UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE MECANICĂ ȘI TEHNOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE AUTOVEHICULE ŞI TRANSPORTURI
MASTER: CONCEPŢIA ŞI MANAGEMENTUL PROIECTĂRII DE AUTOVEHICULE
ANUL DE STUDIU: I

Sesiunea de comunicări
științifice
OBŢINEREA COMPONENTELOR AUTO PRIN
ELECTROEROZIUNE

ÎNDRUMĂTOR: STUDENT:
Prof. Univ. Dr. NICOLAE Eugen-Viorel Alexandru Popescu
 2

Cuprins:

1. Generalităţi. ........................................................................................................3

2. Tipuri de prelucrari electroerozionale. ................................................................3

3. Principiul metodei de prelucrare. ......................................................................10

4. Factori ce influenţează procesul prelucrării prin eroziune. ...............................10

5. Maşini utilizate pentru prelucrarea prin electroeroziune. .................................11

6. Operaţii de bază la prelucrarea prin electroeroziune. ........................................15

7. Lichidul de uzinaj. ..............................................................................................15

8. Concluzii. ...........................................................................................................17

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................18

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 3

Prelucrarea electroerozională

1. Generalităţi

Este un procedeu de prelucrare prin eroziune electrică bazat pe fenomene erozive complexe,
discontinue şi localizate ale unor descărcări electrice prin impuls amorsate separate în mod repetat
între electrodul scula şi piesă.
La baza acestui gen de prelucrare stă utilizarea fenomenului eroziunii electrice, adică
distrugerea electrozilor la trecerea impulsurilor curentului electric. Cauza preluării metalului este
încălzirea locală a suprafeţei electrodului, topirea şi vaporizarea metalului.

Caracteristici:

 energia electrică se introduce direct la suprafaţa obiectului prelucrat;

 impulsurile au o durată stabilită pentru a se putea face o preluare a materialului
de toată zona interstiţiului de lucru;
 regimul de lucru trebuie să asigure o productivitate mare cu uzura minimă a
electrodului sculă;
 starea iniţială trebuie restabilită continuu pentru ca procesul să se reproducă fidel.

Avantaje ale prelucrării electroerozionale:

 Permite prelucrarea materialelor bune conducătoare de electricitate, indiferent

de proprietaţile fizico-chimice ale acestora;
 Oferă condiţii economice la prelucrarea pieselor de formă complex;
 Asigură precizie ridicată a piesei prelucrate;
 Piesele pot fi atât de dimjensiuni mari, cat şi de dimensiuni mici;
 Se exercită o acţiune mecanică minimă asupra piesei de prelucrat.

Cu metode electrocorozionale se pot prelucra piese de formă complexă, de exemplu,

locaşurile ştantelor şi pres-formelor, găuri de formă necilindrică, etc. Metoda electroscântei se
utilizează în principal pentru prelucrări de precizie ale piselor aparaturii radioelectronice, iar metoda
electroimpulsurilor pentru prelucrarea spaţială a suprafeţelor complexe.

2. Tipuri de prelucrării electroerozionale

 Prelucrarea prin eroziune cu descărcări amorsate prin străpungerea unui

mediu dielectric cu un electrod;
 Prelucrarea prin eroziune cu contact electric.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 4

2.1. Prelucrări cu descărcări în medii dielectrice

 Iniţierea unei descărcări între electrodul sculă şi piesă cu purtători de

sarcină ioni şi electroni.

 Etapa descărcării luminiscente.

 Accentuarea efectelor ionizante, între cei doi electrozi se formează un

canal de plasma cu conductivitate electrică mare şi temperatură ridicată,
descărcarea evoluând spre descărcarea în arc electric.

 Formarea unei bule de gaze în jurul canalului de descărcare, cu

presiuni şi temperaturi mari ăn interior, ceea ce provoaca fenomene de
piroliza (descompunere termică) a lichidului de lucru.

 Prin întreruperea curentului, bula de gaze dispare, iar particulele de

metal din zonele topite sunt antrenate de fenomenele hidrodinamice,
formându-se mici cratere.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 5

Fenomene de bază:

1) Termice, determinate de cedarea bruscă a energiei cinetice a sarcinilor electrice în mişcare.

 Produce topire, lentă sau rapidăă, sau vaporizare, lentă sau rapidă;
 Este preferabilă topirea;
 Metalul evacuat se solidifică apoi în lichidul de lucru, acesta evacuându-l din
interstitiul de lucru.

2) Mecanice şi hidrodinamice, generate de formarea bulelor de gaz, expasiunea şi apoi

spargerea lor la întreruperea curentului

Caracteristici ale materialelor pentru electrod şi piesa:

 Să prezinte uzură minimă în cursul procesului;

 Să aibă rezistivitate electrică relativ mică;
 Să fie stabile la coroziune;
 Să poată fi uşor de prelucrat;
 Să aibă cost redus.

Electrod sculă

De materialul sculei folosite la prelucrarea prin electroeroziune depinde uzura, regimul

electric atins şi productivitatea procesului.
Cei mai utilizaţi sunt electrozii de cupru, pseudoaliajul W-Cu, alamă, aluminiu şi aliajele sale. Cea
mai mare aplicabilitate au căpătat-o electrozii din material grafitizat.
Tip:
 Electrod profilat

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 6

Prin electroeroziune cu electrod profilat se pot prelucra piese cu forme complexe de precizie
ridicată:

Variante ale procedeului de prelucrare prin electroeroziune:

a) prelucrare spaţială cu electrod sculă profilat: 1-generator; 2-dispozitiv de avans;
3-sculă; 4-piesă; 5-masă de lucru; 6-masă planetară cu mişcare suplimentară;
b) prelucrarea spaţială cu sculă mobilă sau cu electrod filiform: 1-generator;
2-dispozitiv de avans; 3-piesă; 4-sculă; 5-sârmă de tăiat; 6-safir de conducere; 7-sistem de
tragere a sârmei.

Calitatea şi productivitatea prelucrării prin acest procedeu sunt dependente de materialul din
care se execută piesa şi complexitatea acestuia, precum şi de valorile parametrilor regimului de
lucru.
Costul electrodului profilat poate ajunge, în cazul execuţiei unor repere de mare
complexitate, la 40…60% din valoarea totală a prelucrării. De aceea, el se va realiza din materiale
ieftine şi cu procedee cât mai economice.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 7

Fig. 2.1. Realizarea unor suprafeţe profilate prin electroeroziune:

1–piesa de prelucrat; 2-electrod; 3-placă; 4-ax.

Parametrii procesului tehnologic de prelucrare se aleg în funcţie de calitatea impusă

suprafeţelor. Acestea sunt mate datorită microcraterelor formate prin descărcări electrice. Alveolele
formate pe suprafeţele prelucrate asigură menţinerea peliculei de ulei.
În stratul deformat termic, la prelucrarea de finisare, s-au constatat doua zone:
- una exterioară, cu grosimea de 0.05mm, având duritate ridicată ca urmare a unei căliri
superficiale cauzată de scăderea bruscă a temperaturii la sfârşitul descărcării electrice;
- una situată sub prima, cu grosimea de 0.08…0.12mm, cu o duritate mai redusă faţă de cea
iniţială, ca rezultat al creşterii şi scăderii temperaturii în procesul de prelucrare.
Eroarea de prelucrare de finisare poate fi de 0.03…0.05mm, iar în condiţii speciale ea poate
ajunge de 0.01…0.025mm.

 Electrod sub formă de fir

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 8

Prin execuţia unor piese cu forme complexe ca: poansoane, extractoare, duze calibrate,
profile, etc., se apelează la electroeroziunea cu electrod filiform .
Procedeul permite înlocuirea electrodului sculă cu unul filiform, realizarea unor repere de
precizie ridicată cu un utilaj simplu, care poate fi automatizat şi diminuarea simţitoare a cantităţii de
material erodat la prelucrare.
El poate fi însă aplicat numai pentru decupări şi debitări ale pieselor cu grosimea maximă de
150 mm.
Deoarece procedeul este lent (viteza de deplasare pe contur -0,2…1mm/min) şi puţin
productiv (10…16 mm3/min), pentru creşterea performanţelor electrodul se poate roti şi vibra sau se
pot crea suprapresiuni în spaţiul de lucru.
Ca sculă se foloseşte o sârmă din alamă, cupru, wolfram sau oţel aliat, cu diametrul de
0,02…0,2mm si lungimea de 7000…10000m. Forţa de întindere a sârmei este de 0,015…3N, iar
viteza de derulare de 1…3,5m/s. Ca dielectric se foloseşte apa dedurizată.
Suprafeţele prelucrate au rugozitatea maximă de 2…20μm. Toleranţele la execuţia
contururilor sunt de ±0,01…0,05mm.
Prin comanda numerică a mişcării sculei în plan orizontal şi înclinarea piesei în plan vertical
se pot executa piese complexe.
Comanda maşinii poate fi asigurată de un microcalculator încorporat – DCNC (Direct
Computer Numerical Control).

2.2 Prelucrări prin electroeroziune cu contact

Prelucrarea electroerozivă prin contact se bazează pe contactul electric realizat prin

intermediul microasperităţilor suprafeţelor piesei şi electrodului. Cele două suprafeţe sunt
electroconductoare şi se încălzesc la trecerea curentului electric. Prin mişcarea relativă dintre
piesă şi electrod se produc arcuri electrice care dislocă fragmente metalice şi nu se produce
supraîncălzirea electrodului. De aceea se poate utiliza în proces atât curentul continuu, cât şi cel
alternativ.
Metoda este deosebit de eficientă la prelucrările de degroşare (de îndepărtare a unei
cantităţi de metal, suprafaţa finală nefiind de calitate avansată). Se pot înregistra productivităţi de
dislocare de metal de 105 mm3/min, iar dacă se urmăreşte finisarea , de 50 mm3/min.
Aplicaţiile procedeului se regăsesc la:
- prelucrarea oţelurilor inoxidabile, refractare şi a celor ce nu se pot prelucra prin strunjirea
mecanică;
- ascuţirea sculelor aşchietoare;
- netezirea suprafeţelor plane şi a celor profilate (exemplu palete de turbină).
Se realizează totodată şi importante economii de materiale din care se confecţionează
piesele (ştanţe, matriţe, cochile etc.) şi de materiale abrazive.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 9

Strunjirea (la prelucrarea oţelurilor inoxidabile, refractare sau greu relucrabile).

Netezirea, se realizează prin deformarea asperităţilor încălzite sub presiunea sculei

Ascuţirea sculelor aşchietoare, asigură economie la materialul abraziv.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 10

Rectificarea suprafeţelor plane sau profilate

 Se utilizează discuri metalice;
 Se lucrează la viteze periferice mari(10-50 m/s);
 Consum de energie redus (1.4…1.8 kWh/kg).

3. Principiul metodei de prelucrare

Prelucrarea prin electroeroziune foloseşte topirea şi vaporizarea unor zone mici de metal prin
impulsuri de energie electrică, produse periodic de către generatoare speciale. Prelucrarea are loc
într-un mediu lichid şi forţele hidrodinamice care se dezvoltă în spaţiul interelectrozi în momentul
descărcării împing cantitatea topită de metal din zona prelucrării.
Aceasta permite electrodului să prelucreze treptat din piesa, legată la acel pol la care se
degajă mai multă căldură. În figura 3.1. este ilustrat fenomenul complex al preluării metalului la
prelucrarea electroerozională.

Fig. 3.1. Fenomene ce însoţesc preluarea metalului la prelucrarea Electroerozională

În primele sutimi sau zecimi de μs ale descărcării se formează canalul ionizat, constituit
dintr-o plasmă de înaltă temperatură (8000-12000K), în care se găsesc atomi metalici evaporaţi din
electrozi, ioni pozitivi şi electroni, produşi ca urmare a şocurilor violente pe care le suportă atomii
metalici (fig. 3.1.a).
Canalul de descărcare formează o incintă de vapori de înaltă presiune care se extinde rapid
(fig. 3.1.b), şi ”împinge” lichidul dielectric (fig 3.1.c).
La întreruperea curentului, descărcările se sting, incinta de gaz suferă o dilatare explozivă şi
materialul topit este proiectat în afara craterului ce se produce, rămânând în lichidul de uzinare sub
forma unor particule în suspensie (fig 3.1.d).

4. Factori ce influenţează procesul prelucrării prin eroziune.

Prelucrarea prin eroziune se poate realiza prin impulsuri de diferite durate. Cu cât e mai scurt
impulsul cu atât se dezvoltă temperaturi mai înalte în canalul de descărcare. La impulsuri scurte
puterea instantanee este foarte mare şi, ca urmare a frânării electronilor, o mare parte din energie se
debitează sub formă de căldură la anod. Temperatura anodului creşte brusc şi poate atinge 10000 oC.
În aceste condiţii are pondere mai mare vaporizarea metalului. La acelaşi material al piesei şi
elecrodului-sculă se va distruge mai intens electrodul legat la plusul sursei de curent (anodul). De

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 11

aceea electrodul, la utilizarea impulsurilor scurte de curent, se plasează la catod. În acest caz nu se
poate realiza o reducere însemnată a uzurii electrodului prin alegerea unui material cu temperatură
de topire cât mai ridicată (din cauză că se dezvoltă o temperatură foarte înaltă).
La impulsurile de mare durată, puterea descărcării şi temperatura în canalul descărcării sunt
de obicei mult mai joase.
Productivitatea prelucrării prin elecreoeroziune şi rugozitatea suprafeţei depind de energia,
durata şi frecvenţa repetării impulsurilor. Cu cât este mai mare energia impulsului unitar, cu atât va
fi mai mare cantitatea de metal îndepărtat de către el, cu atât va fi mai mare dimensiunea cavităţii
formate, şi deci cu atât mai mare rugozitatea suprafeţei. În funcţie de regimul de prelucrare se pot
obţine rugozităţi de orice clasă.
Raportul între timpul de repetare a impulsurilor T şi durata lor τ îl vom nota cu q:

q=

Folosirea factorilor q mici (5≤q) este caracteristică pentru prelucrarea prin electroimpulsuri,
iar a celor mari () pentru prelucrarea electroscântei. Daca procesul este caracterizat de un factor q
mic, intervalul interelectrozi trebuie să fie curăţat prin trecerea lichidului de uzinare la o mare
presiune.
Regimurile grosiere de prelucrare sunt caracterizate printr-o mare energie a impulsurilor, şi o
mică frecvenţă a repetării lor, adică, un factor q mare (spre deosebire de regimurile de prelucrare
fină)
Pentru prelucrarea pieselor din aliaje dure şi alte materiale greu fuzibile, care tind la
formarea crăpăturilor în cazul răcirii rapide, se recomandă impulsurile de mică durată şi factor q
mic.

5. Maşini utilizate pentru prelucrarea prin electroeroziune.

Maşinile moderne permit să se facă prelucrarea în diferite regimuri. Partea principală a

surplusului se preia de obicei în regim grosier, iar precizia şi rugozitatea suprafeţelor se realizează
prin prelucrare în regimuri fine.
Cu electrod profilat:

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 12

Cu electrod fir:

Se utilizeaza pe scară largă maşinile pentru tăierea pieselor de profil complicat, din oteluri şi
aliaje greu prelucrabile, cu mişcarea neîntreruptă a unui fir (figura 5.1.).

Fig. 5.1. Tăierea unui profil complicat cu un fir care se mişcă neîntrerupt.

Viteza tăierii atinge în acest caz 20-150 cm/min. Se foloseşte fir de wolfram sau de alamă.
Prelucrarea se face prin copiere sau dupa program special înscris pe bandă perforată sau magnetică.

Prin suprapunerea mişcărilor verticale si orizontale ale maşinilor se pot realiza forme
geometrice complexe (Fig. 5.2.). Această tehnică poartă denumirea de erodare planetară. Maşinile
care realizează astfel de prelucrări sunt cu comandă numerică .
Această tehnică se poate aplica la prelucrarea rotoarelor si statoarelor pompelor de injecţie cu
distribuitor rotativ, pistonaşelor şi bucşelor pompelor de injecţie cu pistonaşe plonjoare,
injectoarelor motoarelor cu aprindere prin compresie si distribuitoarelor instalaţiilor hidraulice.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 13

Fig. 5.2. Erodare planetară (mişcările electrodului sculă şi ale piese

Fig. 5.3. Instalaţie cu comandă numerică de prelucrare prin electroeroziune: 1-cap revolver axial;
2-piesă; 3-magazie de scule; 4-cap revolver radial; 5-maşină cu comandă numerică

Astfel, într-o duză de injector cu grosimea pereţilor de 0,75mm, se pot executa, în timp de 4
minute, 8 găuri cu diametrul de 0,173…0,178 mm, cu o eroare medie a coordonatelor mai mică de
25μm.

5.1. Generatorul de impulsuri

Generatorul de impulsuri este partea de bază a maşinii de prelucrare prin electroeroziune. El

asigură formarea impulsurilor de caracteristică necesară.
În figura 16.3. s-a prezentat schema generatorului RC şi graficele variaţiei tensiunii u la electrozi şi
ale curentului i prin intervalul interelectrozi.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 14

Fig.5.
4. a.Circuit generator de descărcări; tip RC; b. Forma de variaţie în timp a tensiunii şi curentului.
În această figură 5.4. - este sursa de curent continuu (100-250V), iar L p - inductivitatea
proprie a conturului de descărcare. Ea permite să se menţină curentul prin intervalul interelectrozi-4
şi un anumit timp dupa ce descărcarea condensatorului-3 s-a terminat. Datorită inductivităţii se
poate reduce marimea rezistenţei-2 care limitează curentul de încărcare, şi prin aceasta să se
sporească frecventa de succesiune a impulsurilor şi productivitatea.

5.2. Elemente constructive ale maşinilor de prelucrare prin electroeroziune

Exista diferite tipuri de maşini de prelucrare prin electroeroziune. Maşina dispune de o masa
de lucru (ca o masa de coordonate) pe care se fixează piesa de uzinat şi care este cuprinsă într-un
bac ce conţine lichidul de uzinare. Cantitatea de lichid este funcţie de puterea generatorului şi se
găseşte înmagazinată într-un rezervor; introducerea în zona de lucru se face cu ajutorul unei pompe.
Maşina este prevăzută şi cu un grup de filtrare şi răcire.
Partea de electronică şi automatizare se găseşte dispusă pe panoul maşinii sau într-un panou
separat cuprinzând generatorul de impulsuri şi celelalte panouri de comandă funcţionale.
În momentul anclanşării maşinii, pistonul conţinând electrodul sculă se va deplasa în directia
piesei, până cand eroziunea va începe ca urmare a descărcărilor ce se vor stabili între electrozi.
Intensitatea preluării la prelucrarea electroerozională nu este constantă în timp. Funcţionarea
stabilă a maşinii şi obţinerea randamentului maxim sunt posibile numai cu condiţia ca spaţiul intre
electrod şi semifabricat să fie menţinut constant. Pentru aceasta se impune un avans foarte precis al
electrodului-instrument, realizat cu un mecanism special automatizat, care poate urmări cele mai
mici variaţii ale spaţiului interelectrozi şi poate introduce schimbările corespunzătoare atât în
direcţia, cât şi în mărirea avansului.

6. Operaţii de bază la prelucrarea prin electroeroziune

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
- 2014 -
 15

Tehnologia prelucrării prin electroeroziune cuprinde următoarele operaţii de bază (figura 6.1.):

.
Fig. 6.1. Operaţii de bază la prelucrarea prin electroeroziune.
a-obţinerea unor forme spaţiale;
b-perforarea găurilor;
c-tăierea pieselor;
d-şlefuirea.
1) obţinerea unor forme spaţiale în ştanţe şi pres-forme, în special dacă acestea sunt
executate din materiale greu prelucrabile;
2) obtinerea găurilor înfundate sau perforate (în site, reţele, plăci ş.a.);
3) şlefuirea găurilor, conurilor, profilarea unor canale în găuri ş.a.;
4) tăierea semifabricatelor şi a pieselor de profil complicat;
5) prelucrarea supreafeţelor pieselor fără aplicarea mediului lichid pentru aducerea acestora
la rugozitatea necesară;

7. Lichidul de uzinaj

La prelucrarea electroerozională se foloseşte:

a.-ulei industrial sau de transformator
b.-amestec de ulei industrial cu petrol în raportul 1:1
c.-petrol.
Pe măsura impurificării şi înrăutăţirii proprietăţilor fizice, lichidul trebuie înlocuit. Pomparea
lichidului permite ridicarea productivităţii.
 Asigură mediul electroizolant între piesa şi sculă;
 Asigură vehicularea particulelor de metal prelevate;
Caracteristici:
 Să aibă o rigiditate dielectrică mare şi bună capacitate de răcire;
 Să nu producă prin descompunere gaze nocive sau compusi corozivi;
 Sa aibă vâscozitate mică si capacitate bună de udare, pentru a pătrunde în interstiţii;

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 16

 Să fie stabil chimic şi să nu producă reziduri conducătoare;;

 Să fie neutru chimic;
 Să aibă temperatura ridicată de inflamare;
 Să aibă un preţ accesibil.

În figura de mai jos se prezintă principiul de funcţionare al unei instalaţii de prelucrare prin
electroeroziune.

Fig.7.1. Schema de principiu a unei maşini de prelucrare prin electroeroziune:

1–generator de impulsuri; 2-regulator de avans; 3-electrod; 4-piesa de prelucrat; 5-rezervor de
dielctric; 6-filtru; 7-pompă; 8-sistem de răcire; 9-cuvă pentru mediu de lucru; 10-mediu de lucru
(dielectric).
Pentru tăierea materialelor prin acest procedeu se utilizează un electrod filiform (o sârmă de
cupru), înfăşurat la cele două capete pe câte o rolă. Prin una din role electrodul este conectat la sursa
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
- 2014 -
 17

de curent. Între piesă şi sârmă au loc descărcări electrice în impulsuri, care conduc la realizarea unei
tăieturi în piesă. Piesa este scufundată într-o cuvă umplută cu lichid dielectric şi execută o mişcare
de avans, după necesităţile de prelucrare. Lichidul dielectric este separat de particulele metalice şi
recirculat.

Fig.7.2. Instalaţie pentru prelucrare prin electroeroziune:

1-sculă; 2-piesă; 3-cuvă; 4-dispozitiv de avans; 5-motor electric; 6-analizor de proces; 7-pompă; 8-
filtru electrostatic; 9-rezervor cu dielectric (petrol, apă dedurizată, uleiuri minerale); 10-generator de
impulsuri

8. CONCLUZII

Prelucrarea materialelor prin procedee speciale, bazate pe alte principii decât procedeele
clasice este denumită prelucrare neconvenţională, sau specială. Se aplică eficient pentru prelucrarea
unor materiale cu proprietăţi deosebite, pentru obţinerea de produse cu geometrie şi forme speciale,
cu calitate deosebită a suprafeţelor, folosind medii de lucru speciale.
Electroeroziunea prelucrează materiale dure cu ajutorul descărcărilor electrice realizate între
material şi un electrod de cupru, într-un mediu dielectric.

BIBLIOGRAFIE

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -
 18

 Metode si procedee tehnologice- Tehnologii Moderne- PRINTECH- BUCURESTI 2006

 Tehnologii speciale de fabricare a autovehiculelor

 Procese tehnologice de prelucrare a materialelor - PRELUCRAREA MATERIALELOR PRIN

TEHNOLOGII NECONVENŢIONALE

 Amza Gh.ş.a., „Tehnologia materialelor”, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1999

 http://www.scribd.com/doc/55101506/Tehnologii-Neconventionale

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

- 2014 -