Tema 2.

Metodele merceologiei, funcţiile şi

conexiunile cu alte materii ştiinţifice (2ore)
1. Metodele merceologiei: clasificarea şi
caracteristica metodelor
2. Conexiunile merceologiei cu alte materii
ştiinţifice
3. Funcţiile şi principiile merceologiei
4. Categoriile ştiinţifice şi definiţiile de bază ale
merceologiei
1. Metodele merceologiei: clasificarea şi
caracteristica metodelor
• Metodă (din limba greacă Methodos) - o tehnică de
cunoaștere, cercetare a fenomenelor naturale sau a
vieții sociale, precum și o modalitate de a atinge un
scop
 Metodele
mc

De cunoaștere
Practico-mc
științifică

Empirice analitice
de determinare tehnologice
/experim a calității
entale
• Metode empirice sau experimentale - se bazează pe
experimente sau observări.

• Aceste metode sunt utilizate pe larg în știința mărfurilor.

Datorită acestora, au devenit posibile cercetări asupra
naturii chimice, fizice și biologice a mărfurilor.

• În funcție de mijloacele tehnice de măsurare utilizate și de

principiile științelor naturii, metodele experimentale sunt
împărțite în:
• de măsurare – (fizice, fizico-chimice, chimice, biologice);
• organoleptice,
• de înregistrare (numărul de defecțiuni pe unitate de timp)
• sociologice.
• Metoda de măsurare - o metodă de determinare a
valorilor indicilor de calitate a produselor, realizată pe
baza instrumentelor tehnice de măsurare.

• Metoda organoleptică - o metodă pentru

determinarea valorilor indicilor de calitate cu ajutorul
organelor de simți a omului.

• Metoda de înregistrare este o metodă bazată pe

observații și evidență a anumitor obiecte, numărului de
defecțiuni la o anumită perioadă de timp și caracteristicile
acestora.

• Metoda sociologică este o metodă bazată pe

efectuarea sondajelor folosind chestionare special
elaborate.
• Metode practice - metode utilizate sau luate
în considerare pentru a asigura distribuția
rațională a mărfurilor.
• Unele dintre metodele practice coincid cu
cele empirice.

Metodele practice sunt:

• Metode de evaluare a calității,
• Ambalare,
• Marcaje,
• depozitare,
• transport,
• prelucrarea mărfurilor etc.
• Metodele de evaluare a calității
sunt metode concepute pentru a măsura
valorile indicilor de calitate și a stabili
conformitatea acestora cu anumite cerințe.

• Metode tehnologice –
metode concepute pentru a asigura
siguranța mărfurilor, circulația lor rațională.
• Metodele de ambalare sunt metode concepute pentru a asigura
conservarea mărfurilor prin ambalare. Aceste metode sunt
determinate de tipul și dimensiunea ambalajului, de scopul acestuia.

• Metodele de marcare sunt metode destinate pentru asigurarea

informațională a mărfurilor și identificării acestora.

• Metodele de transport sunt metode destinate deplasării mărfurilor

și asigurării siguranței acestora în tranzit. Aceste metode sunt
diferite în funcție de tipul vehiculelor și de modul în care mărfurile
sunt plasate în ele.

• Metodele de depozitare sunt metode concepute pentru depozitarea

mărfurilor în depozitele întreprinderilor producătoare de comerț cu
ridicata și cu amănuntul.

• Metodele de prelucrare a mărfurilor sunt metode de pregătire a

mărfurilor pentru vânzare în scopul îmbunătățirii calității și
conservării acestora.
Acestea includ metode de sortare, dimensionare/calibrare, ambalare
a mărfurilor etc.
2. Conexiunile MC cu alte materii ştiinţifice
 Conexiunile mc
• cu ştiinţele naturii (chimie, fizică, botanica, biochimie,
microbiologie, zoologie);

• cu ştiinţele economice (management, marketing, relaţii

economice internaţionale, informatică, contabilitate);

• cu ştiinţele tehnice (standardizare, tehnologie,

metrologie);

• ştiinţele juridice (legislaţie economică, drept, drept

comercial);

• alte domenii (design, estetică).

3. Funcţiile şi principiile merceologiei
 Funcțiile MC
• Funcţia tehnică

• Funcţia economică

• Funcţia socială
 Funcțiile MC
• Funcţia tehnică –
• cunoaşterea principalelor proprietăţi ale
produselor finite;
• influenţa acestor proprietăţi asupra calităţii;
• cunoaşterea factorilor, care acţionează în sfera
producţiei (materia primă, tehnologia de
obţinere)
• şi în sfera comerţului (ambalarea, păstrarea,
transportarea).
 Funcțiile MC

• Funcţia economică –
• bazele economice ale nivelului calităţii
produselor atât la producător (cheltuieli de
producţie),
• cât şi la beneficiar (cheltuieli de funcţionare,
întreţinere, reparaţii).
 Funcțiile MC
• Funcţia socială – proprietăţile mărfurilor care
influenţează direct sau indirect
• starea de sănătate a omului,
• nivelul de cultură,
• gustul estetic,
• gradul de poluare a mediului înconjurător.
 Principiile merceologiei:
• inocuitatea (inofensivitatea) mărfurilor - lipsa riscului de a
putea fi periculoase pentru sănătatea, viaţa omului şi pentru
mediul ambiant;

• eficacitate – atingerea unui rezultat optim la producere,

ambalare, păstrare, comercializare sau consumul/exploatarea
mărfurilor;

• compatibilitate – posibilitatea mărfurilor, proceselor sau

serviciilor de a putea fi folosite în ansamblul lor;

• interschimbabilitate – posibilitatea unor mărfuri de a înlocui

altele (de aceeași destinație);

• sistematizarea – stabilirea unei anumite consecinţe între

mărfurile, procesele sau serviciile similare.
4. Categoriile principale şi terminologia
merceologică
Categoriile ştiinţifice ale merceologiei:
• Marfă – produs al muncii omului, destinat comercializării și care prin proprietățile sale
satisface cerințele consumatorilor

• Valoare de întrebuințare este capacitatea bunului de a satisface o anumită nevoie

umană.

• proprietăţile mărfurilor sunt însuşiri atribuite mărfurilor care le dau o anumită utilitate
în consum şi au menirea să satisfacă o nevoie sau să realizeze un serviciu cerut de
consumator;

• proprietate de consum – particularitate obiectivă a mărfurilor care se manifestă în

timpul consumului/exploatării, păstrării, evaluării şi care satisface o anumită cerinţă a
consumatorului;

• calitate – totalitatea proprietăţilor mărfurilor prin care ele satisfac cerințele

consumatorilor;

• indicele calităţii – exprimarea cantitativă şi calitativă a caracteristicilor mărfurilor sau

produselor

• sortimentul – totalitatea mărfurilor unite după anumite criterii şi care satisface cerinţele
diferite, analogice sau individuale ale consumatorului
Terminologia merceologică:
• Materia primă – resurse materiale care se utilizează pentru
obținerea produselor/mărfurilor
• Materia primă de bază - absolut necesară pentru obținerea
mărfurilor
• Materiile auxiliare – se adaugă la materiile prime de bază pentru
îmbunătăţirea proprietăţilor de consum ale produselor finite.

Materia primă poate fi: industrială sau agricolă.

Materia primă industrială se clasifică în:
• naturală (gaz metan, cărbune, material lemnos, petrol);
• artificială (viscoza);
• sintetică (cauciuc sintetic, mase plastice, fibre sintetice)

Materia primă agricolă se împarte în:

• vegetală;
• animală.
• Produsul finit – este gata pentru consun/exploatare

• Semifabricatul - nu este gata pentru consun/exploatare. Necesită anumite

prelucrări pentru a deveni un produs finit

• Produsul conform – corespunde cerinţelor standardelor în vigoare.

• Produsul neconform – nu corespunde cerinţelor standardelor în vigoare

• Deşeul (poate fi folosit)

• Rebutul (nu poate fi folosit)

• Înlocuitorul sau substituentul (surogatul) – este un produs care poate fi folosit

în locul altui produs şi care are unele proprietăţi comune cu produsul de bază
(de exemplu: înlocuitor de cafea, de zahăr).

• Garnitură – grupă de mărfuri, cu unele caracteristici comune şi care se

deosebesc între ele prin dimensiuni, formă, model (garnitură de mobilă)