu pe termen lung, cum se întâmplă cu darul păstoririi.
4. Aplicații posibile: echipă de împăciuire; încadrarea noilor convertiți în biserică; diaconia bătrânilor și bolnavilor gravi;
lucrarea cu grupurile sociale dezavantajate (șomeri, emigranți, deținuți și exdeținuți); consilierea îndoliaților; diaconia
tineretului (consiliere profesională); lucrarea cu adolescenții; consiliere familială; serviciu telefonic de intervenție;
lucrarea grupelor mici; diaconia bolnavilor; descoperirea darurilor spirituale ale altora…     
5. Exemple moderne: Philip Melanchton (asociatul și consilierul liniștit al lui Martin Luther cel furtunos); Ene Dumitrescu
(bătrânul țăran din zona Buzăului, consilier anonim al lui Florea Dumitru, președintele Uniunii).      
6. Pericole pentru cei cu acest dar:            
a. grabă în vederea sfătuirii înainte de îndeplinirea completă a ascultării stimulatoare a celui în necaz. Soluție:
participarea la un seminar de “Limbajul alinării”.           
b. ascultarea problemei doar cu “o ureche” și tendința spre părtinire, din prea multă identificare cu împricinatul. Soluție:
stabilirea fermă a principiului de a nu te pronunța până nu i-ai ascultat pe fiecare din împricinați pe rând și apoi
împreună. Abia după aceea sfatul și mângâierea sunt constructive.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   8. Darul credinței     
1. Referințe biblice majore: 2Regi 4,20.37; 2Regi 5,3; Neemia 2,25; Matei 21,18-22.      
2. Definiție: Darul credinței este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
recunoaște, într-o măsură neobișnuită (ca și când ar vedea), voia lui Dumnezeu cu privire la înaintarea lucrării Lui.      
3. Scurtă explicație: Mai mult ca exercitarea credinței în Dumnezeu, cei cu darul credinței nu se sperie de obstacole și
riscuri din fața țintei credinței atunci când au puternica convingere că un anumit lucru reprezintă voia lui Dumnezeu. În
cele mai multe cazuri, aceștia sunt vizionarii care
dau o direcție nouă dezvoltării bisericii.
    
4. Aplicații posibile: planificare pe termen lung; conducerea comunității; inițierea de diferite acțiuni; misiune externă;
întemeiere de comunități; evanghelizare…  
5. Exemple moderne: Robert Moffat (misionarul Africii de Sud, socrul lui Livingstone, care a “văzut” convertirea lui
Africaaner, cel mai crud dușman al albilor, și a reușit în ciuda tuturor riscurilor); John Tay (misionarul AZS care a crezut în
convertirea globală a urmașilor piraților de pe insula Pitcairn și, în 1886, s-a dus și a reușit întocmai).  
6. Pericole pentru cei cu acest dar:          
a. dificultatea de a primi critici și sfaturi, ca urmare a încrederi exaggerate în ei înșiși. Soluție: studierea cărților Spiritului
Profetic care descoperă pe larg slăbiciunile omului în raport cu caracterul lui Dumnezeu. 
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   9. Darul cunoștinței  
1. Referințe biblice majore: 1Regi 4,29-34; Fapte 18,24-25.    
2. Definiție: Darul cunoștinței este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
excelează în descoperirea, strângerea, analizarea, sistematizarea și formularea ideilor de care are nevoie biserica pentru
a se întări și pentru a crește.  
3. Scurtă explicație: acest dar se manifestă printr-o înclinație specială pentru studiu și documentare, în același timp
printr-o abilitate a persoanei în cauză de a reține și ordona în mod constructiv cunoștințele dobândite, precum și prin
creativitate privind formularea de concepte și idei noi. La 70% din cei astfel dotați, darul cunoștinței se corelează cu
darul învățătorului.    
4. Aplicații posibile: cercetare teologică; scrierea de cărți; jurnalistică; planificare pe termen lung; alcătuirea de
seminarii; elaborarea de analize asupra comunității…    
5. Exemple moderne: Constantin Tischendorf (lingvist, descoperitor îndârjit al Codex Sinaiticus pe muntele Sinai); John
N. Andrews (pionier adventist, cunoscător pe de rost a Noului Testament și a mari părți din V.T.); Vilhelm Moldovan.  
6. Pericole pentru cei cu acest dar:               
a. adâncirea în studiu până la ruperea de realitate, ceea ce face ca darul să-și piardă aplicabilitatea. Soluție: practica lui
Ioan Botezătorul, care din când în când cobora în lume ca să recunoască realitatea; efectuarea periodică a altor activități
cu caracter practic.            
b. angajarea în strângerea de informații (chiar fără pierderea simțului realității) dar numai după criteriul plăcerii
personale, nu și în funcție de nevoile bisericii. Soluție: contacte dese și comunicare eficientă cu conducătorii
bisericii.        
c. pericolul îngânfării (1Cor. 8,1.2). Soluție: regularitatea și consistența studiului devoțional.
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   10. Darul dăruirii   

1. Referințe biblice majore: 2Sam. 17,27-29; Luca 21,1-4; Fapte 20,33-35; 2Cor. 8,2-5.
2. Definiție: Darul dăruirii este capacitatea dată de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este în stare
să dăruiască cu bucurie și generos bunuri materiale pentru Împărăția lui Dumnezeu. 
3. Scurtă explicație: Darul dăruirii este mai mult decât credincioșia cu care creștinii plătesc regulat zecimea și darurile
lor. El constă din inițiativa de a dărui constant, mult mai mult decât atât, pentru înaintarea lucrării. Aproximativ 20% din
membrii comunității au darul acesta. El nu trebuie
confundat cu darul abnegației, cu care, de altfel, se poate împleti.      
4. Aplicații posibile: susținerea misiunii externe; susținerea de proiecte evanghelistice (publice, prin radio, prin TV);
susținerea de proiecte sociale (pentru categorii dezavantajate); susținerea săracilor bisericii; trezorier;activitate în
comitetul financiar…       
5. Exemple moderne: William Colgate (băiatul sărac care, pe măsură ce devenea
bogat prin comerțul cu săpun, mărea progresiv procentul dăruirii, până
când a ajuns să dăruiască 10 zecimi – tot – lui Dumnezeu); J. McKee (milionar
american adventist, patronul celui mai mare lanț de panificație din USA,
suporterul a multe și costisitoare proiecte. El a sponsorizat – împreună
cu alții – și Net ’96).     
6. Pericole pentru cei cu acest dar:            
a. diminuarea dăruirii atunci când apar probleme financiare personale. Darul acesta însă nu este condiționat de bogăție,
ci se manifestă la fel și în sărăcie. Soluție: revizuirea făgăduințelor lui Dumnezeu și stimularea credinței, de a-L pune pe
Dumnezeu la încercare tocmai în asemenea situații.         
b. ispita de a fi învinși de gândul utilizării egoiste a banilor, veniți ca binecuvântare, pentru interese personale. Soluție:
consiliere din partea conducătorului și o regulată informare cu privire la noi solicitări evanghelistice.             
c. de a dărui oricui și oricum, cu sau fără folos, doar de dragul bucuriei de a da. Soluție: asocierea cu o persoană care are
darul administrării sau al organizării.    
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   11. Darul discernământului (deosebirii duhurilor) 

1. Referințe biblice majore: 1Regi 22,6-28; Luca 9,51-56; Fapte 5,1-10; 16,16-22; 1Ioan 4,1-5.   
2. Definiție: darul discernământului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
ajunge să cunoască cu certitudine dacă o declarație, în aparență adevărată, este de inspirație divină, omenească sau
diabolică.       
3. Scurtă explicație: Darul acesta este o parte din prevederile lui Dumnezeu prin care să ocrotească biserica Sa de
rătăcire. Acest dar se manifestă fie printr-un discernământ subtil între adevăr și minciună, datorat unei intuiții
remarcabile și unei judecăți extrem de fine; fie printr-o iluminare divină cu privire la realitățile inaccesibile minții
omenești.      
4. Aplicații posibile: consiliere în general; consilierea conducătorilor; domeniul comunicațiilor și al presei; reprezentare
în relațiile publice; rugăciune de mijlocire; lucrare socială pentru diferite grupe dezavantajate; predicare; plănuire pe
termen lung…     
5. Exemple moderne: Ellen G. White – și cazul Annei Philipps (descoperirea exact în ziua manifestării, printr-o scrisoare
trimisă cu o lună înainte din Australia, a unui spirit profetic fals care amenința să câștige majoritatea bisericii și a
conducătorilor din Battle Creek = sediul lucrării de atunci).  
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. de a deveni aspru și judecător cu cei amăgiți de inspirația demonică. Soluție: reîntoarcerea la Modelul Isus, care nu
acuza ci elibera pe demonizați, cu iubirea Sa.            
b. Cultivarea ascunsă a ideii că în cazul posedării acestui dar, eu devin invulnerabil. Soluție: reamintirea că, chiar în cazul
celei mai mari iluminări, “cunoaștem în parte” (1Cor. 13,9); și că nici profeții nu sunt invulnerabili (vezi: Iosua 9,3-27;
Numeri cap. 22-24; 2Sam. 7,1-7; Galateni 2,11-14!!)             
c. Aprecierea că părerea proprie este superioară oricui și nu trebuie să se subordoneze nimănui. Soluție: să-și
reamintească 1 că darul acesta este în armonie cu celelalte între care se află… darul conducerii; 2 că Dumnezeu este un
Dumnezeu al ordinii care cere văzătorilor să se supună
autorității Lui lăsată în biserică, în sfatul conducătorilor, și că 3 un iluminat are tot timpul nevoie să primească
confirmarea corpului bisericii, dat fiind că un singur Duh lucrează prin toate darurile și ele sunt compatibile și se
recunosc între ele!     
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________
   12. Darul evanghelizării
1. Referințe biblice majore: Fapte 8,5.6; Fapte 8,26-40 (+21,8); Fapte 26,17-29; Romani 1,1.14.15.  
2. Definiție: darul evanghelizării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos se
distinge prin vestirea Evangheliei necredincioșilor, în așa fel încât aceștia sunt conduși la convertire și devin forțe active
în biserică.      
3. Scurtă explicație: Darul evanghelizării înzestrează pe cineva cu elocvență, putere de convingere, bucurie în exercițiul
vestirii Evangheliei. În cele mai bune cazuri, 10% din membrii unei biserici locale au darul evanghelizării. Cine își
descoperă acest dar, trebuie să se degreveze de alte obligații și să se angajeze intens în această activitate, după un plan
conturat prin
rugăciune și consultare cu factorii de conducere ai comunității.     
4. Aplicații posibile: vizitare evanghelistică; evanghelizare de cămin; predicare publică; lucrare radio; întemeiere de
comunități; mese rotunde; evanghelizare pentru copii; misiune externă; lucrarea cu categoriile sociale dezavantajate.      
5. Exemple moderne: Dwight Moody (mare evanghelist englez de la sfârșitul sec. XIX); Marc Finley; Petre P. Paulini
(pionier al adventismului românesc).    
6. Pericole pentru cei cu acest dar:            
a. vedetismul, sau auto-încântarea de propria elocvență, cu exercitarea unei influențe nesfinte asupra auditoriului, care
pierde din vedere pe Hristos în fața strălucirii vorbitorului. Soluție: doar o relație zilnică și strânsă cu Hristos poate salva
un evanghelist cu succes de luciferism.              
b. Urmărirea exclusivă a numărului de convertiri, pierzând din vedere zidirea sufletelor în cunoștințele de bază, în
experimentarea vieții noi și apoi în înrădăcinarea acestora în biserică.    
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   13. Darul înțelepciunii

1. Referințe biblice majore:1Sam. 25,23-35; 1Regi 3,16-28; Cartea Proverbelor; Fapte 15,13-32.  
2. Definiție: Darul înțelepciunii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
împărtășește corpului bisericii sau membrilor ei individuali principii și reguli ascunse, din lumea cauzalității, care
îndreaptă mintea acestora spre o judecată limpede și pătrunzătoare, echipând astfel biserica împotriva confuziei și
erorii.    
3. Scurtă explicație: Darul înțelepciunii se deosebește de darul cunoștinței în acelaș fel în care anatomia (cunoașterea
părților organismului luate disparat) se deosebește de fiziologie (cunoașterea părților în relația lor unele cu altele, deci
funcțional și în cadrul întregului). Darul înțelepciunii se completează cu darul consilierii, prin faptul că primul se referă la
cazul general, pe când cel de-al doilea la cazul particular, în aplicație concretă. Pe lângă aceasta, darul consilierii dotează
pe om cu capacitatea de a stabili relații interpersonale.       
4. Aplicații posibile: Seminarii pentru lideri; consilierea conducătorilor; programe de instruire; plănuire pe termen lung;
comisii de analiză și îndrumare; consiliere personală.     
5. Exemple moderne: Melanchton, sfătuitorul lui Luther.   
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. complexul atotștiutorului, care trebuie numaidecât să dea răspunsuri chiar și când nu le are. Soluție: corijarea imaginii
de sine prin confruntarea cu Isus în devoțiune.             
b. disprețuirea unor opinii venite de la oamenii de rând. Soluție: revederea pasajelor când Dumnezeu a folosit niște
păgâni (magii – Matei 2,1-12), ca să facă de rușine pe cei aleși (1Cor. 1,27).  
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   14. Darul învățătorului

1. Referințe biblice majore: 2Regi 2,1-5.25 (în 5 centre de învățământ); Neemia 8,1-8; Fapte 8,30-36; 18,26; 28,30.31.    
2. Definiție: Darul învățătorului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
în stare să învețe, într-o manieră accesibilă și stimulatoare, toate câte sunt necesare pentru sănătatea și creșterea
bisericii.       
3. Scurtă explicație: Nimic nu confirmă mai bine darul de învățător al cuiva decât faptul că elevii lui învață eficient! Spre
deosebire de darul cunoștinței (care se concentrează asupra informației), darul învățătorului se concentrează asupra
întrebărilor și problemelor care frământă pe ascultători
cât și asupra manierei prin care să le facă accesibile acele cunoștințe.      
4. Aplicații posibile: lucrarea grupelor mici; clasa pregătirii pentru botez; școala de Sabat; instruirea conlucrătorilor;
conducerea de seminare de familie și publice; studii biblice la domiciliu; instruire pentru creștereabisericii…      
5. Exemple moderne: William Prescott (întemeietorul sistemului educațional
adventist și a multor colegii din SUA și Australia); G. H. Bell (fondator al Școlii de Sabat)…      
6. Pericole pentru cei cu acest dar:               
a. să se concentreze asupra datelor adevărului, pierzând din vedere spiritului adevărului. Soluție: o redescoperire a
faptului că Cuvântul (adevărul de predat) este tot una cu “Cuvântul devenit trup” (Persoana care întruchipează
adevărul).               
b. să piardă din vedere că aceea ce califică pe un învățător nu este cunoștința ci practicarea cunoștinței. Soluție:
exersarea și a altor daruri spirituale cu caracter practic.             
c. încetarea de a-și dezvolta sfera cunoștințelor. Soluție: participareperiodică la sesiuni de instruire.   
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   15. Darul martiriului   

1. Referințe biblice majore: Fapte 5,40-41; 14,22-37; 21,10-13; 2Cor. 11,23-30; Filip. 1,12-14.29.30; Evrei 11,35-38;
1Petru 4,13-16.     
2. Definiție: Darul martiriului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
împuternicit să sufere persecuția pentru Hristos, ba chiar să moară, într-un mod senin și plin de pace, prin care biserica
este întărită și Numele lui Dumnezeu proslăvit.     
3. Scurtă explicație: Darul martiriului este prezent nu numai în viața celor ce mor pentru Hristos, ci și a celor ce trec prin
felurite prigoniri. Numai că posesorii acestui dar devin cu atât mai puternici în credință și mai strălucitori, cu cât
prigoana se întețește. De ei are biserica mare
trebuință în vremuri grele, pentru a se întări. De ei are nevoie și lumea necreștină, pentru a fi atrasă la Hristos.
Tertullian: “Sangvis martirorum - semen christianorum (Sângele martirilor este sămânța creștinilor)”.    
4. Aplicații posibile: lucrare de pionerat; servicii de intervenție și mijlocire în condiții de primejdie; misiune externă;
rugăciune de mijlocire…      
5. Exemple moderne: Dietrich Bonhoeffer (teolog și militant creștin din vremea lui Hitler, prigonit și ucis de naziști);
Ștefan Ivăncică (care a predicat mai eficient prin bătăile primite decât prin cuvânt); Gheorghe Oresciuc (pastor adventist
român, martirizat în Bucovina prin anii ’30).    
6. Pericole pentru cei cu acest dar:          
a. să-și modifice imaginea smerită de sine după încheierea prigoanei și să devină aroganți. Soluție: doar relație vie cu
Dumnezeu.             
b. să grăbească prigoana, ignorând sfatul de a o evita cu înțelepciune cât timp se poate. Soluție: asocierea cu persoane
care au darul înțelepciunii.       
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   16. Darul meșteșugurilor (îndemânării manuale)

1. Referințe biblice majore: Exod 31,1-11; Ecles.2,4-6; Fapte 9,39.     
2. Definiție: Darul meșteșugurilor este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos,
prin iscusința mâinilor lui, aduce un serviciu deosebit bisericii.      
3. Scurtă explicație: Nu toți cei ce au o manualitate deosebită au și acest dar, ci doar aceia dintre ei care pun capacitatea
lor în slujba bisericii și a altora. În locul pasiunii de “microbist” al unor hobby-uri, ei sunt pătrunși de bucuria celor ce
slujesc pe Dumnezeu cu mâinile lor.     
4. Aplicații posibile: servicii sociale (de ajutorare a nevoiașilor); lucrări de construcție; lucrări de întreținere și de
renovare; lucrări de invenție și inovație privind funcționalitatea diferitelor sectoare de slujire; misiune externă.     
5. Exemple moderne: Dr. Jonh H. Kellog (medic adventist, inventatorul fulgilor de cereale – atât de răspândite azi în
lume -; al protezei – înlocuitor de carne – precum și al multor instrumente electrice de tratament de folosință
universală).    
6. Pericole pentru cei cu acest dar:       
a. mulți cu acest dar se consideră neînsemnați și incapabili de a face ceva “spiritual”, pentru că nu au înțeles că lucrarea
acestui dar este tot spirituală. Soluție: să fie ajutați să vadă urmările spirituale de care beneficiază biserica pe urma
lucrării lor manuale.              
b. ispita de a utiliza acest dar numai în cercul de cunoștințe sau pentru câștig material personal, ocolind biserica. Soluție:
apel personal din partea conducătorilor spirituali ai bisericii, pentru confruntarea acestora cu responsabilitatea pe care
acest dar o aduce.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   17. Darul milosteniei  

1. Referințe biblice majore: Luca 10,33-37; Fapte 36,42; (a nu se confunda cu alte pasaje care prezintă calitatea de a fi
milostiv ca dimensiune obligatorie a creștinismului practic: Iacob 1,27; Matei 25,37-40).    
2. Definiție: Darul milosteniei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
manifestă compasiunea și iubirea Mântuitorului față de cei afectați material sau sufletește, prin fapte concrete de
binefacere.      
3. Scurtă descriere: Darul milosteniei se deosebește de darul slujirii prin aceea că se adresează mai cu seamă celor
dezavantajați de soartă, celor aflați la marginea societății. De asemenea, acesta se distinge de mila creștină curentă prin
aceea că, în timp ce mila creștină se exprimă
mai ales prin mângâieri și cuvinte de încurajare, darul milosteniei se manifestă în primul rând prin fapte. Se apreciază că
aprox. 15% din creștini au acest dar.      
4. Aplicații posibile: serviciu de diaconie; servicii pentru categoriile sociale marginalizate; serviciu în penitenciar sau post-
penitenciar; serviciu pentru handicapați; serviciu pentru drogați; serviciu pentru categorii etnice defavorizate (țigani);
servicii pentru văduve și orfani; diaconia bolnavilor; rugăciune de mijlocire; misiune externă; consiliere sufletească…      
5. Exemple moderne: George Muller (inițiatorul orfelinatelor din Anglia); Albert Schweitzer (misionarul leproșilor);
Maica Tereza; Richard Bland (întemeietorul misiunii adventiste pentru închisori)…    
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. preocuparea cu starea de fapt (efectele) fără a se preocupa de rezolvarea cauzelor acelor situații (“Dă unui flămând
un pește și l-ai salvat pentru o zi; dă-i o undiță și l-ai salvat pentru toată viața”). Soluție: consfătuirea frecventă cu
persoane cu darul înțelepciunii și cu darul administrării.              
b. ca urmare a focalizării atenției doar asupra aspectelor nenorocite, se poate instala o atitudine negativistă, pesimistă.
Soluție: studiul constant al Scripturii, care readuce convingerea că și bogații lumii sunt tot nenorociți, vrednici de mila
noastră               
c. pericolul “proiecției” darului milosteniei asupra celor ce nu-l au; de unde tendința de a-i judeca pe ceilalți. Soluție:
puneți-vă în pielea lor, urmăriți-le sfera lor activă și realizările lor… până-i înțelegeți.             
d. preocuparea pentru necazul în sine și pierderea din vedere a nevoii celor necăjiți de a fi în primul rând ascultați.    
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   18. Darul misiunii externe 

1. Referințe biblice majore: Fapte 9,15; 16,9.10; 1Cor. 9,19-22; Efeseni 3,6-8.   
2. Definiție: Darul misiunii externe este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
este făcut în stare să-și investească toate celelalte daruri într-un cadru cultural străin.    
3. Scurtă explicație: Cei care au acest dar se bucură să părăsească cultura lor și să se identifice în totul cu o altă cultură.
Aceștia își pot exersa darul nu doar plecând din țara lor, ci îndreptându-se către grupele entice străine de pe același
teritoriu și identificându-se cu ele. Darul misiunii
externe este un dar tranzitoriu, adică nu are valoare misionară în sine ci creează doar punți către o lume greu accesibilă,
punți prin care celelalte daruri cu conținut misionar se pot fructifica. Acest dar nu trebuie confundat cu darul
evanghelizării: doar 8% din cei cu darul misiunii externe au și
darul evanghelizării!! În schimb, ceilalți 92% pot exercita diferite alte misiuni pre-evanghelistice, de la realizarea
contactului și până la creșterea noilor convertiți.       
4. Aplicații posibile: lucrarea cu grupele etnice străine; misiunea externă în toată gama de activități misionare, de la
contacte personale, servicii sociale, construiri de capele și spitale… și până la misiune medicală și evanghelizare publică;
întemeiere de noi comunități.      
5. Exemple moderne: Hudson Taylor (misionarul Chinei în sec. trecut, care și-a tuns părul și a purtat coadă ca chinezii, ca
să poată fi acceptat de ei); Constantin Tolici (misionar adventist român care, împreună cu soția și trei copii, a lucrat în
Madagascar între 1930-1940).    
6. Pericole pentru cei cu acest dar:            
a. printr-o prea strânsă identificare cu cultura locală, să-și piardă identitatea misiunii divine, mai ales când nu au și darul
de evanghelist. Soluție: reafirmarea frecventă a scopului, a declarației de misiune – pentru ce sunt acolo și care este
sarcina lor concretă; cel mai bine se face acest lucru într-un grup de suport al misionarilor externi, care asigură și un
schimb de motivație și o permanentă verificare de sine.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   19. Darul muzicii

1. Referințe biblice majore: 1Sam. 16,14-23; 1Cronici 25,1-7; 2Cron. 5,12-14; Coloseni 3,16-17  
2. Definiție: Darul muzicii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este în
stare să-și folosească vocea sau un instrument muzical pentru slava lui Dumnezeu și zidirea celorlalți.    
3. Scurtă explicație: În timp ce darul artelor răspunde de capacitatea de a scrie texte și muzică, darul muzicii vizează
aptitudinile de a cânta și a face muzică. În Vechiul Testament găsim o diversificare a acestui dar: instrumentist (2Cronici
29,26), cântăreț (1Cron. 15,19), conducător
de cântări de laudă (Neemia 12,46) și instructor de muzică (1Cron. 15,22).      
4. Aplicații posibile: conducător al serviciilor divine; dirijor de cor;corist; solist vocal; orchestră și formații instrumentale;
diaconia bolnavilor; manifestații stradale; evanghelizări; animator muzical; inițiere de juniori și tineri…       
5. Exemple moderne: Ira Sankey (cântărețul marelui evanghelist Dwight Moody); Charles D. Brooks (evanghelist și
cântăreț adventist de culoare, de mare succes)      
6. Pericole pentru cei cu acest dar:            
a. complexul de superioritate ce derivă din aprecierile și aclamările oamenilor (luciferism!). Soluție: pe lângă o relație
profundă cu Dumnezeu prin studiu
și rugăciune, o constantă preocupare de a promova pe alții prin programme și publicitate.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   20. Darul organizării  

1. Referințe biblice majore: Geneza 32,3-22; Exod 18,17-27; Iosua 8,3-23; Judecători 7,15-8,3; Neemia 3; 2Cron. 26,1-15;
1Cor.16,1-3 + 2Cor.9,1-7.   
2. Definiție: Darul organizării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos “vede”
țintele concrete pentru care e în stare să întocmească planuri eficiente, astfel ca țintele respective să fie atinse.       
3. Scurtă explicație: A vedea ce e nevoie, este important, dar a vedea și cum se poate atinge aceea țintă este încă și mai
important. De acest “cum” răspunde darul organizării. De regulă, cei cu acest dar sunt coechipieri ai conducătorilor.     
4. Aplicații posibile: de la conducător de acțiune… până la conducător de departament; organizator de seminarii,
conferințe sau ocazii festive; bibliotecar; consilier; coordonator de personal; conducător de șantier; conducător de
organizații.      
5. Exemple moderne: Arthur Daniells (21 de ani președinte al Conferinței Generale, reorganizatorul și reformatorul
instituțiilor – prin care s-a făcut posibilă marea expansiune adventă din 1902-1922).     
6. Pericole pentru cei cu acest dar:            
a. pierderea din vedere a dependenței lor de Dumnezeu, datorită succesului lor organizatoric. Soluție: devoțiune sporită
și preluarea de responsabilități în domenii devoțional – spirituale (conducător de grupe de rugăciune…).             
b. rigiditate și îngustime față de vizionarii (oamenii credinței) din comunitate. Soluție: cuplarea lor cu persoane care au
darul credinței, pentru a-și echilibra viziunea lor “prin fapte” din domeniul “celor văzute” (în care sunt experți), cu
viziunea “prin credință” din domeniul și mai real al
“celor nevăzute”.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   21. Darul ospitalității   

1. Referințe biblice majore: Geneza 19,1-3; 2Regi 4,8-11; Luca 10,38-42; Fapte 12,12; Rom. 16,3-5.     
2. Definiție: Darul ospitalității este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos găsește
plăcere în a-și deschide casa oricui și de a-i face parte din hrana și așternutul lui.     
3. Scurtă explicație: Ca și în cazul altor daruri care se suprapun faptelor creștinismului practic (minimal), darul
ospitalității înseamnă mai mult de a-ți deschide casa din când în când unor străini. El înseamnă să fii mai fericit cu
oaspeți decât fără ei, ospitalitatea devenind un mod de
viață din care să se împărtășească mulți și a cărui mărturie să convingă pe necreștini de iubirea vie a lui Hristos.    
4. Aplicații posibile: găzduirea întâlnirilor grupelor mici; găzduirea studiilor biblice de cămin; echipa de protocol (de
întâmpinare a străinilor) la serviciile divine; diaconia prietenilor și a noilor botezați; diaconia tineretului; lucrarea pentru
dezavantajații soartei; lucrarea pentru categoriile
marginalizate (ca serviciul post-penitenciar); inițiator pentru mese de părtășie (agape) în biserică sau acasă…      
5. Exemple moderne: contele Nikolaus Ludwig von Zinzendorf (conducător pietist care, în 1727, a adăpostit pe moșia lui,
la Herrnhut, o întreagă comunitate de 400 de credincioși pietiști refugiați); Selina Huntington (1750 – gazda generoasă a
mulțimilor de metodiști animați de frații Wesley
și de Whitefield); “Maica” Demetrescu (soția lui Ștefan Demetrescu).      
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. implicare în ospitalitate în detrimentul familiei (lipsind pe membrii familiei de dragoste, supraveghere, comunicare).
Soluție: fixarea în mod conștient a unor delimitări (cameră cu intrare separată, adăpostire dar fără prea multă companie,
perioade bine stabilite – ale zilei, săptămânii
sau lunii – dedicate doar familiei, etc) care să nu blocheze darul, dar care să ocrotească și familia.             
b. neglijarea exercițiilor spirituale personale (studiul, rugăciunea intimă) și neglijarea somnului din pricina serviciilor
ospitalității. Soluție: stabilirea cu gelozie de perioade sacre pentru devoțiune și de un orar de lucru și odihnă, chiar cu
riscul diminuării calității și cantității
serviciilor. Prioritatea este roada, apoi vine darul.   
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   22. Darul păstoririi  

1. Referințe biblice majore:1Sam. 7,15-17; Ioan 10,1-15; Fapte 15,36.41;16,4.5;1Petru 5,1-5     
2. Definiție: Darul păstoririi este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos își ia
responsabilitatea de a purta de grijă (individual și colectiv), pe termen lung, de binele spiritual al unei grupe de
credincioși.      
3. Scurtă explicație: darul păstoririi se deosebește de darul consilierii tocmai prin faptul că păstorul își ia răspunderea
pentru suflete pe termen lung. Aproximativ 12% din membrii bisericii au darul acesta, iar jumătate din ei au și darul
învățătorului. O grupă de păstorit se cere să nu fie prea mare pentru un singur păstor, care – pentru o slujire eficientă
are nevoie să dezvolte relații personale apropiate.     
4. Aplicații posibile: pastori laici; conducerea grupelor mici; integrarea noilor convertiți; ajutarea celorlalți să-și
descopere darul; păstorirea copiilor și a juniorilor; lucrarea cu tineretul…       
5. Exemple moderne: Robert H. Pierson (fost președinte al Conf. Generale).       
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. de a face ei totul, uitând să formeze ucenici și să delege sarcini. Soluție: să urmeze un curs de ucenici în domeniul
pastoral.             
b. de a-i lega pe membrii grupei prea mult de ei, slăbind dependența lor de Dumnezeu. Soluție: să aibă minim 1-2
asistenți care, delegați, să exercite aceeași influență ca și el.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   23. Darul pedagogiei

1. Referințe biblice majore: Geneza 18,17-19; Deuteronom 6,6-9; Fapte 16,1-3; 2Tim. 1,1-8.     
2. Definiție: Darul pedagogiei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos se
consacră, cu dăruire, instruirii și formării spirituale a copiilor bisericii sau a copiilor necredincioșilor, cu scopul implantării
Împărăției lui Dumnezeu în mințile fragede.      
3. Scurtă explicație: Darul pedagogiei este, prin excelență, darul mamei (1Tim. 2,15). Deși prezent în familia veche, el
apare în mod vizibil doar în epoca modernă, când mama își lasă rolul sacru de formator al generației viitoare de regulă
pentru avantaje profesionale și materiale. Pentru copiii vremurilor moderne, aproape abandonați din punct de vedere
spiritual și moral, s-a profilat și dezvoltat darul pedagogiei la nivel de știință. Spre deosebire de darul învățătorului care
se ocupă de instruirea adulților, darul pedagogiei se referă în mod special la copii și juniori.      
4. Aplicații posibile: diaconia copiilor și juniorilor; Școala de Sabat secțiunile copii-juniori; școala biblică de vacanță;
cercuri de interes specific pt. copii și juniori; cerc de povestire pentru copii; cerc de dezbateri pentru adolescenți;
inițiator de tabere; evanghelizare pentru copii și juniori; misiune externă; lucru cu grupuri sociale și etnice
defavorizate.      
5. Exemple moderne: Amy Carmichael (55 de ani misionară în India de Sud, pe lângă alte categorii, se îngrijește de
educația a peste 800 de copii și juniori părăsiți); Maurice Tieche (profesor emerit adventist francez, pedagog de renume,
autor a numeroase lucrări de specialitate).    
6. Pericole pentru cei cu acest dar:              
a. să încline balanța fie de partea iubirii și a permisivității, fie de partea disciplinei și a dreptății legaliste, deformând
astfel caracterul lui Dumnezeu. Soluție: seminarizarea cărții “Sfaturi pentru părinți, elevi și pedagogi”.              
b. să se plafoneze la un nivel general, mediocru, nemaiținând pasul cu transformările și așteptările copilului de la sfârșit
de veac. Soluție: Documentare în domeniul psihologiei și pedagogiei din perspectivă creștină.    
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   24. Darul predicării (vorbirii) 

1. Referințe biblice majore: Exod 4,10-16; Isaia 6,5-9; Fapte 18,24; 1Cor. 2,4-13; 14,3.6.31; 1Petru 4,10-11     
2. Definiție: Darul predicării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este apt
să rostească solia lui Dumnezeu în mod captivant, cu elocvență și putere de convingere, și produce redeșteptarea și
mobilizarea membrilor bisericii pentru împlinirea activă a voii lui Dumnezeu.    
3. Scurtă explicație: Apostolul Pavel prezintă doar în mod indirect acest dar, asociindu-l cu darul proorociei, deoarece
ambele daruri se ocupă cu transmiterea soliei lui Dumnezeu către biserică. În 1Cor. 14,3.6.31, cel prezentat ca prooroc,
pe lângă acțiunea strictă de proorocire, este prezentat
și predicând: “vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere”, “aduce descoperire, cunoștință… și învățătură”, iar
în vers. 31, vorbirea lui aduce doar “învățătură și îmbărbătare”. Din acest motiv unele traduceri (Amplified Bible)
folosesc în loc de “profetizare” (1Cor. 14,5) sintagma
“a fi inspirat pentru a predica și învăța”, iar în Efeseni 4,11, pentru “prooroci”, folosește expresia: “predicatori și
prezentatori inspirați”. Pe de altă parte, darul predicării se deosebește de darul proorociei prin aceea că autoritatea
predicatorului este derivată și secundară, (derivând
din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu), în timp ce autoritatea profetului este primară și originală, el primind revelația direct
de la Dumnezeu. În altă ordine de idei, darul vorbirii se deosebește de darul învățătorului, prin aceea că, în timp ce
învățătorul se concentrează asupra transmiterii de
cunoștințe (el informează), predicatorul se ocupă de transmiterea de convingeri (el formează!). Iar în ultimul rând, darul
predicării se deosebește de cel al evanghelizării prin categoria de ascultători la care se adresează: primul – pentru
membrii bisericii, ultimul – pentru necredincioși.     
4. Aplicații posibile: predicare; capelan de tineret; conducător al diferitelor secțiuni; evanghelizare; misiune externă;
conferințe publice; sesiuni de redeșteptare și reformă.     
5. Exemple moderne: Charles Spurgeon (predicator baptist englez de mare putere de convingere de la sfârșitul secolului
XIX); Emilio Knechtle (milionar și ginere al lui Rockefeller convertit la adventism, mare revivalist al anilor 1960-70).      
6. Pericole pentru cei cu acest dar: vezi pericolele pentru darul evanghelizării.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   25. Darul rugăciunii    

1. Referințe biblice majore: 1Sam. 12,23; 15,35; 16,1; Daniel 6,10.11; 9,1-4; Luca 2,37; Colos. 4,12.13; Iacob 5,16-18.      
2. Definiție: Darul rugăciunii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos, în mod
regulat și pentru perioade de timp consistente, se dedică rugăciunii pentru ținte precise; și, ca urmare, acesta
experimentează intervenția lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile sale.      
3. Scurtă explicație: În timp ce fiecare creștin depinde de rugăciune, pentru a avea o relație personală cu Dumnezeu, cei
care au acest dar își descoperă – în petrecerea unor ore întregi în rugăciune – rolul pentru binecuvântarea bisericii și a
lumii din jurul lor.      
4. Aplicații posibile: grupe speciale de rugăciune; rugăciuni de mijlocire la solicitări diverse; inițiative de “foc continuu”
(pentru a-i ajuta pe alții să descopere puterea și binefacerea rugăciunii).   
5. Exemple moderne: David Brainerd (misionarul pieilor roșii, mort la 29 ani, care – necunoscându-le limba – intra în
pădure și se ruga zile întregi pentru ei, pînă când, prin această mărturie și printr-o scurtă predică - rostită când a avut un
tălmaci beat – a convertit sute dintre ei); George Muller (din Bristol, Anglia, care doar prin rugăciune și fără să ceară
nimănui nimic, a întreținut câteva zeci de mii de orfani prin răspunsurile lui Dumnezeu la ruga lui).     
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. să considere existența darului acesta ca un avantaj spiritual față de cei ce au alte daruri (“eu sunt mai spiritual ca
alții”). Soluție: să înceapă să se roage mai mult pentru ei și să păstreze obiceiul de a avea un timp special pentru
rugăciune de cercetare personală.             
b. să supraevalueze rugăciunea, desconsiderând “lucrarea” și “făptuirea” (care de fapt sunt rezultatul altor daruri
complementare). Soluție: să fie solicitați să participe în lucrări practice, pentru înțelegerea echilibrului dintre rugăciune
și făptuire.  
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   26. Darul slujirii (ajutorării    

1. Referințe biblice majore: Exod 17,12; 1Regi 18,3.4; Luca 10,38-42; Fapte 6,1-7; 15,40; Rom. 16,2.21.      
2. Definiție: Darul slujirii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos își pune la
dispoziție talentele și serviciile fie organizației bisericii, fie unui lider împovărat de multe responsabilități, pentru
realizarea de diferite lucrări pe care majoritatea
le consideră “corvezi”.       
3. Scurtă descriere: Darul slujirii sau al ajutorării transformă muncile smerite în prilejuri de împlinire sufletească, și
dotează pe purtătorii lui cu un ochi deschis (capabil să recunoască domenii de slujire practică) și de cele mai multe ori și
cu inițiativă. În limba Noului Testament, cuvântul
“slujire” se exprimă prin cuvântul “diaconia”.      
4. Aplicații posibile: servicii de diaconie în biserică; secretar de cursuri biblice prin corespondență; servicii de secretariat;
serviciu telefonic; activități gospodărești de interior sau exterior; servicii de mutare; servicii auto (de transport persoane
la servicii divine sau evanghelistice); activități
culinare sau de brutărie; îngrijirea copiilor mici…    
5. Exemple moderne: nenumărate și emoționante… păstrate însă în anonimat.     
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. a te pune la dispoziția oricui, fără a cunoaște dacă este sau nu voia lui Dumnezeu. Soluție: rugăciune și o strânsă
legătură cu factorii responsabili de biserică.              
b. a te pune la dispoziția bisericii în mod totalitar, făcând tu totul și nepermițând altora cu același dar să contribuie și ei
cu partea lor. Soluție: dezvoltarea spiritului conducerii delegative, în care instruirea ucenicilor este mai importantă decât
executarea lucrărilor.      
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   27. Darul sociabilității (împrietenirii). 

1. Referințe biblice majore: 1Sam. 18,1-5; 2Regi 6,15-23 + 8,7-15; Ioan 4,28-30.39; Fapte 9,26-28 + 15,37-39.      
2. Definiție: Darul sociabilității este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos este
pregătit să se apropie cu ușurință de oameni necunoscuți și să lege prietenii promițătoare, în vederea pregătirii lor
pentru primirea Evangheliei și pentru strângerea
laolaltă a copiilor lui Dumnezeu în familia bisericii Sale.      
3. Scurtă explicație: Darul sociabilității face pe om să acorde încredere necunoscuților ca și unor prieteni, fără a avea în
prealabil vreo asigurare omenească. Prin acest fapt, ei determină o atitudine asemănătoare și din partea acestora.
Sociabilitatea reprezintă – conform modelului Mântuitorului - primul pas în lucrarea pentru câștigarea sufletelor.      
4. Aplicații posibile: serviciul de protocol în biserică; programul de integrare a vizitatorilor; integrarea noilor convertiți;
lucrarea în grupele mici; lucrarea cu grupele sociale dezavantajate; lucrarea cu grupele entice din teritoriu; servicii
sociale de ajutorare; vizitarea bolnavilor; ajutoare
în acțiunile evanghelistice (plasatori, vizite); misiune externă; biblioteca ambulantă; lucrarea din casă în casă…    
5. Exemple moderne: Catherina Booth (întemeietoarea Armatei Salvării pentru nenorociții Americii); Douglas Melan
(misionarul indienilor Fulnio din Brazilia, care, datorită sociabilității lui, a ajuns treptat – de la porecla plină de oroare de
“omul alb” – să fie numit: “bunul om alb”, apoi “indianul alb” și în cele din urmă… “omul lui Dumnezeu”).     
6. Pericole pentru cei cu acest dar: asemănătoare cu pericolele misiunii
externe.     
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   28. Darul vindecării   

1. Referințe biblice majore: Isaia 38,21; Ioan 14,12-14; Fapte 28,8.9 + 1Tim. 5,23.    
2. Definiție: Darul vindecării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
acționează ca instrument al lui Dumnezeu în promovarea de cunoștințe terapeutice inspirate menite să aducă vindecare
bolnavilor; sau / și în aducerea de vindecare supranaturală bolnavilor fără speranță, acțiuni prin care Dumnezeu este
proslăvit iar biserica este
zidita.  
3. Scurtă explicație: Darul vindecării nu se manifestă doar prin vindecarea supranaturală a bolnavilor. Pe lângă
intervențiile Sale supranaturale - ocazionale – Dumnezeu acționează constant pentru binele omenirii prin inspirarea
oamenilor de specialitate privind cunoștințele utile și vindecătoare (Iacob 1,17). A intui corect care remediu simplu sau
sofisticat poate conduce
la vindecare este în aceeași măsură o componentă a darului vindecării. Persoanele cu acest dar se simt în mod egal
atrase spre slujirea medicală ca și spre serviciul rugăciunii de vindecare. Pe cât este de adevărat că Dumnezeu nu
lucrează vindecarea divină prin cei ce trăiesc într-o călcare
fățișă a legii morale, tot așa El nici nu aduce vindecare bolnavilor care nu îndepărtează din viața lor cauza care a produs
îmbolnăvirea. Vindecarea miraculoasă este întotdeauna un act special al lui Dumnezeu, și nu poate fi administrată, de
cei ce posedă darul acesta, în mod automat și fără
discernământ, ca pe bandă rulantă. Rugăciunea pentru vindecarea bolnavului aduce însă întotdeauna o binecuvântare,
chiar dacă numai uneori aduce și vindecarea trupească.      
4. Aplicații posibile: diaconia bolnavilor; consiliere medicală; grupele speciale de rugăciune; servicii de binecuvântare a
celor bolnavi…       
5. Exemple moderne: Margareta Brand (soția Dr. Brand, care determină înființarea unei leprozerii în India, la Karigiri);
lucrarea specială a Ellenei G. White de îndrumare către o viață sănătoasă și de instruire în medicina preventivă (ca și
rugăciunile ei pentru vindecare, adesea ascultate).     
6. Pericole pentru cei cu acest dar:             
a. supralicitarea vindecării supranaturale împreună cu disprețuirea darurilor lui Dumnezeu din terapeutica modernă.
Soluție: participarea la cursuri de inițiere în metode simple de vindecare și profilaxie a bolilor, cât și familiarizarea
acestora cu descoperirile științei medicale               
b. așteptarea acestora ca orice rugă de vindecare să fie urmată de un miracol. Soluție: părtășie cu oameni ai credinței cu
experiență, privind înțelegerea “căilor lui Dumnezeu” cu cei bolnavi, dorindu-le tuturor în primul rand vindecare de
păcat, și apoi – de la caz la caz – vindecare fizică (în măsură în care aceasta este spre folosul veșnic al
bolnavului).              
c. refuzul de a te ruga pentru vindecarea bolnavilor de teama ca rugăciunea să nu fie ascultată în modul așteptat de
bolnavi și însoțitorii lui. Soluție: să ne amintim că noi nu suntem decât niște instrumente și că, în cadrul fiecărei
rugăciuni, adăugăm: Facă-Se voia Ta. Și de asemenea, că noi suntem trimiși să aplicăm smeriți prevederile din Iacob
5,14-17 fără nici un drept de a refuza cererea unui bolnav, după cum ne avertizează Spiritul Profetic: “Pe ambasadorii lui
Hristos nu-i privesc urmările. Ei trebuie să-și facă datoria, iar consecințele să le lase pe seama lui Dumnezeu” (M.L. 609-
610; 1SM 28; 5T 71).    
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   29. Darul vorbirii în limbi străine    

1. Referințe biblice majore: (Numeri 22,26-31); Marcu 16,17; Fapte 2,1-21; 10,44-47.     
2. Definiție: Darul vorbirii în alte limbi este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos
găsește plăcerea să intuiască și să învețe cu ușurință limbi străine; sau prin care să vorbească spontan într-o limbă
străină pe care n-a cunoscut-o mai înainte, pentru ca Evanghelia să fie propovăduită în ciuda barierelor lingvistice.     
3. Scurtă explicație: spre deosebire de “darul bolboroselii” care împânzea practicile cultice păgâne (și care penetrase și
comunitatea nou înființată din Corint, situație pe care Pavel, apostolul contestat, încearcă foarte delicat s-o limiteze și s-
o reglementeze, în 1Cor. 14), darul limbilor
este un dar inteligent dat bisericii apostolice, cu scopul de a face posibilă predicarea Evangheliei către vorbitorii limbilor
necunoscute apostolilor. Ca și darul misiunii externe, darul limbilor străine este un dar tranzitiv, un fel de “punte” în
vederea punerii în valoare a celorlalte daruri: de
sociabilitate, de evanghelizare, de consiliere, etc…      
4. Aplicații posibile: misiune externă; lucrare cu grupurile etnice străine din teritoriu; de instruire a celor cu acest dar
latent; sociabilitate cu străinii; traducere publică; servicii radio; traducere în scris; secretariat de corespondență
externă…     
5. Exemple moderne: G. Francis Jones (marinar și misionar laic englez convertit la adventism care, între 1904 și 1924 a
efectuat intensiv lucrare de pionierat misionar în insulele Pacificului. Într-o ocazie, fiind surprins de populația de canibali
din Insulele Solomon de vest, a început să le predice spontan în limba lor, convertind prin aceasta întreaga insulă. Până
la sfârșitul
vieții lui, a vorbit curent în 34 limbi, achiziționate prin studiu sau supranatural. A fost caracterizat de o smerenie
exemplară).      
6. Pericole pentru cei cu acest dar:              
a. complexe de superioritate, ca și în cazul celorlalte daruri cu aspect evident supranatural. Soluție: umilință la picioarele
lui Hristos, împreună cu prieteni spirituali ca sfetnici ocrotitori.     
7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   30. Alte daruri moderne:

   După cum s-a arătat în capitolul II,2 – Lista darurilor spirituale, nevoile moderne au pus în valoare alte daruri ale
Duhului Sfânt – sau aplicații noi ale darurilor deja prezentate. Ele aparțin diferitelor domenii ale vestirii iubirii lui
Dumnezeu și ale propovăduirii moderne a Evangheliei (ca: darul corespondenței; darul gătitului gustos [al bucătarului
sau brutarului]); darul prezentării de carte (prin biblioteca ambulantă sau colportaj); darul operatorului tehnic-electronic
în slujirea radio, TV, computer, Internet,și altele…

   Pentru oricare din “darurile moderne” pe care le descoperiți la dv. aplicați în scris grila de mai jos:

   Fundamentați biblic și descrieți cu exactitate orice alt dar pe care-l descoperiți la dv:

   1. Referințe biblice majore:

   2. Definiție:

   3. Scurtă explicație:

   4. Aplicații posibile:

   5. Exemple moderne:

   6. Pericole pentru cei cu acest dar:

   7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________

   Daruri spirituale neincluse în test:

   Din cauza caracterului lor supranatural cât și datorită manifestării lor foarte specifice și limitate, un număr de daruri
spirituale nu apar în Testul de daruri. Motivul principal stă în faptul că: nici un test și nimeni nu poate contribui la
descoperirea în dreptul său a acestor daruri; nici la dezvoltarea lor, spre a ajunge, din latente, active; și nici pentru a le
dobândi în vreun fel. “Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu…” (Evrei 5,4).
Manifestarea lor depinde exclusiv de voința specială a lui Dumnezeu pentru situații particulare. Iar cine primește o
asemenea chemare,va cunoaște aceasta fără dubii și fără a avea nevoie de chestionarele acestui test.

   31. Darul proorociei (profeției) - evident în toată Biblia – este capacitatea de a primi în mod supranatural descoperiri
divine ale voii lui Dumnezeu privind (a) realități prezente, inaccesibile minții omenești; (b) realități prezente, accesibile
minții dar imperceptiblie datorită unor stări negative sau a prejudecăților; (c) realități viitoare imprevizibile. Profeția
este modalitatea prin care Dumnezeu a continuat să comunice, după apariția păcatului, și înfățișează grija Sa vizibilă
pentru călăuzirea poporului Său și pentru eliberarea acestuia din mrejele păcatului. Darul proorociei se deosebește de
frecventa inspirație personală a Duhului Sfânt care însoțește generos viața oricărui creștin autentic, prin faptul că nu are
o adresare personală ci o adresă publică.

   32. Darul minunilor tot atât de prezent în viața trecută și prezentă a bisericii lui Dumnezeu- înglobează toate darurile
cu manifestări miraculoase, precum darul vindecării supranaturale și darul scoaterii demonilor… Față de darurile
permanente, date pentru toată viața, ca să fie puse la lucru necurmat, darul minunilor - în diversitatea sa – apare
ocazional, doar atunci când Duhul Sfânt binevoieștesă Se slujească de ele.