Evoluţia economiei României în perioada dintre cele două războaie mondiale cunoaşte

numeroase sinuozităţi, de natură obiectivă şi subiectivă, generate sau numai favorizate de

factori interni şi de contextul general european. Privită în ansamblu, dezvoltarea
economiei românesti, a forţelor ei productive, a înregistrat progrese remarcabile şi a
determinat o serie de mutaţii importante în viaţa economico-socială a ţării.
Incheierea procesului de formare a statului naţional unitar român coincide, în
timp, cu terminarea primului război mondial şi, ca urmare, repunerea în funcţiune a
potenţialului economic al ţării reîntregite şi, o perioadă, chiar şi dezvoltarea lui au fost
grevate de povara lăsată de război ,precum şi de o serie de greutăţi inerente procesului de
unificare.
Marile distrugeri provocate de război, precum şi cheltuielile făcute de statul
român pentru participarea la acesta au condus la un important dezechilibru al
organismului economiei naţionale.
Cheltuielile necesitate de purtarea campaniilor militare intre 1916 şi 1919 şi
distrugerile provocate de purtarea ostilităţilor, exploatarea teritoriului ocupat de către
inamici s-au soldat cu pierderi materiale considerabile, apreciate la peste 72 miliarde lei
aur, din care 13 miliarde lei aur au fost recunoscute de Comisia de reparaţii. De îndată
după 1918, nivelul producţiei industriale globale era cu mult sub cel antebelic.
Industria prezenta o situaţie şi mai dramatică, datorită distrugerilor provocate de
război jafului de maşini, utilaje, accesorii ş.a. exercitat de administraţia militară germană
în perioada vremelnicei ocupaţii din sudul ţării, distrugerilor provocate de armata
română, din raţiuni strategice,în momentul retragerii ei în Moldova, precum şi evacuării,
din aceleaşi motive, în Rusia,a numeroase întreprinderi care nu s-au mai întors niciodată.
In ansamblu, în 1919, industria funcţiona,în medie cu 40% din capacitatea
antebelică, cu diferenţe de le o ramură la alta:extracţia petrolului cu 47%, a cărbunelui cu
41%, industria siderurgică cu 19,4%, a cimentului cu 40%, a cherestelei cu 50%, a hârtiei
cu 30%, a zahărului cu 35% ş.a. Din cele peste 800 de întreprinderi încurajate de stat şi

1
înregistrate în 1915,funcţionau doar 217. La acestea se adaugă faptul ca o parte din marile
întreprinderi industriale din Transilvania, în momentul în care autorităţile româneşti le-au
preluat, era descompletată. De exemplu, în 1919, Uzinele Siderurgice din Hunedoara
funcţionau cu 2,8% din capacitatea lor anterioară, iar Uzinele de la Reşiţa cu 33%.
Transporturile erau pracic dezorganizate, nu se gaseau nici ele intro situatie mai
buna.Reţeaua feroviară era in mare parte distrusa,iar cea ramasa in functiune, datorita
folosirii intensive in perioada razboiului, prezenta o uzura accentuata si necesita si ea o
refacere rapida. Aproape toate podurile feroviare,precum şi alte numeroase lucrări
feroviare fusesera distruse fie de armata romana in retragere,fie de armata germana,dupa
lansarea contraofensivei romanesti. Parcul feroviar,de locomotive şi de vagoane, fusese
fie capturat de autoritatile de ocupatie, fie distrus, fie suprasolicitat si deci uzat. Astfel,
in 1919, se aflau in functiune doar 265 locomotive, 563 vagoane de calatori, 3511
vagoane de marfa si cateva sute de vagoane-cisterna ceea ce reprezenta circa 40% din
parcul existent anterior. Toate acestea au afectat deosebit de grav nu numai volumul ci si
viteza derularii transporturilor pe calea ferata.
Pierderi mari au suferit si transporturile rutiere,reteaua de drumuri si sosele.
Dezorganizarea transporturilor ingreuna nu numai aprovizionarea populatiei, ci si
refacerea si normalizarea vieţii economice. Aviatia civila in Romania a debutat in 1920,
la doar un an dupa deschiderea primei linii aeriene de transport din Europa, prin
infiintarea Directiei Aviatiei Civile de pe langa Ministerul Comunicatiilor. Situaţia
financiară se caracteriza prin sporirea continua a inflatiei, bugete dezechilibrate si
agravarea datoriei publice interne si externe de la 1,8 miliarde lei in 1918 la 20,7 miliarde
lei in 1921. Finantele tarii se aflau inrto situatie cu totul deosebita.Urmare a razboiului,
balanta comerciala inregistra deficite enorme. Exportul tarii, preponderent agricol, era
aproape inexistent, iar importul era format din produse agricole, cereale in principal,
material rulant si utilaje industriale. In aceste conditii, statul roman a fost nevoit sa
apeleze la o serie de imprumuturi externe, care s-au adaugat celor anterioare razboiului,
precum si celor contractate pentru acoperirea cheltuielilor materiale din timpul
razboiului. Ca urmare, in 1921, datoria publica a Romaniei era de 20741,7 milioane lei,
din care cea externa de 16169,4 milioane lei.

2
 Din cauza izbucnirii Primului Razboi Mondial, Romania pierde si cea mai mare
parte a tezaurului sau national, fiind inselata de Rusia.
Razboiul lasase urme grele in agricultura unde inventarul era aproape integral
distrus. Agricultura, sector cu o mare pondere in economia nationala, se afla intr-o
situatie extrem de critica. Era epuizat intregul stoc de cereale, astfel încat nu se puteau
asigura nici hrana pentru populatie si nici insamantarile pentru recolta viitoare. Potrivit
statisticilor vremii, la 1 februarie 1919 ,Romania dispune doar de 1600 vagoane, in timp
ce pentru asigurarea minimului de hrana pana la urmatoarea recolta erau necesare 14000
vagoane de grâu,iar pentru insamantari 2000 de vagoane.Urmare a acestei situaţii, in
1919 se importa, 220 mii tone cereale, precum si alte produse alimentare necesare pentru
acoperirea consumului intern.
In acelasi timp, in primii ani de dupa incheierea razboiului, suprefetele cultivate
au inregistrat o diminuare insemnata. Astfel, in anii 1919-1920, suprafetele culivate
reprezinta doar circa 75% din cele cultivate anterior razboiului. Diminuarea suprafetelor
cultivate s-a datorat unor numerose cauze, in primul rand urmarilor razboiului, care a
insemnat si scoatere din circuitul agricol a mari suprafete de teren, pe care s-au
desfasurat lupte, ceea ce le-a facut improprii cultivarii, dar si diminuarii sensibile a fortei
de munca, precum si a septelului,si nu in ultimul rand, faptului ca era in curs de legiferare
si mult controversată infaptuirea reformei agrare, ceea ce a determinat o anumita
nesiguranta in randurile producatorilor agricoli si chiar o anumita tensionare in lumea
rurala.
Razboiul a provocat mari pierderi septelului, care s-a diminuat cu aproximativ
40%. In 1919 existau in intreaga tara circa 16,5 milioane capete de vite, fata de 27,8
milioane in anul premergator razboiului.

Tabel 1
Anul Ponderea producţiei
vegetale animale
1919 84,0 16,0
1920 81,8 18,2
1925 79,4 20,6
1929 81,8 18,2
1932 81,7 18,3

3
 1934 87,5 21,5
1938 82,0 18,0
1939 82,7 17,3
Drept urmare, recunoscuta ca tara exportatoare de produse agricole inainte de 1914,
Romania ajunsese sa importe in anul 1919 aproximativ 230000 tone cereale si peste
18000 tone diverse produse alimentare. Situatia expusa facea ca nivelul productiei
generale a tarii sa nu reprezinte, in comparatie cu nivelul antebelic, decat 20-25% in
1919-1920 si 30-33% in 1921.
Se intelege ca in aceste conditii,conjugate cu puternica dominatie a capitalurilor
straine, slaba inzestrare tehnica si predominarea ramurilor industriei alimentare, textile
sau extractive, refacerea economica postbelica a Romaniei a necesitat mari eforturi si o
perioada mai indelungata, incheindu-se, in linii generale, in anul 1924. Abia in anul
respectiv, productia industriala a atins nivelul antebelic, productia agricola recuperand
ramanerea in urma ceva mai devreme, in 1922.
In 1921-1922 s-a avansat primul buget al Romaniei intregite si care abia in
exercitiul financiar 1922-1923 a devenit echilibrat, iar in 1923-1924 excedentar. Dupa ce
in 1920 au fost preschimbate monedele straine aflate inca in circulatie in provinciile
istorice reunite cu Tara, circulatia financiara a continuat sa creasca(17,9 miliarde lei in
1923) ceea ce a agravat inflatia si deprecierea monedei nationale-leul. Problema
reorganizarii transporturilor se punea mai departe cu acuitate, fapt ce ingreuna comertul
intern, unde se prelungea lipsa marfurilor de consum.
In domeniul comertului exterior, dupa atatia ani dificili in 1922-1923 s-a realizat
pentru prima data dupa razboi o balanta excedentara, in baza exportarii unor produse
specifice ale economiei nationale. Refacerea economica a corespuns unei amplificari
neintrerupte a activitatii industrial-bancare, concretizat inainte de orice in sporirea
numarului societatilor anonime si a capitalurilor investite. Procesul a fost insotit de o
oarecare consolidare a pozitiilor industriale si financiare ale burgheziei romane, in primul
rand a celei inregistrate din punct de vedere politic in Partidul National Liberal, care va
incerca si va reusi in perioada imediat urmatoare sa limiteze, pe diverse cai, aria de
dominatie a capitalurilor straine in economia nationala.
Piederile umane, de circa un milion de decedati la care se adauga, desigur, ranitii,
invalizii si mutilatii de razboi au insemnat diminuarea cu circa o cincime a fortei de

4
munca active fata de perioada dinaintea razboiului. Insuficienta acuta a bratelor de
munca, in agricultura indeosebi ,va ingreuna si intarzia, in timp, procesul de refacere a
economiei.
Pierderile materiale, apreciate de oficialitatile romanesti la 72 miliarde lei-aur,
sunt recunoscute in mod oficial prin tratatele de pace incheiate la sfarsitul razboiului in
suma de doar 31 miliarde lei-aur. Considerand valoarea productiei anuale a economiei
romanesti antebelice la circa 2 miliarde lei-aur, putem aprecia ca in cei 2 ani de razboi au
fost distruse bunuri materiale pentru care romanii au trudit aproape 16 ani.
Viata economica,privita in ansamblu, dar si pe domenii, era marcata de
dezorganizare si ruina.
Conditiile de trai ale maselor populare in anii refecerii postbelice au depins
nemijlocit de evolutia situatiei economice. Intre anii 1918-1923, aceste conditii au fost
improprii pentru diverse clase si paturi sociale (proletariat, taranime, categoriile mijlocii,
intelectualitetea,etc). Conditiile de munca in industrie si agricultura erau rele,
neaplicandu-se dispozitii legale privind durata zilei de munca de 8 ore ori ingradiri pentru
munca femeilor si minorilor, in sectorul agrar, in care lucra circa 80% din populatia
activa a tarii, persista inca ramasitele feudale. Clasele conducatoare au admis infaptuirea
unor reforme largi burghezo-democratice, precum acordarea votului universal in
noiembrie 1918, proclamarea egalitatii tuturor cetatenilor, indiferent de nationalitate, in
fata legilor, reforma agrara din 1921-in fond si in fapt, o profunda revolutie agrara si cea
mai larga dintre cele realizate dupa primul razboi mondial in rasaritul Europei. Reforma
agrara, care a presupus expropierea a 66% (peste 6 milioane ha) din suprafetele detinute
pana atunci de mosierime si improprietarirea a circa 1,4 milioane de tarani, a dat o
puternica lovitura ramasitelor feudale si, in mod cu totul deosebit, a impulsionat
dezvoltarea relatiilor de productie capitalista in agricultura, totodata slabind decisiv
puterea economica si politica a mosierimii.
Prin aceste consecinte, corelate cu introducerea votului universal, viata politica a
Romaniei intregita a inregistrat nu numai schimbari de decor, ci si de continut. Perioada
ce a succedat Unirii din 1918 a fost,in consecinta, una a diversificarii si democratizarii
vietii politice din Romania, fenomene reflectate in Constitutia adoptata in martie 1923.

5
 Perioada de refecere din 1918-1924 a fost urmata de una de accentuata dezvoltare
economica intre 1924-1929. Dupa primul razboi mondial,toate partidele si gruparile
politice au intocmit programe privind redresarea si impulsionarea economiei
Romaniei,obiectivele si caile de atins.
Revenind la activitatea economica din Romania in anii imediat urmatori primei
conflagratii mondiale, trebuiesc subliniate consecintele grave ale ramanerii in strainatate
a mijloacelor de acoperire a circulatiei banesti in Romania. Direct sau indirect, viata
economica romaneasca este afectata timp de aproape doua decenii de situtatia Bancii
Nationale a Romaniei. Cu toate eforturile acestea de acumulare a unor cantitati de metal
pretios, leul are o situatie precara, circulatia monetara fiind rezultatul unei fictiuni pana in
februarie 1929.
Dupa stabilizarea monetara din februarie 1929, care se intemeia pe un mare
imprumut extern al statului roman, Banca Nationala a Romaniei renunta la această
fictiune, fara insa a renunta la proprietatea asupra stocului respectiv de aur. Slabiciunea
monedei nationale, rezultata ca urmare a Primului Razboi Mondial, se resimte nemijlocit
in anii ce au urmat si asupra creditului care era extrem de necesar in perioada de refacere
de dupa razboi.
Criza economica din anii 1929-1933 a oprit temporar procesul de industrializare.
Ea s-a manifestat prin inchiderea de fabrici, scaderea productiei industriale, falimente
bancare, reduceri de salarii si cresterea somajului.
Dupa perioada de refacere economica, proces incheiat in linii mari in anul 1923,
economia romaneasca a traversat trei perioade: prima, intre anii 1924 si 1928, de
ascensiune economica, a doua, din 1929 pana in 1933, de criza economica, si a treia
perioada , cuprinsa intre anii 1934 si 1939, de relansare a industrializarii.
Depasind marile dificultati provocate de Primul Razboi Mondial si pe temelia
trainica a patriei reintregite, Romania, dincolo de unele oscilatii conjuncturale, va
cunoaste, in deceniile urmatoare,o evolutie economica ascendenta.

6
Bibliografie:

1. Buzatu,Gheorghe, Ioan Scurtu- Istoria romanilor in secolul XX,

Editura Paideia
2. Lazar,Liviu, Viorel Lupu- Istoria romanilor, Editura Teora
3. www.historica-cluj.ro