AI FACE BINE SĂ NU MAI CLIPEȘTI !

JOLIET:
În urmă cu două luni l-am cunoscut pe Chown la o petrecere organizată de Tussie. Nu o
mai văzusem de o bună bucată de vreme dar acum, fiind ziua ei, nu puteam să-i refuz
invitația. Ne-am întâlnit mai multe fete și am strâns bani să-i cumpărăm un cadou. Până la
urmă i-au luat o excursie virtuală pe nuștiuce loc exotic, eu n-am fost foarte curioasă, am
dat doar banii. Tussie colecționează tot felul de chestii virtuale, are o grămadă și în
definitiv era mult mai simplu; nu-i nevoie să cari nimic.
Tussie ne-a primit în prag cu sărutările ei date pe de-asupra fiecărui obraz. Mirosea ca
întotdeauna a vanilie și căpșuni. Ne-a invitat să ne punem ceva de băut și fetele și-au
umplut imediat câte un pahar de vin. Queque voia ceva mai sofisticat, sintetic și pervers,
așa că s-a dus să-și prepare un amestec solid la imprimantă. Nu-i place să bea. Pretinde că
alcoolul e mai interesant în stare solidă. Îl poți printa de fiecare data în altă formă. Nu-i
plictis.
Mă bucur să te văd, mi-a spus Tussie cu glas blând și m-a îmbrățișat scurt. Mi-a strâns
brațul doar cu degetul arătător și cel mare, celelalte rămân țepene și erecte.
În seara asta ești mai frumoasă ca oricând, mi-a spus lipindu-se de mine.
Manichiura stiletto e lungă cât prima falangă și e dată cu ojă verde limet luminoasă.
Datorită bărbiei pătrate, buzele cărnoase, date cu ruj mov-prună, par să-i asprească
trăsăturile androgine.
Am rămas așa câteva minute bune fără să ne mai spunem nimic. Nimic însemnat n-
aveam de spus și din ce vedeam nu exista ceva ce nu mai văzusem. Sufrageria mare, cu
ferestre de la podea până în tavan, ce dau spre stradă. De-alungul unui perete stau înșirați
câțiva gameri. Dintr-un gest de politețe față de ceilalți, ori din orgoliu, în fața lor poți
urmări pe ecrane desfășurarea jocului. Ceilalți pereți erau acoperiți cu proiecții ale unor
grădini de flori din care se ridică din când în când câte un fluture și face un tur al încăperii,
zburând aproape de tavan. Când unul din ei a ajuns de-asupra capului meu am tresărit
involuntar, mi s-a părut că mi se prinde în păr. Tussie a zâmbit: „E doar o proiecție, nu te
speria”. Își așează moale mâna peste brațul meu. Are un fel înșelător, lung, de a te atinge.
Pare intim, chiar erotic. Spune: „Îl vezi pe tipul ăla înalt din fața ușii bucătăriei?”. Îl arată
cu degetul. E un robo-boy ce pare să aibă rolul de maestru de ceremonii. Foarte bine
construit, cu o privire de animal pentru reproducere. “Dacă îl vrei, folosește-l! L-am adus
pentru tine”. Chelnerul s-a apropiat de mine cu un platou: „Un pahar cu Prosseco?
Șampanie?”. L-am refuzat. Voiam să beau ceva tare, orice, ca să mă revigoreze.
Mulțumesc. Simt nevoia să beau ceva, sunt prea obosită. N-ai decât băuturi romantice, o
întreb.
Cele tari sunt pe terasă la dispoziția bărbaților. Vrei să-ți aduc eu?
Voiam să scap de cleveteala plină de stupizenii a fetelor așa că am preferat să mă
autoizolez. Acolo am dat peste cinci băieți. Unul dintre ei era Grep, prietenul lui Q. Erau
toți băuți și se spărgeau de râs. Când am intrat, un tip brunet cu părul zburat în toate
direcțiile, a exclamat: „Aoleu a sosit totuși una. Frate, ce bine se mișcă!”. Chown a venit
spre mine și m-a întrebat cu ce mă servește. Era tot transpirat, avea cămașa udă, lipită de
piept, și îi curgea un șuvoi pe tâmplă. Îl văzusem de câteva ori în compania lui Tussie.
Acum mi s-a părut că e foarte înalt și că fața lui are o strălucire aparte. Mi-a întins un pahar
și a turnat niște whiski.
Pari nouă pe-aici.
Eu te știu din vedere. Te miști natural.

1
 A zâmbit părând stânjenit de faza de dinainte și mi-a explicat că tipul care strigase a
încercat să plătească niște “păpuși” dar plata nu i-a fost acceptată de companie. Oricum e
prea trosnit să-și mai dea seama de diferențe, zice Chown. Nu-i în stare să vadă felul
armonios în care te miști. Când ai intrat puteam să-mi dau seama ca ești reală și dacă eram
așezat cu spatele. Aveam probabil o privire circumspectă pentru că a început imediat să-mi
explice situația. Băieții n-aveau prea mulți bani și au sunat la o agenție lowcost.
Exemplarele alea s-ar fi mișcat foarte aproximaiv, aproape jalnic. Am spus doar:
Tehnologia avansată nu-i chiar pentru toate buzunarele.
Mi-am așezat paharul pe o masă lăngă perete.
N-am vrut să te jignim, a strigat unul din băieți. Să nu te superi! Mai bine distrează-te!
Oricum mie nu-mi păsa prea mult. Căutam un loc în care să nu stau singură nu unul în
care să fiu vizibilă. Voiam doar să aud voci în preajmă, eram sătulă de liniștea de acasă. Și
acolo părea cel mai bun loc să auzi și să nu participi la nimic. Băieții au inceput să-și
picure în ochi cu un soi de pipetă ceva ce semăna cu laptele. Chown m-a întrebat de unde
sunt și dacă sunt cumva actriță. Speram să nu fi, a zis. Când a aflat ca lucrez la un petshop
a exclamat bucuros:
Ai acasă un cățeluș grozav!
Din păcate nu am. Nu știu ce-aș putea face cu el. Stau singură și ajung acasă doar să
dorm. Încă nu m-am gândit să-mi cumpăr unul. Nu înțelegeam de ce și-a închipuit că aș fi
actriță.
Toate tipele de pe aici par să joace un rol.
Îți plac animalele de companie?
Aș zice că-mi plac. Da, le apreciez. Am un pug foarte frumos și deștept. Consider că e
prietenul meu cel mai bun.
Ai un cățel “adevărat”? Ești un norocos!
Un vecin cu o mașină super tare, a spus el, pe care l-am lăsat odată să-l mângâie, a
exclamat: “E o senzație uoaaa! E altceva, nu-ți pot explica.” Bine, tipul e un fanfaron. Și-a
cumpărat și el un mops. Când îl coboară din mașină face o față de genul: “Bă, mașini are
toată lumea da’ eu am CÂINE, mă!”. Crede că este nedrept că le-am adus în pragul
extincției, cu atât mai mult e nedrept să nu le tratăm cu respect și dragoste. Vecinul lui are
o colecție de proteze cu buze dinți și suzete pe care i le montează pe dinții de sus. Într-o zi
Tussie i-a văzut câinele umblând cu șosete de șopârlă Gecko pe acoperișul casei.
A, ești cuplat cu Tussie!
Nu, suntem doar amici. Am o cameră și împărțim chiria.
Înseamnă că Tussie are vederi foarte largi. Am luat o înghiţitură lungă de whisky și
Chown s-a uitat la mine atent. Mi-am șters buzele cu dosul palmei și mi-am cerut scuze.
Nu voiam să aibă o conotație sexuală. O credeam mult mai retrasă.
Nu trebuie, a spus el. Nu mi s-a părut că ai făcut vreo aluzie.
Din bucătărie s-au auzit strigăte si cineva a țipat: Ce tort!
Băieții erau deja arși, aveau privirile fixe și intrau pe rând în faza de greață din cauza
chestiilor cu aspect suspect pe care și le picuraseră în ochi și a țigărilor din care trăgeau un
fum gros cu miros de mucegai. Au părăsit terasa cu pupilele dilatate, încă erau în trip și
ceva dulce ar fi putut să le facă ieșirea mai blândă.
Dintr-o dată Queque mi-a țipat în ureche: Joliet! Am simțit că-mi plesnește timpanul. S-
a sprijinit cu mâinile de marginea mesei ținând între degete batonul de alcool pe jumătate
ros. Era blană. Venise să mă cheme la tăiere tortului. Chown și-a ațintit bărbia în piept. Mi
s-a părut timid. Queque i-a pus mâna pe umăr și arătându-și dinții într-un zâmbet extrem l-
a întrebat: “Chowy, ce faci? Ești cuminte?” Apoi și-a coborât mâna lent de-alungul brațului
abia atingându-l cu vârfurile degetelor pâna peste palma lui întoarsă. Mi-a strecurat în
ureche cu o șoaptă jilavă: „Ai grijă, nu-i al tău.” Cu aceeași teatralitate deșănțată a început
să-și lingă batonul în fața lui. I-am dat o lovitură cu șoldul din lateral și i-am zis să plece.

2
Queque a ridicat o sprânceană ca o vedetă de cinema. A zis: Serios? și s-a îndepărtat
încercând să pună pașii unul în fața celuilalt, gen mers pe sârmă.
Nu pune la suflet. A încercat să flirteze cu tine. A zis că ești cool.
Ăsta e sarcasm, a întrebat el.
Arăți bine. Ești genul de băiat adorat de la distanță de ea și prietenele ei din liceu.
Chicoteau pe coridoare dar nu îndrăzneau să-ți dea bună ziua. Erai un zeu, ai uitat?
N-a spus nimic. A rămas serios.
Parcă era un copil prins la furat bomboane. Am fost șocată pentru că nu mai întâlnisem
pe nimeni atât de timid. Emana un fel de candoare nespecifică bărbaților. Mi s-a părut
incredibil de atrăgător tipul.
Hai să mergem pe margine. Să vedem luminile orașului.
Se făcuse foarte cald, stăteam lipită de umărul lui, sprijiniți de balustradă. Mi-a
mângâiat încheietura mâinii cu o neobișnuită tandrețe. Așa bosumflat cum era, mi s-a părut
frumos. Mă simțeam atrasă ca o tâmpită de el doar pentru că era ciufulit? N-am avut
niciodată chef să fiu mama cuiva, cu atât mai puțin a unui tont iubitor de câini. Așa că
înainte să mă las copleșită de cine știe ce fantezii romantice l-am rugat să-mi aducă ceva
rece. L-am ciupit de braț: “Hai puișor, crăp de cald. Te rog?” Culmea e că n-a facut bot. S-
a mișcat rapid și la întoarcere a părut înviorat. A adus niște cuburi colorate din silicon.
Erau înghețate și deveniseră opace. Am golit destul de rapid încă un rând de whiski rece.
Apoi a luat un pumn de cuburi și a început să mi le plimbe peste brațe. Prima atingere m-a
făcut să scot un scurt țipăt. Apoi le-a pus înapoi în bolul în care le adusese și cu palmele
înroșite îmi mângâia spatele. Te dai pe lângă mine, l-am întrebat. Poate, mi-a răspuns. Mi-a
pus o mână peste coapse și m-a mușcat de lobul urechii. Nu știu ce era în capul meu în
acele momente, ajunsesem foarte beți amândoi și eu probabil eram dezinhibată complet
căci mi-am întors capul și mi-am lipit buzele de ale lui. Avea gura fierbinte, parcă eram cu
fața în dreptul ușii deschise a unui cuptor. Cu cealaltă mână îmi sprijinea mijlocul. Ne-am
sărutat încet, lung și umed, cu un sunet slab, exact ca acela pe care îl fac bebelușii când sug
lapte. Nu mă mai săturam de gustul buzelor lui. Ne clătinam așa tare că ne-am
dezechilibrat și era să cădem grămadă. Ne-am desprins din îmbrățișare și am izbucnit în
râs. Ar trebui să ne culcăm, i-am zis, am luat-o razna. Cred că am fi adormit oricum, chiar
stând în picioare. Dimineața m-am trezit pe o canapea din living, el dormea pe jos cu
picioarele depărtate ținându-și capul sprijinit de frigider, într-o poziție care-ți sugera că nu
mai ajunsese până la ușa lui. Am reușit să-mi chem o mașină și să plec prima.

***

În prima săptămână ne-am trimis mesaje. Banalități. Ce poți să comunici cu un om pe

care l-ai cunoscut la o băută? Cu un bărbat pe care l-ai sărutat mai mult decât ai vorbit cu
el. Și din care nu-ți mai poți reaminti decât frânturi de imagini și un miros distinct, discret,
de sudoare. Mirosul unui animal necunoscut și gustul dulce, senzual, al buzelor lui. De ani
buni nu mă mai sărutase nimeni. De când, neștiind prea bine ce înseamnă împlinirea
dorinței, am sărutat primul meu R-boy înspăimântată că voi rămâne gravidă. Avea gust de
cauciuc și a trebuit să-i umezesc buzele cu limba. Gustul acela mi-l reamintesc deseori
când îmi comand câte o prăjitură ieftină. Mi se aprind în minte ochii aceia negrii, reci,
lipsiți de viață, nici cu plăcere, nici cu repulsie. Doar insatisfacție stăpânită. E ca atunci
când vorbești singur încercând să-ți amăgești singurătatea și în momentul când ai tăcut te
asurzește liniștea. Ne trimiteam tot soiul de icon-uri reprezentând stări inventate.
Parfumuri, jocuri de culori, atingeri nevinovate, prostii. Stăteam ghemuită rozându-mi
unghiile. Îmi rupeam cu dinții pielițele de pe degete așteptând să curgă sânge. Dar nu
curgea. Atracția față de el devenise o obsesie și știam că nu o să mă vindec decât prin sex.

3
 M-am întâlnit cu Tussie și cu Queque la un smoothie. Ar trebui să-ți pui un cip, m-au
sfătuit ele după ce mi-au văzut mâinile. Tussie se tot holba la mine cu un soi de simpatie.
Ești îndrăgostită, mi-a zis. Te-am văzut sărutându-te cu Chown. M-am simțit vinovată.
Știam că locuiesc împreună și s-ar putea să fie cuplați. A continuat:
Stai liniștită. E probabil inofensiv. Dar dacă încearcă să facă ceva care să te supere poți
să vi și să-mi spui imediat.
Mulțumesc, ești foarte de treabă. Dar nu s-a întâmplat nimic mai mult decât ai văzut.
Îmi cer scuze că mi-am pierdut capul în seara aia. A zâmbit.
Nu-i al meu. E liber să facă ce vrea atâta timp cât îl pot folosi când am nevoie. Am
privit-o în ochi și am constatat că se străduiește să fie cumsecade. Nu-i chiar genul meu.
Are gusturi bune la femei dar el în sine, pentru mine, e cvasi inutil.
M-am simțit ușurată. Deși am simțit în tonul ei un strop de otravă. Nu înțelegeam de ce
a spus despre Chown că ar fi inutil.
N-am vrut să te superi, am spus.
Dar nu sunt deloc supărată. Oamenii se nasc liberi și trebuie să trăiască după voia lor.
Și-a strâns buzele: De ce aș fi dezamăgită?
Queque m-a prins de încheietura mâinii: E normal să fi maxim nefericită. Practic ești
virgină și te torturezi singură cu frica asta de a avea o relație normală. Grep e un dobitoc.
Nu-i treaz niciodată și-l întrețin eu. Chiar m-am săturat. A început să mă bată, îți vine să
crezi? După ce că stă la mine, îi dau să mănânce și îi cumpăr droguri, aseară m-a lovit cu
picioarele și mi-a dat un pumn în față. Ajunge! N-am de gând să-i mai văd moaca. Când
ajung acasă îl arunc în stradă! Queque e rareori trează. Nu se droghează prea tare, are
control asupra limitelor ei; îi place doar să planeze peste toate. Atunci însă era una din
rarele ei zile când era limpede. Mulțumesc de încurajări, i-am zis. Își dăduse cu un polimer
peste piele. După ce-l aplici își schimbă culoarea în funcție de temperatura corpului. Era
purpuriu-oranj. Nu-i nici primul nici ultimul. Nu-i așa Tussie? E plină lumea!
Tussie a spus: “Ăăă, ești rațională, cred”. Voia să pară detașată și privea împrejur
sugând încet din pai.
Tipul e super sexy. Dacă Grep ar arăta un sfert cât el l-aș hali cu totul. Atunci seara
chiar mi se pusese pata pe el. Nu m-ai lăsat să-l mușc.
Crezi că e timid?
Mai degrabă pervers. Cel puțin așa mi-a zis Tussie.
Q bătea cu vârful unghiilor în sticla acvariului din dreptul ei. Bătea când într-un loc,
când în altul și scalarii se îngrămădeau să se hrănească. Deși erau doar o hologramă se
repezeau cu gurile căscate să înghită împușcăturile degetului ei arătător.
Am spus vreodată așa ceva?, a întrebat Tussie cu maliție.
Ai zis ceva de genul, când am fost ultima oară pe la tine. Aproximativ că se
masturbează în fața ta sau își trimite câinele să o facă în locul lui.
Ești scârboasă a exclamat Tussie cu o voce gravă, senzual-masculină, care o făcea în
mod surprinzător mai feminină.
E chiar atât de pervers?, am întrebat.
Da!, nici n-ai idee. Așa mi-a povestit T. Mie cel puțin, nu-mi pasă. Mi se pare frumos și
oarecum inocent. Are privirea aceea de copil. Grep se screme să pară un dur și e doar brută
alcoolică. M-am cam săturat de masculinitatea asta deviantă. De acum îi voi accepta doar
pe cei cu suflet nobil, blând, mărinimos.
Tussie s-a strâmbat:
Copii, ce hidoșenie, doar ție pot să-ți vină asemenea idei. În fine!
Apoi nu mai zice nimeni nimic. Fiecare din noi privește în altă direcție ca în pauza de
publicitate. Q s-a lăsat pe spatele spătarului și privește în gol. După ce a șters spuma cu
limba se joacă inconștient cu lingurița în gură. Brusc o scoate și începe să vorbească
ținând-o sprijinită de buza de jos:

4
 Oricum, tipul arată bine în orice ipostază! Mi se părea că arată bine și când l-am văzut
muci de beat. Ce contează că e timid ori tont și nu-i în stare să poarte o conversație?
Nimeni în viața asta nu le poate avea pe toate. Așa că ar trebui să te concentrezi pe cel mai
important aspect: sex-deal-ul. Înțelegi, gagico?
Aș putea să-i pun un cip, am sugerat.
Ești nebună? N-ai pe ce arunca banii? Să pierzi momentele alea de romantism în care se
uită la tine cu admirație și zice: „Uau, baby, tu chiar ești super deșteaptă!”? Eu una nu!
Mi-a intrat un mesaj de la Chown. Era un ochi care clipea. Mă așteptam să-mi scrie cît
de mult mă dorește și cât de mult a însemnat acel sărut pentru el. În schimb el îmi clipea
dintr-un ochi fără înțeles. Mi-am spus că nici eu nu-s mai brează. Nu-l încurajasem cu
nimic. Orice alt tip s-ar fi plictisit deja de pasele astea insipide. În seara aceea se dovedise
timid iar eu indrăzneață. Poate că acesta e rolul pe care se așteaptă să-l joc. Dar nu știam
pur și simplu cum să încep. Eram în fața unei jucării și nu-i găseam butonul de ON/OF.
Mă usturau degetele din cauza rănilor lăsate după smulgerea pielițelor. Niște decupaje
cât paietele din care strălucea umedă și roșie carnea. Era o durere ascuțită, îmi ținea mintea
trează. Mă simțeam slăbită probabil din pricina somnului agitat din ultimul timp. Valuri de
căldură îmi pulsau în piept. Simțeam că rochia mi-e prea strâmtă, mă strâng pantofii și
sutienul. Queque m-a amenințat scuturând lingurița către mine:
Nu-ți mai aranja mamelele în sutien, că plec! Suntem într-un loc public, bine?
Tussie și-a așezat mâna peste palma mea.
N-o lua în seamă. Face pe dura. Numa’ gura-i de ea.
S-a întors spre Q și i-a zâmbit afabil:
Știai că îi place să zboare? Are acasă o porumbiță, își conectează cip-ul cu ea și zboară
de-asupra orașului în fiecare seară. Închipuie-ți, cât de frumos este să zbori de-asupra lumii
și să o privești prin ochii unui porumbel. Mi-am spus de o mie de ori că o să-mi cumpăr și
eu unul.
Aveam, zice Queque scoțând cuvintele din gât. N-o mai am.
Nu cred! A pățit ceva?
Nu-mi aduc aminte să fi existat un răspuns. Cred că Tussie nu îndrăznea să întrebe a
doua oară iar ea strângea din fălci să nu-i scape vreun sunet. Am lăsat ochii în jos și
priveam manichiura caleidoscopică și stângaci conturată a lui Queque. Le-am spus: “Vouă
nu v-a fost greu să o faceți prima dată? Adică după ce ești singură mai mult timp și apoi
simți că trebuie să redevii normală. Mă îngrozește puțin. Nu știu nimic despre chestia asta.
Mă ia cu amețeli.”
Nu-i cine știe ce, a zis Tussie. O să vezi. De la a doua tăvăleală e ca pieptănatul de
dimineața. Nu mai ai nimic nou de povestit.
Îți arzi bobinele degeaba, a zis și Queque. O să cazi istovită de la alergatu’ pe loc.
Deci asta-i tot, mi-am spus. Nu m-am gândit nici o clipă la o relație care să implice mai
mult decât sex dar ar fi trebuit să fie ceva nemaipomenit, o experiență pe care să ți-o
reamintești toată viața, la fel ca aruncatul de pe pod cu coarda elastică. Când colo e doar o
banalitate, un mod de a-ți complica viața pentru a le arăta celorlalți că ești ca ei, nu vreun
ciudat care își trăiește viața virtual.
Atunci, care-i faza? Sunteți amândouă după experiențe nașpa, dar credeți că-i cool să te
lauzi cu ele? Mi-am înfășurat vârfurile degetelor într-un șervețel. Dacă mă aleg doar cu
atât, mai bine zic pas.
Mare pierdere, a mormăit Tussie.
Queque și-a trecut degetele prin nodurile bantu care-i stăteau țepene în sus ca niște
boboci de trandafiri și s-a lăsat pe spate în scaun. S-a uitat la mine fix, ținându-și coatele
ridicate deasupra umerilor.
Care-i faza mă? Nu te-ai săturat de păpușile alea cu care ți-o tragi? M-am jucat și eu cu
păpușile când eram mică dar n-aveau nimic între picioare. Nu e ok să faci sex din disperare

5
sau doar ca experiment. Te simți grasă? Crezi că ești prea urâtă? Îți închipui că nu ești
futabilă? Încearcă un mascul adevărat. O să supraviețuiești. Măcar te fuți și tu pe bune, în
pula mea.
Cuvintele lui Queque s-au răsucit în mintea mea ca o cheie.

***

Eu sufăr de o chestie numită extrasistole atriale. Uneori din pricina lor mă apucă
tremurul. Alteori sângele îmi loveste atât de puternic dintr-o parte gâtul încât inima mi se
oprește speriată câteva secunde. Când aștept ceva, ritmul inimii crește, ca apoi să bată
nebună tocmai când așteptarea s-a sfârșit. Whatever. I-am trimis un mesaj și l-am întrebat
dacă poate trece pe la mine să vorbim. A răspuns bineînțeles. Când vrei? Vino diseară.
Aduc o vodcă. O vrei goală? Nu m-a întrebat dacă îmi convine. Dar clar, nu de un coctail
flasc aveam nevoie. Am gheață, am răspuns. Mie-mi ajunge.
N-am reușit să mă adun. M-am fâțâit prin cameră fără rost încercând să-mi găsesc haine
curate. Erau toate curate bineânțeles, doar că-mi simțeam goliciunea pe dedesubt fiind prea
strâmte ori prea decoltate. Era și insuportabil de cald. Aerul condiționat nu făcea față. Când
i-am deschis ușa o fâlfâială mi-a zburat din piept. Mi-a zâmbit și a încercat să mă sărute pe
obraz dar eu am înțeles gestul un moment prea târziu. Am avut emoții în privința revederii
noastre, mi-a spus. Chiar ai avut? Zâmbeam într-un anume fel, studiat, să par amuzată. Îmi
veneau în minte toate replicile din cărțile și filmele de dragoste pe care le citisem și
văzusem și nu bănuiam că au rămas stocate în mintea mea. Și corpul a început să se miște
după voia lui. Dar mi-am văzut fața oglindită în sticla ferestrei și m-am îngrozit cât eram
de palidă. S-a așezat pe canapea cu palmele prinse între genunchi. A zâmbit și a ridicat
ușor din umeri. E neobișnuit să ai emoții? Nu, deloc. Și eu am fost neliniștită. Am rămas în
picioare sprijinită de masă. Din poziția aceea puteam să-i studiez simetria feței, nasul
ascuțit, drept, și buzele subțiri. În momentele în care vorbea, își ridica pleoapele și mă
încânta armonia cu care ochii i se potrivesc cu restul chipului. Spunea doar banalități dar
într-un mod amuzant, menit să mă destindă. Unui alt tip, lipsit de farmec, i-aș fi replicat:
“Tu nu ești prea isteț, așa-i?”.
Vodca nu avea nici un gust dar mi s-a dus ca un glonț în stomac. M-a ajutat să joc rolul
pe care-l pregătisem. Am aruncat o privire rapida spre canapea și am așezat paharul pe
masă.
Știi ceva? Vreau să fiu trează. M-am săturat să fac astfel de lucruri amețită.
El părea relaxat. A spus doar: Te ascult. N-am mai facut niciodată sex cu un bărbat. Mi-
am început viața sexuală cu entități, păpuși cum le spuneți voi bărbații, închiriate ori
împrumutate. Și care-i diferența între ele? Când am bani le închiriez, când nu, fac sharing
cu fetele. El nu știa. Era împotriva relațiilor de acest fel cu artificialul. Dar înțelege
utilitatea lor. M-am aplecat și i-am împuns jucăuș cu degetul vârful nasului.
Ah! Îți înțeleg delicatețea. Nu te deranjează ciudățeniile mele dar nici nu prea ai chef să
le accepți.
Cred că toate fetele își cheamă câte un Robo-boy. Totul e să nu te măriți cu unul.
Aveam stomacul ghem. Stăteam rezemată de marginea mesei în fața lui și-mi venea să-
mi răsucesc degetele în abdomen. Am zâmbit mecanic. Nu, n-ar trebui să se întâmple așa.
Stai liniștită, îmi spuneam. N-ai greșit cu nimic. Toată lumea are fantezii pe care caută
să și le împlinească. În mintea mea acele personaje îmi apăreau încețoșat, erau doar niște
forme ale trupului gol. Le puteam înlocui chipurile cu orice imagine, cea a unui coleg de
serviciu, al tatălui celei mai bune prietene ori a dragonului din romanul fantasy pe care-l
citeam, fiecare cu mișcările lui specifice. Îmi dau seama că nu trebuie să mergi până la
capăt, e suficient doar să-ți urmărești dorințele și să te prefaci că ți s-au îndeplinit. Dar
situația asta era cât se poate de reală. Personajul acesta avea chip și gustul dulce-amărui al

6
buzelor lui din carne mă impregnaseră cu un nu-știu-ce anume. Eram în sevraj. Însă replica
lui francă a fost ca un plici aplicat peste fese. Dorința mi-a rămas persistentă și limpede în
minte iar trupul mi s-a chircit ca biciuit. Mă simțeam atât de stânjenită de parcă aveam
măruntaiele la vedere.
Ești sigură că vrei să faci asta?
Oh, nu te-am chemat doar să discutăm.
Am putea sta unul lângă altul pe canapea? Vrei să te țin de mână câteva minute? A
plusat încercând să-mi oprească alunecarea depresivă: N-ai vrea cumva să-ți pui capul pe
umărul meu? Doar stai alături de mine, promit să nu-ți cer mai mult.
M-a tras ușor de mână până m-a așezat pe genunchii lui. Crezi că asta ar conta pentru
mine? Nu știu dar a trebuit să te avertizez pentru cazul în care ți-ai da seama ulterior.
Și-a afundat fața în adâncitura gâtului meu. Îi simțeam răsuflarea izbindu-se de pielea
mea. A început să mă dezbrace cu blândețe în timp ce mă săruta. A fost ca atunci când am
intrat prima dată în apa mării. Tălpile mi s-au afundat pe jumătate în nisipul fin și s-a
strecurat cald printre degetele de la picioare. Gleznele udate de valuri ușoare mă strângeau
ca prinse în gura unui pește cu buzele reci. Nu mi le mai simțeam, erau amorțite, ca acum.
Cred că țineam ochii închiși și mintea îi proiecta imaginea chipului pe pleoape. Nu reușesc
să-mi amintesc mimica feței lui. Eu nu încetam să vorbesc în timp ce el îmi mângâia sânii.
Îi destăinuiam cu vocea gâtuită obsesiile ce mă bântuiseră, nu-mi mai tăcea gura. Voiam să
știu cum e, chestii de genul. Am încercat să-mi ascund goliciunea înlănțuindu-l strâns cu
picioarele. Nu putea coborî mai jos de piept, era încătușat. M-am înroșit, fața îmi ardea.
Când mâinile i-au coborât spre mijloc am început să mă zbat necontrolat. Un val uriaș s-a
năpustit asupra mea și m-a cuprins pe neașteptate. Mi-a inundat corpul și mi-a făcut pielea
ca de găină. Până să-mi dau seama de el, se răspândise în tot corpul. Îmi tremurau violent
mâinile, umerii și coapsele. Părul și degetele nu mai erau ale mele. Mușchii intraseră într-
un fibrilaj isteric, se încordau și relaxau, eram când țeapănă ca o scândură când moale. Dar
asta atât de rapid și de necontrolat încât începuse să se cutremure canapeaua cu mine. El,
scăpat din strânsoare, s-a așezat lângă mine și mă întreba dacă mi-e rău, dacă am luat prea
mult din ceva, o supradoză, sau sunt alergică. A continuat cu o voce total schimbată să-mi
explice simtomele unor boli de care n-am auzit niciodată. Mintea în tot acest timp mi-a fost
trează, auzeam clar și eram uimită de schimbarea personalității lui cu toate că nu puteam
urmări ce spune din pricina durerii îngrozitoare pe care mi-o provocau mușchii. Ochii
mari, negrii, priveau oarecum fix, într-o zonă a feței mele ce cuprindea doar ochii. Avea
pupilele dilatate și mimica feței repeta aceleași expresii, ridicând mult sprâncenele și
pleoapele. Vocea îi părea caldă datorită intonației uniforme, împodobită cu un filigran
graseiat. Îl apucase clipitul din ochiul stâng de parcă încerca sa și-l sincronizeze cu ritmul
spasmelor mele. Era doar un puseu de excitație pe care el nu-l înțelegea crezând că sufăr de
vreo boală și spre sfârșit, în acel moment n-am dat importanță amănuntului, începuse să
vorbească la persoana a treia, folosind pronumele el ca și cum și-ar fi pierdut
personalitatea. De exemplu spunea: El încearcă să te liniștească și își dorește să te faci
bine. Ca și cum aș fi fost pe patul unui spital dând din mâini și din picioare în agonie,
înainte să mă dezmembrez. Spasmele au continuat vreo zece minute. Când epuizarea a
devenit mai puternică decât excitația, treptat, criza a trecut și respirația mi s-a liniștit. A
fost creepypasta.
De restul hainelor m-am dezbrăcat singură și a făcut și el la fel. E momentul acela de
pauză la vestiar. În timp ce-mi dădeam jos sutienul el încerca să-mi sărute spatele în
mișcare. Am observat că era în erecție așa că m-am întins către noptieră, am scos un
prezervativ și i l-am montat. Am încercat să fac asta fără vreun gest brusc sau incomod. M-
am întins pe spate și el a început din nou să-mi sărute sânii. Își plimba vârfurile degetelor
peste pielea mea parcă ar fi ținut o minge în palmă iar eu îi treceam degetele prin păr. Îi
simțeam și mirosul pielii, puțin piperat și umed. Când a început să coboare pe abdomen

7
sângele mi-a luat foc, venele umflate îmi ardeau, le puteam vedea pe sub piele, se
lepădaseră de restul corpului și rămăseseră doar ele. Atunci i-am simțit cip-ul, o umflătură
în spatele urechii stângi. Doar o secundă m-a stăfulgerat uimirea, ca un fascicul de lumină,
în timp ce-i împingeam capul înspre pântec. Dar eram deja în starea aceea de agitație în
care un dependent e pe punctul să-și injecteze doza. Îl chemam pe nume, Chown, hai, te
rog, te rog Chowy. Fiecărui R-boy îi dădeam la început un nume și un chip, așa că din
punctul ăsta acțiunea a decurs normal.
Unduindu-se în mișcări lungi și lente mă întreba dacă e bine, dacă îmi place una ori alta,
dacă e prea greu și ar trebui să-mi elibereze pieptul. Mi-a pus o pernă sub cap să nu mă
doară gâtul și îmi ștergea sudoarea de pe frunte și tâmple să nu-mi intre în ochi. Nu-mi
aduc aminte ce, dar am strigat într-una. Eram cu totul cufuntată în obsesiile mele. Scoteam
niște sunete groaznice, cred că era speriat să nu mă omoare. Atâta timp cât corpurile
noastre se contorsionau înlănțuite nu-mi păsa ce zice. Eram amândoi cu trupurile ude de
transpirație, asta mi s-a părut ciudat. Nu mai exista frecare între noi, pielea acoperită de
fluidele noastre facea trupurile să alunece în moduri neașteptate. Mi-am adus aminte de
barul în care mă întâlneam cu fetele. Are un acvariu cu pești. Mă rog, așa cred că arată
peștii, ăia sunt robo, n-am vazut niciodată unul. Câteodată îmi bag mâna în el să-i prind dar
dacă apa nu-i schimbată la timp, au pe membrană un fel de mâzgă alunecoasă, ca o
gelatină, îmi sar din mână chiar când cred că am reușit să-i apuc și nu-i mai pot scăpa.
Ajunsesem și noi să nu ne mai putem îmbrățișa unul pe celălalt, eram doar cuplați în
zona genitală. Când am terminat mi-am cerut scuze. I-am explicat că mă uitam uneori la
filme cu astfel de acțiune și probabil că în subconștient învățasem replicile. Fusesem atât
de gălăgioasă și exaltată încât mă simțeam stânjenită. A fost încă o fază diferită de
partidele cu R-boy.
Palmele mi se uscaseră și erau puțin lipicioase dar am întârziat să mă duc la duș. Am
rămas sprijiniți unul de celălat până când piepturile nu ni s-au mai zbătut și am început să
respirăm normal.
A fost destul de bine, am spus.
El a încercat să fie delicat. Mi-a îndepărtat o șuviță de pe frunte.
Ți-a plăcut?
Cred că mai mult decât ție. Sunt un pic nebună, nu-i așa?
Îhî. Ai temperament, ești adevărată.
Nu, pe bune, chiar ți-a plăcut drăgosteala?
Sunt foarte sigur.
Ne-am spălat. Când a ieșit de la duș nu și-a șters părul cu prosopul, și l-a scutut ca un
câine. I-am spus asta. Eram amuzată și mi s-a părut un gest teatral de bărbăție. M-a
întrebat: vrei să fiu cățelușul tău?
Ei, nici chiar așa. Fi doar tu. Ajunge. Oricum nu-mi plac câinii.
Ne îmbrăcam și el a rămas uitându-se la mine cu un crac al pantalonului tras până la
genunchi, de parcă l-aș fi surprins într-o postură indecentă.
N-ar trebui. Sunt niște animale exceptionale. Lucrezi la un petshop și nu-ți plac câinii!
E un pic ciudat? Poate...
Asta pentru că n-ai avut niciodată unul.
Nu m-am gândit niciodată să-mi iau un câine. Aș spune că nu-i suport, mi-e frică de ei.
Eram în sfârșit relaxată așa că am luat sticla de vodcă și am turnat în pahare până s-a
golit. Nu m-am amețit deloc, cred că puteam să o beau singură fără să simt nimic. El mi-a
mai tras de câteva ori fusta în sus și a încercat să-și strecoare degetele printre pulpe,
probabil se încălzise din nou, dar văzând că țin genunchii foarte strânși a renunțat. Nu
aveam chef să-l las să ajungă din nou acolo. Nu în seara aceea. Dar atmosfera a fost ok, s-a
ales totuși cu chicoteli și promisiuni. Mă simțeam epuizată. Ne-am spus tot felul de aiureli
până când din cauza oboselii n-am mai reușit să spun nimic. Oricum, limba mi se uscase și

8
vocea îmi suna ca vocea altcuiva. Mintea și trupul se goliseră de ultima picătură și mă
simțeam ca o cutie goală. Au fost prea multe emoții pentru o singură seară.

***

De ziua îndrăgostiților, a apărut în fața ușii mele și m-a anunțat că are nevoie să doarmă
undeva. Avea o problemă locativă și trebuia să gareze în altă parte. Până peste weekend.
Pasămite Tussie făcuse una din crizele ei antisociale, când nu suportă să vadă pe nimeni și
să audă nici un sunet. Vrea doar să moară. A încercat să o liniștească dar n-ai cu cine.
Oricum e ipohondră și ia medicamente pentru orice. Ce i-ar rămâne de făcut, să-i dea un
dos de palmă peste gură ca să înțeleagă că n-are de ce să fie tristă?
Ipohondră! El obișnuia să trântească pe la mijlocul frazei câte un cuvânt luat din
dicționar. Știam cuvântul dar mă surprindea când îl trântea în mijlocul unei fraze banale. Îți
cade ca din cer în farfurie! I-am spus că poate să stea la mine, nu-l puteam refuza. Știa că
stau singură. Venea pe la mine odată sau de doua ori pe săptămână, uneori rămânea până
dimineața. Ca să fiu cinică, de vreun an, devenise R-boy-ul meu gratuit. A intrat însoțit de
câinele lui, un mops apricot cu mască neagră. S-a strecurat atât de natural pe lângă
picioarele mele încât mi s-a părut că s-a teleportat pe canapea. Mă privea cu ochii bulbucați
și capul răsturnat pe o parte. Sprâncenele îi erau ridicate spre mijlocul frunții.
Iertare, domnișoară. Mă tem că v-am speriat.
Nu, serios! Îi spusesem de atâtea ori lui Chown că nu suport câinii și totusi mi-l băga în
casă pe plângăciosul ăsta. L-am întrebat pe un ton răstit:
Și ratatul asta cine-i?
Chown își despacheta deja lucrurile din rucsac. Bot e cățelul meu. Îi plac interacțiunile
cu oamenii. A spus asta în timp ce-i ducea litiera în baie.
Am un sertar gol în care să-ți pui hainele. Cu animalul ce ai de gând?
Ești de treabă, a strigat el din baie. Apoi a venit la mine, mi-a luat obrajii între palme și
mi-a sărutat vârful nasului. Joliet, doar weekendul ăsta, pleeease!
Mă strângea destul de tare încercând să mă facă să-l privesc în ochi. Eram furioasă și m-
am tras dintre mâinile lui. I-am indicat câinele cu degetul: Dă-l jos de pe canapea! Sper că
nu vrei să-l culci acolo.
Pug-ul și-a aruncat de câteva ori limba peste față, uitându-se când la mine când în jos,
după care a sărit ca un grăsan pe covor.
Domnișoara nu este în apele ei. Pot întreba de ce?
Spune-i să tacă!
Încearcă doar să fie prietenos.
De ce vorbește atât de ciudat, l-ai furat de la Sorbona?
În seara aceea a avut chef de joacă. Mă tot săruta pe gât și mă mușca de lobul urechii.
Mă gândesc la tine încontinuu. A încercat să mă sărute pe gură și m-am ferit.
Ah, nu, ce se-ntâmpă? a exclamat. Alo?
Sunt obosită. Mi-e somn. Faceți ce vreți, eu vreau să dorm.
Mi-am scos din dulap pijamaua și m-am îndreptat spre dormitor. Bot s-a luat după mine
lipăind cu picioarele lui scurte.
Somn ușor, domnișoară Joliet!
Am închis ușa în urma mea gândindu-mă că Chown nu a intrat niciodată în camera asta.
Acțiunea se petrecuse întotdeauna pe canapeaua din sufragerie.
Dimineața, m-a așteptat cu pâine prăjită. Printase și niște crenvurști cu ananas și
cașcaval. Cred că din aceeași sursă câinele crănțănea niște crutoane maro din farfurie. Din
farfuria mea.
A bătut ușor în carcasa aparatului.
Asta e cea mai inteligentă chestie din casa ta? Nu m-am putut conecta cu nimic altceva.

9
 Cât stau pe aici n-am nevoie. Poți s-o folosești și fară conectare, are buton.
Toate obiectele din casa lui Tussie sunt inteligente. Poți pălăvrăgi cu mașina de spălat,
frigiderul ori pereții.
Și la ce bun? Tot trebuie să-ți arunci rufele în cuvă.
Nu știu. E distractiv.
Ți-ai pus cip-ul ăla ca să stai de vorbă cu casa lui Tussie?
L-ai observat?
Din prima zi.
E mai comod așa. Cu Bot funcționează super. La tine simt că e prea multă liniște în
mintea mea.
După ce mă trezesc n-am nevoie de nimic care să-mi împuie capul. Hello home? Îi dau
swipe left!
Avea ochii un pic tulburi, pleoapele inflamate și tivite cu roșu. Stătea sprijinindu-se într-
un cot, cu bărbia așezată pe dosul palmei. Tot pendula iute dintr-un genunchi.
Te simți bine, l-am întrebat. Ce problemă ai?
N-am nimic.
Mi-am mutat privirea de la fața lui către pipeta de pe masă. El a luat-o grăbit și a pus-o
în buzunarul de la piept al cămășii.
Mie poți să-mi spui, știi bine. Când ne-am cunoscut aveam problemele mele și m-ai
ajutat să mi le înțeleg. Ce s-a întâmplat la Tussie? Vrei să vorbesc cu ea?
Nuuu, nici vorbă! A fluturat din mână și torsul s-a mișcat ușor după ea. N-am nici o
problemă cu Tussie. Stai liniștită, sunt ok. Pot folosi eu primul dușul?
Du-te. Între timp discut cu Bot.
Cabina de curățare are sticla opacă semitransparentă. Ca într-un teatru al umbrelor
vedeam conturul trupului lui Chown mișcându-se cu gesturi frânte. L-am luat imediat pe
câine la întrebări.
Bot, fi copil cuminte și spune-i mamei tale ce necaz are Chown.
A părut nedumerit. S-a uitat în ochii mei așteptând continuarea frazei.
Spune-mi ce dracu' se întâmplă dacă nu vrei să te pun cu botul pe labe!
Iertați-mă. Vă pot sugera puțină cumpătare? Stăpânul mi-a interzis să dau informații
despre dânsul. Vă pot spune, din informațiile pe care le pot accesa, că vă poartă o afecțiune
profundă.
Știam că Tusssie nu e doar o amică. L-am întrebat de mai multe ori dacă ea știe de noi.
El a răspuns că probabil știe și nu-i pasă. Tie ți-ar păsa dacă ai știi că am o relație și cu o
altă femeie? Mi-am dat seama cât sunt de orgolioasă. Nu știu dacă îl iubeam, poate doar un
pic, dar am fost surprinsă cât de mult m-a rănit întrebarea lui. Nu mă interesa foarte mult
reacția lui Tussie, nu o consideram o prietenă așa bună, cât faptul că s-ar putea să nu fiu
singura fată din viața lui. Mă deranja mai mult problema proprietății decât a calității. Cu R-
boy n-am fost niciodată egoistă. M-a întrebat din nou dar n-am fost în stare să-i răspund.
Am realizat că pur și simplu nu sunt sigură de motivul pentru care îmi pasă.
Păi, spune-mi măcar ce crezi despre toate astea?
Informația este indisponibilă. Nu cred nimic.
Chown a ieșit din cabina de curățare. Își trecea palmele peste vârfurile părului tuns perie
parcă și l-ar fi scuturat de praf. Avea ochii ceva mai strălucitori, fața însuflețită, dar zone
de piele lucioasă peste care nu trecuse curățitorul alternau cu pielea mată, curată. A făcut o
grimasă și a murmurat:
Ai o privire misterioasă.
Nu sunt misterioasă de loc. Mă poți citi foarte ușor, ca pe o carte deschisă.
Se plimba în pielea goală căutând o oglindă, până ce a zărit-o pe cea prinsă pe ușă. A
început să-și admire corpul, pozând în tot felul de ipostaze.

10
 Toate persoanele sunt misterioase în felul lor. Nu poți să știi niciodată ce gândesc cu
adevărat. În mintea lor ascund lucruri atât de teribile încât nu ar îndrăzni să le
împărtășească cuiva.
Tu chiar crezi asta?
Am pus mașina să facă doua cafele. Fără o ceașcă dimineața la prima oră nu încep să
funcționez. Pe a lui i-am așezat-o pe masă lângă un suc de portocale.
Chown a respirat adânc, și-a depărtat mâinile de corp până deasupra capului, apoi a
expirat și a luat poziția drepți. S-a uitat la imaginea mea din oglindă.
De pildă ce știu eu despre tine?
Aproape totul? Cam așa. Ce altceva crezi că ar trebui să mai știi?
Realitatea este că, oricum, trec strada ca să nu mă întâlnesc cu oamenii pe care îi
cunosc. Din trei propoziții mi-am terminat de spus povestea vieții. Cu Chown era altceva.
Desigur, în primul rând o partidă de sex. Dar și o legătură, aparet banală, dar atât de
atractivă. Felul în care mă ținea de mână când mă vedea tristă și ridicând ochii dădeam de
privirea lui și zâmbeam. Cum știam felul în care îi strălucesc ochii în întuneric chiar când
eram singură. Când se întorcea fâstâcit și mă lua în brațe înainte să plece. În mod
miraculos, începusem să învăț că nu poți să-ți găsești fericirea de unul singur.
Crezi că eu ar trebui să mai știu ceva despre tine? De pildă, ce se întâmplă acum în
mintea ta?
A ridicat din umeri. Da. De ce nu? A luat de pe poliță un spray și s-a pulverizat cu un
polimer mimetic. Corpul îi devine irizat, ochii măriți și fața i se înegrește. Seamănă
oarecum cu Bot doar că nu are urechi și coadă. Am exclamat:
Hei! Ce dracu’ te-a apucat?
Pug-ul își împingea capul în piciorul meu. Tot repeta:
Domnișoară Joliet, trebuie să vă spun ceva. Trebuie să vă spun ceva, domnișoară.
Trebuie.
L-am împins cu papucul, aveam senzația că-i simt faldurile unse ale blănii fără să-mi
atingă pielea.
Dă-te de pe mine, nebunule! Respira zgomotos și încerca să-și țină capul ridicat.
Trebuie să-l prevenim pe domnul Chown.
Ce să-l prevenim? Din colțurile botului i se scurgea saliva ca două fire de pânză de
păianjen.
Are o eroare de sistem. Chipul lui este defect.
De ce n-ai spus nimic până acum?
Dacă mă certați…
Ar trebui să-ți zbor cipul în clipa asta!
Câinele s-a cutremurat de câteva ori și a început să clipească din ochiul stâng. A
exclamat pe un ton străin „Hai, să-mi bag…”, în timp ce același lucru se întâmpla și cu
Chown. Doar că acesta s-a întors de la oglindă cu sprâncenele ridicate și pleoapa
tremurând, părând să asculte cu atenție și să nu vadă nimic.
Trebuie doar să... Dacă ați avea amabilitatea să... îmi reamintiți... Ce făceam?
Ar trebui să-ți resetezi cipul ăla dacă nu vrei să te dilești. Ești mai mult o caricatură a lui
Bot decât un bootleg, dacă asta încercai să faci.
A continuat să vorbească neinteligibil pe tonul acela supus al câinelui. Suna ciudat,
căpătase un timbru străin. M-am răstit la el:
Stai jos și bea-ți cafeaua, vă scot imediat afară dacă nu terminați circul ăsta!
Chown s-a îndreptat spre masă unde pe spătarul scaunului își trântise cămașa. A scos
din buzunar pipeta și a înpins cu degetul mare capacul până ce acesta a fost proiectat în
afară, rostogolindu-se peste blat.
Futu-i! Te-am rugat să te oprești!
Scuze, se pare că am pierdut şirul... Care era întrebarea? a spus în timp ce ridica pipeta.

11
 Și-a tras cu un deget pielea obrazului privind tavanul. Am făcut un pas, voiam să-i prind
încheietura mâinii, dar m-am împiedicat de Bot, care îmi lingea gambele. Am ajuns prea
târziu. Am văzut, ca într-o filmare derulată cu încetinitorul, cum se desprinde picătura, se
așează vâscos pe cornee și se transformă într-o pernă de glicol. I-am tras brațele înspre
spate. A început să se zbată și să dea din picioare. Pe frunte îi zvâcnea o venă groasă. I se
auzea maxilarul scoțând sunetul acela de drageuri zdrobite între dinți. A durat cam un
minut până să se destindă. I-am dat drumul și m-am așezat pe scaunul cel mai îndepărtat. A
început să râdă, sau cel puțin așa am dedus după sunetele înfundate pe care le scotea. Când
i se termina aerul din plămâni inspira adânc și după un i prelung ca un șuierat începea din
nou. Când s-a oprit, m-a privit aplecat peste masă și mi-a spus:
Să-mi bag picioarele, ce beat sunt! Nu-i așa dulceață?
Ești nașpa. Acum îmi pare rău că te-am primit în casă. Crezi că-ți poți permite orice.
Scumpo, spune-mi că sunt amuzant și mă iubești! Spune-mi ce vreau să aud, m-a
implorat.
I-am spus ce voia să audă: că e amuzant, că e frumos de pică, sunt mega indrăgostită de
moaca lui varză. Eram ironică, bineânțeles.
Bot al meu te place. Ai vrea să mergem toți trei să ne distrăm pe canapea?
Ăăă...Nu știu. Ce vrei să spui?
Voi femeile sunteți niște creaturi minunate, așa că ne-am gândit că am putea să-ți facem
un cadou. Un threesome, un harem doar pentru tine, scumpo!
Un ce? N-am înțeles.
Un trio, eu tu și cu Bot, ce zici?
A fost ca şi cum am desfăcut cutia cadoului şi am găsit o mizerie trăind în ea.
Corpul acela cald și viu nu mă mai atrăgea de loc. A început să se smiorcăie și a
îngenunchiat lângă mine rugându-mă să accept. Cea mai nasoală parte a fost aceea în care
nu mai contenea cu declarațiile de dragoste. Fața îi era atât de udă încât lacrimile
ajunseseră să-i picure de pe perciuni. A fost un plâns apocaliptic. L-am lăsat să-și așeze
capul în poala mea și i-am mângâiat spatele mânată mai degrabă de milă sau poate era un
ultim mic impuls de tandrețe. Fața și mâinile îi ardeau. Aveam senzația că inima i s-a mutat
spre spate și bate în palma mea. Torsul acela mi se părea încă foarte frumos dar era străin.
M-am gândit: „Strâng în brațe doar o bucată caldă de carne”.

QUEQUE:
E o dupăamiază umedă și răcoroasă. Văd acoperișurile umede ale clădirilor și luminile
cum încep să se aprindă la ferestre. În aer plutește un miros dulce de mâncare, de baghete
proaspete, fursecuri cu unt de arahide, cartofi și lapte cald. Mi s-a părut că în fața unui
garaj stă rezemat de ușă un copil singur. E blond și n-are mai mult de cinci ani. Pare să
plângă. Am coborât și i-am văzut prin zdrențe scheletul metalic dezmembrat, mâna dreaptă
atârnându-i din umăr și golul pustiu și întunecos al orbitelor. Aerul s-a îngroșat. Un șuvoi
de mirosuri de gunoi putrezit, de fecale și de clor curge pe stradă . Praful se așterne înapoi
pe trotuar, ca o ceață care se destramă și lumina e difuză, pală.
Din spatele casei mele încep să se întindă fabricile. Dincolo de ele e un campus al
muncitorilor. Zona e foarte întinsă, durează o jumătate de ora zborul până ajung dincolo de
ele, în inima orașului. Acolo, pe acoperișuri, sunt grădini de flori și covoare de iarbă. Zbor
cu gândul la mângâierile plantelor, la mirosul de margarete, mentă și căpșune, la roua
agățată de vârful frunzelor.O plimbare prin rai. În pădurea vegetală nu se aud decât aripile
insectelor, mandibulele lor mușcând dintr-o frunză, câte o picătură de apă lovindu-se de o
piatră. Exploziile de lumină ajung umbre. Muzica, fragmentele de cuvinte, motoarele, aerul
vibrând de zvârcoliri se amestecă și se izbesc ca într-o pernă, un bas grav, diform.

12
 Am devenit semi-lucidă. Dintr-o dată, sentimentul că se întâmplă ceva grav m-a
copleșit. Mintea mi s-a detașat și vedeam porumbelul cum se stăduiește din răsputeri să se
întoarcă acasă. Nu mă puteam mișca. În jurul meu se derulează cu repeziciune imaginea
luminilor din ferestre. Nu văzusem nimic înfricoșător și cu toate acestea în pieptul meu se
adâncea un sentiment inconfortabil. Dintr-o dată m-a cuprins groaza și am început să țip,
să țip după ajutor. Mi s-a părut că am țipat foarte mult timp. Pe jumătate prinsă în trupul
păsării, m-am izbit de geamul dormitorului și n-am putut intra. Înainte de plecare aveam
grijă să las fereastra deschisă dar acum pasărea s-a izbit de sticlă, ciocul a scos un sunet
metalic și ea a căzut pe pervaz. Lovitura a amețit-o, fereastra s-a întredeschis; capul îi era
așezat pe o parte iar o aripă i se zbătea pe sticlă. Eram paralizată, îmi simțeam corpul de
parcă sufeream de o infirmitate, totuși am știut că trebuie să ies din această situație. Am
început să-mi mișc degetele de la o mână, apoi cotul și întregul braț. Am încercat să împing
fereastra dar mâinile îmi erau din ceață. Am privit pe geam și m-am văzut prăbușită în pat.
Grep stă peste trupul meu dezvelit și îmi frământă sânii. Înghesuit între picioarele mele
frânte din genunchi se sprijină în mâini și îi strivește. Corpul îmi tremură ca o formă din
gelatină. Printre degetele lui, sânii fără vlagă se revarsă ca niște baloane umplute cu apă. În
oglinda de de-asupra patului mi-am văzut chipul cu ochii închiși. Era puțin diferit de cel pe
care-l știam. Imaginea era deformată dar încă umană. Am început să țip la mine să plec de
acolo, iar, iar și iar. Am continuat așa un timp și în cele din urmă, adunându-mi toată forța
de care mă simțeam în stare, am reușit să mă smulg din trupul păsării. Un sentiment intens
de putere s-a revărsat prin trupul meu. Îmi radia din piept și pulsa în tot trupul. El m-a
apucat de glezne și m-a tras jos din pat. Capul mi-a alunecat pe marginea saltelei, a urmat
forma de sân a rambleului și a căzut repetat ca o minge din cauciuc. Sunetul a reverberat în
podea revărsat pe sub covor. Elasticul chiloților mi-a taiat șoldurile ca o lamă de cuțit,
mâna lui îmi zgârâia pielea, în palme avea așchii de lemn și colțurile unghiilor au lăsat
scrijelituri albe.
Îmi aduc aminte de un gol în stomac și de trupul meu obosit și îndurerat. De respirația
zgomotoasă a lui Grep și de gura lui întredeschisă prin care, ca un muget, scotea un sunet
ce părea să însemne “ scroafă”. Am început să-l lovesc cu mâinile și picioarele. Surprins,
și-a acoperit fața și a gesticulat ca și când încerca să alunge o muscă. De câteva ori și-a
îndreptat mâinile spre gâtul meu dar n-a reușit să mi-l atingă. S-a ridicat de pe mine cu
palmele lipite de obraji. M-am ghemuit și i-am lovit cu călcâiele stomacul. N-a apucat să-și
contracte abdomenul. L-am lovit când era moale. I-am simțit forma vintrelor în talpă. Îi
căutam privirea încercând să-mi dau seama dacă se potolește și am dat din picioare ca
apucata până când, coborând pe coapse, la un moment dat am început să lovesc aerul. M-
am ridicat încet în genunchi. Grep a deschis gura ca să strige. Când am ajuns în picioare i-
am tras un dos de palmă violent în plină față. M-am răsucit cu o secundă înainte ca el să se
dezmeticească și să ajungă din nou lângă mine. Am fugit cu pașii împleticiți ca alergând pe
gheață și m-am închis în baie. Simțeam cum îmi dârdâie umerii în timp ce mă împingeam
în ușă. Inima îmi bătea gata să-mi spargă pieptul. După câteva minute m-am oprit din
tremurat. Simțeam cum îmi șiroiesc lacrimile. Obrajii îmi ardeau și lacrimile curgeau reci,
ca o transpirație pe șira spinării. Mi-am trecut încheietura mâinii peste față și am șters
umezeala care-mi îneaca ochii. I-am strigat: “Ce pizda mă-sii, Grep?”.
Când repeți o minciună de multe ori, devine mai ușor să te minți și pe tine. Când Grep
s-a mutat la mine mi-a spus: Știi, tocmai am pus capăt unei relații cu o tipă pentru că voia
să mă controleze și nu-mi înțelegea nevoia de independență. Am nevoie să mă simt bărbat.
Să fiu liber. Dacă beau un pahar nu înseamnă că exagerez cu ceva. Îmi pune hormonii la
treabă, înțelegi, asta dacă nu te deranjează mirosul de alcool. La începutul relației eu și
Grep ne distram. Ieșeam aproape în fiecare seară prin baruri și dansam. Mi se părea absolut
normal să bem câte un shot și să ne bâțâim ca nebunii. Era crazy. Cam o dată pe săptămână
el se amețea dar nu părea să-i scape de sub control situația. Era mai vorbăreț, mă săruta

13
fără oprire și ajuns acasă adormea instantaneu. Apoi a început să fie gelos. Nu suporta să
vadă că vorbesc cu alți bărbați. Sunt pansexuală și n-am avut niciodată o relație stabilă.
Iubirile mele n-au avut niciodată neapărat vreo legătură cu un subiect anume. Am
sentimente pentru mai multe ființe în același timp. Orgasmele mele nu apar din motive
sexuale. Când eram copilă părinții m-au dus la o gradină botanică. M-am îndrăgostit de un
copac tânăr, era atât de gros cât să-l pot îmbrățișa cu mâinile. S-au chinuit destul de mult să
mă desprindă de acolo. Îmi lipisem pelvisul de el și-l țineam strâns în brațe. Ăsta a fost
primul meu orgasm. Am fost o puștoaică năvalnică. Dezinvoltura mea intimida băieții. În
plus mi-era destul de frică de o sarcină. Erau plini de sămânță. În adolescență preferam
roboții. Îi consideram drăgăstoși, sensibili și aveam destui bani să-i fac și frumoși. Când te
plictisești scapi de ei fără probleme, fără remușcări și fără tragedii romanțate. Ori îl poți
păstra atât cât sentimentele îți sunt statornice. Încă îi mai sharuiesc cu prietenele când am
ocazia. Mă sună să mă întrebe: “Vrei să-ți împrumut periuța mea electrică?”. Circula o
poantă prin puștime: Dacă nu-ți permiți un robot poți obține același efect cu periuța de
dinți.
Când i-am spus că nu sunt interesată neapărat de bărbați a devenit retras și depresiv. A
început să bea tot mai mult și să se drogheze. La zece dimineața era beat rangă. Se
împrietenise cu niște dubioși care se spărgeau seară de seară. Dimineața o luau de la capăt
să se dreagă. În perioada aia nu cred că l-am văzut mai mult de două ori treaz. Făcea crize
că nu-l iubesc, că nu sunt atrasă de el și că nu mă satisface. Am încercat să vorbesc cu el. I-
am dat bani să-și pună cip. Citisem că îți amplifică senzațiile, inima îți bate mai tare,
penisul îți pulsează și rămâne erect până-l oprești din buton. Credeam că o să scape de
complexe. A continuat să bea și, sincer, nu cred că prostia aia de implant l-a ajutat cu ceva.
Repeta mereu aceeași chestie: “Nu e din cauza băuturii, n-are legătură”, dar era din ce în ce
mai varză. Uneori promitea să rămână treaz. Spunea: “Te iubesc prea mult ca să-ți fac asta.
Nu meriți așa ceva. Mai mult de un păhărel nu mai beau. Și drogurilor le-am spus adio!”.
Seara venea din nou rupt și-mi reproșa: “Te crizezi degeaba! Nu știi să te distrezi”. Dar
dependența continuă de droguri și băutură îți crește toleranța. Așa că începi să consumi tot
mai mult și devii o bestie care o ia razna. Mi-am spus că sunt prea dură, că, nefiind
monogamă decât în sensul clasic, nu sunt în stare să-i înțeleg sensibilitatea. În definitiv nu-
i spusesem niciodată că-l iubesc deși era singurul bărbat pe care-l iubeam. Poate aveam
așteptări prea mari de la el iar eu nu sunt ușor de iubit. Acum realizez că trebuia să văd
semnalul de alarmă când au început violențele verbale. Nu mai voia să facă sex normal, ci
doar pe la spate. Zicea că nu vrea să-mi vadă burțile. „Pe unele fete le placi pentru sâni, pe
altele pentru cur, dar tu n-ai nici una, nici alta. Ai doar burți. Eutanasiază-te.” Ori când
după un preludiu brutal și dureros zicea: “Oh, nu pot. Uite, mi-am adus aminte că am o
boală, bine?”. Ultima dată s-a aruncat în pat încălțat și când i-am reproșat că nu se
dezbracă mi-a spus: “Pentru ce? Nu cred că o să-ți găsesc păsărica”. Am încercat să nu mă
simt rănită. Sunt grasă, nimfomană, plină de pistrui. N-am nevoie să-mi spui că sunt
frumoasă, deși toți oamenii sunt frumoși în felul lor. Sunt oameni. Până azi însă violența
fizică se limita la partidele de sex și am pus-o pe seama frustrărilor. Credeam că dacă își
pierde mințile și îl pot ruga să se oprească.
Îl aud cum trântește lucruri în cameră. Sparge pe rând o duzină de pahare. Se aud alte
obiecte cum lovesc podeaua cu note înalte și apoi saltă prin cameră. Țipă: “Scroafo! Te
omor! Te strâng de gât!”. Îi răspund prin tăblia ușii: “Să nu mă mai cauți, ai auzit?”. Bat cu
pumnul în ușă și i-o repet. “Să nu mă mai cauți!”. Am sticlă pisată în loc de creier. Un
puseu de silă îmi întoarce stomacul pe dos. Mi-am lovit capul de toc de câteva ori și
durerea s-a liniștit. Parcă mi-a intrat apă în urechi. “Ascultă nenorocitule, am strâns destui
bani încât să-l plătesc pe Black-T să-ți ardă cip-ul, îl știi de ce-i în stare. O să-l pun să ți-o
bage în fund!”. Nu urmează nici o replică. Ușa de la intrare se trântește. Răsună zidurile.

14
Vibrația geamurilor îmi aprinde pe retină imaginea lor. Ascult cum se oprește din trepidat
locul.
Când ies din baie îmi spun că nici nu-i așa rău. Închid ușa și mă apuc să fac curat.
Atunci văd colivia deschisă și pasărea culcată cu pieptul în sus și aripile întinse. Ochiul ei
roșu mă privește blând și o picătură rotundă de sânge i s-a rostogolit afară din cioc. Capul e
așezat alături de trup. Iar între picioarele ridicate, are înfiptă în ghiare rugămintea mea
către toți cei care veneau în vizită și doreau să-i arate că-l iubesc: “Vă rugăm să nu pipăiți
porumbelul!”.

***
Pun pariu că Joliet n-are nici măcar o jucărie sexuală. E atât de candidă.
Tussie mă privește în ochi. Se încruntă în oglindă cu mâinile înfipte în părul meu și mă
fixează zâmbind, pe jumătate amuzată, pe jumătate nelămurită.
Crezi?
Câinele lui Chown umblă agitat prin cameră adulmecând. Îl văd cum se plimbă prin
spatele ei ținându-și coada covrig. I se aud pașii ca și când un copil fuge târșâidu-și
papucii. Probabil a ajuns și la picioarele ei cu mirositul, o simt cum se încoardă. I se
adresează autoritar: Potaie, cum te cheamă? Iar acesta răspunde inocent:
Numele meu este Bot.
Bot, marș de-aici!
Îl împinge cu cu piciorul și i se aud papucii patinând pe podea.
Am văzut cum mâna lui Tussie apucă un smoc de păr prea mare și prea aproape de
pielea capului.
Să nu mă tragi! am strigat.
N-ai frică! Expresia feței i-a redevenit rece, predispusă oricărei interpretări. E atentă la
ce face și cuvintele i-au plecat din piept.
Crezi că vine?
Păi, așa mi-a promis. Tu cum ți-ai dori, să vină ori nu?
Mi-e indiferent. Nu trebuie să-mi facă nici o favoare.
Tussie a învățat să-mi facă dreaduri. Mă rog, nu chiar dreaduri, că nu le-aș putea supora.
Îmi umple doar capul de codițe foarte subțiri. La început mă trăgea așa tare că îi rămâneau
fire de păr între degete. I-am spus: Nu încerca să-mi smulgi părul. Ține cont că forțele
trebuie să fie în echilibru. Le poți împleti strâns fără să mă tragi de cap. Trebuie să-i explici
științific, apoi poate performa practic. E un pic androidă. Are atâtea implanturi că trebuie
să-i cauți locurile dobândite din naștere. A zis: Nu pot face asta pentru că încerci să-mi
explici cum să-mi folosesc mâna dreaptă. Bine, atunci lasă dracului explicațiile și fi tu
însuți. E ambidextră, poate împleti codițe cu o viteză uluitoare. Ca orice mașină, face 1.000
de operații pe minut. Așa că, după ce și-a reglat mișcările, în oglindă parcă văd un film
derulat cu viteză pe înainte.
Tussie și Joliet nu se prea agreează. Sunt firi diferite. Joliet are mintea pusă pe
bigudiuri, nu știi niciodată în mod clar ce-i place și ce nu. Te surprinde respingând lucruri
ce-ți par minunate în același fel în care se poate entuziasma la chestii total greșite. Tussie e
analitică. Îi plac lucrurile simple chiar când se dovedesc complicate. Cu toată aparenta ei
răceală e capabilă de mai multă empatie și sensibilitate decât multe alte fete pe care le
cunosc.
Aproape toți tipii se îndrăgostesc de ea, și ea nimic! Crezi că-i frigidă?
Tussie are un ochi bionic. Cel stâng. Vede cu el în infraroșu. Zice că vrea să-ți vadă
aura. Are tot felul de păreri despre cum ne reprezintă imaginea termică. Asta îi dă acea
privire rece de nepătruns. Tâmpla stângă e rasă după un model tribal. Trei împletituri
subțiri îi urmăresc țeasta până la ceafă. Forma capului seamănă cu un ou, bărbia e mică și
urechile lipite de cap. Ochii și sprâncenele sunt trase de colțuri spre spate. Ai tendința să îi

15
privești pupila artificială fixă în timp ce ochiul normal îți scapă privirii. E greu să culegi
informații de pe figura ei.
Păi, la început spune nu, nu, nu, și apoi da.
Da dar da-ul care contează e la sfârșit. În cele din urmă se întoarce la nu.
Tussie îndreaptă cozile și trage mărgelele din vârful lor astfel încât să fie înșirate la fel.
În timp ce le fixează rădăcina trage brusc de ele. Sunt bine conturate nu au rămas fire
rebele care să blureze conturul. Mi-era frică că vor arăta ca niște cremwursti, dar le-a strâns
bine.
N-aș crede. E demodat să faci pe mironosița.
Îmi prinde capul între palme și mi-l îndreaptă ca și cum l-ar ridica de pe umeri și l-ar
pune pe un soclu. Apoi, cu palmele întinse și degetele lipite, le depărtează puțin. Dar
fermitatea gestului face să-i simt în continuare degetele pe pielea capului.
Ei?, mă întreabă scoțând printre buze limba. În vârf îi sclipește un piercing sidefiu.
E momentul acela în care te vezi așa cum ești. Când vrei, nu vrei, lași oglinda să-ți
spună cum arată chipul tău, după nenumăratele dimineți în care o pui să-ți plăsmuiască
imaginea a ceea ce vrei să fii. Părul vopsit în culoarea morcovului. Fața plină de pistrui.
Ochii căprui, aproape banali. Pot fi ai oricărui animal. Nu sunt cu nimic diferiți de cei ai
unui câine. Nici de ai unui pește, dacă ar avea pleoape. Umerii masivi. Bluza cade drept de
pe ei. Părinții mei și-au dorit, în mod evident, un copil sănătos. Nu s-au gândit că voi
deveni femeie. Poate nici n-aveau mai mulți bani. Pistruii erau mai puțin importanți. Curul,
țâțele și picioarele lungi erau prea abstracte și, să fim serioși, care părinte se îngrijorează că
un mârlan obsedat de primele zile de după naștere ar trebui să primească niște sfârcuri de
lins.
O întreb:
Crezi că sunt urâtă?
Toți oamenii sunt frumoși. Sunt oameni!
E o reclamă care i-a intrat adânc în cap lui Tussie. Zice că ești frumos în felul tău dacă
de dai cu gelul, crema, spray-ul lor mimetic ieftin, chiar dacă te-ai născut sărac. N-o să
observe nimeni că arăți ca porcu.
Ești profund imperfectă.
E felul ei de a spune ca-i plac defectele mele. Fără ele, n-aș fi interesantă. E atrasă de
urâțenia mea. De bubele mele nepământene din piept. Când vine vorba de aspect sunt
foarte aspră cu mine.
Ar trebui totuși să ți le dau cu ceară.
Își așează moale palmele peste omoplații mei, într-un fel senzual. Bărbia pătrățoasă îi
conferă un aer androgin dar feminitatea îi erupe de pe buzele cărnoase și din felul în care-și
folosește mâinile. Atingerea ei are un efect narcotic. Îmi simt trupul invadat de un val de
căldură și obrajii arzând.
Vrei mâine să mă tunzi perie?
Și-a plimbat palmele în sus pe gât și mi-a atins cu vârful degetelor pielea de sub urechi.
Bine, mofturoaso, te parfumez și ești gata.
Fierbințeala îmi coborâse spre gambe, când am simțit cum Bot îmi linge picioarele de
jos în sus. Când ajungea la genunchi i se usca limba și o lua de la capăt. I-am mângâiat
țeasta netedă și unsă. Simțeam cum mi se adună în palmă blana de pe ceafă. Tussie pufăia
un pulverizator de-asupra capului meu și s-a oprit ridicând sprâncenele amuzată.
Pleacă dracului potaie, ți-am zis!
Dar ce ai cu el?
Ai grijă cu ce mână îl mângâi. N-am de gând să-l las să-și târâie chestia aia dintre
picioare peste covoarele mele!
Ah, îl mângâiasem cu mâna în care am implantul și emoțiile mele ajunseseră vizibile în
reacția cățelului. Nu știam cum funcționează mops-ul.

16
 Scuze, am zis. Nu mi-am dat seama.
Chown se dedă la niște lucruri prostești ca să-mi stârnească interesul. Apoi se preface
nevinovat, de parcă n-ar fi clar pentru amândoi ce s-a întâmplat.
Și, nu l-ai încercat niciodată?
Ce își dorește el va primi doar în vise. Îi lipsește ceva, nu-mi dau seama ce. Parcă n-ar fi
întreg. Te face să te simți singură.
La bărbați e altfel.
Da, îmi dau seama de asta. Pot primi același lucru în mediul virtual, dar n-aș obține la
fel de multe. Îmi place cum sunt.
Ești o dulce!
Câinele devine cu atât mai insistent cu cât e mângâiat mai mult. Exclam: Of, doamne!
Tussie se repede la el cu palma ridicată:
Bot, vezi că-ți dau osul! Vrei osul? Vrei? Apucă osul cu electroșocuri și se ia după câine
până la ușă. O închide. Îi zic: Ești prea dură cu bietul animal.
Nu-i Bot de vină. Ăsta-i animalul din Chown.
Mă, dar pervers e Chown ăsta!
E dus cu capul dar îl pot controla. Decât să stau pe sec...
Și eu?
Și tu, bineânțeles. Cu Chown s-a întâmplat când erai prea implicată în relația ta cu Grep.
Ai uitat?
M-am gândit că-mi va reproșa asta. Grep reprezenta doar legătura mea cu prejudecățile
părinților. Poate și cu prejudecățile societății. Poate și cu ale mele. Nici nu mai știu. Când
mama mă întreabă ce mai face Grep am ce-i spune. Nu-i spun că-i infractor, un bețiv și un
misogin. (Nici nu sunt prea sigură de asta, poate fi un băiat foarte tandru și amuzant uneori.
Și râdeam mult împreună. Cred că asta m-a atras cel mai mult la el. Înainte râdeam foarte
rar. Mi-e dor să râd). Când mă vede vorbind cu mama se transformă în persoana aceea pe
care o plac, nu cred că joacă un rol. Îmbracă un costum și se leapădă de hainele de stradă.
Îi spun doar ce o face mai fericită și i-l dau să vorbească cu ea. Și, ca o dulceață de viitor
ginere, o copleșește cu măguliri cumpărându-și astfel locul de lângă mine. Nici nu știu prea
bine ce-i în capul lui, adică ce-și închipuie că reprezintă relația noastră. Crede că-l iubesc,
sau ceva. Crede că sunt proprietatea lui? M-a inclus în lista de bunuri personale şi-şi
permite orice? Nici eu nu sunt lămurită în privința sentimentelor mele, de aceea îl primesc
de fiecare dată înapoi. Mi se face poftă, mai mult decât orice, de un râs în doi, din tot
sufletul, ca dintr-un singur piept.
Ești supărată pe mine?
Îmi așează din nou palma pe spate.
Mă mai gândesc, da?
Mi-a fost dor de tine, să știi.
Ea mă privește ca și când mi-ar fi citit gândurile și are chef de joacă. Cu glasul
cântându-mi numele spune:
Porumbiței Queque i-a fost dor?
M-am ridicat și mi-am netezit fusta. Simțeam cum îmi ard obrajii și urechile. Am rămas
ținându-mi capul aplecat și i-am răspuns în șoaptă:
Te doresc.
Tussie mi-a apucat mâna și m-a tras întorcându-mă către ea. Și-a deschis buzele și i-a
ieșit limba afară. Cu o mână mi-a mângâiat ușor obrazul alunecând pe gât și cu cealaltă mi-
a cuprins palma. Degetele noastre s-au înlănțuit într-o îmbrățișare în timp ce limba ei,
unduind ca o murenă mi s-a strecurat în gură. Gustul de pară și textura fină mă face să-mi
mulez limba pe a ei ca peste pulpa unui fruct aromat după care am tânjit îndelung. Când
cercelul sidefiu mi-a atins bolta palatină un val de plăcere mi s-a revărsat în vene. A fost ca
o sută de mângâieri care îți fac pielea de găină la un loc. Am gemut lung și am privit-o în

17
ochi. Întotdeauna îmi privesc partenerul în ochi. Grep se uită în gol, inexpresiv, ca și când
ar fi scos din priză. La fel și cei ce-și țin ochii închiși și se gândesc la altcineva preocupați
de propriul orgasm. În ochiul lui Tussie am văzut admirație, iubire, și asta m-a blocat.
Pielea ei devenise o gelatină semitransparentă și efluvii de lumini albastre și roșii îi alergau
în valuri pe dedesubt. Când s-a terminat, ea încă mai era luminiscentă. Mi-am șters buzele
cu dosul palmei și am zâmbit încercând să fiu drăguță. Tussie încă gâfâia, avea broboade
de transpirație pe frunte și tâmple. Când mi-a observat fața era ca o alergătoare ce a trecut
prima linia de sosire și nu întelege reacția antrenorului.
Ce-i cu tine?
Știi, ești cea mai bună prietenă a mea. N-aș vrea să pierd asta.
Ce vrei să spui?
Pentru mine era o prietenă foarte bună, o plăceam foarte mult și câteodată făcem tot
felul de nebunii. Era un dar pe care-l împărțeam cu ea la fel cu momentul când împărțim o
delicatesă. Am spus:
N-o să te mint. Bineînțeles că simt față de tine o anumită atracție. Dar mi-e greu să-mi
închipui viața împreună cu tine în felul ăsta. Mi s-ar părea ciudat.
De pe chipul ei au dispărut sclipirile. Privirea nu-i e rece, doar stinsă. A devenit lividă
ca și cum din capilarele obrajilor i s-a aspirat sângele.
Crezi că sunt o ciudată?
Nu, nu cred că relația noastră trebuie să devină ciudată.
Tussie s-a întors pe jumătate și se șterge la ochi cu pumnul. M-am apropiat și mi-am
așezat capul pe umărul ei. I-am înlănțuit pieptul.
Asta nu înseamnă că te resping. Te rog să încerci să înțelegi că nu vreau să-ți fac rău.
Nu-ți face griji. Totul e în regulă. A schițat un zâmbet. Cred că nu ai găsit cel mai
potrivit moment pentru astfel de discuții.
M-ai sprijinit atât de mult când am avut probleme, m-ai ajutat să n-o iau razna. Ai fost
singura care m-a înțeles.
Nu-mi ești datoare cu nimic.
Îți sunt recunoscătoare dar în același timp țin la tine foarte mult.
S-a uitat peste capul meu și mi-a trecut mâna prin codițe. A spus cu o admirație rece:
Îți stă bine, să știi.
Ne întâlnim săptămâna viitoare, ce zici ?
Queque, vino oricând vrei. Ești binevenită. Acum du-te că te așteaptă Grep, așa ai spus,
că trebuie să-ți dea niște bani.
Trebuie să mi-i dea, nenorocitul!
Am încercat să o sărut și i-am nimerit doar colțul buzelor. Simt cum înăuntrul meu s-a
creat un gol de parcă aș fi rămas fără vintre. Mai fac o încercare: Ești iubita mea, așa-i?
Mă îndrept spre ușă și îi trimit o bezea din întoarcere:
Te pup, drăguță!
Bine, zice ea. Pa-pa.

***

Cel mai mult îmi place să mănânc: biscuiți cu smântână, brioșe cu spanac, grisine,
cornulețe cu gem, covrigei cu mac, sărățele. Felul doi: crochete de cașcaval, rulouri cu
ciuperci, ouă umplute cu pateu de pasăre, cornete din șuncă umplute cu brânză. La pasul
trei voi observa că mi-a scăpat ceva ce arată delicios și nu l-am testat în poligonul papilelor
mele gustative. Sunt o mulțime de platouri așezate pe mesele de lângă ziduri și petrecerile
lui Tussie se lungesc până târziu. Ea invită tot soiul de ciudați și de frustrați. Nu știu pe
unde îi găsește. Genul ăla care sfințește locul cu tot felul de stupizenii. Așa că îmi umplu
prima farfurie și găsesc un loc mai retras pe o canapea de unde să-i cataloghez. Am în

18
minte un soi de insectar. După ce mă lămuresc ce fel de specie e, îi înfig fiecăruia câte un
ac în spate și-l fac nemuritor în memoria mea.
Tussie nu-i vreo pârlită ca mine și Joliet. A angajat o firmă pentru servirea musafirilor.
Roboții sunt frumoși, politicoși și se mișcă natural. Deși văd câteva imprimante de la care
poți să-ți comanzi orice altceva, stau cu ochii pe noi să vadă cum mișcăm, unde privim și
când e nevoie să umple la loc ce s-a golit. Trei fete stau cap în cap și îsi verifică mesajele.
Alte trei se tot uită spre terasă și fac semne din mână către prietenii lor. Dacă s-au izolat
acolo precis au de gând să se prăjească. Mai sunt câțiva gameri pokerface înșirați de-
alungul unuia din pereți. Unul dintre ei a venit costumat cu o salopeta uni turcoaz mulată
pe corp și mantie. Ceva supererou. Când trebuie să meargă la toaletă dă timpul înapoi ca să
se întoarcă la momentul când nu avea nevoie. Altul căruia casca i-a lăsat doar bărbia la
vedere pare să mormăie într-una. Sunt în stare să-și caute toată viața o șosetă în lumea
virtuală dar dacă îi rogi să te ajute să-ți găsești cercelul cazut din ureche reacția lor e „Ah,
nu știu, pare cam mult de muncă”.
Tussie iese în evidență cu implanturile ei pe post de bijuterii. Poartă o rochie lungă,
despicată până sus din care își scoate piciorul, ca din spatele unei draperii. E slabă, cu
musculatura foarte pronunțată, parcă adăugată pe os fibră cu fibră. În mâna dreaptă strânge
la piept o cupă, astfel încât să i se vadă falanga de ametist a inelarului. Manichiura stiletto,
metalizată e prea lungă să-și poată închide palma.
Joliet a ronțăit doi covrigei. I-a mestecat atent, fără să-și dezlipească buzele, și s-a dus
pe terasă. A trecut pe lângă mine cu pași mici, spatele drept, privind înainte. În urma ei a
lăsat un parfum de parcă ar fi avut pielea de iarbă. Deși nu se poate spune că ar fi cea mai
bună prietenă a mea, mi-e dragă de-adevăratelea. E cea mai frumoasă fată din câte am
văzut.
Lângă mine, Bot o petrece cu privirea și el. Cum e mic și îndesat, își mișcă gâtul și
capul împreună. Pliurile feței i se ridică făcându-l să pară năpăstuit. Ochii sunt tăciune și
faldurile sunt negre, catifelate. Mă întreabă:
E prietena dumitale?
Tu ai prietenă?
Nu, nu am prietenă.
Nu ai prietenă? Serios? Și nu te simți singur?
Poate, câteodată. Dar când domnul lipsește mă uit la filme.
Așadar, nu te gândești niciodată la asta ?
La ce să mă gândesc ?
Să fii cu o fată.
Aș prefera să nu vă răspund.
Am observat că mai devreme te-ai uitat la mine.
Și ?
Mi-a plăcut.
Aveți o față frumoasă și ochi atât de expresivi!
Da?
Da.
Mulțumesc mult. Crezi că sunt drăguță?
Sunteți superbă.
Serios?
Da, foarte serios!
Las o mână în jos și îi dau voie să-mi lingă degetele.
Botișor, ai vrea să te plimbe domnișoara Q, sau domnișoara Joliet?
Desigur, domnișoara Joliet e o frumusețe dar vă prefer pe dumneavoastră.

19
 Închid ochii și simt mirosul florilor. Mirosul e al casei și florile sunt o proiecție. Prin
încăpere trece o adiere ușoră ce culcă florile și le strânge petalele. Umezeala de pe degete
îmi dă o senzație ciudată.
Așa, bine. Acestui cățel i-ar plăcea o schimbare de aer. Dar stăpânul tău unde e?
Se oprește din lins și se scutură.
A ieșit pe terasă. Nu se simte prea bine. Bietul domnișor Chown e de compătimit.
Stăteam întinsă pe sofa, cu picioarele peste spătar, ronțăiam cocktailul și mă gândeam
deja cum să-l aromez pe următorul. Îi zic:
M-ai întristat, serios! Da’ ce-a pățit bietul domnișor?
Sare cu labele din față împingând marginea canapelei și până la urmă reușește să urce
sus Se ghemuiește lângă mine așteptând să fie mângâiat. Privește când în ochii mei, când
într-o parte. Are privirea aceea vinovată, pe care o găsești în ochii copiilor când le
descoperi un secret.
Îmi spui ce a pățit, sau pe mine nu mă placi?
Trebuie să mă iertați că vă supăr, dar nu am fost autorizat să vă ofer această informație.
Îi plimb vârful degetelor peste blană. El își îndeasă capul în șoldul meu.
Ești un mic mincinos. Nu mă iubești, doar vrei să te răsfăț, nu-i așa?
Bot a răspuns cu o ușoară zgârâietură pe sfofă. Cu cealaltă labă mi-a apăsat mâna.
Spune, minciulică, o iubești tu pe domnișoara Q?
Îndrăznesc să vă mărturisesc că v-am îndrăgit mirosul din prima clipă.
Acum se gudura întors cu burta în sus. L-am scărpinat pe sub fălci în timp ce el stătea
cu ochii dați peste cap. Una din pleoape îi tremura ușor.
Bot, ce-i cu tine?
Sunt interferențe, nimic serios.
L-am ridicat, l-am pus peste mine și i-am dat un pupic pe bot. Îl alint: “Ce blană
frumoasă are copilașul meu drag, a făcut băiță?”. Îl țineam strâns de sub labele din față.
Vrând-nevrând trebuia să mă privească. În ochi îi străluceau scântei. Cu nările dilatate
părea să nu se mai sature de mirosul pielii mele.
Hai, copilaș, spune-i lui mămica ta ce i s-a întâmplat lui Chown.
Îl pup din nou și simt cum se împinge din labe spre mine.
Îi spui iubitei tale ce te-a rugat?
Îi slăbesc strânsoarea și, ca scăpat din lanț își azvârle capul spre obrazul meu, îmi dă la
o parte părul cu botul și îmi șoptește în ureche:
Domnișoara Tussie i-a ars cipul.
Hai du-te! I-a propus ceva porcărioare?
Oh, nu, domnișoară! A încercat să facă doar ce este programat, dar senzorul dânsei din
limbă a fost prea încărcat.
Și acum Chown e prăjit?
A suferit avarii majore. Domnișoara l-a certat pentru afacerile cu Grep, dacă nu
încetează îl va da afară, dar i-a oferit o sumă care să-i acopere costurile reparației.
L-am prins cu o mână de ureche și cu cealaltă l-am mângâiat pe cap. Recunosc, m-a
dezarmat sinceritatea lui. E drăguț să am „discuțiile” astea cu el și să-mi pice atât de bine.
Poate nu e cel mai arătos cățel dar măcar e haios. Mi se pare atât de dulce și inocent. L-am
întrebat:
Ce afaceri?
În loc să-mi răspundă, Bot s-a apucat să-mi lingă pielea gâtului dinspre piept până la
bărbie. M-am înfiorat toată și am scăpat un geamăt. Aveam văpăi în față și mi se întăriseră
sfârcurile de la zbenguiala lui. Probabil când am continuat să-i vorbesc îi strângeam capul
între mâini încercând să-mi păstrez cumpătul:
Dar ai ceva vrăjeală la femei! Zi măi, muțunache, e și Grep pe terasă? Clar, nu mai
aveam tonul acela superior de adult.

20
 Câinele a început să scâncească, să se zbată și să se tragă înspre înapoi.
Oh, domnișoară, ce rușine! a exclamat Bot.
Am uitat că reacționează la cip-ul meu din palmă și îi răsărise între picioare un lujer în
formă de sparanghel. L-am ridicat amuzată prinzându-i mijlocul.
Hai, ho-pa jos, iubărețule!
În restul timpului n-am facut altceva decât să-i urmăresc pe ceilalți. Mi-am mai printat
un baton și l-am ronțăit. Mi-am făcut apoi încă unul și l-am ronțăit și pe acela, și tot așa.
De pe terasă răzbăteau strigăte și hohote de râs, semn că lumea se relaxase și devenise
dezinhibată. Din când în când îi făceam semne cu mâna lui Bot care stătea ascuns sub un
scaun. La cât ajunsesem de dusă, cred că-i trimiteam și bezele. Eram la al nuștiucâtelea
baton de alcool și mi se urcase la cap. Tussie ținea invitații ostateci în mici grupuri. Nu-i
mai tăcea gura. Ziceai că-i nevorbită cu anii. Din timp în timp îmi arunca scurt câte o
privire. Ținându-și capul înclinat într-o parte rotea între degete piciorul cupei de șampanie.
La un moment dat Tussie însoțită de un robo ce împingea o servantă a anunțat tortul. Au
izbucnit toți în urale de parcă reușiseră să cucerească ultima redută. S-a apropiat de mine și
m-a rugat să-i chem pe cei de pe terasă în timp ce se împărțeau farfuriile de desert. Mă
împleticeam și primii de care am dat cu ochii au fost Joliet și Chown. Stăteau cam bot în
bot. Tipul avea o ținută a corpului elegantă, iar cămașa udă de transpirație i se lipise de
pectorali. Pielea lui era bronzată, bărbia bine conturată, ușor nerasă. Îmi trezea ideea de lux
și voluptate. Am întrebat-o pe Joliet dacă se distrează și părea că am deranjat-o din ceva. I-
am pus lui Chown mâna pe umăr și mi-am coborât-o încet de-alungul brațului pâna i-am
simțit palma și i-am strâns-o într-a mea. Am simțit cum mi se încarcă prin cip un impuls de
curaj și dorință atât de intens încât îmi venea să-i mușc buzele și urechea. A fost ceva
neașteptat și pentru mine. Când ești rupt de beat vrei să fi amabil în mod excesiv, nu-ți arde
cu adevărat de altceva. Cred că eram bulversată de ce mi se întâmplă și am încercat să-i
șoptesc asta lui Joliet la ureche, când l-am văzut pe Grep trecând pe lângă noi. I-am tras
ostentativ o limbă batonului în timp ce el mă privea cu capul plecat într-o parte, mișcându-
și maxilarele de parcă avea fiere în gură.
Eram excitată. M-am îndreptat cât am putut de repede spre toaletă să mă șterg. Mă
umezisem și simțeam cum mi se prelinge un firicel pe coapsă. Ajunsă în fața oglinzii l-am
văzut pe Grep intrând peste mine și am apucat să țip. Am încercat să-l opresc. Am avut un
gest reflex ca atunci când arunci un păianjen de pe umăr. S-a eschivat și mi-a afundat cotul
în plex. Am icnit înfundat, m-am ghemuit și mi-a venit să vărs. Apoi mi-a tras un pumn așa
de tare că m-am prelins pe lângă zid. L-am văzut ca prin ceață cum rânjește și-l auzeam
repetând cuvântul „scroafă”. Gemeam de durere pe podea și îi auzeam gâfâielile reflectate
în pereți. Simțeam că-mi sparg timpanele. Mi-a prins brațele și mi le-a strâns sălbatec. Am
țipat din nou, nedeslușit, nu reușeam să articulez nimic. Simțeam cum durerea îmi
săgetează creierul ca un cuțit. Era atât de acută că nu mai puteam să respir, îmi săgeta
inima. Mi-am încleștat degetele în cămașa lui. Picioarele mi-au zvâcnit. La un moment dat
ușa s-a deschis și Grep a început să urle. Cu ochii roșii și holbați încerca să-și lovească
piciorul cu pumnul. Apoi au intrat niște băieți și au început să-l pocnească strigând: De ce-l
lovești pe robo-dog, nenorocitule? Îți arătăm noi ție! S-au izbit de toate, de mobilier și
pereți, de chiuvetă, apoi de ușă, și s-a făcut liniște. Întins pe jos, Bot respira iute cu limba
aruncată pe-o parte și fața plină de sânge. M-am rostogolit pe beton o dată, de două ori,
până am ajuns lângă el. L-am pipăit să văd dacă reacționează. Și-a ridicat puțin capul și m-
a privit. I-am spus: Mulțumesc. Ești mai om decât el. Un timp am rămas așa, ascultând
muzica și vocile din sufragerie. L-am luat în brațe și l-am căutat pe Chown să i-l dau. A
făcut o figură de parcă a primit cadoul altcuiva. Mi-am văzut vânătăile galben-verzui de pe
brațe și m-am îndreptat spre ușă. Tussie m-a condus având tot timpul grijă să stea între
mine și musafiri. M-a întrebat:
Ce faci dragă, pleci deja? Ești bine?

21
 Sunt bine, am murmurat. Fi liniștită.
Atunci, ne vedem. Pa-pa!

***

Eram la barul de la care Grep ajungea acasă în fiecare seară rupt de beat. Avea la bord
deja trei ginuri tonice pe care le dăduse pe gât acasă și nu mai era nevoie să se încălzească,
era gata turat. Ca să pot merge în genul ăsta de locuri grețoase, am dat pe găt și eu unul.
Mai mult forțat. Nu-mi plac băuturile lichide. Grep părea să fie în largul lui, privea cu
interes în jur, de parcă era în vizită la rude. Oriunde te uitai vedeai măcar un ecran cu scene
porcoase. În mijloc dansau două Robo-girl dezbracate. Mă rog, între picioare nu erau foarte
explicite căci în astfel de locuri prostituția e prohibită și bărbații se înfierbântă repede. În
jurul ringului era un pult cu automate și pe pereți monitoare. Câțiva dormeau cu capul pe
masă. Lângă mine un bărbat și trei femei încercau să fredoneze o melodie, deși nu se auzea
niciuna: “Shanananaaaa! Șalalalaaaa! Naaana!”. Erau la vârsta a treia. Una din femei se
holba în gol și ducea un pahar la gură după ce-și arunca pe spate pletele lăiețe, colega ei
rasă în cap, se mișca încet, repetând, în mod bizar, de două ori fiecare gest pe care-l făcea.
La momentul refrenului se ridicau de pe scaune cu mâinile sus și ridicau vocile. Când a dat
să se așeze înapoi, cheala a căzut de pe marginea taburetului. Era înghesuială, nu reușea să
se ridice așa că îi trăgea de pantaloni pe cei de lângă ea țipând: “Frate! Nu-ți mai flutura
pula în fața mea că nu văd nimic!”.
Eram atentă să-i umplu paharul lui Grep. Voiam să-l îmbăt cât mai repede și s-o șterg.
Îmi găsisem o altă locuință, în alt cvartal, și mai aveam doar să-mi mut cele câteva
catrafuse rămase. Așa că urma să scap de el definitiv în maxim o oră. E adevărat că după
bătaia pe care o încasase la ziua lui Tussie nu m-a mai lovit dar venea seara târziu și făcea
scandal să-i dau drumul în casă. Încă era tare în gură și mie îmi era frică să nu cheme
vecinii poliția pentru că n-aveam permis de ședere acolo. Stăteam la negru.
Atunci a apărut Chown și pug-ul lui. Mi-am spus că tot planul meu s-a dus la dracu’.
Deși inițial nu părea interesat să se așeze lângă noi, Grep la oprit: “Frate, nu te las să treci
mai departe! Stai lângă sufletul meu!”. Bot s-a urcat imediat cu labele din față pe femeia
care încerca să se ridice de sub pult și căuta o cale să i-o tragă pe la spate. Chown părea
încurcat și n-a scos nici o vorbă. I-am spus: “Ia imediat câinele de acolo! E ingrozitor!”. El
mă privește tâmp și i se zbate ochiul stâng de-i strâmbă obrazul. Eu zic: “Fă ceva, nu mai
sta degeaba!”, dar pare că nu m-aude. Îi scutur brațul: Ești ok? Ai vre-o problemă de
sănătate? Atunci pare că se trezește dintr-un vis, se încruntă ușor și bâiguie:
Scuze, se pare că am pierdut şirul... Care era întrebarea?
Am îndreptat un deget către femeia care țipa în timp ce colții lui Bot îi trăgeau chiloții
în jos pe cur și i-am cerut: Chwon, scoate dracului câinele ăla nebun de acolo!
Și-a întins piciorul și i-a tras o labă din lateral. Grep a protestat: “Hai frate, ce dracu’ te-
a apucat, chiar acum când era mai interesant?” și a luat câinele în brațe.
Să-mi bag picioarele, ce nașpa ești!, s-a răstit câinele la Chown. Vrei să-ți dau osul,
vrei?
Se tot agita în brațele lui Grep și acesta, cu o față de măscărici, neînțelegând cum stă
treaba, se prăpădea de râs arătându-ne cu degetul cârnațul vânăt a lui Bot.
Grep l-a întrebat pe câine dacă bea un pahar cu el. A răspuns: „Frate, da, clar! Chiar am
nevoie să beau ceva. Dă-mi și mie o dușcă, pe urmă cumpăr eu rândul următor și ne
distrăm!”. Grep a cerut barmanului o scrumieră curată și i-a turnat whisky din paharul său.
Câinele a lipăit cu sete tot lichidul și după ce a lins ultimul strop a exclamat: Marfă! Se tot
fâțâia pe pult privind agitat când la pahar când la barman. Normal, s-au făcut praf rapid.

22
 Foarte ciudat au evoluat lucrurile. Păreau să n-aibă de gând să înceapă să se drogheze ca
să-și pună capac. M-am trezit cu o mână pe umăr și una din dansatoarele dezbrăcate
privindu-mă cu ochi de insectă:
Omule, ai ceva de băgat?
Dispari, i-am șuierat.
Sexul dintre doi oameni nu poate fi reprodus oricât de apropiați ar fi roboții de noi. Poți
să-i faci empatici, furioși, politicoși dar pentru pasiune nu există algoritm. Nu simt durere,
teamă, dorință, tot ce ne face umani. Așa că, amintirile noastre, experiențele prin care am
trecut sunt drogul lor. Asta înțeleg. Așa cum îi înțeleg și pe ăștia care-și picură în ochi și-și
bagă în venă, că se leapădă de realitate evadând în afara timpului. Fiecare cu slăbiciunile
lui. Nu-i treaba mea. Simt o greață vagă, când îi văd terminați, ca în fața unui cadavru
temporar viu. Dar n-aveam chef să o mai lungesc și am afișat pe fața mea un rânjet
amenințător:
Plecă dracului d’aici! N-am ce să-ți dau.
Sigur, păpuşă, vino la noi. Avem ce băga, strigă Bot.
La asta fac coadă bărbații, uită-te la ea cum arată, zic scuturând brațul fetei. De la tine n-
o să aibă nevoie nici dacă-i inflație, prohibiție, pandemie și rămâne omenirea fără sule.
Frate, schelălăie Bot, ai auzit-o cum vorbește? Câtă scârbă are-n ea!
Băi, lingăule, îi strig. N-am uitat cum băleai uitându-te pe sub fustele noastre!
Chown încearcă să mă tempereze: “Q te rog, încearcă să te calmezi”. Avea o voce caldă.
Mi-a repetat în șoaptă rugămintea și până la urmă a reușit să mă dezarmeze. Cum nu
puteam accepta să nu am ultimul cuvânt i-am suflat potăii un pupic din palmă împreună cu
un compliment:
Ești labagiul meu preferat!
Chown mi-a mângâiat umărul, ne-am privit în ochi câteva secunde, apoi m-a luat de
mână.
Lasă-i să-și facă bani de droguri. De ce crezi că vin aici?
Eu chiar eram proastă ca noaptea. Credeam că am ceva creier. Nu m-am prins care-i
șpilu’, ca o fraieră! Mă purtam ca un regizor care constată că actorii au luat-o razna și pare
să joace în alt film, când de fapt scenariul există doar în capul lui. Personajele își joacă
rolul, fiecare după cum îl duce capul, și datorită “calităților” personale ale actorilor
lucrurile par să se îndrepte spre același final.
Vrei și tu, mă întreabă Grep când se întoarce cu dozele. Își trece în revistă captura dar n-
are de gând să o împartă pe toată și o bagă în buzunar pentru mai târziu, cu excepția celei
curente. Avea o mină preocupată de parcă urma să asambleze bomba nucleară.
Nici gând, ardeti-o voi liniștit. Bagă mare!
Întâi își pune lui, fără să aibă nici o reacție. Își folosește rezistența la otravă să pluseze,
și ultimii doi stropi îi pune în ochii lui Bot care, fiind de douăzeci de ori mai mic e afectat
instantaneu. Din gura bleagă îi cade limba pe pult, încet, de parcă i s-a stricat liftul. Grep se
întoarce spre mine cu o față de zici că-i preot la templul drogurilor.
Ești...ăăă...bine?
Da, mă simt mișto. O nebunie totală!
Mi-am desprins mâna dintr-a lui Chwoun și i-am pus-o pe fund.
Ce javră ticăloasă și obraznică, i-am spus în timp ce-i mângâiam fesa. La cheful lui
Tussie era miere și acum scuipă otravă. Îți vine să crezi?
Chown si-a încordat umerii și părea stânjenit.
Ești foarte drăguță, într-adevăr.
Pe cuvântul tău?
Da.
Uite, mă gândesc, cum te plimbi pe stradă cu altă treabă și-ți sare iepurele cel gras în
plasă.

23
 Vrei să mă atingi și tu?
El s-a uitat preocupat prin jur. N-a spus nimic. A rămas serios. Parcă era un copil prins
la furat bomboane. Zice:
Cred că ești superbă.
Da’, nu mă aburești, așa-i?
Vorbesc serios!
Nu vrei să pui și tu mâna pe ceva?
Doamne, părea atât de timid. Eu nu sunt genul de fată care pierde momentul, am un
crush pentru el, așa că m-am întors cu spatele la cei doi, i-am băgat mâna pe sub cămașă și
i-am mângâiat sfârcurile. Mi-a cuprins talia și a încercat să mă sărute dar l-am respins. Ni
s-au înroșit urechile la amândoi și ne ardeau obrajii.
Pentru seara asta ajunge, i-am șoptit, mângâindu-l pe obraz.
Oricum, fusese mai mult decât destul ca Grep să pornească un scandal. I se năzărea și
când nu era prăjit. Am încercat să fiu precaută, fără să las prada să-mi scape. Am continuat
să ne pipăim și, curios nu-mi era frică de loc.
Chown era liniștit și se purta foarte atent cu mine. Îmi petrecuse mâna în jurul
mijlocului și își lipise pieptul de spatele meu. Îmi tot treceam mâna prin păr și mi-l dădeam
pe după urechi. Doamne, tipul se purta de parcă era îndrăgostit lulea. Nu mă simțisem
demult atât de bine. În schimb, Grep și câinele au continuat să bea și i-a apucat tremuriciul.
Clipeau și se scuturau așa tare că păreau cutremurați de frisoane. Se scălămbăiau unul la
altul imitând glasul celuilalt. Părea că-și schimbă între ei identitatea și erau atât de bâlbâiți
că nu mai puteai înțelege nimic din ce spun. De câteva ori Chown s-a blocat și spunea de
fiecare dată clipind: „Ăăă...Sincer?”. Dar îl trăgeam de lângă cei doi și își revenea. Deși
abia își înmuia buzele în pahar părea și el afectat. După mai multe faze de astea mi s-a tăiat
tot cheful. Oricum aveam alte planuri, nu urmăream o tăvăleală imediată. Trebuia să mă
opresc. Mă simțeam ca la casa de nebuni. L-am întrebat pe Chown:
Ce dracu’ ați pățit toți, de sunteți așa distruși?
Domnul Chown și domnul Grep au o eroare de sistem. Cip-urile lor sunt defecte.
Își schimbă deșteptăciunea între ei? De ce n-ai spus nimic până acum?
Aș fi dorit să vă spun dar mi-a fost frică. Credeam că o să mă certați.
Ăsta era momentul să mă fac nevăzută. M-am desprins din brațele lui Chown și am
făcut cățiva pași. Le-am aruncat peste umăr:
Știți ce? Eu am terminat. Nu mai suport. Faceți ce vreți voi! Sper să fiți fericiți, să vă
acceptați identitatea și să vă simțiți confortabil cu ea.
Chown s-a uitat la mine cu acei ochi și cu intonația vocii lui Bot, ACEL BOT!, m-a
întrebat:
Domnișoară Q, pot îndrăzni să vă întreb unde plecați?
Pare simplu să povestesc acum dar în acel moment nu știu ce era în capul meu, mi se
înfipsese un sloi de gheață în piept. Cred că eram destul de șocată să recunosc în ochii,
glasul și expresia feței lui, varianta umană a cățelului pe care-l giugiulisem la ziua lui
Tussie. L-am luat pe Chwon-Bot de braț și i-am șoptit: Dacă mă mai iubești, te rog să nu
mă dai de gol. În mod cu totul neobișnuit mi s-a părut firesc ca drept răspuns să-mi lingă
fața. Mi-a îndepărtat o șuviță din dreptul urechii și mi-a șoptit:
Domnișoară Q, vă rog, mă luați și pe mine?
M-am gândit că ar putea fi un partener arătos și devotat și cu o sumă neglijabilă aș putea
să-i repar nenorocitul ăla de cip. I-am zis:
Bine, dulceață. Dar să nu te pună dracu’ să mai clipești că o să te admiri în oglindă cu
patru labe și bot!

24