Sunteți pe pagina 1din 9

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/311452414

REZILIENȚA ÎN PLANIFICAREA REGIONALĂ – ASPECTE CONCEPTUALE ȘI


METODOLOGICE

Article · January 2015

CITATIONS READS

0 599

1 author:

Magdalena Drăgan
Romanian Academy, Cluj-Napoca Branch
15 PUBLICATIONS   17 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Magdalena Drăgan on 06 December 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Geographia Napocensis Anul IX, Nr. 2, 2015

REZILIENȚA ÎN PLANIFICAREA REGIONALĂ


– ASPECTE CONCEPTUALE ȘI METODOLOGICE

5
MAGDALENA DRĂGAN1

01
o 2/2
Abstract. The resilience concept, used to describe the way in which complex adaptive systems
behave after disturbances, has experienced rapid growth in the recent decades in ecology and
social sciences, while being present in many documents of international institutions. In order to use

j.r ,
it in regional planning,a well-adapted definition, an assessing methodology and guidelines for

lu nr
building regional resilience are required. The paper “Resilience in regional planning –
conceptual and methodological aspects” makes an overview of the approaches in the scientific

-c ,
ad IX
literature and presents examples of the resilience thinking being applied in regional planning
strategies.

ac N
Key-words: regional planning, regional resilience, resilience building, resilience assessement.

is. A
ns IS
1. Introducere cunosc variații largi sub efectul schimbărilor
ce NS

În ultimul deceniu, în strânsă legătură cu mediului lor extern. Acesta se poate aplica
preocupările pentru schimbările petrecute la studiului acelor situații care presupun existența
nivelul mediului natural, social și economic sub unor perturbații și analiza modului în care
po E

forma unor evoluții rapide de tipul crizelor entitățile studiate sunt afectate de acele
na C

economice, a dezastrelor naturale sau a perturbații și cum se adaptează pentru a persista.


ia PO

schimbărilor politice, în preocupările plani- Definițiile acestui concept diferă în funcție de


ficatorilor teritoriali și-a făcut loc tot mai mult domeniul științific și de viziunea generală
ph A

conceptul rezilienței. Însă adoptarea acestei asupra realității. Folosit inițial pentru a descrie
noțiuni în domeniul planificării regionale atrage capacitatea unui sistem de a reveni la echilibru
ra N

următoa rele întrebări: ce este o regiune după o perturbație, in timp s-a îmbogățit cu noi
nuanțe și sensuri, ajungând să cuprindă nu doar
og IA

rezilientă?/care este definiția regiunii


reziliente?, cum se poate determina dacă o revenirea la o stare anume, ci și adaptarea la
schimbare și transformarea sistemului.
ge PH

regiune este sau nu rezilientă?/ cum se măsoară


reziliența unei regiuni?, cum se poate crește Folosirea actuală pe scară largă și în
reziliența unei regiuni? multiple discipline a acestui termen debutează
RA

Pe baza cercetării bibliografice în cele ce cu o lucrare a lui C.S. Holling (1973) în care se
urmează vor fi prezentate definirea conceptului face distincția între stabilitate și reziliență în
G

în domeniul cercetării regionale, metode de evoluția ecosistemelor din perspectiva


estimare a rezilienței unei regiuni și strategii de probabilității de extincție a unor specii. Astfel,
EO

creștere a rezilienței regionale. în concepția autorului menționat, dacă


stabilitatea este determinată de amplitudinea
G

2. Conceptul rezilienței și adoptarea fluctuațiilor, reziliența unui ecosistem este


măsura capacității sale de a persista prin procese
acestuia în planificarea regională
de auto-organizare. Reziliența ecologică se
Conceptul rezilienței este util pentru
bazează pe posibilitatea existenței mai multor
descrierea unei realități neliniare, în care
domenii de stabilitate, iar aceasta poate fi
procesele din cadrul sistemelor complexe
exprimată prin mărimea perturbației care poate
1
Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române, Colectivul de Geografie, Str. Treboniu Laurean, nr. 42, sala 205, Cuj-Napoca,
magdalenadragan@yahoo.com
39
Magdalena Drăgan

fi absorbită înainte ca sistemul să-și schimbe științele sociale începe să capete nuanțe
structura și funcțiile, trecând în altă stare sau normative, exprimând ceea ce ar fi cazul să fie
regim de funcționare. sau ceea ce este dezirabil (Brand și Jax, 2007).
Pornind de la același domeniu de aplicare, Totodată se constată o distincție evidentă
gestiunea resurselor regenerabile, a fost între două tipuri de răspuns la perturbații, unul
imaginat un alt cadru pentru analiza care asigură recuperarea imediată după un șoc și

5
perturbațiilor identificate în cadrul unul care implică o capacitate care asigură

01
ecosistemelor, și anume sistemul socio-ecologic persistența și dezvoltarea pe termen lung.
în care ecosistemul și comunitatea umană sunt Hamdouch ș.a. (2012) definesc reziliența

o 2/2
interdependente. Reziliența socio-ecologică este teritorială prin două componente ale acesteia:
definită ca “o proprietate a sistemului. Aceasta “reziliența statică” și “reziliența dinamică”.

j.r ,
se referă la magnitudinea schimbării sau Dacă cea dintâi presupune o anumită capacitate

lu nr
perturbației pe care un sistem o poate suporta defensivă a teritoriului de a absorbi șocuri și a
fără să treacă într-o stare alternativă se adapta pentru a putea să-și păstreze bazele

-c ,
ad IX
caracterizată de proprietăți structurale și dezvoltării și specificitatea proprie, a doua
funcționale diferite și care furnizează un alt set implică capacitatea unor teritorii de a crea noi
de servicii ecosistemice de care pot beneficia resurse, capacități și valori care să ducă la

ac N
comunitățile umane” (Resilience Alliance, transformarea acestora.

is. A
2010, p. 5). Se constată că în cazul sistemelor
socio-ecologice capacitatea de adaptare a
O altă diferență de sens remarcată în
literatura de specialitate este cea între reziliența
ns IS
componentei umane și modul de gestiune a specifică și reziliența generală (Resilience
ce NS
resurselor devine un aspect important al Alliance, 2010). Dacă cea dintâi presupune
rezilienței sistemului. reacția de adaptare a sistemelor sau a unora din
Extinderea utilizării termenului și la sisteme componentele acestora la o perturbație anume,
po E

în care rolul factorului uman este covârșitor, identificată și analizată (ca, de exemplu,
na C

cum sunt, de exemplu, comunitățile umane și reziliența unei păduri la incendii, reziliența unui
ia PO

regiunile urbane a condus la un înțeles mai puțin oraș de coastă la tsunami sau reziliența unei
concret al rezilienței, ca o calitate valorizată economii la o criză financiară), reziliența
pozitiv a sistemelor complexe, care presupune generală este capacitatea sistemului de a persista
ph A

un răspuns adecvat la perturbații de diverse în cadrul unui mediu în schimbare, dar fără a lua
ra N

tipuri păstrând în același timp intactă în considerare un anumit tip de perturbație. În


oportunitatea pentru dezvoltare viitoare. identificarea acesteia are importanță majoră o
og IA

Stockholm Resilience Centre definește anumită structură și funcționare a sistemului


reziliența ca pe o “capacitate a unui sistem de a care să poată asigura adaptabilitatea și
ge PH

face față schimbării și de a continua să se transformabilitatea în timp.


dezvolte. Aceasta înseamnă capacitatea de a Receptarea ansamblului conceptual al
RA

suporta șocuri și perturbații sau de a utiliza rezilienței de către cercetătorii din diverse
astfel de evenimente pentru a cataliza reînnoirea domenii ale științelor sociale s-a făcut variat, cu
și inovația” (Stockholm Resilience Centre, entuziasm sau cu precauție. Autori din domeniul
G

2015, p. 18). Această capacitate a mai fost gestiunii resurselor naturale accentuează
EO

denumită și “reziliența evolutivă” (Davoudi, interdependența om-mediu pe care această


2012), sau “reziliența adaptivă” (Bristow și teorie o promovează în studiul regiunilor (Folke
G

Healy, 2014). Astfel, conceptul rezilienței ș.a., 2002), cei din domeniul geografiei
primește tot mai mult valoare metaforică economice susțin utilitatea acesteia pentru o
(Pendall ș.a., 2010), fiind asimilat cu o viziune evoluționistă asupra economiei
flexibilitate pe termen lung, prin adaptare și regionale (Simmie și Martin, 2010), în timp ce
transformare structurală și funcțională. De dinspre practica planificării teritoriale este
asemenea, dacă în ecologie reziliența era un remarcat rolul de legătură între diverse domenii
concept descriptiv, pe măsură ce este aplicat în sectoriale de planificare și între teoria sistemelor

40
Reziliența în planificarea regională – aspecte conceptuale și metodologice

și practica planificării teritoriale pe care îl poate Estimarea rezilienței la crize economice pe


juca acest concept oferind un vocabular științific baza vitezei de revenire a unor indicatori
comun (Wilkinson, 2012, Sellberg ș.a., 2015). economici la situația pre-criză s-a realizat în
Cu toate acestea, mai mulți autori au remarcat cadrul proiectului Economic Crisis: Resilience
diluarea sensului conceptului de reziliență și of Regions (Crize Economice: reziliența
neclaritatea crescândă care face regiunilor), finanțat prin Programul ESPON al

5
operaționalizarea problematică (Brand și Jax, Uniunii Europene. Acesta investighează modul

01
2007, Porter și Davoudi, 2012). O altă problemă cum au reacționat regiunile UE la criza
evidențiată a transferului conceptual dinspre economică recentă (2007-2009). În cadrul

o 2/2
ecologie spre științele sociale este lipsa proiectului a fost analizată variația produsului
preocupărilor privind etica și justiția. Există intern brut și ocuparea forței de muncă pe

j.r ,
păreri că acesta ar favoriza argumente neo- perioada ante-criză, în tipul crizei economice și

lu nr
liberale, de reducere a intervenției statului în a anilor următori, până în 2011. Pe baza
protejarea unor teritorii și categorii sociale diferenței dintre valori din perioada pre-criza și

-c ,
ad IX
(Porter și Davoudi, 2012). cele actuale regiunile europene au fost
clasificate ca rezistente, redresate, în redresare
3. Măsurarea/estimarea rezilienței și neredresate, și nici aflate pe traiectorie

ac N
unei regiuni geografice ascendentă (ECR2, 2014).

is. A
Estimarea rezilienței unui sistem presupune O altă abordare cantitativă este cea realizată
în cadrul proiectului Valorificarea puterii
ns IS
o privire îndreptată în două direcții: spre
perturbație și spre sistemul afectat de aceasta, regiunilor metropolitane/ Building Resilient
ce NS

deoarece capacitatea de adaptare și/sau de Regions – Harnessing the Power of Metropolitan


transformare a unui sistem depinde deopotrivă Regions (http://brr.berkeley.edu/rci/). Acesta este
un proiect de cercetare de lungă durată (aprox. 10
po E

de tipul, magnitudinea și durata perturbației cât


și de structura și funcționarea sistemului care ani), finalizat în 2013, coordonat de Universitatea
na C

reacționează la acea schimbare. În general, Berkeley din California, SUA, și în cadrul căruia
ia PO

perturbațiile bruște sau de scurtă durată pot fi este construit un indice complex pentru reziliența
identificate și descrise cu mare acuratețe, în regională. Studiul investighează în ce măsură
anumite atribute ale regiunilor metropolitane
ph A

timp ce schimbările graduale și îndelungate sunt


mai greu de surprins în analiza sistemelor asigură o reziliență crescută la posibile provocări
ra N

teritoriale. Însă cea mai mare provocare pentru economice și naturale. Indicele general al
rezilienței (în eng.: resilience capacity index) este
og IA

estimarea acestei capacități este stabilirea


factorilor care contribuie la reziliența unui compus din indicatori din trei domenii:
capacitatea economică a regiunii, capacitatea
ge PH

sistem anume – ce componente și ce relații


sistemice au contribuit la o mai bună sau mai socio-demografică și capacitatea de coeziune a
slabă reziliență a sistemului? Ce proprietăți și ce comunităților (în eng.: community connectivity
RA

variabile influențează procesele de adaptare? capacity). Capacitatea economică este exprimată


În practică, măsurarea sau estimarea prin însumarea următorilor indicatori: egalitatea
veniturilor (calculat ca inversul coeficientului
G

rezilienței unui sistem se face prin metode


cantitative sau metode calitative. Abordarea Gini pentru inegalitatea veniturilor),
EO

cantitativă se folosește fie de viteza de revenire diversificarea economică (distribuția veniturilor


a unor indicatori la valorile de dinainte de și a locurilor de muncă pe sectoare ale
G

perturbație, fie de indici mai mult sau mai puțin economiei), procentul gospodăriilor care cheltuie
complecși care încearcă să surprindă mai puțin de 35% din venit pentru locuință (în
caracteristici regionale care să susțină eng: regional affordability), starea mediului de
capacitatea de a face față crizelor economice sau afaceri (în eng.: business environment).
dezastrelor naturale. Abordarea calitativă se Capacitatea socio-demografică este determinată
sprijină pe un proces de cunoaștere și modelare de nivelul de instruire al populației, de procentul
conceptuală a sistemului investigat. din populație care nu are dizabilități, de procentul

41
Magdalena Drăgan

de populație care trăiește deasupra limitei de Estimarea rezilienței unui sistem socio-
sărăcie și de procentul populației cu asigurare de ecologic propusă de Resilience Alliance (2010)
sănătate. Coeziunea comunităților a fost este o metodă calitativă de măsurare a rezilienței
cuantificată prin infrastructura civică (număr de unui sistem. Scopul acestui demers este acela de
organizații civice la 10000 de locuitori), a ajuta la crearea unui model mental al
procentul din populație care trăiește într-o sistemului investigat “care încurajează

5
locuință aflată în proprietate personală, schimbarea, variabilitatea și diversitatea, spre

01
stabilitatea metropolitană (este determinată de deosebire de un model bazat pe controlul
raportul dintre populația totală și populația care a componentelor sistemului” (Resilience Alliance,

o 2/2
locuit și în anul precedent în aceeași locuință 2010, p. 9). Această metodă presupune o analiză
și/sau zonă metropolitană), participarea la vot. formată din cinci etape: descrierea sistemului,

j.r ,
Indicatorii calculați sunt ierarhizați în funcție de înțelegerea dinamicii sistemului, identificarea

lu nr
deviația față de media aceluiași indicator calculat interacțiunilor cheie din sistem, evaluarea
la nivelul SUA și pe baza indicelui agregat se administrării sistemului și sinteza informațiilor

-c ,
ad IX
estimează dacă o regiune este mai mult sau mai și stabilirea unui plan de măsuri.
puțin rezilientă față de medie. Descrierea sistemului presupune
Din cele prezentate se poate remarca paleta identificarea unor limite ale sistemului,

ac N
mult mai largă a factorilor cunatificați, dar și identificarea problemelor principale pentru care

is. A
lipsa oricăror aspecte care țin de componenta
naturală a regiunilor analizate. De aceea un
se impune estimarea rezilienței, identificarea
componentelor cheie ale sistemului socio-
ns IS
indice agregat care să surprindă și starea de ecologic investigat, identificarea perturbațiilor,
ce NS
sănătate a ecosistemelor se dovedește de mare șocurilor sau crizelor suferite de sistem sau
importanță pentru un proces de planificare posibil a se întâmpla și descrierea sistemului din
regională. Fără a fi legat direct de studiul perspectiva unor scări temporale și spațiale
po E

rezilienței, un astfel de indicator ar putea fi variate. Înțelegerea dinamicii sistemului se


na C

Environmental Performance Index (Indicele sprijină pe identificarea unui model al


ia PO

Performanței Environmentale) creat de Yale schimbării în acel sistem, pe identificarea


Center for Environmental Law & Policy posibilelor stări alternative ale sistemului și pe
(YCELP) și the Center for International Earth descoperirea eventualelor praguri de la care se
ph A

Science Information Network (CIESIN) de la produce o schimbare bruscă în starea sistemului


ra N

Columbia University. Acesta cuprinde date și/sau a tranzițiilor lente care îl afectează.
agregate din două sfere de interes: starea de Identificarea interacțiunilor cheie din sistem are
og IA

sănătate a populației determinată de mediu (în în vedere interacțiunile între scări spațiale (cum
eng. environmental health) și vitalitatea este influențat sistemul de dinamica unor
ge PH

ecosistemelor. Indicele Performanței componente ale acestuia, dar și de dinamica


Environmentale calculat pentru anul 2014 unor sisteme mai mari) și schimbările în
RA

cuprinde 20 de indicatori corespunzând la nouă cascadă care pot apărea din combinarea
domenii: climă și energie, biodiversitate și depășirii mai multor praguri. Evaluarea
habitate, pescuit, păduri, agricultură, resurse de administrării sistemului presupune identificarea
G

apă, accesul la apă potabilă și canalizare, instituțiilor administrative, organizațiilor și


EO

calitatea aerului, impactul stării mediului asupra părților interesate, a regulilor, normelor și
sănătății populației (http://epi.yale.edu/our- tradițiilor care determină administrarea unor
G

methods). Datele agregate în acest proiect sunt resurse și identificarea rețelelor sociale formate
la nivel de stat și investighează performanța de acești actori. Ultima etapă a demersului
fiecărei țări în a susține politici de mediu în presupune utilizarea informațiilor obținute în
domeniile cuantificate, dar există și abordări etapele precedente pentru a realiza un model
care aplică acest indice la nivel regional, conceptual al sistemului socio-ecologic
adaptându-l la specificul teritoriului analizat investigat și o diagramă cu interacțiunile
(Breabăn ș.a., 2013, Sandu și Bănică, 2015). esențiale și pragurile critice pentru dinamica

42
Reziliența în planificarea regională – aspecte conceptuale și metodologice

sistemului. Pe baza acestei înțelegeri crescute eficienței maxime, chair dacă această aborbare
asupra sistemului se pot face recomandări presupune costuri mai mari.
pentru practici de gestiune viitoare sau pot fi - Administrarea conectivității. Conec-
propuse “teste” pentru reziliența sistemului cu tivitatea unui sistem se poate manifesta dual:
scopul de a obține cât mai multă cunoaștere pozitiv, favorizând recuperarea după crize, sau
asupra acestuia. negativ, favorizând răspândirea perturbațiilor în

5
Deși gândită pentru gestiunea resurselor sistem. Administrarea conectivității pornește de

01
naturale, această metodologie a fost aplicată și la studiul acestei proprietăți în sistem, prin
la nivelul planificării metropolitane în Suedia de identificarea elementelor și interacțiunilor

o 2/2
către cercetători ai Stockholm Resilience importante și se continuă cu optimizarea
Centre. Din acest demers a rezultat că această modelelor de conectivitate, prin refacerea

j.r ,
metodă oferă o punte de legătură între diversele conexiunilor acolo unde este nevoie sau prin

lu nr
compartimente ale unui serviciu de planificare modularizarea sistemului unde o supra-
metropolitană și poate atrage atenția asupra unor conectare cu potențial destabilizator poate fi

-c ,
ad IX
probleme care nu au fost abordate până în identificată.
prezent (Wilkinson, 2012, Sellberg ș.a., 2015). - Administrarea variabilelor lente și a feed-
back-urilor. Variabilele lente sunt factori care

ac N
4. Susținerea și creșterea rezilienței prezintă fluctuații reduse la scara funcționării și
unei regiuni
is. A administrării ecosistemelor și care în mod
obișnuit nu sunt luați în considerare deoarece
ns IS
Reziliența unei regiuni geografice este
determinată atât de aspecte structurale (care sunt considerați constanți. Cu toate acestea, odată
ce NS

atenuează transmiterea perturbației în sistem și depășite anumite praguri aceștia declanșează o


susțin procesele de auto-organizare), cât și de schimbare bruscă a stării sistemului (ex: nivelul
de fosfor din sedimentele lacustre, modelele de
po E

componenta de gestiune a sistemului regional,


prin politicile aplicate. În literatura de management a resurselor ș.a. (Resilience
na C

specialitate din diverse domenii în care Alliance, 2010)). De aceea, identificarea acestora
ia PO

reziliența a fost acceptată ca un concept util au și a principalelor feed-back-uri reprezintă un


început să apară și recomandări care să prim pas pentru menținerea serviciilor
ecosistemice. Monitorizarea variabilelor lente,
ph A

urmărească susținerea sau creșterea rezilienței


diverselor sisteme studiate la o gamă variată de evitarea acțiunilor care maschează sau modifică
ra N

perturbații, sau chiar recomandări pentru feed-back-urile și întărirea feed-back-urilor care


mențin regimuri dezirabile, împreună cu crearea
og IA

susținerea unei reziliențe generale, la perturbații


impredictibile. unor insituții care să reacționeze pe baza
informațiilor obținute din această monitorizare
ge PH

Ca urmare a dezvoltării mai îndelungate a


domeniului de studiu a rezilienței ecosistemelor reprezintă componenta de acțiune a acestui
și a sistemelor socio-ecologice, acestea principiu.
RA

beneficiază de o mai bună cunoaștere a - Promovarea gândirii în termenii


mecanismelor care le pot susține reziliența. sistemelor complexe adaptative. Conșientizarea
faptului că sistemele socio-ecologice sunt
G

Cercetători de la Stockholm Resilience Centre


au propus șapte principii pentru susținerea și caracterizate de numeroase interacțiuni și
EO

creșterea rezilienței serviciilor ecosistemice și interdependențe la scări spațiale și temporale


recomandări pentru operaționalizarea acestora variate, că au dinamică neliniară, în care
G

(Stockholm Resilience Centre, 2015): schimbarea este frecventă și incertitudinea este


- Menținerea diversității și redundanței. o caracteristică esențială a sistemului, împreună
Acest principiu poate fi pus în practică prin: cu acceptarea unei multitudini de perspective
conservarea și valorizarea redundanței, asupra sistemului sunt aspecte care stimulează o
menținerea diversității ecologice, construcția abordare participativă a managementului, în
diversității și redundanței în sistemele de care locul previziunilor și certitudinii este luat
guvernanță și o concentrare mai mică asupra de păreri multiple și scenarii posibile.

43
Magdalena Drăgan

- Încurajarea învățării. Pornind de la - Deciziile pe termen scurt nu trebuie să


premisa că în orice moment cunoașterea asupra blocheze opțiunile pe termen lung. Este foarte
sistemului administrat este incompletă apare important să fie gândită o strategie pe termen
necesitatea învățării continue și a lung pentru reconstrucția economică și socială a
experimentării. Testarea diverselor abordări regiunii în cel mai scurt timp posibil după
manageriale, un schimb de cunoaștere între producerea dezastrului pentru ca acțiunile de

5
comunități și instituții, între organizații cu reconstrucție să nu saboteze dezvoltarea

01
interese în administrarea sistemelor socio- viitoare.
ecologice pot produce schimbarea modului de - Identificarea bazei economice și a

o 2/2
percepere a ecosistemelor, noi norme și politici principalilor factori sociali și economici
care să susțină persistența serviciilor specifici regiunii care pot susține reziliența

j.r ,
ecosistemice. acesteia este definitorie pentru a susține

lu nr
- Lărgirea participării. Implicarea mai stimularea dezvoltării pornind de la resursele și
multor actori în administrarea sistemelor socio- capitalurile locale care pot asigura o recuperare

-c ,
ad IX
ecologice poate crește reziliența acestora prin mai rapidă și mai vizibilă a regiunii.
crearea încrederii și suport acordat - Conceperea unei strategii integrate pentru
implementării strategiilor propuse. relansarea regională pe baza dialogului între

ac N
- Promovarea guvernării policentrice. principalele părți interesate pentru identificarea

is. A
Acest principiu se dezvoltă din cel anterior,
presupunând prezența mai multor instituții cu
reformelor necesare și creșterea calității
procesului decizional.
ns IS
atribuții parțial suprapuse care asigură - Deciziile strategice trebuie să fie
ce NS
redundanță, promovează învățarea și o coordonate de la nivel local.
diversitate de reacție la perurbații. - Criza locală trebuie folosită pentru a
O abordare orientată mai mult spre refacerea introduce reforme și standarde naționale.
po E

economică și socială după o perturbație majoră, - Promovarea participării publice pentru a


na C

dar cu elemente care vizează direct creșterea susține procesul de luare a deciziilor este foarte
ia PO

rezilienței regionale este proiectul “Building importantă deoarece strategia de refacere ar


resilient regions after a natural disaster. Abruzzo trebui să țină seama de viziunea comunității
2030: on the wings of l’Aquila” (“Construcția locale.
ph A

regiunilor reziliente după un dezastru natural. - Deliberarea publică trebuie să fie o


ra N

Abruzzo 2030: pe aripile L’Aquilei”). Acesta componentă esențială a implementării strategiei


reprezintă o strategie regională propusă de de dezvoltare regională deoarece ajută la
og IA

Organizația pentru Cooperare Economică și monitorizarea progreselor.


Dezvoltare pentru relansarea economică și - Construcția încrederii, creșterea
ge PH

“reinventarea” orașului L’Aquila, capitala suportului pentru politicile adoptate și


regiunii italiene Abruzzo, puternic afectat de un îmbunătățirea capacității administrative se
RA

cutremur în anul 2009. În acest proiect accentul bazează pe accesul larg la informații, pe
este pus pe oportunitatea de a reconstrui dialogul cu societatea civilă și cu mediul privat
regiunea la o stare (economică și socială) mai pentru evaluarea strategiei și îmbunătățirea
G

bună decât cea anterioară cutremurului. acesteia în momentul implementării măsurilor


EO

Raportul nu se referă la reacția imediată după un preconizate.


dezastru natural, ci scopul acestuia este crearea Dincolo de caracterul general al acestor
G

și implementarea unei strategii pe termen lung principii și recomandări trebuie subliniat că


pentru a crește reziliența generală în această pentru aplicarea lor în practică este nevoie să fie
regiune. Pe baza acestui studiu de caz au acordată atenție maximă contextului local și
rezultat și opt recomandări pentru strategii pe cunoașterii temeinice a sistemului asupra căruia
termen lung care pot fi aplicate și în alte regiuni se dorește a se interveni. “Nu există panacee
afectate de dezastre naturale (OECD, 2013, pp. pentru creșterea rezilienței. Toate principiile
219-220): prezentate necesită o înțelegere nuanțată despre

44
Reziliența în planificarea regională – aspecte conceptuale și metodologice

cum, unde și când să fie aplicate și despre cum • eficientizarea proceselor de învăţare prin
diferitele principii interacționează între ele și cum combinarea mai multor surse de
depind unele de altele” (Stockholm Resilience cunoaştere;
Centre, 2015, p. 3). De asemenea, implementarea • adoptarea unor perspective asupra
unei strategii pentru creșterea rezilienței regionale sistemului regional pe diverse durate
presupune un efort major de colaborare între temporale şi la scări spaţiale diferite;

5
instituții și alte părți interesate: “cercetările asupra • asumarea unui mod flexibil de a gestiona

01
guvernării adaptative a sistemelor sociale regiunea. Planningul ar trebui să fie un
complexe arată că creșterea rezilienței în astfel de proces continuu de adaptare și răspuns la

o 2/2
sisteme este o activitate dificilă și complexă care feedback-urile sistemului gestionat.
nu poate fi planificată și controlată cu ușurință de

j.r ,
o singură instituție de tipul celor guvernamentale.

lu nr
Autoritățile locale sau regionale care urmăresc BIBLIOGRAFIE
creșterea rezilienței teritoriale la șocuri

-c ,
ad IX
economice au nevoie să colaboreze cu o serie de [1] BRAND, F. S., JAX, K., (2007), Focusing the
alți actori teritoriali și să dezvolte planuri de Meaning(s) of Resilience: Resilience as a
măsuri de răspuns la perturbații în cadrul unei Descriptive Concept and a Boundary Object, în

ac N
rețele de guvernare colaborativă și fluidă (Bristow Ecology and Society, 12 (1)

is. A
și Healy, 2014, p.100). [2] BREABĂN, I. G., BĂNICĂ A., SANDU A.,
(2013), Using Environmental Performance
ns IS
Index to assess regional resilience in Romania,
5. Concluzii Conference Paper, Reporting for sustainability,
ce NS

Planificarea regională în scopul susținerii mai 2013, www.researchgate.net (accesat la


rezilienței se sprijină pe înțelesul metaforic al 07.09.2015)
acestui termen. Conform acestui ideal, o regiune
po E

[3] BRISTOW, G., HEALY, A., (2014). Building


rezilientă se recuperează rapid după momente Resilient Regions: Complex Adaptive Systems
na C

de criză (șocuri economice, sociale sau dezastre and the Role of Policy Intervention, în
ia PO

naturale) și se adaptează eficient la condițiile în Raumforsch Raumordn, 72


schimbare ale mediului extern. Deși conceptul [4] DAVOUDI, S., (2012), Resilience: A Bridging
ph A

rezilienței a devenit aproape la fel de utilizat în Concept or a Dead End? în Planning Theory &
literatura științifică și în documentele Practice, 13(2)
ra N

organizațiilor internaționale ca cel al dezvoltării [5] ECR2, (2014) (Economic Crisis: Resilience of
Regions. Applied Research 2013/124/2012,
og IA

durabile, mecanismele prin care o regiune


Final Report 31 august 2014,
devine rezilientă mai au nevoie de atenția
http://www.espon.eu/main/Menu_Projects/Menu
ge PH

cercetătorilor. Totuși, urmărind rapoartele care _AppliedResearch/ECR2.html (accesat la


prezintă studii de caz și sintezele bibliografice 07.09.2015)
se desprind câteva aspecte comune cu rol [6] FOLKE, C., CARPENTER, S., ELMQVIST, T.,
RA

important pentru planificarea regională cu GUNDERSON, L., HOLLING C. S.,


scopul creșterii rezilienței: WALKER, B., (2002), Resilience and
G

• asumarea schimbării şi incertitudinii Sustainable Development: Building Adaptive


inerente sistemelor complexe; Capacity in a World of Transformations, în
EO

• conştientizarea dependenţei comuni- Ambio 31 (5)


tăţilor umane de bunuri şi servicii [7] HAMDOUCH, A., DEPRET, M.-H., TANGUY,
G

ecosistemice; C., (2012), Introduction. în A. Hamdouch, M.-


• păstrarea diversităţii şi relativizarea H. Depret, & C. Tanguy, Mondialisation et
resilience des territores. Trajectoires,
competitivităţii şi optimizării;
dynamique d'acteurs et experiences. Ouebec:
• receptarea perturbaţiilor ca oportunităţi Presses de l'Université de Quebec
de creare a noi direcţii de dezvoltare; [8] HOLLING, C.S., (1973), Resilience and
• crearea oportunităţilor pentru auto- Stability of Ecological Systems, în Annual
organizare, experimentare şi inovare; Review of Ecology and Systematics, vol. 4

45
Magdalena Drăgan

[9] OECD, (2013), Policy making after disasters. [14] SELLBERG, M. M., WILKILSON, C.,
Helping regions become resilient. The case of PETERSON, G. D., (2015), Resilience
post-earthquake Abruzzo, OECD Publishing, assessement: a useful approach to navigate
www.oecd.org urban sustainability challenges, în Ecology and
[10] PENDALL, R., FOSTER, K. A., COWELL, Society, 20 (1)
M., (2010), Resilience and regions: building [15] SIMMIE, M., MARTIN, R., (2010), The

5
understanding of the metaphor, Cambridge economic resilience of regions: towards an

01
Journal of Regions, Economy and Society (3) evolutionary approach, Cambridge Journal of
[11] PORTER, L., DAVOUDI, S., (2012), The Regions, Economy and Society (3)

o 2/2
Politics of Resilience for Planning: a [16] STOCKHOLM RESILIENCE CENTRE, (2015),
Cautionary Note, în Planning Theory & Applying resilience thinking. Seven principles for
Practice, 13 (2) building resilience in social-ecological systems,

j.r ,
[12] RESILIENCE ALLIANCE, (2010), Assessing www.stockholmresilience.org (accesat la

lu nr
resilience in social-ecological systems: 07.09.2015)
Workbook for practitioners. Version 2.0., [17] WILKINSON, C., (2012), Urban Resilience:

-c ,
ad IX
www.resalliance.org What Does it Mean in Planning Practice? în
[13] SANDU, A., BĂNICĂ A., (2015), Assessing Planning Theory & Practice, 13 (2)
the local environnmental performance in [18] http://brr.berkeley.edu/rci/

ac N
Western Moldavia (Romania), în PESD, 9 (1) [19] http://epi.yale.edu

is. A
ns IS
ce NS
po E
na C
ia PO
ph A
ra N
og IA
ge PH
RA
G
EO
G

46

View publication stats