LILIACUL

Liliecii, singurele mamifere capabile sa zboare, se gasesc peste tot in lume, exceptand Antarctica
si cateva insule izolate din ocean. Exista doua tipuri de lilieci: megachiroptera (liliecii mari) si
microchiroptera (liliecii mici). Cel mai mare liliac este Pteropus, anvergura aripilor acestuia fiind
de 1,7 metri si lungimea de 45 cm. Acest liliac traieste in sudul Asiei, in Java. Cel mai mic liliac,
Craseonycteris thonglongyai, are 2,9-3,3 cm lungime, anvergura aripilor de 15 cm si greutatea
de 2 g.

Dintre sutele de specii de lilieci, doar cativa sunt “vampiri”, hranindu-se cu sangele unor animale
sau chiar oameni, ceilalti fiind inofensivi in ceea ce priveste omul. Majoritatea se hranesc cu
insescte, in special tantari, acestia fiind hrana preferata a liliecilor.

Pe langa faptul ca sunt o specie nocturna, ele sunt si aproape oarbe. Multi oameni de stiinta si-au
pus mintea la contributie pentru a descoperi cum se pot orienta pe intuneric niste fiinte care nu
vad aproape deloc. In cele din urma, savantii americani D. Griffin si R. Galambos au dat
explicatia reala asupra orientarii liliecilor. Prin urmare, aceste animale curioase se orienteaza cu
ajutorul ultrasunetelor, pe care urechea umana nu este capabila sa le recepteze. Liliecii emit
aceste sunete care se “izbesc” de obiectele din jur, ecoul reflectat de acestea intorcandu-se inapoi
la liliac, informandu-l astfel despre distanta la care se afla.

In tara noastra, la fel ca in toate celelalte tari europene, liliecii sunt protejati prin lege, astfel incat
nu numai ca este interzisa uciderea lor, mai mult chiar, nu avem voie nici macar sa le deranjam
hibernarea.