Bisericute din Tara Lapusului

19. sageti spre azur

O tura pe Tibles si pe la bisericute de lemn din Tara Lapusului, in vacanta de
Pasti 2003.

Motto: Nu poate savura pitorescul unui loc decat cineva care nu traieste in locul
acela.

Andrei Plesu

Ca montaniarzi, iubim cu pasiune Muntele, care pentru noi intruchipeaza Frumosul si

Libertatea. Dar iubim desigur si alte frumuseti intalnite in cale, ne oprim si la
ele sau chiar le cautam in mod special. Caci vom gasi Frumosul si in alt peisaj
decat in cel montan: noi nu traim in locul acela. Si ne amintim si ca marele Rodin
spunea ca "Frumusetea exista oriunde; nu ea este cea care ne lipseste, ci ochiul
nostru nu stie s-o descopere intotdeauna." Eu as spune "ochiul si sufletul". Si
este valabil si privitor la oameni. Ce frumuseti descoperi uneori -daca ai ochi,
suflet si rabdare- in cate o fiinta ce parea neinteresanta...

De trei ani incoace -unii stiti asta- in vacanta de Pasti vizitam unul-doi munti in
"blana de leopard"- blana lor de primavara, cu peisajul lor tonic de revenire
brusca la viata. Dar si biserici vechi de lemn din Ardeal, in sate si catune, multe
ascunse in cotloane de uitare dar si de frumusete si puritate. Si asistam la Sfanta
Slujba de Inviere intr-unul din aceste lacasuri, alaturi de oamenii locului, care
se mira dar se si bucura de gestul nostru.

Langa acele bisericute seculare, majoritatea deja doar muzee- te bucuri de ce vezi,
de zveltete, de arhitectura, de gustul si talentul artistic al unor mesteri-tarani
fara scoala, de incadrarea lor in peisaj, dar te si intristezi de soarta multora
dintre ele. Toate acele simtaminte traite acolo sunt greu de redat in cuvinte.
Trebuie sa le incerci, sa le simti. Un dus binefacator pentru Suflet, o spalare-
uitare a tot ce e urat si rau intre betoanele unde ne-a aruncat Soarta.

In Munte -cel mai eficient bioterapeut- ne incarcam cu energie, ne molipsim de

pofta de viata de la firele de iarba ce parca le vezi crescand, de la florile ce-si
desfac petalele sub privirile calde ale Soarelui si ale ochilor nostri flamanzi de
Frumos...

Si te rogi Cerului sa nu intalnesti si motive de tristete sau de revolta. Ce bine

ar fi ca toata tura sa fie numai si numai un lant de bucurii...

Avem "la activ" 147 de "sageti spre azur" din fabuloasa Tara a Maramuresului, a
Salajului si de pe alte meleaguri ardelene. Unele chiar de pe aproape de Cluj, ca
cele de la Agarbiciu, Paniceni, Somesul Rece, Apahida, Vechea, s.a. de existenta si
frumusetea carora multi nu stiu.

In anul acesta ( 2003 ) am ales Tara Lapusului si a Chioarului: in plan, 50 de alte

biserici vechi de lemn dintre care am reusit sa vizitam 25. Caci s-a suparat
Matilda - batrana mea Dacie- ca am supraincarcat-o cu 5 persoane + bagajele si mai
ales ca am bagat-o si pe pe drumuri rele, chiar si foarte rele. S-au mirat in ziua
de 29 apr. cei de la autoservice ca nu ni s-a rupt de tot "caruta in drum"-
( puntea spate).

Va enumar bisericutele in ordinea in care le-am vizitat: crucile sunt bisericute,

unele sate avand doua:

Vineri: Cluj- Dej- Cheile Babei- Draghia+ -Peteritea+ - Vima Mica+ Razoare+ -
Groape+. Retur la Razoare- Tg- Lapus- Rohia+ ( un colt de rai in care pluteste
umbra lui Steinhardt- "parintele Nicolae")- Boiereni++ Rogoz++- Lapus+ - Grosii
Tiblesului. Am pus corturile la poalele muntelui, la confluenta vailor Bradul cu
Prelucelor. Intre timp am admirat din masina o namila de urs pe care il deranjasem
si urca pe coasta, nu prea grabit si cu pauze in care ne studiam reciproc.

Sambata: urcus spre refugiul Arcer. Ne-am amintit ca in urma cu 2 ani, in Sambata
Mare, (seara am asistat la Slujba de Inviere la Manastirea Rohia) - ne-am intalnit
aici cu barbatii familiei Goja, pasionati montaniarzi din Baia Mare. Seniorul era
aproape octogenar, acum este. Cam fiecare aniversare din 24 iunie il gaseste pe un
varf de munte: in anul trecut pe Pietrosul Rodnei! Cu ei era si camaradul lor de
ture dr. Iancsi Moldovan din Satu Mare. Dansii coborau de pe Arcer-Tibles, noi
urcam impreuna cu colegele Alina si Maria.

In poiana din culme ne-am reintalnit cu superbele luscutze ( ghiocei bogati, numiti
si "de gradina"- Leucojum vernum) cu una si uneori doua sau chiar trei flori pe
fir, izolati sau in smocuri ca si narcisele, infratiti intru frumusete cu aparent
banalele, insa mereu gingasele branduse. Radu, Luciana si Cristina nu mai vazusera
asemenea minune. Marlene, ca si in alte dati, nu se putea abtine: poza, filma,
exclama. De fapt, toti eram in extaz.

Refugiul Arcer, tot "in picioare", dar tot trist, fara usi si fara ferestre, fara
mobilier, cu sute de nume scrise cu taciuni de catre vizitatori. De la iesirea in
golul alpin urcam pe un culoar cu zapada pana in saua dintre Vf. Arcer si Tibles.
Superbe panorame spre muntii Maramuresului(ne aminteam de ture pe granita!) si
Rodnei si Gutai. La coborare, eu, ca "cel mai apropiat de varsta copilariei", am
aplicat metoda "datului pe fundul pantalonilor". Pana jos, mi s-au congelat fesele
si "alte cele", dar soarele si caldura bucuriei m-au incalzit si uscat...

Dupa coborare: din nou la Rogoz++, apoi Libotin+- Ungureni+- Cupseni++- Costeni++-
Stoiceni+. Aici ne-a prins seara; ne-a placut totul, asa ca am pus corturile langa
biserica de lemn - loc superb! La 23.30, trecand prin cimitirul din jurul vechii
biserici, unde se aprinsesera si se aprindeau zeci de lumanari la morminte, am
coborat dealul la biserica noua, pentru Slujba de Inviere. Am fost primiti ca
oaspeti de onoare. Dimineata, dupa ce am iesit din cort, o pereche de oameni in
varsta, urcau dealul spre noi, cu o farfurie cu oua colorate, cu tava cu prajituri
si sticla cu "ceai de prune". Ne-au marturisit ca seara se temusera ca suntem
simpli "corturari". Vazandu-ne apoi la Slujba de Inviere, s-au bucurat. Acum ne-am
bucurat noi de gestul lor. Cum sa nu te bucuri ca mai exista Omenie in tara asta cu
tot mai multi ne-oameni?

Duminica: Cu parere de rau am plecat din Stoiceni; oamenii insistau sa ramanem si

pentru Slujba de Mosi ce urma a se oficia - cum aflasem si in alte sate- in
biserica veche. Dobricu Lapusului++- Dumbrava+- Inau+- Tg-Lapus- Cernesti. Apoi pe
ploaie: Bloaja( Izvoarele)++ ca si restul zilei - retur- Copalnic Manastur-
Laschia+- Plopis+- Surdesti+- Sisesti (cu imensa biserica si muzeul memorial
"Vasile Lucaciu- Leul din Sisesti)-......Cluj.

Ca si alta data, am constatat ca unele biserici de lemn semnalate in atlasul rutier

Dimap nu exista in realitate: Fanate, Trestia, dar ca exista unele nesemnalate:
Draghia+, Boiereni++, Stoiceni+ Rogoz++, Lapus+, Cupseni++, Inau+. Noi aflasem de
ele din faza de documentare prealabila, din carti si albume. Care sunt cele mai
faine dintre cele vizitate? Surdesti- pana de curand "cea mai zvelta constructie de
lemn din Europa,( prin raportul inaltime 56m/baza) intrecuta acum cu 2 m. de noua
biserica a Manastirii Barsana din MM -58 m si d enoua biserica de lemn din Spanata
-75 m) Plopis, Inau, Rogoz, Lapus, Laschia (unica din tura asta cu turn cu bulb!),
Razoare...

Asa cum banuisem, mai ales daca am fi urcat cum doream si la/pe Creasta Cocosului-
nu ne ajungea timpul pentru toate din Chioar- si tot ar fi trebuit inca o alta tura
pentru ele. Dar si daca era timp bun, gemetele tot mai mari ale Matildei- tot ne
induplecau/obligau sa ne intoarcem la Cluj, s-o ducem la "chirurgie". Marti a fost
cateva ore bune "pe masa de operatie" si ne-a mai usurat de cateva milioane, dar
apoi "necheza" de dor de duca spre Ceahlau, unde ne vom bucura 4 zile de farmecul
Olimpului Moldovei si ne vom intrista de nesimtirea umana. ****

894 reads