TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Def. Botezul este Sf. Taină care. prin cufundarea întreită şi invocarea
Sf.Treimi. şterge păcatul strămoșesc şi păcatele personale şi dă calitatea de
membru al Bisericii.
Botezul este prima Taină. Taina iniţierii. pentru că deschide uşa Bisericii
şi prin aceasta face posibilă primirea celorlalte Taine.

Instituirea.
A fost instituit de Mântuitorul înainte de Înălțare, prin cuvintele: “Mergând
învăţaţi toate neamurile. botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh.” (Matei 28. 19). Afirmația confesiunilor neoprotestante şi a altor confesiuni
creştine că botezul creştin ar fi fost instituit de Mântuitorul prin botezarea Sa în
Iordan sau la convorbirea cu Nicodim, este cu totul neîntemeiată. Botezul cu care
s-a botezat Mântuitorul la 30 de ani a fost botezul lui Ioan şi nu botezul creştin,
întemeiat de Mântuitorul după Înviere. Botezul lui Ioan aparține Vechiului
Testament iar botezul creștin aparține Noului
Testament. Între cele două boteze există următoarele deosebiri:
1. Sf. Ioan Botezătorul însuşi a recunoscut: “Eu vă botez cu apă.. iar Cel ce vine
după mine vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Matei 3, 11).
2. Mântuitorul a afirmat acelaşi lucru: “Ioan a botezat cu apă, iar voi vă veţi
boteza cu Duhul Sfânt” (Fapte 1, 5).
3. Sf. Apostoli au arătat practic că nu consideră valabil botezul lui Ioan și au
botezat încă o dată pe cei botezați de Ioan (Fapte 19. 6).
Necesitatea botezului.
Este afirmată explicit de Mântuitorul prin cuvintele: “De nu se va naşte
cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăţia cerurilor” (Ioan 3, 5). Datorită
faptului că toți oamenii se nasc cu păcatul strămoşesc, cf. Ps. 50. 6: “Întru
fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea”, și “Nimeni nu e
curat de întinăciune, chiar dacă ar fi viaţa lui numai o zi” (Iov 14, 4), Biserica a
practicat botezul copiilor. Botezul copiilor este rânduit de Biserică pe temeiul
practicii Sf. Apostoli, din Fapte 16 (botezul casei lui Ștefanas din Filipi), pe
afirmația Mântuitorului, “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra
în Împărăţia cerurilor”, pe practica botezului subiectiv. (cf. I Corinteni 15, 29) şi
mai ales pe acceptarea de către Dumnezeu a mărturisirii credinţei unuia în locul
altuia (cf. Matei 8, $; Matei 15, 22; Luca 7, 14) aşa cum fac naşii pentru copiii
nou-botezaţi. Este adevărat că pruncii nu pot depune mărturisire de credință, dar
mărturisirea naşilor poate fi o garanţie pentru educația în credinţă a noului
botezat, pentru că acesta nu se naşte şi creşte într-un pustiu, ci într-o comunitate
de credință sigură. Este adevărat că în Biserica primară erau mai frecvente
cazurile de botezare ale adulţilor decât ale copiilor, dar aceasta se întâmpla nu din
desconsiderarea mărturiei naşilor sau a vârstei copilului ci din motive de evlavie,
pentru că mulţi se considerau nepregătiți şi doreau să fie asiguraţi de ştergerea
tuturor păcatelor prin botez.
Temeiuri patristice:
Sf. Irineu afirmă: “Iisus a venit să mântuiască prin Sine pe toți, adică pe cei
ce se renasc printr-Însul pentru Dumnezeu: pe copii, pe tineri şi pe bătrâni. Origen
zice: “Biserica a primit de la Apostoli tradiţia de a împărtăși și pruncilor botezul”.
Sf. Grigorie Teologul zice: “Ai copil? Să nu ia timp răutatea. Să fie sfințit
(botezat) din pruncie, să fie consacrat Duhului de la început”.
Sinodul de la Cartagina, 418 a hotărât: “Cel ce neagă necesitatea botezului
copiilor nou-născuţi, să fie anatema”.
Unicitatea.
Botezul făcut în numele Sf. Treimi este veşnic valabil şi unic, este irepetabil, cf.
Efeseni: 4, 5 “un Domn, o credinţă, un botez”. Nu se repetă decât botezul nefăcut
în numele Sf. Treimi.
Materia
Este apa naturală, curată, sfințită în prealabil. Biserica Ortodoxă obișnuieşte
botezul prin întreita cufundare, dar este la fel de valabil şi cel prin turnare sau
stropire, aşa cum practică catolicii. Sinodul III ecumenic a condamnat botezul
făcut printr-o singură cufundare.
Formula este următoarea: “Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele
Tatălui, amin, şi al Fiului, amin, și al Sfântului Duh, amin; acum și pururea şi-n
vecii vecilor, Amin!”
Romano-catolicii au schimbat formula, astfel: “Eu te botez în numele...”, ceea ce
scoate în evidenţă importanţa săvârşitorului văzut. De asemenea, introduc în gura
noului botezat sare sfințită, pentru dezvoltarea gustului spiritual. Faţă de aceasta,
învăţătura ortodoxă afirmă că formula inițială este mai corectă, pentru că
evidențiază pe săvârşitorul adevărat, nevăzut, pe Dumnezeu, iar oferirea sării
sfinţite este numai un obicei fără temeiuri revelaţionale, şi în orice caz fără
necesitate pentru taina botezului.
Săvârşitorul este preotul sau episcopul, sau orice creştin ortodox în caz de
necesitate.
Primitorul este orice creştin, de orice vârstă, care nu a mai fost botezat în numele
Sf.Treimi.
Locul săvârşirii.
Este biserica. Canonul 59 al sinodului VI ecumenic opreşte săvârşirea botezului
în afară de Biserică; prin urmare, botezul poate fi săvârşit în alt loc numai în caz
de necesitate.
Felurile botezului.
În afară de botezul cu apă, Biserica mai acceptă ca valabile alte două feluri de
botez: botezul muceniciei (al sângelui) și botezul dorinţei.
Botezul sângelui constă în depunerea vieţii pentru credinţa creştină, jertfa
respectivă fiind socotită ca un botez, dacă acesta n-a fost botezat.
Argument biblic: "Orice îşi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru
Evanghelie. îl va afla pe el” (Matei 16, 25).
Temei patristic:
Sf. Grigorie Teologul afirmă: “cunosc şi al patrulea botez, cel prin mucenicie şi
sânge, cu care s-a botezat şi Hristos”.
Botezul dorinţei constă în dorinţa explicită, ireversibilă, a unui credincios
nebotezat de a deveni membru al Bisericii, dorință neînfăptuită numai din cauza
morții neprevăzute.
Temei biblic: “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă
iubeşte” (Ioan 14, 21).