5 cele mai mari regrete pe

care le au oamenii la
finalul vieții
Poate vei fi surprins, dar nimeni nu s-a plâns că nu a fost mai
suplu, mai influent sau mai răzbunător.
În următoarele minute vei afla:

– Ce înseamnă să “practici moartea în fiecare zi”.

– De ce ar trebui să ai o discuție imaginară foarte serioasă cu o variantă mai în vârstă de-ale tale.

De-a lungul timpului, mulți filosofi au dezbătut problema finalului vieții. Și, în chip ciudat, majoritatea au fost de
acord cu ideea că n-ar trebui să ne fie teamă: de la Socrate, care considera că e un final fericit, indiferent dacă
există sau nu o existență ulterioară, Epicur, care credea că atâta timp cât materia nu este vie, nu mai poate
exista nici suferință, nici regret… drept urmare, totul e bine când nu e rău, și până la Nietzsche, care numea
“morți vii” oamenii care fug de viață, refugiindu-se în muncă, spre exemplu. 
Dar secolul XXI are propriile sale perspective asupra finalului vieții, iar una dintre cele mai populare poate fi
descrisă ca un fel de FOMO abstract. Filosoful american contemporan Thomas Nagel subliniază faptul că unii
oameni se tem de moarte, deoarece vor pierde lucrurile pe care vor să le experimenteze. 

Spre exemplu, dacă viața mea s-ar încheia acum, probabil voi rata aterizarea primului om pe Marte. Însă, pe
de altă parte, am ratat și prima aselenizare, și trăiesc bine-merci cu acest gând, pentru atât lucruri
extraordinare, cât și tragedii, s-au întâmplat cu mult înainte să exist, și în mod sigur vor fi și după.

Însă, probabil, aș regreta mai degrabă faptul că nu o să ajung în următoarea vacanță. Pentru că, atunci când
filosofăm noi înșine la ideea unei vieți împlinite, ne raportăm la propriile dorințe. Și, din acest punct de vedere,
poate finalul este unul dintre cele mai constructive lucruri care ne compun existența: ne poate oferi o
perspectivă sănătoasă, și ne poate ajuta să prioritizăm lucrurile care contează cu adevărat pentru noi.

Romanii spuneau adesea memento mori, grecii antici au fost sfătuiți de Platon să “practice moartea în fiecare
zi”, adică să-și mobilizeze forța vitală din ideea sfârșitului, iar toltecii spuneau că folosesc ideea de moarte
ca “sevă pentru a trăi și a iubi”. 

Deci iată cum acest subiect, morbid de altfel, ne poate impulsiona să fim mai curajoși și mai prezenți, iar faptul
că zilele noastre sunt în mod iminent limitate ar trebui să ne ajute să trăim cu mai multă intenție. Pentru că,
dacă lucrurile n-ar avea un sfârșit, mulți dintre noi poate am rămâne pentru totdeauna blocați în joburi, relații și
situații nesatisfăcătoare. Mereu ar exista “mâine”. Și “poate mâine voi face lucrul X”.

Bestseller-ul Internațional semnat de Bronnie Ware, o fostă asistentă medicală în Australia care a îngrijit mai
mulți pacienți terminali, compilează cele mai frecvente regrete rostite de oamenii care știau că sfârșitul e foarte
aproape. Și, poate vei fi surprins, dar niciunul dintre pacienții ascultați de autoare nu s-a plâns că, pe parcursul
vieții, și-ar fi dorit să aibă mai multă putere, influență, să fi fost mai supli, sau să fi reușit să ducă la capăt vreo
răzbunare.

Iată topul celor mai frecvente regrete rostite pe patul de moarte, conform bestseller-ului:
1. Îmi doresc să fi avut curajul să trăiesc o viață fidelă dorințelor mele, și nu pentru a satisface
așteptările altora
“Acesta e cel mai comun regret dintre toate. Când oamenii înțeleg că sfârșitul e aproape, și au o perspectivă
clară asupra trecutului, își dau seama cu ușurință că nu și-au îndeplinit visele. Majoritatea oamenilor nu și-au
onorat nici jumătate dintre aspirațiile lor și au plecat știind că asta s-a întâmplat din cauza alegerilor pe care le-
au făcut, sau nu.”, explică Bronnie Ware.
2. Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult
Desigur, suntem învățați că munca e nobilă, și e adevărat că ne poate asigura atât existența, cât și scopul, însă
conform autoarei, dacă ajunge să ne acapareze viața, aceasta alegere se poate transforma într-un regret. “Toți
bărbații pe care i-am îngijit mi-au spus că regretă amarnic faptul că au petrecut atâta timp pe roata de șoareci a
vieții profesionale”, spune autoarea.

3. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele

“Mulți oameni au spus că și-au reprimat emoțiile pentru a menține armonia în relații. Drept urmare, s-au
mulțumit cu existențe mediocre și n-au devenit niciodată cine ar fi putut fi. Drept urmare, au dezvoltat afecțiuni
declanșate de amărăciune și resentimente.”

4. Îmi doresc să fi ținut legătura cu prietenii

“Adesea, oamenii n-au înțeles valoarea prieteniilor vechi până să ajungă la ultimele săptămâni, și nu a fost
mereu posibil să le găsim cunoștințele. Mulți dintre ei au fost atât de captivați de vâltoarea vieții, încât au lăsat
prietenii importante să se stingă de-a lungul anilor. Au fost multe regrete menționate legate de faptul că n-au
investit timpul și efortul necesar în relațiile de amiciție.”

5. Îmi doresc să-mi fi dat voie să fiu mai fericit

“Acest regret e surprizător de comun. Mulți nu și-au dat seama că fericirea e o alegere. Au rămas blocați în
șabloane și obiceiuri vechi. Așa numita zonă de confort sau familiaritate s-a instalat atât în viața lor fizică, cât și
în cea mentală. Iar teama de schimbare i-a determinat să se prefacă, atât față de ei înșiși, cât și față de alții, că
ar fi mulțumiți.”, spune Bronnie Ware.

Vorbește cu tine

Ca un exercițiu de imaginație, inițiază o conversație cu o variantă a ta, una mai înțeleaptă și mai în vârstă, față
de care n-ai cum să fii decât sincer, pentru că te cunoaște foarte bine. Și întreab-o:

 Ce vreau eu cu adevărat?
 Ce mă trage înapoi?
 Pentru ce act de curaj m-aș felicita azi?
 Ce parte din mine ar trebui să onorez, dar o ascund pentru a corespunde cerințelor altora?
 Ce mă animă să fiu plin de viață?
 Cum pot face din fericirea mea o prioritate?

Ai putea preveni aceste regrete chiar de azi.

Sursa: https://www.thriveglobal.ro/stories/5-cele-mai-mari-regrete-pe-care-le-au-oamenii-la-finalul-
vietii/