Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Primul Ajutor
Primul Ajutor
Primele îngrijiri medicale ce pot fi acordate victimelor (primul ajutor) şi modul de solicitare a
asistenţei medicale trebuie să fie cunoscute de întregul personal, aşa încât toţi lucrătorii să
poată acţiona ca salvatori.
(1) Primul ajutor se acordă la locul unde se găseşte victima. Se va acţiona rapid
după următoarele reguli:
– examinarea exterioară completă a accidentatului, având grijă să nu se
agraveze starea sa prin acţiuni bruşte şi greşite;
– respectarea unei asepsii perfecte;
(2) În cazul unui accident colectiv, dacă nu sunt suficiente persoane care să
acorde primul ajutor simultan tuturor accidentaţilor, se va respecta ordinea gravităţii:
1
– extrema urgenţă – hemoragiile la cap, gât, axilă, coapse; hemoragiile
interne; răniţii în zona toracelui; cei cu arsuri mari; cei cu mai multe răni
grave;
– prima urgenţă – răniţii care au pierderi de sânge sau membrele zdrobite;
– a doua urgenţă – fracturile (de craniu, de coloană vertebrală, deschise,
rănile adânci);
– a treia urgenţă – fracturile mici închise; rănile puţin adânci etc.
Persoana care anunţă accidentul serviciilor medicale trebuie să dea relaţii corecte şi
suficiente: unde este locul accidentului, ce s-a întâmplat, dacă răniţii sunt blocaţi, dacă
drumul este accesibil, câte victime sunt, dintre care câte în stare gravă, ce tipuri de leziuni
s-au produs, descrierea în special a leziunilor care pot provoca deces, numele său şi
numărul de telefon de la care sună.
Persoanele care au suferit traumatisme grave nu trebuie deplasate înainte de sosirea unei
persoane calificate, în afara cazurilor în care este absolut necesar ca să fie scoase dintr-o
poziţie sau situaţie periculoasă, care ar putea agrava vătămărea.
3
În cazul în care victima este în contact cu instalaţia electrică:
– se acţionează pentru întreruperea tensiunii;
– dacă întreruperea tensiunii necesită timp mai îndelungat, se scoate
accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau
echipamente electroizolante aflate la dispoziţie;
– se aşează victima în poziţie de siguranţă, pe o parte, pentru a evita
inundarea căilor sale respiratorii şi înecarea.
Dacă din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalaţiei
electrice, acestuia i s-au aprins hainele, fără ca el să fie în contact sau în imediata
apropiere a instalaţiei electrice sub tensiune, se va acţiona pentru stingerea hainelor
aprinse prin înăbuşire. De preferinţă, în timpul acestor intervenţii accidentatul va fi culcat
la pământ.
După scoaterea accidentatului de sub tensiune şi în afara pericolului generat de aceasta,
se va determina starea clinică a victimei printr-o examinare rapidă:
a) Dacă accidentatul este conştient, concomitent cu acţiunea de calmare a
acestuia, se stabileşte un contact verbal de tipul: „aşază-te”, „respiră
adânc şi regulat”, „cum s-a întâmplat accidentul?”, „te supără ceva”, „ai
ameţeli?”, „ai greaţă?”, „ai dificultăţi în respiraţie?”, „te supără inima?”. În
acelaşi timp se caută vizual eventuale semne exterioare ale stării de rău
(culoarea pielii, în mod special culoarea feţei, transpiraţia feţei şi a palmelor,
prezenţa şi caracteristicile respiraţiei şi ale pulsului). La apariţia acestora,
se solicită salvarea.
b) Dacă victima este inconştientă, iar în urma producerii accidentului nu
rezultă vătămări şi leziuni care ar contraindica în mod evident mişcarea şi
deplasarea acesteia (cădere cu grave leziuni şi vătămări, fracturi,
hemoragii), va fi aşezată într-o poziţie care să permită examinarea sa –
culcată pe spate pe o suprafaţă plană şi suficient de rigidă, fără a fi
mişcată inutil, i se desfac hainele la gât, piept şi zona abdominală, se
verifică starea respiraţiei şi existenţa pulsului. În cazul lipsei funcţiilor
vitale, nu se va mai ţine seama de eventuale interdicţii de mişcare şi i se
va face victimei respiraţie artificială sau reanimare cardio-respiratorie.
4
În cazul accidentaţilor care şi-au pierdut cunoştinţa, cercetarea vătămărilor se va face abia
după ce s-a constatat starea satisfăcătoare a respiraţiei şi circulaţiei sanguine, iar
examinarea trebuie realizată numai vizual, fără a mişca şi a dezbrăca victima.
După constatarea stării accidentatului, se va decide modul de acordare
a primului ajutor în funcţie de tipul vătămării: arsuri, fracturi, plăgi etc.
Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău (nici măcar
trecătoare), el trebuie ţinut în repaus timp de 0,5 – 1 oră, după care trebuie supus unei
consultaţii medicale.
Dacă starea de rău persistă sau se agravează, accidentatul va fi aşezat în poziţie culcat,
cu picioarele ridicate. Îmbrăcămintea trebuie descheiată şi slăbită în zona gâtului,
pieptului şi abdomenului şi se va asigura transportul la un serviciu medical de urgenţă.
Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece
tulburările de ritm cardiac pot surveni ulterior.