Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid
Ghid
ŞI
1500 V c.c.
Indicativ: GP 052-2000
Cuprins
1. GENERALITĂłI
1.1.1. Prezentul ghid se aplică ca instrument de lucru complementar la normativul I.7, în proiectarea şi executarea
lucrărilor de instalaŃii electrice, reabilitările (reparaŃiile capitale) şi modernizările acestora.
1.1.2. Principalele prescripŃii tehnice conexe ale ghidului sunt cuprinse în anexa 1.
1.2.1. Proiectarea şi executarea instalaŃiilor electrice se face astfel încât acestea să realizeze şi să menŃină, pe
întreaga durată de utilizare, următoarele cerinŃe:
- rezistenŃa şi stabilitatea;
- siguranŃa în exploatare;
- siguranŃa la foc;
- economia de energie;
1.2.2. Materialele electrice (conductoare, cabluri, aparate, echipamente, receptoare) noi, utilizate în instalaŃiile
electrice, trebuie să aibă caracteristici tehnice ale căror performanŃe să conducă la îndeplinirea cerinŃelor esenŃiale
de calitate, conform Legii 10/95 a calităŃii în construcŃii şi să aibă certificarea de conformitate a calităŃii potrivit
prevederilor regulamentului privind certificarea de conformitate a calităŃii produselor folosite în construcŃii aprobat
cu HG nr. 766/97.
1.2.3. FacilităŃile de exploatare a instalaŃiilor electrice se asigură prin prevederea în proiecte şi realizarea în
execuŃie a unor dispozitive de:
- comandă (pornire, realizarea anumitor regimuri de funcŃionare şi oprire);
1.2.4. FacilităŃile de întreŃinere se asigură prin alegerea corespunzătoare a materialelor electrice şi prin amplasarea
acestora astfel încât să fie accesibile personalului calificat.
1.3.1 Continuitatea în alimentarea cu energie electrică se asigură, în condiŃiile prevăzute în normativul I.7, prin
prevederea unor surse de alimentare de rezervă, destinate alimentării consumatorului în cazul întreruperii
alimentării normale şi care pot fi:
- grup electrogen;
- baterii de acumulatoare;
1.3.2. Puterea surselor alimentare de rezervă se stabileşte Ńinând seama de puterea cerută de instalaŃia electrică
sau partea din instalaŃia electrică care trebuie alimentată de acestea (puterea receptoarelor "de importanŃă
deosebită" în funcŃiune simultană) şi de recomandările furnizorului acestor surse.
1.4.1. Materialele electrice trebuie să poată suporta în funcŃionare normală fără să se defecteze, influenŃele externe
existente la locul de amplasare, în mod special praful, umiditatea şi şocurile mecanice.
1.4.3. Aparatele electrice de comandă şi protecŃie, precum şi clemele de legătură se amplasează în tablouri
electrice cu grad de protecŃie IP corespunzător.
- supracurenŃilor;
- curenŃilor de defect;
- supratensiunilor;
1.5.3. ProtecŃia utilizatorilor împotriva atingerilor directe nu trebuie să permită atingerea părŃilor aflate sub tensiune
în timpul funcŃionării normale.
1.5.4. ProtecŃia utilizatorilor împotriva atingerilor indirecte nu trebuie să permită atingerea unor mase puse sub
tensiune ca urmare a unui defect de izolaŃie.
1.5.5. Clasele de protecŃie în care se încadrează materialele electrice din punct de vedere al protecŃiei la şocuri
electrice, trebuie să fie conform STAS 11054.
1.5.6. ProtecŃia împotriva efectelor termice în funcŃionare normală trebuie realizată instalând materialele electrice
astfel încât să fie eliminate atât riscul aprinderii materialelor şi substanŃelor inflamabile şi a materialelor
combustibile datorită temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice cât şi riscul ca utilizatorii să sufere arsuri.
1.5.7. ProtecŃia împotriva supracurenŃilor, de suprasarcină sau de scurtcircuit, trebuie să asigure utilizatorilor,
materialelor instalaŃiilor electrice şi bunurilor utilizatorilor protecŃia împotriva temperaturilor foarte ridicate sau a
solicitărilor mecanice datorate supracurenŃilor din conductoare active,
1.5.8. ProtecŃia împotriva curenŃilor de defect trebuie să asigure protecŃia conductoarelor, altele decât cele active,
şi a altor părŃi destinate a fi parcurse de curenŃii de defect, astfel încât să poată suporta curenŃii respectivi fără a
atinge temperaturi foarte ridicate şi tensiunile de atingere să nu depăşească tensiunea maximă admisă (50V).
1.5.9. ProtecŃia împotriva supratensiunilor trebuie să asigure protecŃia utilizatorilor şi a bunurilor acestora precum şi
a materialelor electrice împotriva efectelor unui defect între părŃi active ale circuitelor de tensiuni diferite şi să
limiteze tensiunile interne de comutaŃie sau externe din descărcări atmosferice la valori admise de Ńinere ale
izolaŃiei aparatelor electrice.
1.5.10. ProtecŃia împotriva căderilor de tensiune trebuie să deconecteze echipamentele elecrice la căderi de
tensiune sub valoarea minimă admisă sau la dispariŃia tensiunii, evitând repornirea motoarelor la revenirea
tensiunii. Ea este foarte importantă pentru motoare în general şi pentru motoarele sincrone în special.
[top]
2.1. La instalaŃiile electrice, conform normativului I.7, sunt avute în vedere trei tipuri de scheme de legare la
pământ: TT, TN şi IT.
2.2. Schemele de legare la pământ sunt simbolizate conform SR CEI 364 prin 2, 3 sau 4 litere având următoarele
semnificaŃii:
T - masele sunt legate direct la pământ, independent de eventuala legare la pământ a alimentării;
N - masele instalaŃiei alimentate sunt legate direct la punctul neutru al sursei de alimentare care este legat la
pământ;
C - conductor PEN, funcŃiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecŃie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi
conductor (PEN);
S - funcŃiile conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecŃie (PE) sunt îndeplinite de conductoare separate.
SCHEMA TT
2.3. Schema TT are următoarele caracteristici (vezi fig. 2.1 şi fig. 2.2):
- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;
- masele instalaŃiei electrice sunt legate la prize de pământ distincte, din punct de vedere electric, de priza de
pământ a alimentării.
2.4. În schema TT, curentul de defect Id dintre fază şi masă are o valoare inferioară curentului de scurtcircuit dar
poate fi suficient de mare pentru a provoca apariŃia unei tensiuni de atingere periculoase.
RezistenŃa de dispersie Rm a prizei de pământ a maselor trebuie să aibă o valoare astfel aleasă încât, în cazul unui
defect, tensiunea de atingere să nu depăşească valoarea limită admisă de 50 V.c.a. şi 120 V.c.c. Curentul de
defect Id trebuie să îndeplinească condiŃia:
în care:
Id, curentul de defect (A);
Rm, rezistenŃa de dispersie a prizei de pământ a maselor instalaŃiei electrice (Ω );
UL, tensiunea limită admisă (V).
2.5. În cazul schemei TT se pot folosi pentru protecŃia împotriva defectelor de izolaŃie dispozitive diferenŃiale
reziduale al căror curent diferenŃial nominal (I∆n) se alege astfel încât să fie respectată condiŃia:
I∆n ≤ Id
2.6. În cazul în care curentul de defect Id calculat depăşeşte curentul de rupere al întreruptorului asociat
dispozitivului diferenŃial rezidual utilizat, acesta trebuie însoŃit obligatoriu de dispozitive de protecŃie împotriva
curenŃilor de scurt circuit (siguranŃe fuzibile sau întreruptoare automate).
SiguranŃele fuzibile se aleg conform relaŃiei:
If ≤ In
în care:
If, curentul de funcŃionare al fuzibilului într-un timp t ≤ 0,4 s pentru tensiunea de 230/400 V.c.a. (A);
In, curentul pe care dispozitivul diferenŃial îl suportă în funcŃionare normală (A).
Releele electromagnetice ale întreruptoarelor automate se aleg Ńinând seama de relaŃia:
Im ≤ In
în care:
Im, curentul de funcŃionare instantanee a releului electromagnetic (A).
2.7. Toate masele protejate de acelaşi dispozitiv diferenŃial trebuie legat la aceeaşi priză de pământ.
2.8. Toate masele simultan accesibile trebuie legate la aceeaşi priză de pământ.
SCHEMA TN
2.9. Schema TN are următoarele caracteristici:
- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;
- masele instalaŃiei electrice sunt legate la punctul neutru prin conductoare de protecŃie.
2.10. Se disting trei tipuri de scheme TN, în funcŃie de modul dispunere a conductorului neutru şi a conductorului
de protecŃie:
- Schema TN-S, în care conductorul de protecŃie (PE) este diferit de conductorul neutru (N) şi este utilizat în
întreaga instalaŃie (vezi fig. 2.3.)
- Schema TN-C-S, în care funcŃiile de neutru (N) şi de protecŃie (PE) sunt îndeplinite de un singur conductor (PEN)
pentru o porŃiune a schemei (vezi fig. 2.4.)
- Schema TN-C, care în funcŃiile de neutru (N) şi de protecŃie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN) în
întreaga schemă (vezi fig. 2.5 şi fig. 2.6). Schema TN-S şi schema TN-C pot fi utilizate în aceeaşi instalaŃie cu
condiŃia ca schema TN-S să fie realizată întotdeauna în aval şi niciodată în amonte faŃă de TN-C.
2.11. În schema TN, deoarece valoarea impedanŃei Z a buclei de defect este mică (aceasta fiind constituită numai
din elemente galvanice - conductoare active şi de protecŃie) şi curentul de defect Id, între fază şi masă, ia valori
mari.
RelaŃia pentru determinarea lui Id este următoarea:
în care:
Uf, tensiunea de fază (V);
Z, impedanŃa buclei de defect (Ω).
În exploatare, pentru Z cu valori de cca. 0,1 Ω rezultă un curent de defect:
Curentul de defect Id în schema TN este practic un curent de scurtcircuit. În schema TN trebuie deci să se prevadă
o protecŃie la scurtcircuit ca şi în schema TT (vezi art. 2.6.).
2.12. În caz de defect, tensiunea de atingere nu trebuie să depăşească valoarea limită admisă şi deci trebuie să fie
îndeplinită relaŃia:
ZB x Im = UL ≤ 50 V.c.a. sau 120 V.c.c.
în care:
ZB, impedanŃa buclei de defect (Ω);
Im, curentul de funcŃionare instantanee a releului electromagnetic (A);
UL, tensiunea limită admisă (V).
Dacă această condiŃie nu poate fi îndeplinită, se impune realizarea de legături echipotenŃiale suplimentare sau
prevederea de dispozitive diferenŃiale reziduale de protecŃie.
Face excepŃie schema TN-C în care executarea legăturilor echipotenŃiale este obligatorie în orice situaŃie.
2.13. În cazul schemei TN-S se pot folosi dispozitive diferenŃiale reziduale pentru protecŃia împotriva defectelor de
izolaŃie (protecŃia instalaŃiei şi a utilizatorilor împotriva efectelor curenŃilor de defect), deoarece datorită separării
conductorului neutru (N) de conductorul de protecŃie (PE), funcŃionarea dispozitivului diferenŃial este posibilă.
2.14. În cazul schemei TN-C nu se pot folosi dispozitive diferenŃiale împotriva curenŃilor de defect datorită utilizării
unui singur conductor cu funcŃia de neutru şi de protecŃie (PEN). În acest caz funcŃionarea dispozitivelor
diferenŃiale reziduale nu este posibilă.
2.15. În schema TN, dispozitivele de protecŃie la scurtcircuit (siguranŃe fuzibile sau relee electromagnetice) pot
asigura şi protecŃia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă.
2.16. Pe conductorul PEN (schema TN-C) este interzisă montarea oricărui dispozitiv de separare, protecŃie sau
comandă.
2.17. Schema TN este recomandată în cazul alimentării consumatorilor echipaŃi cu receptoare care au curent de
fugă mare (reŃele de calculatoare, receptoare electrotermice etc.).
NOTĂ: Curentul de fugă este curentul care circulă necontrolat la pământ sau între elemente conductoare externe
într-un circuit fără defect.
SCHEMA IT
2.18. Schema IT are următoarele caracteristici:
- punctul neutru al alimentării este fie izolat faŃă de pământ, fie legat de pământ printr-o impedanŃă Z;
- masele instalaŃiei electrice alimentate sunt legate la pământ separat faŃă de neutrul alimentării.
Schema IT (vezi fig. 2.7) este specifică în cazul alimentării consumatorilor din posturi de transformare proprii,
prevăzute cu personal calificat de întreŃinere.
2.19. În schema IT, curentul Idl care apare la primul defect între o fază şi masă (vezi fig. 2.8) are o valoare prea
mică pentru a putea provoca apariŃia unei tensiuni periculoase, dar permite continuarea alimentării.
RelaŃia pentru determinarea lui Idl în schema IT este următoarea:
în care:
Uf, tensiunea de fază (V);
Rs, rezistenŃa de dispersie a prizei de pământ a surse (Ω);
Rc, rezistenŃa de dispersie a prizei de pământ a consumatorului (Ω);
Z, impedanŃa de legare la pământ a neutrului (Ω);
Zl, impedanŃa de defect (Ω).
Curentul primului defect se poate închide prin impedanŃa Z de legare la pământ a neutrului şi în acest fel se poate
semnaliza apariŃia defectului.
Trebuie prevăzut un echipament de control permanent al izolaŃiei (CPI) care la trecerea curentului de defect Idl,
semnalizează apariŃia primului defect de izolare.
În schema IT, limitarea intensităŃii curentului primului defect poate fi obŃinută fie prin absenŃa legăturii la pământ a
punctului neutru, fie prin folosirea unei valori mari prin impedanŃa Z inserate între neutru şi pământ.
În practică se alege o impedanŃă Z cu valori cuprinse între 1000...2000 Ω. Rezultă următorul domeniu de valori
pentru curentul primului defect Idl.
în care:
U, tensiunea de linie (V);
Z2, impedanŃa circuitului (Ω).
Pentru o valoare a impedanŃei Z2 de 0,1V se obŃine:
În schema IT este deci necesară prevederea unor dispozitive de protecŃie împotriva curenŃilor de scurtcircuit
(siguranŃe fuzibile sau relee electromagnetice) care se aleg conform relaŃiilor de la art. 2.6.
2.21. Schema IT impune legături echipotenŃiale suplimentare pentru masele instalaŃiei sau, în lipsa acestora,
dispozitive diferenŃiale reziduale având caracteristici alese conform art. 2.5.
2.22. În schema IT, la apariŃia unui al doilea defect, protecŃia împotriva şocurilor electrice se asigură:
- în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul schemei TN, dacă toate masele sunt conectate între ele;
- în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul schemei TT, dacă masele nu sunt legate între ele.
SituaŃii practice de utilizare a schemelor de legare la pământ
2.23. În funcŃie de particularităŃile reŃelei de alimentare schemele de legare la pământ se pot alege conform
tabelului 2.1.
Tabelul 2.1.
Alegerea tipului schemei de legare la pământ în funcŃie de particularitatea reŃelei de alimentare
ReŃeaua de alimentare Admis Recomandat Neadmis
ProtecŃie împotriva şocurilor Comportare identică dacă sunt executate şi utilizate conform
electrice normelor
ProtecŃie contra perturbaŃiilor Schemele TT, TN-S şi IT pot satisfae toate criteriile de
electromagnetice compatibilitate electromagnetică.
în care:
Ic, curentul de calcul al circuitului (A);
Pi, puterea instalată a circuitului stabilită conform art. 3.3.2 (W);
Uf, tensiunea de fază (V);
cosϕ, factorul de putere al receptoarelor, stabilit conform 3.3.3.
Dacă din circuitul de prize monofazat se alimentează un receptor de forŃă, curentul de calcul se stabileşte cu
relaŃia:
în care:
Ic, Pi, Uf, cosϕ au semnificaŃiile de mai sus;
η, randamentul receptorului, stabilit conform art. 3.3.4.
3.3.2. Puterile instalate maxime Pi pe un circuit de iluminat şi prize, conform valorilor prevăzute în normativul I.7,
sunt următoarele:
a) pe un circuit de iluminat:
- în general, PiL = 3 kW
- în apartamente cu putere instalată de 6 kW, PiL = 1 kW;
- în apartamente cu putere instalată de 10 kW, PiL = 1,5 kW;
- circuite din spaŃiile comune ale clădirilor de locuit, PiL = 1 kW;
b) pe un circuit de prize generale din clădiri de locuit şi social-culturale, PiP = 2 kW;
c) pe un circuit de priză separat pentru receptoare de forŃă monofazate (maşini de gătit electrice, de spălat vase,
de spălat rufe, de condiŃionare, boilere etc.) Pi = Pn a receptorului.
3.3.3. Factorul de putere cosϕ poate avea următoarele valori:
- pentru lămpi cu incandescenŃă şi încălzitoare electrice, cosϕ = 1;
- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere ameliorat şi alte lămpi cu descărcări, cosϕ = 0,95;
- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere neameliorat, cosϕ = 0,3...0,5;
- pentru circuite de prize, cosϕ = 0,8.
În tabelul 3.1. se dau valorile pentru cosϕ şi tgϕ pentru câteva receptoare uzuale.
Tabelul 3.1.
Valorile cosϕ şi tgϕ pentru cele mai uzuale receptoare
Tipul receptorului Procent de încărcare cosϕ tgϕ
a receptorului
Lămpi incandenscente - ≈1 ≈0
3.3.4. Randamentul η al receptoarelor de forŃă monofazate, dacă nu este cunoscut din prospectul receptorului, se
poate considera egal cu 0,8. El variază, având valori sub 0,8 la motoare de puteri mici, sub 3 kW şi scade dacă
motorul este sub sau supraîncărcat, aşa cum se vede din tabelul 3.2.
vTabelul 3.2.
1 2 3 4
93,5 95 95 94,5
92,5 94 94 93,5
91,5 93 93 92,5
91 92 92 91,5
90 91 91 90
89 90 90 89
88 89 89 88
87 88 88 87
86 87 87 86
85 86 86 85
84 85 85 83,5
83 84 84 82,5
82 83 83 81,5
81 82 82 80,5
80 81 81 79,5
79 80 80 78,5
77 79,5 79 77,5
74 77,5 77 75
73 76 76 74
72 75 75 73
71 74 74 72
70 73 73 71
68 72 72 71
67 71 71 69
66 70 70 68
65 69 69 67
64 67,5 68 66
62 66,5 67 65
61 65 66 64
60 64 66 64
59 63 64 62
57 62 63 61
56 60,5 62 60,5
55 59,5 61 59,5
54 58,5 60 58,5
53 58 59 57
52 57 58 56
51 55 57 55
49 54 56 54
47 52 55 53
46 51 54 52
45 50 53 51
3.3.5. În cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determină cu relaŃia
următoare (în condiŃiile în care repartizarea pe circuite este practic uniformă):
în care:
Puterea instalată pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie să fie de cel mult 8 kW.
3.3.6. Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizează în cazul sistemelor de iluminat cu număr mare de
corpuri de iluminat (săli de sport, de spectacole, în hale industriale etc.) şi atunci când este necesară limitarea la
maxim a efectului stroboscopic al lămpilor cu descărcări (în săli de sport, hale industriale etc.).
3.3.7. Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forŃă, de obicei se alimentează un singur receptor, astfel încât
curentul de calcul se poate determina cu relaŃiile următoare:
in care:
Pi, puterea instalată a receptorului de forŃă; Pi este o putere electrică activă absorbită, în relaŃie nu se foloseşte η;
Ci, coeficientul de încărcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau tehnolog. În tabelele 3.1 şi 3.2 se
dau valorile randamentelor şi factorilor de putere pentru motoarele asincrone la încărcare de 50%, 75%, 100% şi
120%.
În tabelul 3.3 se dau valorile pentru Cc, Ci, cosϕ şi tgϕ pentru o serie de receptoare.
Tabelul 3.3.
CoeficienŃi de cerere Cc şi de încărcare Ci factori de putere cosϕ şi tgϕ pentru diferite categorii de
receptoare
Nr.
crt.
Categorii de receptoare Ci Cc cosϕ tgϕ
0 1 2 3 4 5
6 InstalaŃii de preparare a
0,4...0,5 0,30 0,75 0,88
pământurilor şi nisipurilor
12 Cuptoare de inducŃie
15 InstalaŃii de iluminat
- depozite 0,5
3.3.8. Un circuit trifazat de forŃă poate alimenta mai multe receptoare în cazurile prevăzute în normativul I.7 în
următoarele condiŃii: dacă ele sunt de aceeaşi natură şi sunt utilizate în acelaşi scop, puterea lor nedepăşind 15 kw
şi dacă au protecŃie comună la scurtcircuit.
În anexa 2 se dau, pentru cazul garsonierelor şi apartamentelor din blocuri de locuinŃe, valorile coeficientului de
cerere, de simultaneitate şi ale curenŃilor de calcul precum şi secŃiunile conductoarelor coloanelor.
3.3.9. În cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat şi prize (folosite pentru tablouri cu puteri instalate
mici în clădiri de locuit şi social-culturale), curentul de calcul se stabileşte cu relaŃia următoare:
în care:
Pc = Pi, puterea instalată a tabloului, egală cu suma puterilor instalate ale circuitelor alimentate din tablou (W);
cosϕmed factorul de putere mediu al receptoarelor alimentate din tablou, care pentru receptoare preponderent de
lumină este cosϕmed = 0,95, iar dacă puterea receptoarelor alimentate din priză este semnificativă (>30%), se
poate lua cosϕmed = 0,9; atunci când se cunoaşte cu precizie destinaŃia circuitelor de priză, respectiv caracteristicile
electrice ale receptoarelor, cosϕmed se determină astfel:
unde: lca şi lcr sunt componentele activă şi reactivă ale curentului de calcul care se pot calcula conform relaŃiilor de
la art. 3.3.10.
3.3.10. Pentru coloanele trifazate pentru tablouri pentru iluminat şi prize având puterea uniform distribuită pe faze,
curentul de calcul pe fază se determină cu relaŃia de la art. 3.3.5. Puterea instalată pe tablou, Pi, rezultă din
însumarea puterilor instalate ale circuitelor electrice alimentate din tablou.
Dacă circuitele de priză au o putere comparabilă cu cea a receptoarelor de lumină, trebuie să se determine
curentul de calcul pentru fiecare fază a tabloului sau numai pe faza pe care puterea instalată a prizelor este cea
mai mare. La alegerea secŃiunii coloanei este necesar să fie luată în considerare valoarea cea mai mare a
curentului de fază.
Ica, componenta activă a curentului de calcul (A), care poate fi stabilită cu relaŃia:
unde simbolurile "I" şi "p"se referă la circuitele de iluminat, respectiv de priză ale fazei respective;
3.3.11. La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor de alimentare din
clădirile de locuit şi coloanele magistrale, relaŃia generală de la art. 3.3.5. pentru curentul de calcul devine:
în care:
Cs, Ci, Pi, cosϕ, η au semnificaŃiile cunoscute din articolele precedente cu următoarele precizări:
Coeficientul de simultaneitate Cs al receptoarelor alimentate din coloană poate avea următoarele valori:
în care:
Ick, curentul de calcul pentru coloana k (A);
Cs, coeficientul de simultaneitate în funcŃionare a întregii instalaŃii de forŃă a clădirii stabilit împreună cu tehnologul
pentru a evita supra sau subdimensionarea coloanelor.
3.3.15. În cazul coloanelor trifazate generale ce alimentează un tablou de iluminat şi forŃă, utilizate în clădiri în care
receptoarele de forŃă însumează o putere redusă faŃă de aceea a receptoarelor de lumină sau atunci când tarifarea
este unică, curentul de calcul se stabileşte cu relaŃiile de la art. 3.3.10.
3.3.16. La circuitele electrice de curent continuu, curentul de calcul se stabileşte cu relaŃia:
în care:
P, puterea receptoarelor alimentate din circuit (W);
U, tensiunea de utilizare (V);
3.4. Alegerea secŃiunii conductoarelor şi cablurilor electrice
3.4.1. SecŃiunea de fază a conductoarelor şi cablurilor electrice pentru circuite şi coloane se stabileşte ca fiind
secŃiunea minimă care îndeplineşte următoarele condiŃii:
- stabilitate termică în regim normal de funcŃionare;
- rezistenŃa mecanică în condiŃii de funcŃionare normale;
- protecŃie la suprasarcină şi scurtcicuit conform condiŃiilor de la art. 3.5 şi cap. 4;
- stabilitate termică în regim de pornire a receptoarelor;
- pierderi de tensiune în limitele admise;
- stabilitatea termică în condiŃii de scurtcircuit.
3.4.2. Stabilitea termică a conductoarelor în regim normal de funcŃionare se consideră asigurată dacă secŃiunea
conductoarelor şi cablurilor se alege încât sunt respectate următoarele relaŃii:
- în regim permanent: Iadm ≥ Ic;
- în regim intermitent: Iadm ≥ a x Ic;
în care:
Iadm, curentul maxim admisibil în conductoare sau cabluri, stabilit în funcŃie de natura, izolaŃia, modul de pozare,
temperatura mediului în condiŃiile date de normativul I. 7 şi art. 3.4.3. (A);
Ic, curentul de calcul determinat pentru situaŃia dată conform art. 3.2. (A);
a, coeficientul de supraîncărcare admis în regim intermitent, determinat în condiŃiile de la normativul I.7.
3.4.3. Pentru cablurile electrice, în afară de condiŃiile din normativul I.7, la stabilirea curentului maxim admisibil
corectat se Ńine seama de condiŃiile concrete de pozare a cablurilor prin coeficienŃii de corecŃie daŃi în normativul
I.7.
3.4.4. CondiŃia de rezistenŃă mecanică se consideră îndeplinită dacă secŃiunea aleasă este cel puŃin egală cu
secŃiunea minimă admisă de normativul I.7.
3.4.5. SecŃiunea aleasă pe baza condiŃiilor de la art. 3.4.2. şi 3.4.3. şi a condiŃiilor de protecŃie la suprasarcină şi
scurtcircuit se verifică la condiŃia de stabilitate termică în regim de scurtă durată, la pornire determinându-se
densitatea de curent.
3.4.6. Valorile densităŃii de curent la pornire trebuie să fie de cel mult:
- 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;
- 20 A/mm2, pentru conductoare din aluminiu.
3.4.7. Densitatea de curent la pornire se poate calcula astfel:
- pentru circuitele motoarelor:
Varianta I
- pentru coloanele secundare de forŃă:
în care:
jp, densitatea de curent la pornire (A/mm2);
Sf, secŃiunea aleasă pentru conductorul de fază (A);
Ip, curentul de pornire al motorului conform catalogului, plăcuŃei motorului sau calculat, în funcŃie de modul de
pornire şi curentul nominal In al motorului astfel:
Ip = k x In
unde:
k se poate stabili din tabelul 3.4.
Tabelul 3.4.
Coeficientul k pentru calculul curenŃilor de pornire
Tipul motorului şi pornirii k
unde:
Ipmax, cel mai mare curent de pornire (A);
Ick, curentul de calcul pentru un receptor k (A).
Varianta 2
- pentru coloane secundare de forŃă:
unde: Icamax şi Icrmax sunt componentele activă şi reactivă ale curentului absorbit de coloană şi se pot determina cu
relaŃia de la art. 3.3.13. în care suma se aplică pentru N-1 receptoare la care se adaugă valoarea cea mai mare a
componentelor activă, respectiv reactivă a curentului de pornire al receptorului pentru care acesta este maxim.
3.4.8. Verificarea secŃiunilor alese la pierderi de tensiune se face numai după ce verificările de la art. 3.4.2, 3.4.4. şi
3.4.5. au fost făcute pentru toate circuitele şi coloanele. Valorile admise ale pierderilor de tensiune între originea
instalaŃiei (cofret sau post de transformare) şi cel mai îndepărtat receptor, faŃă de tensiunea nominală, nu trebuie
să depăşească limitele reglementate în normativul I.7 şi prezentate în tabelul 3.5.
Pe tronsonul pe care nu este îndeplinită condiŃia privind căderea de tensiune admisă, secŃiunile trebuie mărite
până când se obŃine respectarea condiŃiei, conform tabelului 3.5.
Tabelul 3.5.
Pierderi de tensiune admise
∆U%
Tipul alimentării
Iluminat Alte utilizări
în care:
∆U, pierderea de tensiune (V);
UN, tensiunea nominală (V);
3.4.10. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de iluminat şi de prize se pot calcula cu următoarele relaŃii:
- circuite monofazate:
- coloane monofazate:
în care:
Pik, puterea instalată pentru un tronson oarecare k (W);
lk, lungimea unui tronson oarecare k (m);
SFk, secŃiunea conductorului de fază pentru tronsonul k (mm2);
UF, tensiunea de fază (V);
UL, tensiunea de linie (V);
γ, conductivitatea materialului conductorului, 57 m/Ωmm2 la Cu şi 34 m/Ωmm2 la Al;
Cc, coeficientul de cerere.
3.4.11. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de forŃă se pot calcula cu relaŃiile:
- circuite monofazate:
- circuite trifazate echilibrate:
în care:
Pi, puterea instalată în (W);
Pp, puterea la pornire (W) determinată cu relaŃia:
unde Ppmax este puterea de pornire, iar este suma celorlalte N-1 motoare în funcŃiune;
N, numărul motoarelor alimentate din tablou;
γ, UF, UL, l, SF, Cc au semnificaŃiile de la art. 3.4.10.
3.4.12. SecŃiunea conductorului neutru (N) este egală cu secŃiunea conductorului de fază:
- în circuitele monofazate cu două conductoare;
- în circuitele monofazate cu trei conductoare şi în circuitele trifazate la care secŃiunea conductorului de fază este
2 2
cel mult egală cu 16 mm Cu sau 25 mm Al.
3.4.13. SecŃiunea conductorului neutru (N) în circuitele trifazate poate fi inferioară cu o treaptă faŃă de secŃiunea
unei faze în cazul în care secŃiunea fazei este mai mare de 16 mm2 Cu sau 25 mm2 Al, dacă sunt îndeplinite
simultan următoarele condiŃii:
- curentul maxim care ar putea trece prin conductorul neutru în serviciu normal nu este mai mare decât curentul
admis care corespunde secŃiunii reduse a neutrului (practic dacă sarcinile sunt uniform distribuite pe faze);
- conductorul neutru este protejat împotriva supracurenŃilor în condiŃiile de la cap. 4;
- secŃiunea conductorului neutru este cel puŃin egală cu 16 mm2 Cu sau 25 mm2 Al.
3.4.14. Conductorul neutru nu poate fi folosit în comun pentru mai multe circuite individuale.
3.4.15. SecŃiunea conductorului de protecŃie (PE) se alege din tabelul 3.6. aplicabil pentru cazul în care
conductorul de protecŃie şi de fază sunt din acelaşi material. În cazul în care acestea sunt din materiale diferite,
secŃiunea conductorului de protecŃie se stabileşte astfel încât secŃiunea aleasă să aibă conductibilitatea
echivalentă cu aceea rezultată prin aplicarea tabelului 3.6.
Tabelul 3.6.
SF ≤ 16 SF
16
16 < SF ≤ 35
SF / 2
SF > 35
În situaŃia în care conductorul de protecŃie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un cablu sau conductoare
în tuburi), sau este din Al, secŃiunea lui trebuie să fie cel puŃin egală cu 4 mm2.
3.4.16. Un conductor PE utilizat în comun pentru mai multe circuite trebuie să aibă secŃiunea dimensionată în
funcŃie de secŃiunea de fază cea mai mare.
3.4.17. SecŃiunea conductorului PEN trebuie să fie egală cel puŃin cu 10 mm2 la Cu şi 16 mm2 pentru Al.
3.4.18. În anexa 8 se prezintă o metodă rapidă de stabilire a secŃiunii conductoarelor circuitelor de alimentare
pentru gama de motoare produse în Ńară, precum şi a caracteristicilor dispozitivelor de protecŃie la suprasarcină şi
scurtcircuit pentru acestea.
[top]
4.1.1. ConsecinŃele şocului electric la care a fost supusă o persoană depind de intensitatea curentului electric şi de
timpul în care acesta străbate corpul uman. Intensitatea curentului electric depinde de: tensiunea de atingere
aplicată utilizatorului, de impedanŃa traiectoriei străbătute cât şi de caracteristicile corpului uman (umiditatea pielii,
transpiraŃie, prezenŃa unor răni etc.).
4.1.2. Efectele curentului electric asupra corpului uman depind de natura acestuia: alternativ sau continuu.
4.1.3. Curentul alternativ cu frecvenŃa cuprinsă între 15 ÷ 100 Hz, conform SR CEI 60497-1, produce următoarele
efecte (vezi fig. 4.1):
4.1.4. În curent continuu, conform SR CEI 60497-1, curentul care prezintă aceeaşi probabilitate de a provoca
fibrilaŃie ventriculară se stabileşte pe baza multiplicării cu factorul K de echivalare între curent continuu şi curent
alternativ.
De exemplu, pentru durate de şoc mai mari decât durata unui ciclu cardiac (peste 400 ms) factorul K de echivalare
are valoarea:
- termice;
- electrotermice.
- atingerilor directe;
- atingerilor indirecte.
4.1.7. Măsurile de protecŃie diferite aplicate într-o instalaŃie nu trebuie să se influenŃeze şi nici să se anuleze
mutual.
4.1.8. ProtecŃia împotriva atingerilor directe sau indirecte (protecŃia completă) se consideră realizată dacă se aplică
protecŃia prin "alimentare la tensiune foarte joasă de securitate" cu circuitul de protecŃie nelegat la pământ (TFJS)
sau cu circuitul de protecŃie legat la pământ (TFJP) şi dacă următoarele condiŃii sunt simultan îndeplinite:
- tensiunea nominală este mai mică decât limita superioară a domeniului I de tensiuni (50V c.a. sau 120 V c.c.);
- sursa de alimentare este conform normativului I.7 şi art. 4.1.9. şi art. 4.1.10.;
- circuitele TFJS sau TFJP îndeplinesc condiŃiile din normativul I.7 cu precizările de la art. 4.1.11...4.1.17.
4.1.9. Sursele de alimentare pentru TFJS şi TFJP pot fi:
- transformatoare de separare;
- surse de curent cu grad de siguranŃă echivalent cu gradul unui transformator de separare (de ex. motor şi
generator separate, grup motor - generator cu înfăşurări separate electric);
- surse electrochimice (acumulatoare) sau alte surse ce nu depind de circuite de alte tensiuni (grup motor termic -
generator);
4.1.10. PărŃile active ale circuitelor TFJS şi TFJP trebuie să fie separate electric de oricare alt circuit. Trebuie luate
măsuri pentru asigurarea unei separări cel puŃin echivalentă cu aceea dintre circuitele primare şi secundare ale
transformatorului de separare.
4.1.11. Toate conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie separate fizic de orice alt circuit, în condiŃiile
date în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
CondiŃie Simbol
Separare fizică de orice alt circuit electric
4.1.12. Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
Fişele circuitelor TFJS şi TFJP trebuie realizate astfel încât să nu poată fi introduse în prizele circuitelor de alte
tensiuni.
4.1.13. PărŃile active ale circuitelor TFJS nu trebuie să fie legate electric nici la pământ, nici la părŃile active şi nici la
conductoarele de protecŃie ale altor circuite electrice.
- la pământ;
- la conductoarele de protecŃie sau masele altor instalaŃii;
4.1.15. Dacă tensiunea nominală a circuitului este mai mare de 25 V c.a. sau 60V c.c., toate părŃile active trebuie
să fie protejate suplimentar împotriva atingerilor directe fie prin bariere sau învelişuri cu grad de protecŃie minim IP
2X, fie printr-o izolaŃie care să poată suporta tensiunea de încercare de 500 V timp de 1 minut.
Pentru tensiuni nominale sub aceste valori nu este necesară protecŃia împotriva atingerilor directe.
4.1.16. Atunci când circuitele de protecŃie sunt legate la pământ şi nu se impune TFJS, trebuie asigurată protecŃia
împotriva atingerilor directe prin:
- o izolaŃie care să suporte o tensiune alternativă de 500 V, valoare eficace, timp de 1 minut.
ProtecŃia împotriva atingerilor directe nu este necesară pentru materialele electrice aflate în interiorul zonei de
influenŃă a unei legături echipotenŃiale şi dacă tensiunea nominală nu este superioară tensiunii de 25V c.a. sau 60V
c.c.
4.1.17. ProtecŃia împotriva atingerilor directe se realizează cu măsuri prin care atingerea de către utilizatori a
conductoarelor şi elementelor conductoare destinate a fi în mod normal sub tensiune, să nu fie posibilă. Nici un
conductor şi nici o parte electrică activă, inclusiv conductoarele N, nu trebuie să fie accesibile omului.
4.1.18. Măsurile de protecŃie împotriva atingerilor directe pot fi complete, parŃiale şi suplimentare. Ele au în general
numai aplicare locală (nu se aplică întregii instalaŃii electrice), aşa cum se vede în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2.
Măsuri complete
- aparate de uz casnic;
- aparate mici.
- cofrete;
- tablouri
Măsuri parŃiale
- băi;
- duşuri;
- piscine.
Măsuri suplimentare
- instalaŃii de şantier.
4.1.19. ExcepŃii de la regula generală de protecŃie împotriva atingerilor directe se admit în condiŃiile date, în
următoarele cazuri:
a) În încăperile destinate echipamentelor electrice în care au acces numai persoane special instruite;
e) În încăperile şi zonele de lucru pentru celule de electroliză şi în cele pentru galvanoplastic dacă tensiunile de
lucru nu depăşesc 500V c.a. sau 750V c.c.;
f) În situaŃiile în care instalaŃiile electrice sunt realizate astfel încât persoanele nu pot fi simultan în contact, nici
direct, nici prin intermediul unor obiecte care în mod obişnuit le manevrează sau transportă, cu mase cu defecte
accidentale de izolaŃie, cu două părŃi conductoare (părŃi active, mase sau elemente conductoare) în care diferenŃa
de potenŃial poate fi mai mare de:
g) În situaŃiile de la punctul f) dacă nu pot fi respectate condiŃiile enumerate din motive justificate - necesităŃi
tehnice impuse de funcŃionarea materialelor sau instalaŃiilor electrice existente sau dispunerea încăperilor sau
zonelor de lucru, trebuie luate următoarele măsuri:
- pentru picioarele şi mâinile personalului de lucru se vor folosi materiale izolante corespunzătoare naturii şi
condiŃiilor de lucru;
h) La racordul părŃilor mobile ale materialelor electrice, cum sunt de exemplu cărucioarele podurilor rulante sau
chiar podurile rulante, dacă acesta se realizează cu ajutorul unor distribuŃii electrice flexibile sau prin linii de contact
fixe, protejate împotriva atingerilor directe.
Liniile de contact al podurilor rulante pentru care nu este posibil să fie îndeplinite condiŃiile enumerate datorită
radiaŃiilor calorice de la materialele sau produsele manevrate, se pot realiza cu conductoare neizolate dacă:
- tensiunea de serviciu a liniilor de contact nu depăşeşte 1000V c.a. sau 1500V c.c.;
- condiŃiile referitoare la inaccesibilitate sunt respectate pentru personalul însărcinat cu manevrarea podului, atât la
locul de lucru cât şi pe căile de acces spre locul de lucru.
4.1.20. ProtecŃia prin "izolare" se realizează prin acoperirea completă a părŃilor active cu o izolaŃie care să nu poată
fi scoasă decât prin distrugere. IzolaŃia trebuie să fie realizată dintr-un material izolant adaptat la tensiunea
instalaŃiei şi care să aibă caracteristici care îi garantează menŃinerea în stare corespunzătoare în condiŃii de
solicitare mecanică, termică şi electrică la care poate fi supus. Lacurile, vopselele şi produsele analoge nu
constituie un material izolant corespunzător asigurării protecŃiei.
- părŃile active trebuie să fie amplasate în interiorul unei carcase sau în spatele unui obstacol care să aibă gradul
de protecŃie cel puŃin IP 2X;
Materialele electrice care nu corespund acestor cerinŃe trebuie să fie protejate prin bariere sau carcase
suplimentare.
4.1.22. ProtecŃia prin "amplasare în afara zonei de accesibilitate" se aplică numai pentru a împiedica atingerea
nedorită a părŃilor active şi nu poate fi utilizată decât pentru:
- conductoarele neizolate ale distribuŃiilor aeriene care fac legătura între instalaŃiile electrice dintre două clădiri
aflate în aceeaşi incintă deservite exclusiv de personal special instruit, respectându-se distanŃele prevăzute în
normativul I.7;
- încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuŃia energiei electrice, încăperile pentru echipamente
electrice precum şi încăperile asimilate acestora (laboratoare şi platforme de încercare a materialelor electrice)
deservite exclusiv de personal special instruit, în condiŃiile normativului I.7.
Pe uşile acestor încăperi trebuie instalate indicatoare de avertizare care să semnalizeze existenŃa părŃilor active
neizolate sub tensiune şi interdicŃia accesului tuturor persoanelor neautorizate.
NOTĂ: În alte cazuri, această protecŃie se aplică ca protecŃie parŃială (băi, duşuri etc.)
4.1.23. În încăperea bateriilor de acumulatoare cu tensiunea de cel puŃin 120 V, cu părŃi active sub tensiune
neizolate, pardoseala din jurul bateriei trebuie acoperită cu material izolant, iar bateriile vor fi dispuse astfel încât
persoanele să nu poată atinge simultan părŃi sub tensiune aflate la o diferenŃă de potenŃial mai mare de 120 V.
4.1.24. ProtecŃia împotriva atingerilor indirecte se realizează cu măsuri prin care se asigură protecŃia utilizatorilor
împotriva pericolelor ce pot să apară în urma atingerii unor mase puse accidental sub tensiune ca urmare a unui
defect de izolaŃie.
- izolarea suplimentară;
- separarea electrică;
4.1.27. Măsura de protecŃie "prin întreruperea automată a alimentării" se aplică prin utilizarea unui dispozitiv de
protecŃie care trebuie să separe automat, într-un anumit timp, funcŃie de mărimea şi durata tensiunii de atingere,
alimentarea circuitului sau materialului protejat împotriva contactelor indirecte, în caz de defect.
Măsura de protecŃie "prin întreruperea automată a alimentării" necesită coordonarea între schemele de legare la
pământ şi caracteristicile conductoarelor de protecŃie şi dispozitivele de protecŃie.
- cabluri armate sau cu înveliş metalic, cu condiŃia ca armătura sau învelişul metalic să fie izolate la extremităŃi
astfel încât să se evite orice risc de contact între acesta şi o masă, un element conductor sau o parte activă din
punct de vedere electric.
Clasa II de protecŃie este eficientă numai dacă se respectă condiŃiile de alegere a gradului de protecŃie în funcŃie
de influenŃele externe. Atunci când această protecŃie nu este asigurată prin construcŃie (de ex. maşini unelte
portabile utilizat în mediu umed sau exterior), trebuie luată o măsură suplimentară de protecŃie, care constă de
regulă în utilizarea unui dispozitiv diferenŃial de înaltă sensibilitate (de cel mult 30 mA).
Izolarea suplimentară
4.1.29. ProtecŃia prin "izolare suplimentară" se foloseşte la materialele electrice care au numai o izolaŃie principală
şi se realizează în timpul execuŃiei instalaŃiei electrice care au numai o izolaŃie principală şi se realizează în timpul
execuŃiei instalaŃiei electrice (de exemplu folosind conductoare electrice izolate protejate în tuburi izolante.
Materialele electrice izolate suplimentar pot fi asimilate cu materialele de clasă II de protecŃie.
IzolaŃia suplimentară trebuie să fie capabilă să suporte solicitările electrice, mecanice sau termic care pot să apară
în funcŃionarea normală.
IzolaŃia suplimentară nu trebui să fie traversată cu elemente conductoare, iar masele interne ei nu trebuie legate la
un conductor de protecŃie.
În cazul în care izolaŃia suplimentară se realizează dintr-o carcasă metalică, vopseaua şi materialele similare nu
sunt considerate materiale electroizolante.
Separarea electrică
4.1.30. Măsura de protecŃie prin "separare electrică" se aplică Ńinându-se seama de condiŃiile normativului I.7 şi de
următoarele precizări:
U x L ≤ 100000
în care:
- în cazul alimentării mai multor aparate dintr-o singură sursă de separare, dacă nu pot fi respectate condiŃiile
generale din normativul I.7 şi circuitul secundar este prea lung, trebuie aplicate condiŃiile de protecŃie schemei IT;
- dacă masele circuitului de separare pot veni în contact cu masele altor circuite, pentru acest circuit se aplică
condiŃiile impuse pentru protecŃia prin "separare electrică", iar celorlalte circuite li se aplică măsuri de protecŃie
adaptate pentru aceste mase.
4.1.31. Pentru măsura de protecŃie prin "amplasare la distanŃă sau intercalare de obstacole", prevederile
normativului I.7 sunt îndeplinite dacă se respectă una din condiŃiile următoare:
- izolaŃia trebuie să aibă o rezistenŃă mecanică suficientă şi să poată suporta o tensiune de încercare de cel puŃin
2000 V, iar curentul de fugă trebuie să fie de cel mult 1 mA, în condiŃii normale de funcŃionare;
- pereŃii şi planşeele încăperilor izolante trebuie să aibă o rezistenŃă cel puŃin egală cu:
• 0,5 MΩ pentru tensiuni nominale ale instalaŃiei cel mult egale cu 500 V;
• 1 MΩ , pentru tensiuni nominale ale instalaŃiei mai mari de 500 V măsurate în toate punctele de măsură,
conform normativului I.7.
Dacă valorile nu sunt respectate în toate punctele de măsură, atunci aceeaşi pereŃi sau aceste pardoseli sunt
considerate conductoare electric din punct de vedere al protecŃiei la şoc electric.
Legături echipotenŃiale locale nelegate la pământ
4.1.32. Măsura de protecŃie prin "legături echipotenŃiale locale nelegate la pământ" se aplică în condiŃiile
normativului I.7 cu următoarele precizări:
- conductoarele de echipotenŃializare trebuie să lege toate masele şi toate elementele conductoare simultan
accesibile;
- legătura echipotenŃială nu trebuie să fie în legătură cu pământul nici direct nici prin intermediul maselor sau
elementelor conductoare;
- trebuie luate măsuri pentru asigurarea accesului persoanelor la amplasamentul considerat, fără ca ele să poată fi
supuse unei diferenŃe de potenŃial periculoase (de exemplu în cazul unei pardoseli conductoare racordată la
legăturile echipotenŃiale dar izolată faŃă de pământ).
Măsuri de protecŃie prin "întreruperea automată a alimentării"
4.1.33. Măsura de protecŃie prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie realizată astfel încât să împiedice ca,
la apariŃia unui defect de izolaŃie, utilizatorul să fie supus la o tensiune de atingere periculoasă, peste 50V c.a. sau
120V c.c., un interval de timp suficient pentru a provoca efecte patofiziologice periculoase.
Orice defect apărut într-un echipament electric şi care provoacă circulaŃia unui curent, trebuie întrerupt într-un
interval de timp care să asigure protecŃia persoanelor.
4.1.34. La aplicarea măsurii prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie asigurate două condiŃii:
a) Realizarea sau existenŃa unui circuit, denumit "buclă de defect" pentru a permite circulaŃia curentului de defect.
ConstrucŃia acestei bucle de defect depinde de schema de legare la pământ (TN, TT, IT).
Alegerea dispozitivului de întrerupere automată a alimentării va respecta condiŃia:
în care:
IREM, curentul de reglaj al declanşatoarelor electromagnetice (A);
Uf, tensiunea de fază (când neutrul este distribuit);
Sf, secŃiunea conductoarelor de fază (mm2);
ρ, rezistivitatea la temperatura normală de funcŃionare;
1 2 3
< 50 5 5
50 5 5
75 0,60 5
90 0,45 5
120 0,34 5
150 0,27 1
4.1.75. Curentul diferenŃial nominal (de funcŃionare) I∆n trebuie să aibă o valoare apropiată de valoarea curentului
diferenŃial rezidual I∆. Curentul diferenŃial rezidual I∆ depinde de valoarea rezistenŃei de dispersie la pământ a
maselor legate la pământ Rm, conform tabelului 4.4.
Tabelul 4.4.
Alegerea dispozitivelor diferenŃiale în funcŃie de valoarea rezistenŃei de dispersie la pământ a maselor
1000 50 25
650 76 38
Dispozitive
diferenŃiale de medie 500 100 50
sensibilitate
300 166 83
4.1.76. În cazul în care nu este posibil să se realizeze o rezistenŃă Rm mai mică de 500 Ω pentru UL = 50V c.a. şi
250 Ω pentru UL = 25V c.a., se recomandă să se utilizeze un dispozitiv diferenŃial de înaltă sensibilitate (I∆ = 6, 10,
30mA valori uzuale). Se pot utiliza şi dispozitive pentru care I∆ este 12 sau 16 mA.
4.1.77. La montaj, circuitul magnetic al dispozitivului diferenŃial trebuie să cuprindă toate conductoarele active ale
circuitului protejat, inclusiv neutrul. Conductorul de protecŃie PE al circuitului trebuie să rămână în exteriorul
circuitului magnetic (fig. 4.8).
4.1.78. Dacă instalaŃiile electrice alimentează echipamente care au curenŃi de fugă permanenŃi, incompatibili cu
utilizarea dispozitivelor diferenŃiale, atunci se foloseşte o altă măsură de protecŃie (de ex. separarea de protecŃie).
4.1.79. Aparatul general de comandă şi protecŃie al unei instalaŃii electrice alimentare din reŃeaua publică de joasă
tensiune, adică disjunctorul de branşament, poate să nu aibă şi funcŃie diferenŃială.
4.1.80. Disjunctorul de branşament cu funcŃie diferenŃială poate fi utilizat în cazul protecŃiei la atingeri indirecte
pentru valori ale rezistenŃei Rm conform tabelului 4.4. În cazul unui defect de izolaŃie, întreaga instalaŃie electrică
este scoasă de sub tensiune de către disjunctorul de branşament. Pentru a se evita această situaŃie trebuie
instalate dispozitive diferenŃiale la plecarea fiecărui circuit sau grupuri de circuite; conform schemelor de
selectivitate din fig. 4.9. şi fig. 4.10.
4.1.81. În cazul utilizării dispozitivelor diferenŃiale de protecŃie, selectivitatea poate fi realizată pe orizontală (fig.
4.10) sau pe verticală (în cascadă - fig. 4.11).
4.1.82 Selectivitatea orizontală poate asigura protecŃia unui singur circuit sau a unui grup de circuite şi în acest caz
trebuie să fie de medie sau înaltă sensibilitate.
4.1.83. Selectivitatea verticală (în cascadă) poate fi realizată fie în două trepte (fig. 4.11.a) fie în trei trepte (fig.
4.11.b).
4.1.84. Disjunctorul de branşament de tip S (selectiv) permite asigurarea selectivităŃii verticale în două sau trei
trepte prin utilizarea dispozitivelor diferenŃiale de 100 mA sau 30 mA amplasate în aval de acesta.
4.1.85. În instalaŃiile electrice mari, cu număr mare de nivele de distribuŃie, se pot combina cele două sisteme de
selectivitate (orizontală şi verticală). În acest caz, în tabloul general de distribuŃie se montează un disjunctor
general fără funcŃie diferenŃială (fig. 4.10).
4.1.86. În instalaŃia electrică protejată cu dispozitive diferenŃiale de înaltă sensibilitate, masele trebuie legate la
pământ.
4.1.87. Dispozitivele diferenŃiale de înaltă sensibilitate se utilizează pentru protecŃia:
a) circuitelor de priză:
- cu curenŃi nominali mai mici sau egali cu 32 A, indiferent de locul de amplasare;
- din încăperile de clasă AD4 (U3);
- din instalaŃiile electrice provizorii (de exemplu, în instalaŃii de şantier) indiferent de curentul nominal;
- din săli de baie, duşuri şi piscine (numai în volumul 3);
- pentru încălzirea electrică prin pardoseală sau plafon;
b) instalaŃiilor electrice utilizate în condiŃii grele.
4.2. ProtecŃia circuitelor electrice
ProtecŃia împotriva supracurenŃilor
4.2.1. Conductoarele electrice trebuie protejate împotriva supracurenŃilor prin unul sau mai multe dispozitive de
protecŃie automată.
Această protecŃie poate fi:
- împotriva curenŃilor de suprasarcină şi/sau
- împotriva curenŃilor de scurtcircuit.
ProtecŃia la suprasarcină
4.2.3. Dispozitivele de protecŃie la suprasarcină, pentru a asigura protecŃia unei distribuŃii, trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii generale (vezi fig. 4.12):
IC ≤ IN ≤ Iadm
I2 ≤ 1,45Iadm
în care:
IC, curentul de calcul al distribuŃiei;
IN, curentul nominal al dispozitivului de protecŃie;
Iadm, curentul admisibil în conductorul distribuŃiei;
I2, curentul convenŃional (curent care asigură efectiv declanşarea dispozitivului de protecŃie stabilit în norme sau în
documentaŃia de referinŃă a produsului).
Caracteristicile de referinŃă ale distribuŃiei electrice (circuit, coloană)
4.2.4. În cazul în care protecŃia la suprasarcină este asigurată cu siguranŃe fuzibile, atunci acestea trebuie să
respecte următoarele două condiŃii:
vIF ≥ IC
I2 ≤ 1,45Iadm sau
unde:
în care:
K2, este raportul dintre curentul I2, asigurând efectiv funcŃionarea dispozitivului de protecŃie şi curentul său nominal
IN (în acest caz, IF).
Valoarea raportului K2 variază în funcŃie de natura dispozitivului de protecŃie, conform tabelului 4.5.
Tabelul 4.5.
NOTA:
1. Pentru siguranŃe fuzibile la care K2 este cuprins între 1,6 şi 1,9 rezultă:
- condiŃia I2 ≤ 1,45Iadm este mai severă decât IF ≤ Iadm
IC ≤ IN ≤ Iadm
ProtecŃia la scurtcircuit
4.2.5. Dispozitivele de protecŃie la scurtcircuit trebuie să îndeplinească condiŃiile normativului I.7 privind capacitatea
de rupere şi timpul de rupere.
4.2.6. Pentru scurtcircuite a căror durată este de maxim 5 secunde, timpul în care conductorul atinge temperatura
limită admisă la scurtcircuit se determină cu relaŃia:
în care:
t, timpul (s);
2
S, secŃiunea conductorului (mm )
Tabelul 4.6.
4.2.7. Pentru conductoare neizolate, temperaturile limită admise la scurtcircuit trebuie alese Ńinându-se seama de
caracteristicile mecanice ale conductoarelor şi de natura materialelor izolante învecinate.
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcŃie de caracteristicile mecanice ale
conductoarelor sau cablurilor (de exemplu şi de natura materialelor izolante învecinate).
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcŃie de caracteristicile mecanice ale
conductoarelor sau cablurilor (de exemplu pentru cabluri autoportante).
4.2.9. În tabelul 4.7. se dau, pentru exemplificare, caracteristicile dispozitivelor de protecŃie pentru circuitele
electrice din domeniul casnic.
Tabelul 4.7.
Circuite specializate:
- boiler 2,5 20 25
- maşini de spălat
2,5 20 25
vase
- maşini de gătit 6 32 40
4.2.10. Supratensiunile la care pot fi supuse instalaŃiile electrice pot fi generate de:
- descărcări atmosferice;
- fenomene de rezonanŃă;
- tip C, pentru clădiri cu branşament subteran sau aerian prevăzute sau nu cu IPT;
4.2.12. ProtecŃia instalaŃiilor electrice la supratensiuni de origine atmosferică se face cu dispozitive de protecŃie la
supratensiuni de tip B pentru tensiuni cuprinse între 0,4...4kV (0,5...2,5kV) pentru un curent maxim de descărcare
de 30...140 (5) kA pentru timp de descărcare 8/20µs.
Aceste dispozitive se montează în tabloul electric general, după siguranŃe şi înaintea aparatelor de măsură şi
înregistrare şi au în componenŃă eclatoare, separatoare termice şi varistoare cu oxid metalic.
Echiparea instalaŃiei electrice cu astfel de aparate este necesară numai în cazul în care construcŃia este prevăzută
cu instalaŃie de protecŃie împotriva trăsnetelor sau este alimentată prin racord aerian la reŃeaua de joasă tensiune.
4.2.13. ProtecŃia instalaŃiei electrice la supratensiuni accidentale generate de comutaŃie pe sarcini inductive sau
capacitive (acŃionări ale echipamentelor electrice) se face cu aparate de protecŃie la supratensiuni de comutaŃie de
tip C pentru reŃele de 75 – 500V în reŃeaua de alimentare de joasa tensiune.
Echiparea cu aparate de acest tip este necesară atât în cazul construcŃiilor echipate cu instalaŃie de protecŃie
împotriva trăsnetelor, cât şi în cazul celor neechipate, indiferent de modul de racordare (aerian sau subteran) la
reŃeaua de joasă tensiune.
Aceste aparate pot conŃine protecŃie dinamică, protecŃie termică, varistor cu oxid metalic şi eclator cu descărcare în
gaz şi se montează în tabloul principal sau secundar.
4.2.14. Aparatele de protecŃie la supratensiuni de tip B şi C care nu sunt prevăzute cu cartuşe interşanjabile,
trebuie separate în tabloul electric printr-un separator legat în paralel, care să permită înlocuirea aparatului defect
şi realimentarea instalaŃiei generale.
4.2.15. ProtecŃia individuală a receptoarelor (protecŃie finală) la supratensiuni induse şi remanente se face cu
aparate de protecŃie la supratensiuni de tip D pentru reŃele de 230 V. Pentru aparate de laborator, echipamente
electrice şi tehnică de calcul, aparatele de protecŃie sunt echipate cu control termic de funcŃionare pentru
echilibrarea de potenŃial între cablurile de antenă şi alimentare electrică şi cu filtre antiparazite de bandă largă.
4.2.16. Toate aparatele de protecŃie la supratensiuni asigură o protecŃie eficientă numai dacă rezistenŃa de
dispersie a prizei de pământ a instalaŃiei electrice este corespunzătoare (R ≤ 1 Ω pentru priza comună cu priza
IPT, R ≤ 5 Ω pentru priza de pământ separată naturală sau R = 1 Ω pentru priza de pământ artificială).
4.2.17. ProtecŃia împotriva tensiunilor minime se aplică în special instalaŃiilor electrice care sunt dotate cu motoare
concepute să pornească automat după oprirea provocată de o tensiune scăzută sub o anumită valoare.
4.2.18. Dispozitivele de protecŃie la tensiuni scăzute sunt necesare în instalaŃiile electrice ale clădirilor prevăzute cu
echipamente de siguranŃă sau cu alimentare de rezervă. Aceste dispozitive trebuie să asigure punerea în funcŃiune
a surselor de siguranŃă sau de înlocuire şi alimentarea echipamentelor corespunzătoare atunci când tensiunea
este inferioară limitei de funcŃionare normală a aparatelor.
[top]
5. MATERIALE ELECTRICE
5.2. Materialele electrice noi trebuie să fie agrementate tehnic conform legii şi să aibă certificarea de conformitate a
calităŃii. Aceste materiale, aparate şi receptoare trebuie să fie însoŃite de certificate de calitate.
5.3. Pentru a asigura securitatea persoanelor şi a bunurilor materialelor electrice trebuie să-şi păstreze în timp
calităŃile şi caracteristicile tehnice sub acŃiunea influenŃelor externe din încăperile sau amplasamentele în care ele
au fost instalate.
5.4. Gradele de protecŃie impuse pentru materialele electrice pot fi asigurate prin:
- carcasa proprie;
În anexele 2, 3 şi 4 sunt definite gradele de protecŃie Ip la corpuri străine, apă şi protecŃia la şoc mecanic.
5.5. În funcŃie de clasele de protecŃie la şocuri electrice, materialele electrice se clasifică conform tabelului 5.1.
Tabelul 5.1.
DistribuŃii
5.6. Modurile în care pot fi pozate conductoarele şi cablurile electrice sunt prezentate în tabelul 5.2.
Tabelul 5.2.
*) Cu condiŃia ca profilele să aibă pereŃi plini şi să fie prevăzute cu un capac ce poate fi demontat numai cu ajutorul
unei scule.
**) Numai pe porŃiuni scurte pentru un racord la utilaje, treceri prin pereŃi, planşee etc.
5.7. Conductele electrice trebuie protejate mecanic pe toată lungimea lor, fără discontinuităŃi.
5.8. Atunci când tuburile de protecŃie sunt montate înglobat în elementele de construcŃie, accesoriile de îmbinare
ale acestora trebuie să asigure etanşeitate în timpul prizei cimentului.
5.9. Stabilirea traseului tuburilor de protecŃie trebuie să se facă astfel încât să nu fie posibilă acumularea apei de
condensaŃie în nici un punct al acestuia.
5.10. Tuburile de protecŃie trebuie pozate astfel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei.
5.11. Tragerea conductelor electrice în tuburile de protecŃie, în plinte sau în profile se face numai după montarea
lor şi a accesoriilor acestora.
5.12. Pentru a îndeplini condiŃiile de instalare a conductelor electrice şi pentru a îndeplini condiŃia de limitare a
temperaturii de funcŃionare normală, secŃiunea totală a acestora (conducte izolate) trebuie să fie cel mult egală cu
1/3 din secŃiunea interioară a tubului de protecŃie sau a profilelor. În cazul tragerii unui singur cablu în tub, raportul
dintre diametrul interior al tubului şi diametrul exterior al cablului trebuie să fie de cel puŃin 1,5.
5.13. Atunci când se utilizează tuburi de protecŃie metalice, acestea trebuie legate la pământ. Tuburile metalice nu
trebuie utilizate drept conductoare de legare la pământ sau drept conductoare de protecŃie.
Atunci când se utilizează tuburi de protecŃie metalice din materiale feromagnetice, toate conductoarele aceluiaşi
circuit electric, inclusiv conductorul de protecŃie trebuie instalate în acelaşi tub. Face excepŃie conductorul PE fără
izolaŃie care trebuie instalat separat.
5.14. Tuburile de protecŃie pozate în canale tehnice şi îmbinările lor trebuie să fie etanşe. Tuburile de protecŃie
metalice trebuie montate astfel încât să se asigure evacuarea apei de condensaŃie.
5.15. Pozarea tuburilor de protecŃie ale instalaŃiei electrice în şliŃuri practicate în planşee este interzisă. Tuburile de
protecŃie pot fi înglobate în planşee la turnarea acestora sau pot fi montate peste placă şi înglobate în şapa de
egalizare.
5.16. Capacele dozelor derivate trebuie să rămână accesibile şi demontabile după încastrarea în elementul de
construcŃie.
5.17. Golurile pentru traseele electrice din construcŃie trebuie să permită trecerea liberă a tuburilor de protecŃie.
5.18. Tuburile de protecŃie care se montează în golurile construcŃiei trebuie să fie etanşe în situaŃiile în care este
cazul.
5.19. Atunci când plafoanele false sunt formate din panouri demontabile, distribuŃiile electrice trebuie să fie fixate
independent de aceste panouri (vezi fig. 5.1).
5.20. Plintele sau profilele trebuie alese şi pozate astfel încât să nu dăuneze conductoarelor electrice. Ele trebuie
suporte, fără a crea pericole, influenŃele externe la care sunt supuse.
5.21. În plinte sau profile cu capac demontabil cu ajutorul unei scule, sunt admise conexiuni realizate conform
paragrafului "Conexiuni" din prezentul ghid.
5.22. Plintele sau profilele ale căror capace sunt demontabile fără ajutorul unei scule sau au pereŃi perforaŃi, pot fi
utilizate numai în încăperi pentru echipamente electrice.
5.23. De preferinŃă, în plinte sau profile, conductoarele electrice se pozează într-un singur strat.
5.24. Un tub sau un compartiment al unei plinte, poate să conŃină conductoare izolate aparŃinând unor circuite
diferite alimentate la aceeaşi tensiune nominală.
Dacă conductoarele izolate care trec prin acelaşi tub sau compartiment al unei plinte aparŃinând unor circuite
diferite, alimentează acelaşi aparat sau echipament, atunci fiecare circuit trebuie protejat separat împotriva
supracurenŃilor.
5.25. Nu se admite utilizarea aceluiaşi conductor neutru (N) pentru mai multe circuite individuale.
5.26. În cazul distribuŃiilor prefabricate de tip industrial, producătorul trebuie să precizeze următoarele valori pentru
calculul impedanŃelor buclelor de defect necesare verificării condiŃiilor de protecŃie împotriva atingerilor indirecte:
- Rr - rezistenŃa fiecărui conductor activ atunci când echilibrul termic este atins;
- X - impedanŃa medie pe metru de lungime a conductoarelor active, în regim trifazat echilibrat, pentru curentul şi
frecvenŃa nominală;
- Zb - impedanŃa pe metru de lungime a buclei de defect având configuraŃia cea mai defavorabilă;
5.27. DistribuŃiile prefabricate trebuie să aibă gradul de protecŃie corespunzător încăperii sau amplasamentului în
care se instalează, conform normativului I.7.
5.28. Nu este permisă utilizarea distribuŃiilor prefabricate în băi sau în încăperi cu duşuri.
5.29. Amplasarea elementelor şi accesoriilor (elemente de îmbinare, de schimbare a direcŃiei, de ramificaŃie etc.)
precum şi fixarea lor, trebuie să se facă conform indicaŃiilor date de producător.
5.30. Aparatele şi accesoriile integrate în distribuŃiile prefabricate destinate să alimenteze conductoare externe (de
exemplu prize, blocuri de joncŃiuni) trebuie să fie corespunzătoare normelor produs).
5.31. InstalaŃiile electrice în distribuŃii prefabricate trebuie să aibă curentul nominal şi căderea de tensiune
corespunzătoare cel puŃin puterii transportate în funcŃionare normală.
DistribuŃii în cabluri
- fixate pe elemente de construcŃie cu ajutorul colierelor de prindere sau alte mijloace de fixare;
5.33. Pot fi utilizate cabluri flexibile, dar numai pe distanŃe scurte, pentru alimentarea receptoarelor fixe care nu
necesită racordare prin priză şi pentru cazurile în care trebuie evitată o conexiune suplimentară.
5.34. Cablurile pot fi pozate în golurile construcŃiei dacă se respectă următoarele două condiŃii simultan:
- secŃiunea mănunchiului de cabluri este de cel mult egală cu 1/8 din secŃiunea golului.
La trecerea cablurilor prin pereŃi şi planşee antifoc sau rezistente la foc se vor lua măsuri corespunzătoare de
etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativului P118 şi ale
normativului PE 107.
Nu se admite montarea cablurilor care alimentează receptoare vitale direct pe elementele combustibile (clasele C3-
CA2c şi C4-CA2d).
5.35. De regulă, un cablu sau o distribuŃie prefabricată conŃine numai conductoarele aceluiaşi circuit. ExcepŃie fac
circuitele destinate pentru un ansamblu de instalaŃii de comandă - control şi telemecanică.
Conexiuni
5.36. Conexiunile trebuie efectuate astfel încât să fie sigure şi durabile şi să permită verificarea contactelor.
- accesibile pentru a se putea verifica eventuala creştere anormală a temperaturii (cu excepŃia conexiunilor
cablurilor subterane);
5.39. Conexiunile trebuie să permită eventuala înlocuire a conductorului sau modificarea conexiunilor în cazul
schimbărilor schemei.
5.40. Conexiunile trebuie realizate astfel încât să nu fie posibilă desfacerea legăturilor în timpul funcŃionării datorită
încălzirii, variaŃiilor de sarcină sau vibraŃiilor.
5.41. Conexiunile nu trebuie să fie supuse la nici un efort de tracŃiune, cu excepŃia acelora care sunt executate
Ńinându-se seama de acest efort.
5.43. Nu se admit conexiuni în tuburile de protecŃie şi în accesoriile acestora (coturi, ramificaŃii, curbe).
5.44. Se admite ca legătura armăturii construcŃiei la pământ să nu fie accesibilă cu condiŃia ca aceasta să fie
realizată printr-un procedeu sigur şi durabil.
5.45. Nu se admit conexiuni în plafoane false nedemontabile, decât dacă ele sunt fixate pe un aparat sau receptor
electric. Ele trebuie să rămână accesibile pentru o eventuală demontare (de exemplu a unui corp de iluminat
pentru a-l curăŃa).
5.46. Dozele şi cutiile de derivaŃie trebuie să asigure un spaŃiu suficient conductoarelor şi bornelor de conexiuni şi
accesul fără riscuri la acestea.
5.47. Bornele de conexiuni ale circuitelor de siguranŃă nu trebuie să fie amplasate în aceeaşi doză cu acelea ale
altor circuite.
5.48. Aparatele şi receptoarele electrice trebuie să aibă gradul de protecŃie corespunzător influenŃelor externe ale
mediului în care urmează să funcŃioneze, conform normativului I.7.
5.49. Majoritatea aparatelor şi echipamentelor electrice sunt concepute să funcŃioneze normal la o temperatură
ambiantă cuprinsă în intervalul +5° C...+140° C.
Aparate de separare
5.51. Toate circuitele trebuie să poată fi separate de orice sursă de energie prin scoaterea de sub tensiune a
conductoarelor active (inclusiv conductorul neutru) în scopul executării lucrărilor de întreŃinere sau reparaŃie.
5.52. Pentru tensiuni mai mari de 500 V separarea se realizează cu un aparat prevăzut cu un dispozitiv de blocare
pe poziŃia deschis.
5.53. Separatoarele nu au putere de rupere fiind caracterizate prin tensiune nominală, curent nominal (curentul
care le străbate permanent) şi număr de poli. Ele realizează separarea vizibilă a circuitelor în gol.
5.54. Pentru circuitele monofazate, realizarea separării se poate face cu dispozitive de separare dacă acestea sunt
bipolare.
5.55. În circuitele trifazate fără neutru, separarea se realizează cu un disjunctor tripolar sau un întreruptor tripolar
care asigură întreruperea simultană a conductoarelor active.
În circuitele trifazate cu conductor neutru, separarea se face cu disjunctor tetrapolar sau cu disjunctor tetrapolar
care asigură întreruperea simultană a conductoarelor active şi conductorului neutru.
În schema TN-C conductorul PEN nu trebuie să fie întrerupt. În acest caz aparatele de separare sunt tripolare.
5.56. În cazul în care în circuitele trifazate se utilizează dispozitive de separare unipolare pentru fiecare conductor
de fază, atunci acestea trebuie grupate şi etichetate distinct pentru identificarea corectă faŃă de alte dispozitive
similare.
5.57. Întreruptoarele şi comutatoarele sunt aparate de comandă şi sunt caracterizate prin curentul nominal, prin
curenŃii pe care îi post stabili (putere de închidere) şi întrerupe, tensiunea nominală şi numărul de poli. Acestea pot
fi:
5.58. Întreruptoarele circuitelor de lumină trebuie să aibă cel puŃin curentul nominal al acestora, dar nu mai mic de
10 A pentru circuitele cu lămpi fluorescente, conform normativului I.7.
- aparente;
5.60. Toate prizele de 10/16 A trebuie să fie cu contact de protecŃie şi, dacă este posibil, să fie prevăzute cu
obturatoare.
Se recomandă ca circuitele care alimentează aceste prize să fie protejate cu dispozitive de protecŃie diferenŃiale de
înaltă sensibilitate (I∆n ≤ 30 mA).
5.61. Alegerea întreruptorului manual se face respectându-se relaŃia de mai jos care Ńine seama de faptul că la
aceste aparate curentul de rupere Ir este mai mic decât curentul lui nominal (vezi tabelul 5.2.).
Ir ≥ Ic
în care:
Tabelul 5.2.
25 19 6 16 12,5 - -
63 45 15 48 30 24 18
100 80 25 80 50 40 30
INC ≥ IC [A]
în care: INC, curentul nominal al contactorului care este mult mai mic decât curentul de rupere Ir (Ir = (8...10)INC) [A].
Pentru motoarele mici, dacă condiŃiile de pornire o permit, se pot prevedea contactoare asociate cu relee termice.
Contactoarele se utilizează numai în asociaŃie cu siguranŃe astfel încât condiŃia de stabilitatea termică şi dinamică
să corespundă locului de instalare.
5.63. Se recomandă ca aparatele de protecŃie împotriva supracurenŃilor cât şi cele pentru protecŃia împotriva
atingerilor indirecte să fie grupate în tablourile electrice.
5.64. Caracteristicile dispozitivelor de protecŃie sunt alese astfel încât, în caz de defect, să nu fie eliminat decât
circuitul afectat de acest defect.
5.65. Selectivitatea dispozitivelor de protecŃie presupune compararea caracteristicilor de funcŃionare ale acestora.
Pentru fuzibile, selectivitatea este asigurată atunci când curentul nominal al fuzibilului din amonte este cel puŃin
egal cu 2 ori curentul nominal al fuzibilului din aval.
5.66. Selectivitatea între două dispozitive de protecŃie diferenŃiale se asigură atunci când curentul diferenŃial
nominal al dispozitivului din amonte este mai mare de cel puŃin 2 ori decât curentul diferenŃial nominal al
dispozitivului din aval şi/sau atunci când dispozitivul din amonte are o întârziere constantă superioară timpului de
funcŃionare al dispozitivului din aval.
5.67. SiguranŃele fuzibile, în funcŃie de caracteristicile lor de funcŃionare, pot fi utilizate pentru:
- protecŃia la scurtcircuit a conductoarelor de forŃă (protecŃia la suprasarcină putând fi asigurată prin relee termice)
şi a coloanelor tablourilor electrice;
- deconectarea circuitelor şi coloanelor electrice atunci când acestea nu sunt prevăzute cu aparate de comutare.
Pot fi echipate şi cu echipamente diferenŃiale (cu ∆I = 100 – 300 – 500mA sau 1 A).
5.69. Întreruptorul general de pe tablourile generale, în caz de urgenŃă trebuie să poată scoate de sub tensiune,
printr-o singură manevră, toate conductoarele active. Acest aparat trebuie să aibă dispozitivul de acŃionare
amplasat în exteriorul tabloului electric.
IND ≥ Ic
Disjunctoarele sunt prevăzute cu echipamente pentru protecŃia la suprasarcină, pentru protecŃia la scurtcircuit, cu
reglaj fin sau în trepte şi opŃional şi cu echipament diferenŃial.
• pentru selectivitate pe orizontală (vezi cap. 4) nu sunt impuse condiŃii, echipamentele diferenŃiale
funcŃionând în paralel;
• pentru selectivitatea pe verticală se impune ca valoarea curentului nominal al echipamentului diferenŃial din
amonte să fie cel puŃin dublu faŃă de valoarea cea mai mare a echipamentului din aval.
vIreglare ≈ Ic [A]
Pentru protecŃia la scurtcircuit a releelor termice în cazul asocierii cu siguranŃe trebuie asigurată o coordonare a
caracteristicilor lor cu acelea ale siguranŃelor fuzibile (vezi tabelul 5.3.)
Tabelul 5.3.
Curentul
de
serviciu 0,19 0,29 0,4 0,55 0,75 1 1,3 1,8 2,4 3,3 4,5 6 8 11 15
al RT
[A]
Curentii
maximi ai
fuzibilului 0,5 0,8 2 2 2 4 4 6 6 10 10 16 20 25 35
sigurantei
[A]
Curentul
de
serviciu 20 25 32 40 63 80 100 125 160 200 250 315 400 500 630
al RT
[A]
Curentii
maximi ai
fuzibilului 50 63 80 100 125 160 200 250 250 315 315 500 630 *** ***
sigurantei
[A]
5.72. Alegerea şi reglarea releelor electromagnetice din construcŃia disjunctoarelor se face respectându-se
următoarele relaŃii:
5.73. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv specializat în detectarea lipsei unei faze pentru protecŃia motoarelor
trifazate. Acest dispozitiv asigură scoaterea de sub tensiune a motorului în cazul întreruperii unei faze.
Aparate de măsură
5.74. Voltmetrele se prevăd în scopul măsurării tensiunilor de fază şi de linie. Ele se conectează la intrarea în
tabloul electric prin intermediul unui comutator voltmetric (cheie voltmetrică) care permite utilizarea unui singur
voltmetru pentru măsurări.
UV = 1,1UN [V]
în care:
5.75. Ampermetrele se prevăd pentru măsurarea curentului pe circuitele de alimentare. La tablourile de lumină se
instalează de obicei pe fiecare fază câte un ampermetru pentru a se putea face echilibrarea în timp a încărcării
fazelor.
IA ≈ 1,3IC [A]
în care:
IA, valoarea maximă a curentului pe care o poate măsura ampermetrul; dacă se foloseşte un reductor de curent, se
pot utiliza ampermetre de 5A (sau mai rar de 1A) instalate pe secundarul transformatorului de curent, curentul de
măsurat trecând prin primarul acestuia;
5.76. Wattmetrele se instalează conform instrucŃiunilor producătorilor, ele putând avea rezistenŃe adiŃionale pentru
extinderea domeniului de măsură a tensiunii şi şunturi sau transformatoare de curent, pentru extinderea domeniului
de măsură a curentului.
în care:
PNW, puterea maximă care se poate măsura cu wattmetrul (kW);
5.77. Contoarele de energie activă sau reactivă se aleg în funcŃie de condiŃiile de măsurare, putând fi conectate
direct sau prin transformatoare de curent şi de tensiune.
Dacă există tarife diferenŃiale la energia electrică, se instalează contoare cu dublu tarif, echipate cu ceas de
comutare.
[top]
6. VERIFICĂRI
6.1. Toate instalaŃiile electrice trebuie verificate pentru a se asigura o bună funcŃionare şi pentru a preveni apariŃia
unor accidente sau incendii.
Verificările se fac:
- după modificări, reparaŃii capitale, modernizări, extinderi ale instalaŃiilor, în conformitate cu reglementările de
exploatare şi instrucŃiunile întocmite de proiectant şi de producătorii de echipamente, aparate, receptoare şi
materiale electrice;
Verificarea periodică se efectuează de către personal calificat care posedă cunoştinŃe aprofundate de protecŃia
muncii şi în domeniul prevenirii riscurilor de şoc electric.
6.2. Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor se face numai în baza unui "certificat de conformitate" cu
normele în vigoare a instalaŃiei electrice executate, privind siguranŃa în exploatare şi protecŃia utilizatorilor.
Acest "certificat de conformitate" se eliberează executantului după realizarea de către acesta a instalaŃiei electrice,
de către o societate al cărei obiect de activitate este verificarea instalaŃiilor electrice.
Este obligatoriu ca beneficiarul (consumatorul) să ceară executantului lucrărilor de instalaŃii electrice o copie a
"certificatului de conformitate" cu reglementările tehnice în vigoare, pentru instalaŃia electrică executată, certificat în
baza căruia i s-a făcut punerea sub tensiune a acesteia.
6.3. Verificările instalaŃiilor electrice se fac prin examinare vizuală şi măsurători (încercări).
6.5. La verificarea prin examinare a materialelor electrice, care în funcŃionare normală se află permanent sub
tensiune, se urmăreşte să se stabilească dacă acestea îndeplinesc următoarele condiŃii:
- sunt alese şi montate corect, conform prevederilor din normativul I.7, din prezentul ghid, instrucŃiunilor
producătorului şi cu alte norme specifice;
- nu prezintă nici un defect vizibil care ar putea afecta buna funcŃionare şi securitatea bunurilor şi a persoanelor.
- măsurile de protecŃie împotriva incendiului (prezenŃa barierelor antifoc sau rezistente la foc şi a altor elemente
pentru împiedicarea propagării flăcării, fumului şi gazelor şi protecŃia împotriva efectelor termice);
Încercări-măsurători
6.7. Încercările la care sunt supuse instalaŃiile electrice se efectuează în următoarea ordine:
- separarea circuitelor;
- rezistenŃa de izolaŃie a pardoselilor;
Pentru circuitele cu intensitatea nominală mai mică sau egală cu 30 A, se recomandă ca încercarea să fie
efectuată cu o sursă de tensiune de 4...24 V la mers în gol, de curent continuu sau alternativ şi cu un curent de cel
puŃin 0,1 A.
Curentul utilizat pentru încercarea continuităŃii trebuie să fie corespunzător clasei de influenŃă externă a încăperii
respective.
Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă dispozitivul utilizat pentru aceasta dă o indicaŃie corectă şi stabilă.
Măsurătorile se efectuează cu instalaŃia scoasă de sub tensiune şi cu aparatele aferente acesteia, deconectate.
RezistenŃa de izolaŃie măsurată între fiecare conductor activ şi pământ (conductoarele de fază şi conductorul
neutru pot fi legate împreună), consumatorii fiind deconectaŃi, trebuie să fie cel puŃin egală cu valoarea
corespunzătoare din tabelul 6.1.
Măsurătorile se efectuează în curent continuu. Aparatul utilizat trebuie să fie capabil să furnizeze tensiunea de
încercare menŃionată în tabelul 6.1. cu un curent de 1 m A.
Tabelul 6.1.
- RezistenŃa de izolaŃie măsurată după înglobarea acestora în beton trebuie să fie egală cu 1000Ω /volt tensiune
nominală şi element de încălzire, dar nu mai puŃin de 250000Ω ;
- În funcŃie de valoarea tensiunii nominale a elementelor încălzitoare, rezistenŃa de izolaŃie trebuie să fie cel puŃin
egală cu:
În cazul cablurilor de încălzire cu izolaŃie minerală, dacă valoarea prescrisă nu este atinsă la verificarea iniŃială,
trebuie supravegheată evoluŃia rezistenŃei de izolaŃie. Aceasta trebuie să ajungă la valoarea necesară într-un
interval de timp acceptabil.
6.10. Verificarea separării circuitelor
Separarea părŃilor active de cele ale altor circuite şi de pământ (cu excepŃia TFJP) trebuie verificată prin măsurarea
rezistenŃei de izolaŃie. Valorile măsurate trebuie să fie cele din tabelul 6.1.
6.11. Verificarea rezistenŃei de izolaŃie a pardoselilor
Pentru această verificarea se utilizează un ohmmetru cu magnetou sau un aparat pentru măsurarea izolaŃiei cu
baterii încorporate care dă o tensiune la mers în gol de 500 V c.c. (sau de 1000 V c.c. dacă tensiunea nominală a
instalaŃiei este mai mare de 500 V).
RezistenŃa se măsoară între electrodul de măsură aplicat la suprafaŃa pardoselii şi un conductor de protecŃie al
instalaŃiei.
6.12. Verificarea întreruperii automate a alimentării
6.12.1. Verificarea eficacităŃii măsurii de protecŃie împotriva atingerilor indirecte se face Ńinând seama de schema
de legare la pământ.
În schema TN încercarea constă în verificarea valorii curentului minim de defect între fază şi conductorul de
protecŃie. Această valoare trebuie să fie cel puŃin egală cu valoarea curentului care asigură funcŃionarea
dispozitivului de protecŃie în intervalul de timp corespunzător.
Verificarea conformităŃii instalaŃiei cu nota de calcul a proiectantului se face numai prin examinare în ceea ce
priveşte:
- secŃiunile şi lungimile circuitelor;
- tensiunea nominală (pentru fuzibile) şi reglajul dispozitivelor de întrerupere automată (pentru disjunctoare).
6.12.2. Pentru verificarea funcŃionării dispozitivelor diferenŃiale se pot folosi următoarele trei metode de încercare:
a) O rezistenŃă variabilă Rp este montată între un conductor activ şi în aval de masele legate la conductorul de
protecŃie (fig. 6.1). Curentul este măsurat reducând valoarea rezistenŃei variabile Rp. Curentul I∆ pentru care
funcŃionează dispozitivul nu trebuie să fie superior curentului diferenŃial rezidual nominal I∆n.
Metoda se poate aplica pentru schemele TN-S, TT, IT.
b) În cea de-a doua metodă de verificare (fig. 6.2) rezistenŃa variabilă este montată între un conductor activ (în
amonte) şi un alt conductor activ (în aval).
Curentul I∆ pentru care dispozitivul funcŃionează nu trebuie să fie mai mare decât I∆n.
Metoda se poate aplica pentru schemele TN, TT, IT.
c) Cea de a treia metodă utilizează un electrod auxiliar (fig. 6.3). Valoarea curentului este mărită prin reducerea
valorii rezistenŃei variabile Rp. Se măsoară tensiunea între mase şi un electrod auxiliar.
Se măsoară curentul I∆ care nu trebuie să fie mai mare decât I∆n, după care se verifică următoarea relaŃie:
Indicele de majorare a
1 1,25 1,76 2,5
secŃiunii conductoarelor
7.1.2. O indicaŃie asupra energiei reactive, respectiv a puterii reactive pe care o consumă instalaŃia electrică se
obŃine determinând tgϕ cu relaŃia:
în care:
puterea activă P[W] este, în:
- monofazat P = UfIcosϕ
- trifazat:
puterea reactivă Q[VAR] este, în:
- monofazat: Q = UfIsinϕ
- trifazat:
puterea aparentă S[VA] este, în:
- monofazat: S = UfI
- trifazat:
unde:
I, curentul de fază (A):
Uf, tensiunea de fază (V);
U, tensiunea de linie (V);
(conform diagramei puterilor), puterea aparentă (VA);
, factorul de putere.
Cu cât valoarea tgϕ este mai mică, cu atât ponderea energiei, respectiv puterii reactive este mai mică şi deci
instalaŃia electrică funcŃionează optim.
În tabelul 3.1. se dau valorile cosϕ şi tgϕ pentru cele mai uzuale receptoare electrice.
7.1.3. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale naturală sau pe cale artificială.
7.1.4. Compensarea puterii reactive se face pe cale naturală, prin măsuri privind montarea şi funcŃionarea
receptoarelor.
Măsurile de compensare pe cale naturală sunt:
- înlocuirea motoarelor asincrone, puŃin încărcate, cu motoare asincrone cu putere mai mică;
- evitarea mersului în gol al motoarelor;
- desfiinŃarea, pe cât posibil, a transmisiilor;
- îmbunătăŃirea calităŃii reparaŃiilor motoarelor;
- înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone;
- înlocuirea transformatoarelor puŃin încărcate şi deconectarea transformatoarelor în timpul mersului în gol utilizând
limitatoare de mers în gol.
7.1.5. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale artificială, prin montarea de instalaŃii sau echipamente
care să compenseze energia reactivă necesară funcŃionării consumatorilor industriali, cum ar fi:
- Compensatorul sincron care este un motor sincron, care se utilizează exclusiv pentru îmbunătăŃirea factorului de
putere, fără sarcină la arbore. El poate fi uşor reglat (prin variaŃia excitaŃiei) la necesităŃile de moment ale
instalaŃiilor privind compensarea puterii reactive a acestora.
- Condensatoare statice individuale sau grupate în baterii.
- InstalaŃii de compensare automată cu condensatoare statice.
7.1.6. Condensatoarele statice se fabrică pentru diferite tensiuni şi ele se montează:
- centralizat, pentru o întreagă instalaŃie pe care o deserveşte;
- descentralizat, în diferite puncte ale instalaŃiei;
- direct la receptoare inductive.
7.1.7. Dacă puterea reactivă de compensat este mai mică de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci
se utilizează baterii de condensatoare statice cu o singură treaptă.
Dacă puterea reactivă de compensat este mai mare de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci se
utilizează condensatoare statice în trepte, cu reglaj automat.
7.1.8. Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii au putere unitară constantă şi punerea lor în
funcŃiune se face:
- cu ajutorul unui disjunctor sau întreruptor;
- cu ajutorul unui contactor;
- direct la bornele receptorului.
Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii se utilizează:
- la bornele receptoarelor de tip inductiv (motoare şi transformatoare);
- pe un grup de motoare mici la care compensarea ar fi prea scumpă dacă s-ar face individual;
- în cazul în care fluctuaŃia de sarcină a consumatorului este mică şi factorul de putere are variaŃii mici.
7.1.9. InstalaŃiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat, permit adaptarea automată a puterii reactive
compensată de bateriile de condensatoare în funcŃie de un cosϕ şi impus în permanenŃă.
InstalaŃiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat se utilizează în cazul în care puterea reactivă
consumată sau puterea activă variază între limite largi (de ex. la bornele tablourilor generale de joasă tensiune).
7.1.10. După deconectarea unui condensator acesta rămâne încărcat cu o sarcină electrică, tensiunea la bornele
lui fiind egală cu tensiunea instalaŃiei în momentul întreruperii, fiind necesară descărcarea lui rapidă pentru:
- a proteja personalul împotriva unor descărcări accidentale;
- a nu se reconecta încărcat la instalaŃie.
Descărcarea se face cu reactanŃe inductive sau rezistenŃe de descărcare, montate în paralel cu condensatoarele.
În cazul în care condensatoarele sunt montate direct la receptor şi în paralel cu înfăşurările motorului sau
transformatorului, aceste înfăşurări servesc şi ca rezistenŃe de descărcare.
7.1.11. Măsura de protecŃie la şoc electric prin limitarea energiei de descărcare, care se aplică în special
condensatoarelor, trebuie să satisfacă două condiŃii:
- să limiteze energia de descărcare la maximum 50µC;
- să limiteze curentul permanent care poate să se scurgă după descărcare la:
• 1 mA în curent alternativ sau 3 mA în curent continuu, pentru părŃile care pot fi atinse în funcŃionare
normală;
• 3,5 mA în curent alternativ sau 10 mA în curent continuu, pentru alte părŃi.
În tabelul 7.2. se dau orientativ, valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcŃie de puterea nominală a
motoarelor pentru un factor de putere compensat de cca. 0,92.
Tabelul 7.2.
Valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcŃie de puterea nominală a motorului
Puterea nominală a Puterea reactivă necesară în (kvar) în funcŃie de
motorului viteza de rotaŃie (t/min) a motorului
22 30 6 8 9 10
30 40 7,5 10 11 12,5
37 50 9 11 12,5 16
45 60 11 13 14 17
55 75 13 17 18 21
75 100 17 22 25 28
90 125 20 25 27 30
110 150 24 29 33 37
132 180 31 36 38 43
160 218 35 41 44 52
200 274 43 47 53 61
250 240 52 57 63 71
280 380 57 63 70 79
355 482 67 76 86 98
De exemplu, pentru un motor cu putere nominală 22 kW şi n = 3000 rot/min, la sarcină nominală cosϕ = 0,83, iar
după compensare cu 6 kvar, factorul de putere devine cosϕ = 0,93.
7.1.12. Echipamentele care conŃin electronică de putere (punŃi redresoare, surse de alimentare fără întrerupere -
UPS-uri, motoare cu viteză variabilă, cuptoare cu arc electric, aparate de sudare, balasturile tuburilor fluorescente
etc.), introduc în reŃea armonici. Aceste armonici perturbă funcŃionarea multor echipamente electrice. În particular,
condensatoarele sunt foarte sensibile la armonice diferite datorită faptului că impedanŃa lor scade proporŃional cu
rangul armonicilor prezente în reŃea.
Condensatoarele în sine nu sunt generatoare de armonici. Atunci când frecvenŃa proprie a ansamblului
condensatoare - reŃea se aproprie de rangul unei armonici, apare fenomenul de rezonanŃă prin amplificarea
armonicii respective.
FrecvenŃa de rezonanŃă fr depinde de impedanŃa reŃelei şi este dată de relaŃia:
în care:
S∞, puterea de scurcircuit a reŃelei în (kVA);
Q, puterea bateriei de condensatoare, în (kVAR);
Această rezonanŃă conduce la apariŃia unui curent de suprasarcină în condensatoare care provoacă încălzirea
acestora, apoi îmbătrânirea prematură şi în final, la defectarea lor.
Pentru a împiedica apariŃia acestor fenomene se utilizează:
- condensatoare supradimensionate la tensiune (de ex. de 440 V pentru o reŃea de 400 V c.a.);
- reactanŃe inductive pentru filtrarea armonicilor asociate condensatoarelor.
7.1.13. Un exemplu de calcul a puterii bateriei de condensatoare la un consumator, se dă în Anexa 6.
7.2. InstalaŃii electrice pentru băi, duşuri sau piscine
7.2.1. În încăperile pentru băi, duşuri sau piscine, instalaŃiile electrice trebuie să respecte anumite condiŃii datorită
conductibilităŃii crescute a corpului uman aflat în stare umedă sau imersată.
7.2.2. În băi, duşuri sau piscine este obligatorie:
- limitarea amplasării materialelor şi echipamentelor electrice în imediata apropiere a căzilor de baie, duşurilor sau
piscinelor;
- realizarea egalizării potenŃialelor tuturor elementelor conductoare electric accesibile utilizatorilor.
Încăperi pentru băi sau duşuri
7.2.3. În încăperi pentru băi sau duşuri se definesc următoarele volume de protecŃie (vezi fig. 7.2.1.a., fig. 7.2.1.b.,
fig. 7.2.2., fig. 7.2.3.):
- volumul 0 este volumul interior al căzii de baie sau de duş;
- volumul 1, este situat deasupra căzii de baie sau de duş limitat de:
• suprafaŃa verticală circumscrisă căzii de baie sau de duş în general, iar în cazul unui duş cu tija fixă sau
flexibilă şi fără cadă, o suprafaŃă cilindrică verticală cu raza de 0,6 m, a cărei axă trece prin tija duşului;
• pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălŃime faŃă de aceasta, iar dacă fundul căzii de baie sau de
duş este la mai mult de 0,15 m deasupra pardoselii, planul orizontal este situat la 2,25 m deasupra fundului
căzii sau duşului; în cazul în care cada de baie este încastrată în pardoseală, volumul 1 este limitat de
suprafaŃa verticală circumscrisă marginilor exterioare ale acesteia, vezi fig. 7.2.3.;
7.2.4. SpaŃiul situat sub cada de baie sau de duş (dacă există) nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3 dacă acesta
este închis şi accesibil numai printr-un capac ce poate fi deschis numai cu ajutorul unei scule speciale.
Prin analogie, dacă la o înălŃime mai mică de 2,25 m deasupra solului se află un plafon fals, spaŃiul situat deasupra
plafonului nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3.
Volumele din aceeaşi încăpere situate deasupra volumelor 1, 2 şi 3 se supun condiŃiilor din volumul 3 de protecŃie.
7.2.5. Volumele de protecŃie din încăperile de baie sau de duş se încadrează în clasele de influenŃe externe
conform tabelului 7.3.
Tabelul 7.3.
Clasele de influenŃe externe funcŃie de volumele de protecŃie pentru băi şi duşuri
Volumul de protecŃie 0 1 2 3
Temperatura ambiantă AA 4 4 4 4
Umiditate AB 4 4 4 4
PrezenŃa apei AD 7 4 3 2
RezistenŃa electrică BB 3 3 2 2
Contacte BC 3 3 3 3
7.2.6. Materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecŃie din încăperi pentru băi şi duşuri în condiŃiile date
în tabelul 7.4.
Tabelul 7.4.
CondiŃii de utilizare a materialelor electrice în volumele de protecŃie din încăperi de baie sau de duş
Volum de 0 1 2 3
protectie
Materialul
electric
• radiatoarele instalaŃiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
• gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt metalice; această
legătură poate fi efectuată pe tubulatura principală de ventilare chiar dacă conexiunea este inaccesibilă,
putând fi verificată însă continuitatea electrică între legătura propriu-zisă şi o parte accesibilă a tubulaturii
iar dacă gura de ventilare este din material izolant, se leagă la legătura echipotenŃială tubulatura de
ventilare dacă aceasta este metalică.
7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenŃială în următoarele
situaŃii:
- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecŃie şi se află la o înălŃime cel puŃin
egală cu 2 m deasupra pardoselii finite;
- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale
acestui element fiind verificate printr-o încercare a rigidităŃii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o
lungime de cel puŃin 3 cm;
- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat), indiferent de
natura racordului gurii de ventilare.
CondiŃiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenŃială a încăperii de baie sau de duş
sunt date în tabelul 7.5.
Tabelul 7.5.
CondiŃii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenŃială a încăperii de baie
sau de duş
Natura conductelor şi gurilor de ventilare Legarea gurii de ventilare la
legătura echipotenŃială a
Conducta DerivaŃie Gura de încăperii de baie sau de duş
principală ventilare
Clase de
influente externe
1 2 3 4
Temperatura ambiantă AA 4 4 4
Umiditatea AB 4 4 4
PrezenŃa apei AE 8 5 2*
RezistenŃa electrică BB 3 3 2
Contacte BC 3 3 3
NOTĂ:
* 4. dacă piscina este exterioră
ProtecŃia împotriva şocurilor
7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia şi accesibilă printr-
o trapă sau uşă situată pe plaja care înconjoară piscina, poate fi utilizată protecŃia împotriva şocurilor electrice prin
"întreruperea automată a alimentării", dacă următoarele două condiŃii sunt îndeplinite simultan:
a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:
- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;
- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenŃială a bazinului piscinei;
b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.
Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecŃie.
7.2.34. O legătură echipotenŃială suplimentară locală trebuie să lege, în condiŃiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate
elementele conductoare din volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de protecŃie ale maselor situate în aceste
volume.
Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenŃială suplimentară sunt de exemplu:
- armăturile pardoselii (dacă există);
- conductele metalice ale instalaŃiilor;
- şarpantele metalice accesibile;
- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt din material
izolante);
- scările şi barele bazinului.
7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenŃială suplimentară, de exemplu, următoarele elemente de
construcŃie:
- scările trambulinelor;
- trambulinele.
7.2.36. CondiŃiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecŃie ale piscinelor sunt prezentate
în tabelul 7.7.
Tabelul 7.7.
Materialele electrice care pot fi utilizate în funcŃie de volumele de protecŃie ale piscinelor
Volumul de
protecŃie
0 1 2
Materialul
electric
Distributii III II II
(A)
Echipamente X X*(A)
- separatie
- TFJS DR 30 mA
II**
Aparate X X - separatie
- TFJS DR 30 mA
NOTĂ:
X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);
II - de clasă II de protecŃie sau echivalent;
III - în TFJS;
A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la legătura
echipotenŃială a încăperii;
* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenŃial de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanŃă de
marginea bazinului în piscine mici;
** - pentru iluminat.
DistribuŃii electrice
7.2.37. DistribuŃiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate, protejate în tuburi
izolante sau din cabluri cu manta izolantă.
7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi de protecŃie decât
cele electroizolante.
7.2.39. InterdicŃia de a utiliza alte tuburi de protecŃie decât cele electroizolante se aplică chiar dacă:
- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităŃi de rezistenŃă la agenŃi chimic, de nepropagare a
flăcării şi de etanşeitate;
- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.
7.2.40. Tuburile de protecŃie pot fi introduse în pereŃii încălzitori numai dacă temperatura în instalaŃia de încălzire
nu poate depăşi în nici un caz +60° C.
7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecŃie mecanică suplimentară se pot folosi tronsoane
de conducte metalice şi blindate şi nu este necesară racordarea lor la legătura echipotenŃială suplimentară datorită
lungimilor mici ale acestora.
7.3. InstalaŃii electrice de şantier
7.3.1. InstalaŃiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcŃionare normală, accesul unei
anumite categorii de persoane şi efectuarea următoarelor manevre de exploatare:
- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană oarecare (clasa BA I);
- toate manevrele fără acces la părŃile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau
calificat (clasa BA4);
- toate operaŃiile şi manevrele care necesită accesul la părŃile active, executate numai de către personal calificat
(clasa BA 5).
7.3.2. Clasele de influenŃe externe minime întîlnite în instalaŃiile de şantier sunt:
AA - temperatură ambiantă AA4
AB - umiditate AB4
Necesită întreŃinere
• dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru reluarea activităŃii la
parametrii cantitativi şi calitativi existenŃi în momentul întreruperii;
• rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
• pierderi materiale importante prin nerealizarea producŃiei planificate şi imposibilitatea recuperării acesteia;
• repercusiuni asupra altor unităŃi importante;
• perturbarea vieŃii sociale în centrele urbane.
- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producŃie, practic, numai pe durata
întreruperii, iar producŃia nerealizată poate fi, de regulă, recuperată.
- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.
Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în alimentarea cu energie
electrică se efectuează de proiectantul general împreună cu factorii interesaŃi şi se cuprinde în documentaŃia
tehnică - economică pentru cerere de putere, urmând a fi aprobată odată cu aceasta. Încadrarea receptoarelor în
categoriile 0 şi 1 se va face numai cu avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.
La stabilirea categoriei se va Ńine seama de:
a) cerinŃele de continuitate în funcŃionarea receptoarelor;
b) cerinŃele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenŃei din sistemul electric de alimentare;
c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie electrică.
Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută Ńinând seama de condiŃiile tehnice
de alimentare cu energie electrică în sistem de precizie prin Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei
electrice.
Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul sistemului intern de
alimentare cu energie electrică a unor surse de intervenŃie care vor asigura continuitatea în funcŃionare a
receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de bază - sistemul electroenergetic.
Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcŃie de condiŃiile locale
(structura reŃelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcŃie de puterea cerută de receptoarele respective, de
durata critică de realimentare a acestora şi de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putându-se lua în
considerare surse ca:
- baterii de acumulatoare:
- generatoare sincrone mici, acŃionate prin intermediul unor sisteme inerŃiale de motoare cu ardere internă;
- grupuri Diesel electrice;
- centralele electrice de platformă;
- acŃionarea cu turbine de abur sau gaze.
În funcŃie de durata reluării procesului de producŃie şi de efectele economice ale întreruperilor în alimentarea cu
energie electrică se va urmări realizarea unor căi de alimentare cu grade de siguranŃă diferenŃiate pentru categorii
de receptoare I, II şi III.
Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de distribuŃie.
Astfel:
- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte distincte din
sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau staŃia centralei proprii);
- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua cale şi modul de
racordare a acesteia urmând a fi justificate tehnico-economic în situaŃii speciale.
- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În cazul în care, în
acelaşi punct de consum, există receptoare din categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea
condiŃiilor de alimentare potrivit cerinŃelor receptoarelor din categoria superioară; dacă rezultă necesară
alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale, cealaltă
cale să poată prelua numai consumul pentru care s-a justificat dubla alimentare.
Pentru consumatorii izolaŃi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza
oportunitatea utilizării unor surse de energie neconvenŃională.
În staŃii şi posturi de transformare, numărul de unităŃi şi puterea total instalată în transformatoare trebuie să
corespundă sarcinii maxime de durată, cu considerarea capacităŃii de suprasarcină prevăzută de instrucŃiunea 3
RE-I 12-83. Verificarea funcŃionării economice a transformatoarelor se va face în conformitate cu prevederile
normativului PE145.
În cazul existenŃei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu transformatoarele în
funcŃiune, în dotarea unităŃii, întreprinderii, platformei industriale, transformatoarele în funcŃiune vor trebui să
asigure, la întrerupere simplă, numai sarcina de categoria I.
Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:
- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexă a
produselor;
- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin calcule tehnico-
economice;
- existenŃa unui procent important de receptoare de categoria zero;
- eficienŃa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii în
caz de întrerupere în sistem nu sunt satisfăcătoare.
În cazul existenŃei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de categoriile zero şi I, în
funcŃie de condiŃiile de siguranŃă cerute, centrala va fi dotată cu automatică de separare rapidă, în caz de avarii în
sistem, în conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe
platformele industriale.
7.7.2. Încadrarea şi soluŃionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de siguranŃă la foc se face în
conformitate cu prevederile normativului I.7.
7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaŃii electrice sau numai a unei părŃi din
aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menŃinută în permanenŃă la o valoare care să permită funcŃionarea
autonomă a instalaŃiilor de rezervă atât timp cât este necesar.
7.8. InstalaŃii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa AE5)
• radiatoarele instalaŃiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
• gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt metalice; această
legătură poate fi efectuată pe tubulatura principală de ventilare chiar dacă conexiunea este inaccesibilă,
putând fi verificată însă continuitatea electrică între legătura propriu-zisă şi o parte accesibilă a tubulaturii
iar dacă gura de ventilare este din material izolant, se leagă la legătura echipotenŃială tubulatura de
ventilare dacă aceasta este metalică.
7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenŃială în următoarele
situaŃii:
- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecŃie şi se află la o înălŃime cel puŃin
egală cu 2 m deasupra pardoselii finite;
- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale
acestui element fiind verificate printr-o încercare a rigidităŃii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o
lungime de cel puŃin 3 cm;
- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat), indiferent de
natura racordului gurii de ventilare.
CondiŃiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenŃială a încăperii de baie sau de duş
sunt date în tabelul 7.5.
Tabelul 7.5.
CondiŃii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenŃială a încăperii de baie
sau de duş
Natura conductelor şi gurilor de ventilare Legarea gurii de ventilare la
legătura echipotenŃială a
Conducta DerivaŃie Gura de încăperii de baie sau de duş
principală ventilare
Clase de
influente externe
1 2 3 4
Temperatura ambiantă AA 4 4 4
Umiditatea AB 4 4 4
PrezenŃa apei AE 8 5 2*
RezistenŃa electrică BB 3 3 2
Contacte BC 3 3 3
NOTĂ:
* 4. dacă piscina este exterioră
ProtecŃia împotriva şocurilor
7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia şi accesibilă printr-
o trapă sau uşă situată pe plaja care înconjoară piscina, poate fi utilizată protecŃia împotriva şocurilor electrice prin
"întreruperea automată a alimentării", dacă următoarele două condiŃii sunt îndeplinite simultan:
a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:
- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;
- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenŃială a bazinului piscinei;
b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.
Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecŃie.
7.2.34. O legătură echipotenŃială suplimentară locală trebuie să lege, în condiŃiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate
elementele conductoare din volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de protecŃie ale maselor situate în aceste
volume.
Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenŃială suplimentară sunt de exemplu:
- armăturile pardoselii (dacă există);
- conductele metalice ale instalaŃiilor;
- şarpantele metalice accesibile;
- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt din material
izolante);
- scările şi barele bazinului.
7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenŃială suplimentară, de exemplu, următoarele elemente de
construcŃie:
- scările trambulinelor;
- trambulinele.
7.2.36. CondiŃiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecŃie ale piscinelor sunt prezentate
în tabelul 7.7.
Tabelul 7.7.
Materialele electrice care pot fi utilizate în funcŃie de volumele de protecŃie ale piscinelor
Volumul de
protecŃie
0 1 2
Materialul
electric
Distributii III II II
(A)
- TFJS DR 30 mA
II**
Aparate X X
- separatie
- TFJS DR 30 mA
NOTĂ:
X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);
II - de clasă II de protecŃie sau echivalent;
III - în TFJS;
A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la legătura
echipotenŃială a încăperii;
* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenŃial de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanŃă de
marginea bazinului în piscine mici;
** - pentru iluminat.
DistribuŃii electrice
7.2.37. DistribuŃiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate, protejate în tuburi
izolante sau din cabluri cu manta izolantă.
7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi de protecŃie decât
cele electroizolante.
7.2.39. InterdicŃia de a utiliza alte tuburi de protecŃie decât cele electroizolante se aplică chiar dacă:
- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităŃi de rezistenŃă la agenŃi chimic, de nepropagare a
flăcării şi de etanşeitate;
- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.
7.2.40. Tuburile de protecŃie pot fi introduse în pereŃii încălzitori numai dacă temperatura în instalaŃia de încălzire
nu poate depăşi în nici un caz +60° C.
7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecŃie mecanică suplimentară se pot folosi tronsoane
de conducte metalice şi blindate şi nu este necesară racordarea lor la legătura echipotenŃială suplimentară datorită
lungimilor mici ale acestora.
7.3. InstalaŃii electrice de şantier
7.3.1. InstalaŃiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcŃionare normală, accesul unei
anumite categorii de persoane şi efectuarea următoarelor manevre de exploatare:
- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană oarecare (clasa BA I);
- toate manevrele fără acces la părŃile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau
calificat (clasa BA4);
- toate operaŃiile şi manevrele care necesită accesul la părŃile active, executate numai de către personal calificat
(clasa BA 5).
7.3.2. Clasele de influenŃe externe minime întîlnite în instalaŃiile de şantier sunt:
AA - temperatură ambiantă AA4
AB - umiditate AB4
Necesită întreŃinere
c) IT Echipamentul trebuie să fie special adaptat.
• dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru reluarea activităŃii la
parametrii cantitativi şi calitativi existenŃi în momentul întreruperii;
• rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
• pierderi materiale importante prin nerealizarea producŃiei planificate şi imposibilitatea recuperării acesteia;
• repercusiuni asupra altor unităŃi importante;
• perturbarea vieŃii sociale în centrele urbane.
- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producŃie, practic, numai pe durata
întreruperii, iar producŃia nerealizată poate fi, de regulă, recuperată.
- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.
Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în alimentarea cu energie
electrică se efectuează de proiectantul general împreună cu factorii interesaŃi şi se cuprinde în documentaŃia
tehnică - economică pentru cerere de putere, urmând a fi aprobată odată cu aceasta. Încadrarea receptoarelor în
categoriile 0 şi 1 se va face numai cu avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.
La stabilirea categoriei se va Ńine seama de:
a) cerinŃele de continuitate în funcŃionarea receptoarelor;
b) cerinŃele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenŃei din sistemul electric de alimentare;
c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie electrică.
Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută Ńinând seama de condiŃiile tehnice
de alimentare cu energie electrică în sistem de precizie prin Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei
electrice.
Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul sistemului intern de
alimentare cu energie electrică a unor surse de intervenŃie care vor asigura continuitatea în funcŃionare a
receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de bază - sistemul electroenergetic.
Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcŃie de condiŃiile locale
(structura reŃelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcŃie de puterea cerută de receptoarele respective, de
durata critică de realimentare a acestora şi de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putându-se lua în
considerare surse ca:
- baterii de acumulatoare:
- generatoare sincrone mici, acŃionate prin intermediul unor sisteme inerŃiale de motoare cu ardere internă;
- grupuri Diesel electrice;
- centralele electrice de platformă;
- acŃionarea cu turbine de abur sau gaze.
În funcŃie de durata reluării procesului de producŃie şi de efectele economice ale întreruperilor în alimentarea cu
energie electrică se va urmări realizarea unor căi de alimentare cu grade de siguranŃă diferenŃiate pentru categorii
de receptoare I, II şi III.
Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de distribuŃie.
Astfel:
- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte distincte din
sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau staŃia centralei proprii);
- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua cale şi modul de
racordare a acesteia urmând a fi justificate tehnico-economic în situaŃii speciale.
- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În cazul în care, în
acelaşi punct de consum, există receptoare din categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea
condiŃiilor de alimentare potrivit cerinŃelor receptoarelor din categoria superioară; dacă rezultă necesară
alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale, cealaltă
cale să poată prelua numai consumul pentru care s-a justificat dubla alimentare.
Pentru consumatorii izolaŃi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza
oportunitatea utilizării unor surse de energie neconvenŃională.
În staŃii şi posturi de transformare, numărul de unităŃi şi puterea total instalată în transformatoare trebuie să
corespundă sarcinii maxime de durată, cu considerarea capacităŃii de suprasarcină prevăzută de instrucŃiunea 3
RE-I 12-83. Verificarea funcŃionării economice a transformatoarelor se va face în conformitate cu prevederile
normativului PE145.
În cazul existenŃei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu transformatoarele în
funcŃiune, în dotarea unităŃii, întreprinderii, platformei industriale, transformatoarele în funcŃiune vor trebui să
asigure, la întrerupere simplă, numai sarcina de categoria I.
Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:
- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexă a
produselor;
- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin calcule tehnico-
economice;
- existenŃa unui procent important de receptoare de categoria zero;
- eficienŃa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii în
caz de întrerupere în sistem nu sunt satisfăcătoare.
În cazul existenŃei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de categoriile zero şi I, în
funcŃie de condiŃiile de siguranŃă cerute, centrala va fi dotată cu automatică de separare rapidă, în caz de avarii în
sistem, în conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe
platformele industriale.
7.7.2. Încadrarea şi soluŃionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de siguranŃă la foc se face în
conformitate cu prevederile normativului I.7.
7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaŃii electrice sau numai a unei părŃi din
aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menŃinută în permanenŃă la o valoare care să permită funcŃionarea
autonomă a instalaŃiilor de rezervă atât timp cât este necesar.
7.8. InstalaŃii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa AE5)
7.8.1. DistribuŃiile instalaŃiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să
nu permită propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuŃii dispuse la exterior, pe pereŃi care pot să transmită căldura (de
ex. pereŃi metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaŃiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în
funcŃionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul
lor, avînd gradul de protecŃie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic.
Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o
incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin pereŃi rezistenŃi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi
dacă se respectă simultan următoarele condiŃii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecŃie amplasate în amonte de
traversare;
- circuitele nu conŃin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi
acestea există ele trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecŃie IP 4X, în absenŃa prafului şi IP
5X, în prezenŃa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecŃie diferenŃiale
având un curent diferenŃial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecŃie diferenŃial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste
încăperi dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaŃiei).
7.8.6. Traversarea pereŃilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaŃiile electrice nu trebuie să diminueze
rezistenŃa la foc a acestor elemente de construcŃii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din
jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.
- prevăzute cu o izolaŃie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecŃie IP 4X, în absenŃa
prafului şi IP 5X, în prezenŃa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaŃiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate
împotriva şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).
7.9.2. InstalaŃiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceŃuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuŃie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este
prezentă permanent sau pe perioade îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuŃie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează
intermitent în funcŃionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaŃii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate
astfel încât încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.6. Trecerile distribuŃiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie
realizate astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiŃii:
- dacă distribuŃia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcŃie, fie
prin instalare, o protecŃie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform
normativului I.7 şi nu se admite deplasarea punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiŃiilor
impuse astfel încât să se elimine riscurile de explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaŃiile electrice trebuie să aibă
gradul de protecŃie IP 5X sau IP 6X în funcŃie de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaŃă
conform normativului I.7.
La realizarea distribuŃiei instalaŃiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe
acele părŃi ale instalaŃiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare,
astfel încât în funcŃionare normală, temperatura pe suprafaŃa lor să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor
depuse.
Dacă distribuŃiile sunt pozate în tuburi de protecŃie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu
pericol de explozie.
7.9.9. Zonele de protecŃie pentru gurile de descărcare a carburanŃilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de
aerisire şi pentru aparate de distribuŃie sunt definite în normativul NP 004.
7.9.10. DistribuŃiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi
la hidrocarburi.
Dacă distribuŃiile sunt pozate în tuburi de protecŃie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu
pericol de explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuŃiile electrice
care servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecŃie ale instalaŃiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi
instalate:
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaŃiei electrice a conductelor metalice şi a părŃilor metalice ale
elementelor de construcŃie şi a rezervoarelor din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de
prize de pământ.
7.10.1. InstalaŃiile electrice montate pe elemente de construcŃie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
- distribuŃia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu
izolaŃie de cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi Ńevile de protecŃie trebuie montate conform
normativului I.7.
[top]
ANEXA 1
STANDARDE
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - SiguranŃe cu filet tip D. CondiŃii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. CondiŃii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranŃă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaŃie, arhitectură şi topografie.
SR EN 50014 - Aparatura electrică pentru atmosfere potenŃial explozive. PrescripŃii
generale
SR CEI 354-1 - InstalaŃii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
[top]
ANEXA 3
[top]
ANEXA 4
slabe 1
3
medii 5
mari 7
foarte mari 9
7.8.1. DistribuŃiile instalaŃiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să
nu permită propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuŃii dispuse la exterior, pe pereŃi care pot să transmită căldura (de
ex. pereŃi metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaŃiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în
funcŃionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul
lor, avînd gradul de protecŃie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic.
Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o
incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin pereŃi rezistenŃi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi
dacă se respectă simultan următoarele condiŃii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecŃie amplasate în amonte de
traversare;
- circuitele nu conŃin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi
acestea există ele trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecŃie IP 4X, în absenŃa prafului şi IP
5X, în prezenŃa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecŃie diferenŃiale
având un curent diferenŃial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecŃie diferenŃial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste
încăperi dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaŃiei).
7.8.6. Traversarea pereŃilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaŃiile electrice nu trebuie să diminueze
rezistenŃa la foc a acestor elemente de construcŃii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din
jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.
- prevăzute cu o izolaŃie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecŃie IP 4X, în absenŃa
prafului şi IP 5X, în prezenŃa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaŃiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate
împotriva şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).
7.9.2. InstalaŃiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceŃuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuŃie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este
prezentă permanent sau pe perioade îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuŃie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează
intermitent în funcŃionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaŃii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate
astfel încât încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.5. DistribuŃiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice
şi acŃiunii produselor utilizate sau fabricate în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuŃiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie
realizate astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiŃii:
- dacă distribuŃia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcŃie, fie
prin instalare, o protecŃie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform
normativului I.7 şi nu se admite deplasarea punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiŃiilor
impuse astfel încât să se elimine riscurile de explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaŃiile electrice trebuie să aibă
gradul de protecŃie IP 5X sau IP 6X în funcŃie de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaŃă
conform normativului I.7.
La realizarea distribuŃiei instalaŃiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe
acele părŃi ale instalaŃiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare,
astfel încât în funcŃionare normală, temperatura pe suprafaŃa lor să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor
depuse.
Dacă distribuŃiile sunt pozate în tuburi de protecŃie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu
pericol de explozie.
7.9.9. Zonele de protecŃie pentru gurile de descărcare a carburanŃilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de
aerisire şi pentru aparate de distribuŃie sunt definite în normativul NP 004.
7.9.10. DistribuŃiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi
la hidrocarburi.
Dacă distribuŃiile sunt pozate în tuburi de protecŃie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu
pericol de explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuŃiile electrice
care servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecŃie ale instalaŃiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi
instalate:
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaŃiei electrice a conductelor metalice şi a părŃilor metalice ale
elementelor de construcŃie şi a rezervoarelor din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de
prize de pământ.
7.10.1. InstalaŃiile electrice montate pe elemente de construcŃie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
- distribuŃia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu
izolaŃie de cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi Ńevile de protecŃie trebuie montate conform
normativului I.7.
[top]
ANEXA 1
STANDARDE
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - SiguranŃe cu filet tip D. CondiŃii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. CondiŃii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranŃă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaŃie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - InstalaŃii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
praf
[top]
ANEXA 3
[top]
ANEXA 4
slabe 1
3
medii 5
mari 7
foarte mari 9
7.8.1. DistribuŃiile instalaŃiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să
nu permită propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuŃii dispuse la exterior, pe pereŃi care pot să transmită căldura (de
ex. pereŃi metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaŃiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în
funcŃionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul
lor, avînd gradul de protecŃie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic.
Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o
incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin pereŃi rezistenŃi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi
dacă se respectă simultan următoarele condiŃii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecŃie amplasate în amonte de
traversare;
- circuitele nu conŃin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi
acestea există ele trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecŃie IP 4X, în absenŃa prafului şi IP
5X, în prezenŃa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecŃie diferenŃiale
având un curent diferenŃial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecŃie diferenŃial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste
încăperi dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaŃiei).
7.8.6. Traversarea pereŃilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaŃiile electrice nu trebuie să diminueze
rezistenŃa la foc a acestor elemente de construcŃii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din
jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.
- prevăzute cu o izolaŃie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecŃie IP 4X, în absenŃa
prafului şi IP 5X, în prezenŃa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaŃiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate
împotriva şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).
7.9.2. InstalaŃiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceŃuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuŃie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este
prezentă permanent sau pe perioade îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuŃie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează
intermitent în funcŃionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaŃii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate
astfel încât încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.5. DistribuŃiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice
şi acŃiunii produselor utilizate sau fabricate în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuŃiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie
realizate astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiŃii:
- dacă distribuŃia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcŃie, fie
prin instalare, o protecŃie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform
normativului I.7 şi nu se admite deplasarea punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiŃiilor
impuse astfel încât să se elimine riscurile de explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaŃiile electrice trebuie să aibă
gradul de protecŃie IP 5X sau IP 6X în funcŃie de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaŃă
conform normativului I.7.
La realizarea distribuŃiei instalaŃiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe
acele părŃi ale instalaŃiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare,
astfel încât în funcŃionare normală, temperatura pe suprafaŃa lor să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor
depuse.
Dacă distribuŃiile sunt pozate în tuburi de protecŃie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu
pericol de explozie.
7.9.9. Zonele de protecŃie pentru gurile de descărcare a carburanŃilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de
aerisire şi pentru aparate de distribuŃie sunt definite în normativul NP 004.
7.9.10. DistribuŃiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi
la hidrocarburi.
Dacă distribuŃiile sunt pozate în tuburi de protecŃie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu
pericol de explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuŃiile electrice
care servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecŃie ale instalaŃiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi
instalate:
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaŃiei electrice a conductelor metalice şi a părŃilor metalice ale
elementelor de construcŃie şi a rezervoarelor din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de
prize de pământ.
7.10.1. InstalaŃiile electrice montate pe elemente de construcŃie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
- distribuŃia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu
izolaŃie de cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi Ńevile de protecŃie trebuie montate conform
normativului I.7.
[top]
ANEXA 1
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - SiguranŃe cu filet tip D. CondiŃii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. CondiŃii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranŃă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaŃie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - InstalaŃii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
praf
[top]
ANEXA 3
[top]
ANEXA 4
medii 5
mari 7
foarte mari 9
[top]
ANEXA 5
Conductoare de cupru
Conductoare de aluminiu
16 20 20 4 4 4 40 0,15 80 0,075
20 25 25 6 6 6 45 0,13 80 0,066
32 38 40 10 10 10 50 0,12 95 0,063
[top]
ANEXA 6
- valoarea factorului de putere mediu cosϕ2 cu care dorim să funcŃioneze instalaŃia (de regulă cosϕ2 = 0,92);
- energie reactivă, care va trebui produsă de bateria de condensatoare (W rc) în acelaşi interval de timp (1 an) care
se calculează cu relaŃia:
W rc = W a(tgϕ1 - tgϕ2) [kvar h/anual]
- puterea bateriei de condensatoare determinată cu relaŃia
tgϕ cosϕ tgϕ 0,40 0,36 0,33 0,29 0,25 0,20 0,14 0,0
0,43
cosϕ 0,93 0,94 0,95 0,96 0,97 0,98 0,99 1
0,92
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1,73 0,50 1,303 1,337 1,369 1,403 1,441 1,481 1,529 1,590 1,732
1,69 0,51 1,257 1,291 1,323 1,357 1,393 1,435 1,483 1,544 1,686
1,64 0,52 1,215 1,249 1,281 1,315 1,353 1,393 1,441 1,502 1,644
1,60 0,53 1,171 1,205 1,237 1,271 1,309 1,349 1,397 1,458 1,600
1,56 0,54 1,130 1,164 1,196 1,230 1,268 1,308 1,356 1,417 1,559
1,52 0,55 1,090 1,124 1,156 1,190 1,228 1,268 1,316 1,377 1,519
1,48 0,56 1,051 1,085 1,117 1,151 1,189 1,229 1,277 1,338 1,480
1,44 0,57 1,013 1,047 1,079 1,113 1,151 1,191 1,239 1,300 1,442
1,40 0,58 0,976 1,010 1,042 1,076 1,114 1,154 1,202 1,263 1,405
1,37 0,59 0,939 0,973 1,005 1,039 1,077 1,117 1,165 1,226 1,368
1,33 0,60 0,905 0,939 0,971 1,005 1,043 1,083 1,131 1,192 1,334
1,30 0,61 0,870 0,904 0,936 0,970 1,008 1,048 1,096 1,157 1,299
1,27 0,62 0,836 0,870 0,902 0,936 0,974 1,014 1,062 1,123 1,265
1,23 0,63 0,804 0,838 0,870 0,904 0,942 0,982 1,030 1,091 1,233
1,20 0,64 0,771 0,805 0,837 0,871 0,909 0,949 0,997 0,058 1,200
1,17 0,65 0,740 0,774 0,806 0,840 0,878 0,918 0,966 0,007 1,169
1,14 0,66 0,709 0,743 0,775 0,809 0,847 0,887 0,935 0,996 1,138
1,11 0,67 0,679 0,713 0,745 0,770 0,817 0,857 0,905 0,966 1,108
1,08 0,68 0,650 0,684 0,716 0,750 0,788 0,828 0,876 0,937 1,079
1,05 0,69 0,620 0,654 0,686 0,720 0,758 0,798 0,840 0,907 1,049
1,02 0,70 0,591 0,652 0,657 0,691 0,729 0,769 0,811 0,878 1,020
0,99 0,71 0,563 0,597 0,629 0,663 0,701 0,741 0,783 0,850 0,992
0,96 0,72 0,534 0,568 0,600 0,634 0,672 0,712 0,754 0,821 0,963
0,94 0,73 0,507 0,541 0,573 0,607 0,645 0,685 0,727 0,794 0,936
0,91 0,74 0,480 0,514 0,546 0,580 0,618 0,658 0,700 0,767 0,909
0,88 0,75 0,453 0,487 0,519 0,553 0,591 0,631 0,673 0,740 0,882
0,86 0,76 0,426 0,460 0,492 0,526 0,564 0,604 0,652 0,713 0,855
0,83 0,77 0,400 0,434 0,466 0,500 0,538 0,578 0,620 0,687 0,829
0,80 0,78 0,374 0,408 0,440 0,474 0,512 0,552 0,594 0,661 0,803
0,78 0,79 0,347 0,381 0,413 0,447 0,485 0,525 0,567 0,634 0,776
0,75 0,80 0,321 0,355 0,387 0,421 0,459 0,499 0,541 0,608 0,750
0,72 0,81 0,295 0,329 0,361 0,395 0,433 0,473 0,515 0,582 0,724
0,70 0,82 0,269 0,303 0,335 0,369 0,407 0,447 0,489 0,556 0,698
0,67 0,83 0,243 0,277 0,309 0,343 0,381 0,421 0,463 0,530 0,672
0,65 0,84 0,217 0,251 0,283 0,317 0,355 0,395 0,437 0,504 0,645
0,62 0,85 0,191 0,225 0,257 0,291 0,329 0,369 0,417 0,478 0,620
0,59 0,86 0,167 0,198 0,230 0,264 0,301 0,343 0,390 0,450 0,593
0,57 0,87 0,141 0,172 0,204 0,238 0,275 0,317 0,364 0,424 0,567
Conductor
comun de Cu sPEN ≥ 10Cu
3 PEN sF ≤ 16
protectie Al sPEN ≥ 16Al
si neutru
[top]
ANEXA 8
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
3 5
3 5
3 5
3 5
3 5
3 5
3 5
0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25
(1/2)
3 5
3 5
3 5
3 5
4 5
4 5
4 5
9
4 6
9 9
4 6
9
4 6
9
4 6
9
4 6
4 6
NOTĂ:
1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaŃia sincronă de 3000 rot/min.;
2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în reŃele de JT este
conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;
7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie, demaroarele alese
după Ir nu sunt compatibile cu siguranŃa impusă;
8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor
verifica la căderea de tensiune în regim de pornire;
9. Tuburi PVC-U;
* SiguranŃele nu au fost dimensionate după formula Ip/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent dată de
furnizor.
[top]
ANEXA 9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
20 10 200 0,38 0,80 60,8 99,3 100/100 3FY35 FY25 OL PVC- 3AFY70 PVC-
U50 AFY35OL U63
[top]
ANEXA 10
10.1. Pe două căi de alimentare, în condiŃiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.
Legendă:
NOTĂ:
La receptoarele pentru iluminatul de siguranŃă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o baterie de
acumulatoare, fie o sursă neîntreruptibilă (UPS).
10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiŃiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.
Legendă:
[top]
[top]
ANEXA 8
Releu
termic Demaroare Conductoare Tuburi
Contactor Cablu3
ln2 Siguranta (RT) (Cont +
cosϕ [A]
Ip/In
[A]
RG Ie [A]
Ie/Ir RT) Ie/Ir [A]
ACYY (ACY
2
COD AbY) [mm ]
[A] COD AFY FY
COD 2 2 IPEY IPEY Conductoar
[mm ] [mm ]
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
3 5
3 5
3 5
3 5
0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/2)
3 5
3 5
3 5
3 5
3 5
3 5
3 5
4 5
4 5
9
4 6
9 9
4 6
9 9
4 6
9
4 6
9
4 6
9
4 6
4 6
0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - -
NOTĂ:
1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaŃia sincronă de 3000 rot/min.;
2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în reŃele de JT este
conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;
7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie, demaroarele alese
după Ir nu sunt compatibile cu siguranŃa impusă;
8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor
verifica la căderea de tensiune în regim de pornire;
9. Tuburi PVC-U;
* SiguranŃele nu au fost dimensionate după formula Ip/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent dată de
furnizor.
[top]
ANEXA 9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39
[top]
ANEXA 10
10.1. Pe două căi de alimentare, în condiŃiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.
Legendă:
NOTĂ:
La receptoarele pentru iluminatul de siguranŃă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o baterie de
acumulatoare, fie o sursă neîntreruptibilă (UPS).
10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiŃiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.
Legendă:
[top]