Poate ca nu e cel mai potrivit moment de a discuta, dar sunt sigura ca este cel mai

bun dintre toate. Aceasta lucrare este mai mult una interioara decât una facultativa,
despre ceea ce simțim și opiniile noastre în legătură cu ceea ce ne înconjoară, de la
oameni, la obiecte, la animale și chiar pana la plante, oxigen, planete, stele,
galaxiile și găurile lor negre. Niciuna dintre cele enumerate înainte nu-ți vor aduce
forță interioara. Spre deosebire de mulți alții și în asemănare cu toți cei pe care i-
am cunoscut, fie din priviri sau comunicare verbala, am constatat ca opiniile
proprii nu exista. Tu, ca și om, te zbați o viata întreaga într-o lume în care restul,
sunt lăsați la voia întâmplării. Nu ti se pare puțin jenant faptul ca ești înzestrat cu
setea dreptății, a exprimării unei păreri sau a expunerii propriilor frici și
sentimente, dar fără niciun rost, din cauza ca nimeni n-are "urechi" pentru tine? Ei
bine, aici trăim. O lume în care indivizii nu sunt atrași emoțional, în special afectiv
de ceea ce simți tu, de problemele tale, fiindca și ei le au pe ale lor. Suntem prea
mulți ca să avem dreptul la voci diferite, de aceea de mici suntem limitați în a avea
mai multe opțiuni. Nimeni nu are timp de tine, sau de ceea ce vrei sa spui tu, de
aceea se găsesc soluții pentru a minimaliza exprimarea libera, verbala, a fiecăruia
dintre noi, fără drept de analiza. Suntem prea mici, dar destul de multi, însă, nici
asa nu contam cu adevărat în fata celorlalți. Singura opțiune pentru asta este
singurătatea, una sumbra, fără latura morala, fără stări sau emoții, o robotizare
umana demna sa împiedice orice trăsătură spirituala de lunga durata. Trăim într-o
lume în care dam vina pe univers pentru ceea ce ni se intampla, pentru dezastrele
naturale provocate de noi, pentru distanțarea sociala, frica de a nu pierde, lipsa de
respect, și apariția dezinteresului uman. E cel mai simplu sa dai vina pe ceva ce nu
cunoști. Oamenii cauta mereu scuza "simpla" fără prea multe bătăi de cap și
prejudecati, iar restul o aproba, pentru simplul fapt ca nici ei nu au timp sa se
implice. Toți aleargă după informații noi despre geneza, despre ce a fost înainte
noastră, despre lucrurile care s-au întâmplat, când majoritatea, înca sunt sprijiniți
de spătarul vertiginos al religiei. Trăim într-un război îndelungat, unde armele și
gloantele sunt ca intr-un muzeu de arta, în care doar cretinii și psihopați ajung sa
calce acolo pentru crime conduse de ura și ciuda, toate astea reprezentând mândria
tarii. Pământul e o tabla de joc, industriile se ataca prin reclame pompoase care
atrag indivizii, politicienii se calca în picioare pentru un loc înalt în conducere, unii
încă se mai bat pentru pământ și hectare, iar alții se mănâncă din priviri pentru un
loc în societate și un principal război vizibil între știința și religie. Asa am ajuns, un
lant trofic dezagreabil, care distruge, nu leagă. Ce suntem noi? Spectatorii, cei care
sunt puși la înaintare ca într-un joc de sah. Pionii sunt doar momeala, niciodata
jocul nu se bazează pe ei. Nimeni nu vorbește de strategiile pinonilor, aceștia
având o singura direcție, "înainte". Accentul este pus mereu pe cei din spatele lor,
însă ceea ce nu vad mulți, este ca acei pioni, care au o singura direcție, pot salva
ceea ce restul au stricat, sacrificandu-si existenta pentru "cei importanți" . În final,
jocul este câștigat, și nici atunci accentul nu este pus pe cel ce se sacrifica, ci pe cel
ce învinge și iese câștigător. E ca un schimb de marfuri, tu iti dai viata, ca alții sa
rezolve problemele respective, tu oricum alegându-te cu nimic, fiindca deja ești
mort. Practic, noi suntem “mana de lucru”, nu ne alegem cu nimic, suntem mintiti
intr-un mod prietenos, pentru a nu disturba linistea publica sau chiar cea
sufleteasca. Avem impresia ca stim tot, dar in realitate nu stim absolut nimic si
aceasta ipoteza ma inspaimanta. E greu sa traiesti intr-o nedreptate, dar daca am fi
stiut totul, oare unde s-ar fi ajuns? Cel mai probabil la o anarhie. E complicat sa
dduci exact finalitatea unei asemenea intrebari retorice, fiindca asa cum spuneam,
suntem diferiti. Am putea spune ca, poate, nu ne ridicam la nivelul asteptarilor sau
la capacitatile psihice necesare pentru a intelege exact gravitatea situatiei insa
unele ideologii sunt prea depasite, fara sens si fara explicatii logice.