Metode și tehnici de adoptare a deciziilor în

organizațiile publice
ELABORAREA DECIZIILOR IN CADRUL ORGANIZATIILOR PUBLICE
 Elaborarea deciziilor în cadrul administratiei publice

1. Deciziile în cadrul administrației publice si rolul personalului în adoptarea deciziilor

administrative.
Administraţia publică reprezintă un sistem care funcţionează după o serie de principii,
dar care este influenţată şi de anumite evoluţii din societatea ĩn care este integrată. Calitatea
particulară care defineşte acest sistem constă în faptul că deciziile sunt produse în funcţie de
particularităţile stabilite de autorităţile publice şi nu de forţele impersonale ale pieţei. Totodată,
aceste priorităţi pot fi susţinute de prin monopolul acţiunii statale, cu privire la folosirea
legitimă a forţei şi coerciţiei.
Deciziile reprezintă o componentă de bază a activităţii zilnice a managerilor din zilele
noastre, atât în domeniul public cât şi în cel privat. Deşi au început să apară lucrări care
abordează modele de luare a deciziilor utile secorului privat, nu exista acelaşi interes pentru
studii similare aplicabile sectorului public.
În ceea ce priveşte decizia administrativă, trebuie remarcat că deşi este semnată de o
persoană, în realitate este, de regulă, rezultatul activităţii mai multor persoane, fiecare având un
anumit rol în adoptarea deciziei. Decizia administrativă implică o deplină colaborare între
diferitele compartimente din cadrul unui organ al administraţiei publice, între diferite organe
ale administraţiei publice sau între organe ale administraţiei, pe de o parte, alte autorităţi
publice, organizaţii nestatale, cetăţeni, pe de altă parte.
Participarea mai multor persoane la finalizarea deciziei constituie un factor de garanţie
a viabilităţii acesteia, prin evitarea unor eventuale erori care s-ar putea strecura în cazul
adoptării deciziei de către o singură persoană.

• Rolul personalului din administraţia publică la elaborarea şi adoptarea deciziei

administrative
Fiind decizii ale organelor administraţiei publice, la adoptarea acestora trebuie să participe, ca o
consecinţă firească, persoane din cadrul acestor organe. O primă categorie o formează
conducătorii acestora, precum şi alte persoane care deţin funcţii de conducere. Categoria
menţionată cuprinde persoanele cu drept de decizie, adică persoanele care efectiv decid, care
adoptă deciziile administrative.
Minzberg (1980) descrie zece roluri ale managerului, valabile şi pentru conducătorul din
administraţia publică, prin care acesta îşi îndeplineşte munca. Rolurile sunt grupate în trei
categorii dupa cum urmează:

1. Rolurile interpersonale, care privesc interacţiunile managerului cu alte persoane din

interiorul sau din afara organizaţiei, sunt:

a) figura centrală (pentru realizarea sarcinilor de reprezentare a organizaţiei prin

semnarea unor documente cu valoare juridică, participarea la ceremonii, sau la evenimente
sociale),
b) leader (pentru motivarea şi activarea subordonaţilor prin acţiuni de recrutare, instruire,
repartizare de lucrări, promovare şi încurajare),
c)persoană de legătură (prin construirea unei reţele de relaţii cu persoane din mediul în care
organizaţia îşi desfăşoară activitatea).
2. Rolurile informaţionale, care se referă la dobândirea şi transmiterea de informaţii, sunt: a)
monitor (prin care managerul obtine informaţii privind organizaţia şi mediul său, devenind un
fel de “centru nervos” din punct de vedere informaţional),
b) diseminator al informaţiilor dobândite (sub forma brută, sau interpretată şi prelucrată) către
subordonaţi,
c)purtător de cuvânt (adresându-se mediului organizaţiei) şi expert în domeniul de activitate al
organizaţiei.
3. Rolurile decizionale sunt:
a) întreprinzator, sau planificator (prin desfăşurarea de activităţi de căutare a
oportunităţilor, de orientare a mersului organizaţiei pentru îndeplinirea menirii sale şi de
supervizare a proiectelor cele mai importante),
b) compensator al perturbaţiilor, sau coordonator (prin luarea măsurilor corective pentru
ca organizaţia să poată face faţă cu succes la apariţia unor evenimente neaşteptate), c)alocator
de resurse sau organizator,
d)negociator (în situaţiile de importanţă majoră pentru organizaţie).
Elaborarea unei decizii administrative este un proces complex, amplu, uneori de durată,
care necesită un mare volum de muncă, activităţi numeroase, multiple, cercetări pe teren, o
vastă şi profundă documentare tehnico-ştiinţifică şi socială etc.
Persoanele care decid, prin însăşi natura funcţiilor lor de conducere, nu au timpul necesar
pentru a desfăşura întreaga gamă a lucrărilor, în urma cărora este adoptată o decizie
administrativă. Aceste persoane nu au posibilitatea decât să se pronunţe asupra unui material
care le este prezentat, asupra propunerilor care le sunt făcute pentru adoptarea deciziei. Situaţia
relevată impune cu necesitate ca la adoptarea deciziilor administrative să participe şi persoane
de specialitate care nu au drept de decizie, persoane care deţin funcţii medii.
Se poate aprecia că, în ultimă instanţă, valoarea unei decizii administrative este
condiţionată, în mare măsură, de competenţa, conştiinciozitatea profesională, corectitudinea şi
spiritul de răspundere al acestor persoane. Ele sunt acelea care efectuează toate lucrările
pregătitoare pentru adoptarea unei decizii, cercetează problemele implicate şi prezintă
organului de decizie propunerile pentru adoptarea deciziei. Din aceasta rezultă marea
însemnătate şi, totodată, marea răspundere care revine persoanelor fără drept de decizie, adică a
celor care studiază în concret problemele ce trebuie rezolvate şi propun soluţii pentru
rezolvarea acestora, prin adoptarea unei decizii.
• Etape în adoptarea deciziei în administraţia publică
Identificarea şi structurarea corectă a problemei reprezintă o etapă crucială pentru
evoluţia viitoare a procesului de luare a deciziei. Costurile identificării greşite a unei probleme
sunt foarte mari, deoarece resurse importante de ordin material, uman şi de timp sunt risipite ca
urmare a unei erori ĩnregistrate ĩn faza de iniţiere a proiectului de decizie. Greşeala s-ar fi evitat
prin alocarea unui interval de timp suficient pentru identificarea şi structurarea corectă a
problemei. Pregătirea proiectului de decizie reprezintă cea mai importantă fază a procesului
decizional şi poate avea loc, atât ĩn cadrul unui proces de grup, fie ca activitate individuală a
managerului. Ea are un caracter dinamic şi intern, referindu-se la acţiunea participanţilor la
procesul decizional. În această fază, este precizat conţinutul deciziei, fapt care influenţează
strategia şi mijloacele concrete de acţiune, în vederea realizării unui anumit scop; ca atare, ea se
desfăşoară pe mai multe etape:
a) determinarea obiectivului deciziei. În general, obiectivele şi mijloacele se stabilesc de către
instituţiile publice, iar ulterior se fixează priorităţile. Unele proiecte temeinic justificate n-au
mai fost adoptate întrucât, la timpul lor, au trebuit să cedeze locul altora, considerate urgente;
astfel că, atunci când le-a venit din nou rândul, ele au fost abandonate, nemaifiind de
actualitate. b) documentarea sau informarea. Aceasta asigură cunoaşterea exactă a situaţiei
reale în domeniul în care urmează a fi adoptată decizia. În acest scop se constituie un sistem
informaţional, capabil să furnizeze date complete şi corecte privind realităţile
economicosociale, în care intervine decizia administrativă. Chiar dacă, în anumite cazuri,
informaţiile se întemeiază pe supoziţii, deciziile nu se pot elabora în acelaşi mod.
c) analiza materialului documentar. În această etapă, elementul important constă în
interpretarea datelor selecţionate. În mod normal, interpretarea trebuie să fie obiectivă, dar în
practică un oarecare subiectivism există întotdeauna. Întregul material informativ este prelucrat
prin inducţie, deducţie, analiză critică, sinteză (diagnoză) ĩn scopul stabilirii semnificaţiei
fiecărui document şi a posibilităţii acţiunii ce urmează a se realiza. Datele de analizat constituie
instrumente de lucru ale funcţionarilor care, în baza analizei, trebuie să hotărască asupra
adoptării sau, dimpotrivă, asupra abţinerii de la adoptare, a unei decizii. Este important de ştiut
că o decizie a administraţiei publice prin efectele produse afectează cetăţeanul, beneficiarul său
direct. Analiza este urmată de diagnoză, care se va finaliza prin stabilirea unui diagnostic.
Diagnoza este instrumentul ce are un caracter deosebit de complex; ea presupune mai întâi,
înţelegerea comportamentelor individuale şi de grup, urmată de construirea de scenarii privind
posibilele consecinţe ale ale acţiunii administrative asupra subiecţilor. Diagnoza se bazează pe
colectarea datelor prin utilizarea diferitelor tehnici (chestionare, interviuri, documente oficiale
etc.), prin obţinerea de informaţii suplimentare privind problema respectivă de interes public,
precum şi identificarea relaţiilor cauzale.
d) elaborarea proiectului de decizie. În această etapă, se procedează la o operaţie de
evaluare a ansamblului şi a evoluţiei situaţiei de fapt. Pe baza materialului documentar
selecţionat, pot fi propuse numeroase variante, fiecare dintre ele având un grad diferit de
probabilitate. O practică administrativă eficientă este ca proiectul unei decizii importante să
cuprindă o expunere de motive, în care să se prezinte, atât avantajele, cât şi dezavantajele.
Proiectele de decizie sunt alcătuite de organele prevăzute în actele normative sau, în lipsa unor
prevederi legale, de organele şi compartimentele desemnate de instituţia care decide. Evaluarea
şi studierea variantelor proiectului de decizie revin în sarcina conducătorului instituţiei, precum
şi răspunderea pentru aceste operaţiuni. Actul deliberării este precedat de dezbateri, în care se
apreciază argumentele pro şi contra, procedându-se la analiza critică a proiectului de decizie.

2. Elaborarea deciziilor în cadrul Primariei Craiova

Primăria Municipiului Craiova este o instituţie publică cu activitate permanentă, care

execută hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente
ale colectivităţilor locale. Atribuţiile Primăriei Municipiului Craiova se concretizează în
activităţi executive cu caracter de dispoziţie şi activităţi cu caracter de prestaţie.
Prin activităţi executive cu caracter de dispoziţie se realizează procesul de organizare şi
executare a legilor, hotărârilor Consiliului Local şi oricăror acte normative, stabilindu-se
conduita concretă pe care trebuie să o urmeze diferite persoane fizice şi juridice din municipiul
Craiova. Actele juridice emise în exercitarea acestor activităţi sunt dispoziţiile, avizele,
acordurile şi autorizaţiile.
Activităţile executive cu caracter de prestaţie se realizează din oficiu sau la cererea cetăţenilor
şi a persoanelor juridice din municipiu, urmărind în principal:
➢ asigurarea calităţii vieţii în cadrul colectivităţilor locale (salubritate, ocrotirea
mediului ambiant, asigurarea utilităţilor publice, întreţinerea căilor publice);
➢ satisfacerea unor cerinţe, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice
(eliberarea de certificate, nomenclatura stradală, recenzia imobilelor, realizarea
cadastrului imobiliar-edilitar, soluţionarea petiţiilor şi sesizărilor, analiza şi
promovarea către autoritatea deliberativă a propunerilor de soluţionare a
problemelor ce intră în competenţa materială de soluţionare a acesteia şi respectare
a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenolor).
Primarul este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al
consiliului local pe care îl conduce şi controlează. Exercită atribuţiile stipulate în Legea
adminstraţiei publice locale, alte atribuţii prevăzute de legi sau alte acte normative, precum şi
însărcinările date de Consiliul Local. Primarul este autoritatea executivă a colectivităţilor
locale. Fiecare viceprimar coordonează direcţiile din cadrul aparatului propriu şi serviciile
publice locale potrivit competenţelor delegate de primar. Viceprimarii municipiului Craiova
exercită atribuţii delegate de primarul municipiului Craiova prin dispoziţie, cu respectarea
prevederilor legale.
Secretarul municipiului Craiova coordonează Direcţia Administraţie Publică Locală-
Juridic, serviciile publice stabilite de primar, precum şi Aparatul permanent al Consiliului
Local. Consiliul Local aprobă, la propunerea primarului organigrama, statul de funcţii, numărul
de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu de specialitate.
Aparatul propriu de specialitate este constituit din compartimente funcţionale
structurate în direcţii, servicii şi birouri a căror conducere este asigurată de primar, doi
viceprimari şi secretarul municipiului.
Conducerea direcţiilor, serviciilor, birourilor şi legătura acestora cu autorităţile în
subordinea cărora lucrează, se realizează prin director general, director economic, respectiv
şefii de servicii şi de birouri. Directorii, şefii de birouri şi de servicii reprezintă instituţia în
raport cu terţii, numai pe baza împuternicirilor de reprezentare acordate de primar, prin fişa
postului. În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, compartimentele, sub îndrumarea directorului
general, întocmesc rapoarte, studii, referate, informări, programe de prognoză, pe care le supun
aprobării executivului Primăriei .
Directorii şi şefii de compartimente asigură conducerea operativă şi funcţionarea în
condiţii de eficienţă, calitate şi răspund de sarcinile, cât şi de instrucţiunile pe care le trasmit
personalului din subordine. Decizia administrativă este rezultatul unei strânse colaborări între
diferitele compartimente din cadrul unui organ al administraţiei de stat, între organe diferite ale
administraţiei de stat sau, între organe ale administraţieide stat, pe de o parte, alte organe de
stat, organizaţii nestatale, cetăţeni, pede altă parte. Având în vedere că organele şi instituţiile de
la nivel local cunosc cel mai bine nevoile comunităţii este necesar ca acestea să adopte deciziile
înlegătură cu soluţionarea problemelor locale.
Este necesar ca funcţionarii publici din administraţia centrală, respectiv din instituţii
locale să aibă oviziune sistemică, asupra realităţilor din sistemul administrativ şi o capacitate
ridicată de analiză şi sinteză a informaţiilor provenite de la administraţia locală şi/sau de la
cetăţeni.
Rezolvarea situaţiilor din unitatea administrativ-teritorială prin decizii ale organelor
administrative centrale, ierarhic superioare, comportă riscul unor soluţii neadecvate, datorită
cunoaşterii, nu totdeauna suficiente decătre acele organe, a problemelor care privesc
colectivităţile locale. Ierarhizarea din sistemul administrativ impune executarea deciziilor, luate
de organele de la nivelurile superioare, de către organele de lanivelurile inferioare.
Este important ca rezolvarea problemelor de interes pentru comunităţile locale să se
facă din iniţiativa administraţiei locale. Decziile administrative vizeaza, prin continutul lor
activitatea organelor administratiei in raport cu subiectele de drept exterioare acestora, relatiile
organelor administratiei cu factorii din mediul social, in care sunt integrate.
Procesul decizional la Primăria Craiova decurge într-o manieră profesionistă, cu
obiective concrete, fiind luate în considerare toate domeniile care necesită evoluare sau
perfecționare. Fazele elaborării deciziei administrative sunt respectate, administrația publică
locală analizând situații clare şi documentându-se pe cât de bine posibil în tot ceea ce priveşte
necesitățile de ordin general.
În derularea procesului strategic de dezvoltare sunt urmărite criteriile de fezbilitate,
acceptabilitate, cost, calitate, respectându-se pricipiile de lucru. Ideile sunt analizate şi
perfecționate în sedințe de grupuri de lucru, fiecare grup având responsabiliatea sa în cadrul
procesului, prin acest mod uşurând munca administrației prin faptul că sarcinile sunt împărțire
în mod egal, neângreunând numai un singur aparat al administrației publice locale.
 O mare parte a obiectivelor propuse se referă în special la starea drumurilor şi a
străzilor, a locurilor de parcare, a tramvaielor şi a aeroportului, dorindu-se o evoluție în materia
tehnicilor folosite, o dezvoltaere economică durabilă, o modernizare a oraşului, ceea ce ar
satisface cerințele şi standardele europene.