1610380348-Pecs I

CAPITOLUL 1
SISTEMUL ENERGETIC NAȚIONAL
1.1. DEFINIȚIE
Prin Sistem Energetic Național – SEN se înţelege totalitatea

infrastructurilor și instalaţiilor electroenergetice (centrale și rețele electrice),
exploatate și conduse într-o concepție unitară, care concură la producerea,
transportul și distribuţia energiei electrice la consumatori.
Sistemul energetic al României funcționează ca un sistem interconectat la
sistemul energetic european ENTSO-E (European Network of Transmission
System Operators for Electricity), care reprezintă Rețeaua Europeană a
Operatorilor de Sistem și de Transport pentru Electricitate.
1.2. COMPONENȚĂ
SEN are următoarea componență (subsisteme):

- Subsistemul energetic al cărbunelui – SEC;
- Subsistemul energetic al petrolului – SEP;
- Subsistemul energetic al gazelor – SEG;
- Subsistemul energetic al uraniului;
- Energiile regenerabile (instalații fotovolatice/eoliene).
7
Fig.1.1. Componența SEN
EP – Energie primară;
IP – Instalaţie primară;
ITr – Instalaţie de transport a energiei primare;
CEP – Consumator de energie primară;
SEP – Subsistemul Energetic al Petrolului;
SEC – Subsistemul Energetic al Cărbunelui;
SEG – Subsistemul Energetic al Gazelor;
SEN – Sistemul Energetic Național.
8
1.3. STRUCTURĂ
SEN are următoarea structură:

- Elemente de generare a energiei electrice;
- Rețele electrice;
- Consumatori de energie electrică.
Fig.1.2. Structura SEN
G – generator sincron (hidro, termo, nuclear), instalații eoliene și fotovoltaice, la tensiuni

cuprinse între 6 – 24 kV;
STRT – staţie de transformare ridicătoare de tensiune MT/FÎT 6 – 24 / 220 – 400 kV;
LTFÎT – linii de transport de foarte înaltă tensiune FÎT de 220 - 400 kV;
STIC – staţie de transformare şi interconexiuni FÎT/ÎT – 400/110 kV;
LTÎT – linii de transport de înaltă tensiune de 110 kV;
STD – staţie de transformare şi distribuţie ÎT/MT – 110 / 20 kV;
LTMT – linii de transport de medie tensiune – 20 kV;
PTL – punct de transformare local MT / JT – 20 / 0,4 kV;
RJT – reţeaua de joasă tensiune 0,4 kV;
C – consumator de joasă tensiune 0,4 kV.
1.3.1. Elemente de generare a energiei electrice
Elementele de generare a energiei electrice sunt generatoarele (energia

mecanică este transformată în energie electrică), care se regăsesc în centrale
electrice (ansamblul de infrastructuri, echipamente și instalații cu scop de
producere a energiei electrice).
Tipuri de generatoare:
- hidroelectrice → hidrocentrale;
- termoelectrice → termocentrale;
9
- atomoelectrice → atomocentrale;
- instalații eoliene → parcuri eoliene;
- instalații fotovoltaice → parcuri fotovolatice.
1.3.2. Rețele electrice
Rețelele electrice – RE reprezintă ansamblul de linii electrice

(aeriene/subterane/submarine) și stații electrice, racordate între ele și care
funcționează interconectat în deplină siguranță și securitate.
Tipuri de rețele electrice (funcții):
- rețele electrice de transport – RET: sunt rețele electrice de FÎT (foarte
înaltă tensiune) cu tensiuni cuprinse între 220 kV – 400 kV și au rol de
transport pe distante foarte lungi a energiei electrice produsă în centrale
electrice, precum și la realizarea importului sau exportului de energie
electrică, prin schimburi comerciale cu țările membre UE, NATO sau
statele vecine.
- rețele electrice de distribuție – RED: sunt rețele electrice de ÎT (înaltă
tensiune) la tensiunea de 110 kV și au rol de distribuție a energiei electrice
către consumatorii aferenți sau către companiile energetice de distribuție,
precum și la evacuarea energiei electrice din centralele mici.
Stațiile electrice – SE sunt noduri în SEN și reprezintă ansamblul de

infrastructuri, echipamente electrice (transformatoare/autotransformatoare de
putere, întreruptoare, separatoare, descărcătoare, conducte electrice, etc.) și
instalații electrice, care funcționează în deplină siguranță și securitate.
Tipuri de stații electrice (funcții):
- stații electrice de transformare – ST: prin intermediul transformatoarelor
de putere este modificată tensiunea (stații ridicătoare sau coborâtoare) și
posibilitatea interconectării mai multor rețele electrice (linii electrice) de
tensiuni diferite;
- stații electrice de conexiune – SC: sunt destinate primirii și distribuirii
energiei electrice la aceeași tensiune și frecvență.
10
1.3.3. Consumatori de energie electrică
Consumatorul de energie electrică este o persoană fizică sau juridică ce

cumpără energie electrică de la furnizor pentru uzul său propriu, pe bază de
contract și ale cărui instalații electrice sunt conectate la instalațiile electrice ale
furnizorului, prin unul sau mai multe puncte de alimentare.
Clasificarea consumatorilor de energie electrică:
- în funcție de posibilitatea de a-și alege furnizorul:
 eligibili: își pot alege furnizorul;
 captivi: pot avea un singur furnizor din motive de configurare a
rețelei.
- după natura consumului:
 casnici: folosesc energia electrică pentru propriile nevoi (iluminat
și alte receptoare);
 industriali: folosesc energia electrică în domeniul industrial
(fabrici, uzine, combinate, ferme, etc.);
 terțiari.
- după sarcina maximă de durată (15-20 minute) absorbită în punctele de
primire a energiei electrice:
 clasa A: > 50 MVA;
 clasa B: 7,5 – 50 MVA;
 clasa C: 2,5 – 7,5 MVA;
 clasa D: < 2,5 MVA.
- după sensibilitatea receptoarelor la întreruperi în alimentarea cu energie
electrică:
 categoria zero: întreruperea în alimentarea cu energie electrică
poate provoca explozii, incendii, pierderi de vieți omenești,
distrugeri grave de echipamente sau utilaje, etc.;
 categoria I: întreruperea în alimentarea cu energie electrică poate
provoca nerealizarea producției prin dereglarea unui proces tehnologic
în flux continuu sau rebuturi și pierderi materiale importante;
 categoria II: întreruperea în alimentarea cu energie electrică poate
provoca nerealizarea producției dar aceasta poate fi recuperată;
 categoria III: restul.
11
- după alimentarea cu energie electrică:
 înaltă tensiune: 110 kV (mari consumatori industriali);
 medie tensiune: 20 kV (mici consumatori industriali);
 joasă tensiune: 0,4 kV (foarte mici consumatori industriali și
consumatori casnici).
- după tipul de receptoare electrice:
 perturbatoare: provoacă perturbații electromagnetice conduse
prin conductoarele rețelelor electrice (regim deformant,
nesimetrii, flicker, etc.);
 sensibile la perturbații: la regim nesimetric și/sau nesinusoidal, la
variații lente sau rapide ale frecvenței sau a tensiunii de
alimentare;
 perturbatoare și sensibile la perturbații.
1.4. SCOP ȘI CERINȚE
Scopul existenței SEN este de a asigura toate condițiile de securitate,

tehnice și economice pentru alimentarea consumatorilor cu energie electrică.
Pentru a satisface acest deziderat, SEN trebuie să îndeplinească
următoarele cerințe:
- Alimentarea la tensiunile, frecvenţele şi puterile stabilite:
 fiecare consumator electric (industrial sau casnic) trebuie să aibă
la borne tensiunea, frecvenţa şi puterea stabilită de normative
pentru a nu perturba alimentarea sa;
 este foarte important ca un anumit consumator electric să nu fie
deconectat intempestiv pentru a nu produce pagube;
 totuşi există anumite limite de siguranţă în alimentarea
consumatorilor;
 abaterea procentuală admisă a tensiunii de serviciu faţă de
tensiunea nominală este de ± 10 %.
- Siguranţa în alimentarea consumatorilor:
 alegerea din fază de proiectare sau în timpul exploatării a unei
scheme a sistemului care chiar la avariile probabile să asigure
alimentarea consumatorilor;
12
 controlul continuu al valorilor mărimilor de intrare şi de iesire la
elementele de sistem, menţinerea acestora în jurul valorilor
nominale;
 evitarea pierderii stabilităţii statice sau dinamice;
 introducerea în sistem a elementelor de protecţie, automatizare şi
semnalizare care să sesizeze apropierea de regimurile periculoase.
- Economicitatea în producerea, transportul şi distribuţia energiei
electrice:
 adoptarea de soluţii ieftine din faza de proiectare;
 reducerea pierderilor de putere pe elementele de sistem;
 alegerea de aparatură cu randament ridicat;
 exploatarea raţională a întregului sistem cu luarea în considerare
a repartizării optime a puterilor între centralele de sistem.
- Calitatea energiei electrice, aceasta se apreciază în funcţie de:
 valoarea medie a tensiunii trebuie să fie de ordinul ± 5 % ;
 valoarea medie a frecvenţei trebuie să fie de ordinul ± 5 % ;
 în toate nodurile sistemului trebuie să existe un sistem trifazat
simetric de tensiuni;
 puritatea undei de tensiune presupune lipsa armonicilor de
tensiune şi curent sau limitarea acestora la un nivel redus.
- Cerințe externe (mediul ambiant și alți factori externi).
1.5. STĂRI
SEN se poate găsi din punct de vedere funcțional în una din următoarele
stări, conform tabel 1.1.
- stare normală de funcționare – N;
- stare expusă (de alarmare) – E;
- stare critică – C;
- stare de avarie – A.
13
Tabel 1.1. Caracteristicile stărilor SEN
NR. DENUMIRE
CARACTERISTICI
CRT. STARE
- funcționare economică și cu incidente reduse fără a perturba
starea de normalitate a SEN.
- este permisă aplicarea criteriilor de optimizare referitoare la:
 mentenanța preventivă;
 rezervele de putere pe zone;
 nivelul de încărcare al rețelelor electrice de transport.
NORMALĂ
1 - față de această stare sigură de funcționare, apariția unor evenimente
"N"
grave care să conducă la declanșarea echipamentelor în cascadă:
 instabilitatea tensiunii;
 pierderea sincronismului în grupuri.
au caracter cumulativ cu probabilitate mică de apariție.
- abilitatea SEN de a evita astfel de situații caracterizează
securitatea în funcționare.
- posibilele incidente sau avarii ce se detectează în SEN:
 ieșirea accidentală din funcțiune a unui grup energetic de
mare putere;
 declanșarea unei linii electrice de transport.
se iau măsuri de prevenire prin:
EXPUSĂ  pornirea din rezervă a unor grupuri energetice;
2
"E"  schimbarea configurației de rețele electrice de transport.
- această stare necesită:
 limitări de consum în vederea asigurării nivelului de rezervă de
siguranță în grupuri energetice sau rețele electrice de transport;
 import neprogramat de energie electrică;
 decalarea programului de mentenanță preventivă.
- starea în care probabilitatea de apariție a unui eveniment grav
este semnificativă reprezintă acel mod de funcționare în care
CRITICĂ SEN încetează a mai funcționa într-o stare sigură, el trecând într-
3
"C" o stare critică unde se necesită măsuri de limitare a consumului
pentru a micșora probabilitatea (riscul) de apariție a
evenimentelor grave.
- este caracterizată prin apariția unui:
 incident primar;
 avarie (declanșarea unei linii electrice de transport care
conduce la modificări importante în circulația de putere și
a valorilor tensiunilor.
- în asemenea situații SEN trebuie să aibă rezerve necesare prin:
 porniri de grupuri de rezervă din centrale;
AVARIE  schimbarea configurației de rețele electrice de transport.
4
"A" pentru a face față cu succes acestor situații prin:
 rezerve de stabilitate statică;
 rezerve de stabilitate dinamică.
- incidentul primar este urmat de regulă de:
 incidente asociate (declanșări și pendulații de putere de linii
electrice de transport,
 declanșări și pendulații de putere pe grupuri energetice de
mare putere, etc.).
14
Modul de tranziție de la o stare la alta se face, conform figurii 1.3.
1.6. TIPOLOGIA DEFECTELOR ÎN FUNCȚIONARE
În funcționarea SEN, a instalațiilor și echipamentelor electroenergetice

componente (centrale electrice, rețele electrice) pot avea loc diferite defecte:
- defecțiuni curente;
- deranjamente;
- incidente:
 izolate;
 asociate.
- avarii.
Tabel 1.2. Caracteristicile defectelelor în funcționare din cadrul SEN

Defecțiuni Sunt abateri de la starea normală sau deficiențe ale echipamentelor și
curente instalațiilor sau a părților lor componente, care nu necesită oprirea sau
ieșirea acestora din funcțiune și se pot remedia în timpul funcționării sau cu
ocazia opririlor planificate.
Deranjamente Sunt defecțiuni din rețelele electrice ce conduc la întreruperea în alimentarea
cu energie electrică a consumatorilor din rețeaua de joasă tensiune (sub 1
kV) din centrale electrice ce conduc la declanșări nevoite ori opriri forțate
de echipamente sau instalații care nu influențează în mod direct producerea
de energie electrică sau termică (echipamentele și instalațiile din
gospodăriile anexă).
Incidente Sunt defecțiuni determinate de un eveniment sau de o succesiune de
tehnice evenimente care duc la modificarea stării anterioare de exploatare a unei
instalații sau a unui element al acesteia cu consecințe fie de reducere
imediată sau în perspectivă a puterii produse în sistemul energetic, fie de
întrerupere în alimentarea cu energie electrică sau termică a consumatorilor.
Incidentul izolat sunt acela care are loc la un moment dat într-o instalație sau
într-un element al acesteia și care nu duce la apariția altor incidente și nu
afectează starea de funcționare a altor instalații sau elemente, dar numai ca
urmare a acționării curente a protecțiior și automatizărilor cu care acestea
sunt prevăzute.
Incidentul asociat este incidentul de exploatare care are loc într-o instalație
sau element al acestuia cu prilejul incidentului primar.
Avarii tehnice Este un incident de o anumită complexitate sau o succesiune de incidente ce
au loc la un moment dat într-o instalație, zonă de sistem sau în sistemul
energetic național luat în ansamblu și are drept consecințe deteriorări de
echipamente importante sau întreruperi în alimentarea cu energie electrică
sau termică ori cu ambele forme de energie, a unor consumatori industriali
deosebiți sau zone de consum.
15
16
Fig. 1.3. Stările Sistemului Energetic Național și modul de tranziție de la o stare la alta
1.7. TRANZITUL DE SARCINĂ ÎN INSTALAȚIILE ELECTRICE
1.7.1. Noțiunea de sarcină
Deoarece energia electrică nu poate fi stocată, este necesar ca în orice

moment să se producă în centrale electrice energia electrică cerută de
consumatori.
Reprezentarea grafică a sarcinii electrice (putere, curent) în funcție de timp
care este produsă de un generator din centrala electrică și care străbate un element
al sistemului energetic (element de transformare, linie electrică, etc.) sau care este
absorbită de un consumator, constituie curba de sarcină.
Prin sarcină se înțelege curentul sau puterea (aparentă/activă/reactivă) care
tranzitează o instalație electrică. În funcție de putere, sarcina poate fi activă sau
reactivă.
1.7.2. Curba de sarcină
Curba de sarcină este deci o reprezentare analitică, grafică sau tabelară a

variației în timp a sarcinii, conform figurii 1.4.
Clasificare curbelor de sarcină:
- după felul sarcinii:
 de sarcină activă;
 de sarcină reactivă.
- după durata de timp:
 zilnice;
 săptămânale;
 lunare;
 anuale;
 pe un număr (șir) de ani.
- după locul măsurătorii:
 a consumatorului;
 a rețelei (stației electrice, liniei electrice aeriene/subterane);
 a centralei electrice.
17
Necesitatea curbelor de sarcină:
- exploatarea economică a unităților din centrale electrice și stații
electrice;
- planificarea reparațiilor;
- acțiuni de reglare asupra curbelor de sarcină;
- proiectarea instalațiilor, prin alegerea numărului și puterii agregatelor;
- calcularea pierderilor de putere și de energie.
Sunt cunoscute exact numai curbele de sarcină pentru intervale de timp

anterioare, iar pentru intervale de timp viitoare, curbele de sarcină se întocmesc
pe baze statistice și prin calcule de prognoză.
Fig. 1.4. Curba de sarcină (P) pe o perioadă de timp t
1.7.3. Tranzitul prin indicatori
Tranzitul poate fi caracterizat printr-o serie de indicatori, în cazul în care

nu se dispune de curba de sarcină sau nu se dorește folosirea ei.
a) Energia tranzitată:
 aria de sub curba de sarcină activă reprezintă energia activă
tranzitată în perioada T:
(1.1.)
 aria de sub curba de sarcină reactivă reprezintă energia reactivă

(1.2.)
18
 aria de sub curba de sarcină aparentă reprezintă energia aparentă
(1.3.)
 aria de sub curba de sarcină (I) reprezintă curentul tranzitat în

perioada T:
(1.4.)
În instalațiile electrice energia activă și reactivă se măsoară cu

ajutorul contoarelor electrice.
Datorită contoarelor electronice performante se poate măsura și
WS și WI, iar în lipsa acestor măsurători, se poate folosi următoarea
formulă:
(1.5.)
semnul aproximativ dintre WS și WI este rezultatul considerării că

tensiunea este constantă.
b) Sarcina medie: se determină cu următoarele relații:
(1.6.)
(1.7.)
(1.8.)
(1.9.)
c) Sarcina maximă:
Sarcina maximă se definește ca fiind cea mai mare dintre sarciniile medii
dintr-o perioadă de timp T, sarcini medii calculate fiecare pe perioade de
timp Δt.
În practică se utilizează două tipuri de sarcini maxime:
 sarcina maximă de vârf: se determină cu ajutorul sarciniilor medii
determinate pe perioade de timp Δt de ordinul a câteva secunde;
19
această sarcină medie se folosește pentru alegerea siguranțelor
fuzibile, pentru reglarea protecțiilor, etc.;
 sarcina maximă de durată IM, SM, PM sau QM : reprezintă cea mai
mare dintre sarcinile medii calculate pe intervale de timp Δt de 15
– 60 minute din perioada de analiză T; pentru instalațiile în
funcțiune, sarcina maximă de durată se determină cu ajutorul
contoarelor; această sarcină va fi folosită la dimensionarea căilor
de tranzit a energiei electrice (linii, transformatoare) precum și la
calculul pierderilor de putere și energie.
1.8. FUNCȚIONARE
În România activitatea de transport a energiei electrice, gestionare și

dispecerizare a Sistemului Energetic Național – SEN, se realizează prin
intermediul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice
Transelectrica SA, care este și operatorul de sistem.
Activitatea de transport al energiei electrice se realizează prin intermediul
Rețelei Electrice de Transport - RET, formată din stații și linii electrice.
RET este rețeaua electrică de interes național și strategic cu tensiunea de
linie nominala mai mare de 110 kV (220 kV – 400 kV).
Funcțiunile C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.:
a) operator de transport și de sistem al Sistemului Energetic Național:
- infrastructura Rețelei Electrice de Transport (exploatare,
întreținere și dezvoltare) asupra:
 81 stații electrice, din care:
 1 stație electrică 750 kV;
 38 stații electrice 400 kV;
 42 stații electrice 220 kV.
 8834,4 km. linii electrice aeriene (LEA), din care:
 3,1 km. - 750 kV;
 4915,2 km. - 400 kV;
 3875,6 km. - 220 kV;
 40,4 km. - 110 kV (linii de interconexiune cu
sistemele țărilor vecine);
 din care 486,2 km. linii de interconexiune.
20
 216 unități de trasformare totalizând 38058 MVA.
- infrastructura de dispecerizare (EMS/SCADA – Sistemul de
Management Energetic/Supraveghere-Control și Achiziții de
Date) care se realizează în cadrul Unității Operaționale –
Dispeceratului Energetic Național (DEN) și a celor 5 Dispecerate
Teritoriale (DET);
- alocarea capacităților pe liniile de interconexiuni;
- certificatele verzi.
b) operator al pieței de echilibrare – OPE:
- platforma pieței de echilibrare.
c) operator comercial al pieței de electricitate – OPCOM:
- platforme de tranzacționare;
- platforma de tranzacționare a certificatelor verzi.
d) operator de metering al pieței angro de electricitate – OMEPA:
- sistemul de metering.
e) operator de telecomunicații și IT – TELETRANS:
- fibră optică, sistem digital telecom.
1.9. DESCRIEREA INFRASTRUCTURILOR ENERGETICE
1.9.1. Delimitarea constructiv-regională a infrastructurilor energetice

aferente regiunilor de dezvoltare
România este structurată pe 8 zone de dezvoltare regională:

1) Zona de Dezvoltare BUCUREȘTI – ILFOV;
2) Zona de Dezvoltare CENTRU;
3) Zona de Dezvoltare NORD – EST;
4) Zona de Dezvoltare SUD – EST;
5) Zona de Dezvoltare SUD;
6) Zona de Dezvoltare SUD – VEST;
7) Zona de Dezvoltare VEST;
8) Zona de Dezvoltare NORD – VEST.
iar în cadrul celor 8 zone de dezvoltare regională se află următoarele

infrastructuri energetice:
21
a) Stații electrice – SE:
 SE la tensiunea de 400 kV;
 SE la tensiunea de 220 kV.
b) Centrale electrice – CE:
 CE de evacuare (injecție în SEN) la 400 kV;
 CE de evacuare (injecție în SEN) la 220 kV.
c) Linii electrice aeriene – LEA:
 LEA la tensiunea de 400 kV;
 LEA la tensiunea de 220 kV.
1. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare BUCUREȘTI – ILFOV

În cadrul Regiunii de Dezvoltare BUCUREȘTI – ILFOV se află
următoarele infrastructuri energetice:
- SE 400/220/110 kV București Sud;
- SE 400/110 kV Domnești;
- SE 220/110 kV Fundeni.
- CTE București Sud – 270 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
termoelectrică).
- LEA 400 kV București Sud – Domnești;
- LEA 400 kV București Sud – Gura Ialomiței;
- LEA 400 kV București Sud – Pelicanu;
- LEA 400 kV București Sud – Slatina;
- LEA 400 kV Domnești – Brazi Vest;
- LEA 220 kV București Sud – Fundeni;
- LEA 220 kV București Sud – Ghizdaru;
- LEA 220 kV București Sud – Mostiștea;
- LEA 220 kV Fundeni – Brazi Vest.
2. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare CENTRU

În cadrul Regiunii de Dezvoltare CENTRU se află următoarele
22
- SE 400/220/110 kV Iernut;
- SE 400/220/110 kV Sibiu Sud;
- SE 400/110 kV Dârste;
- SE 400/110 kV Brașov;
- SE 220/110 kV Gheorgheni;
- SE 220/110 kV Fântânele;
- SE 220/110 kV Ungheni;
- SE 220/110 kV Alba Iulia.
- CTE Iernut – 563 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
termoelectrică);
- CHE Șugag – 149 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
hidroelectrică);
- CHE Gâlceag – 149 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
hidroelectrică).
- LEA 400 kV Iernut – Gădălin;
- LEA 400 kV Iernut – Sibiu Sud;
- LEA 400 kV Sibiu Sud – Mintia;
- LEA 400 kV Sibiu Sud – Țânțăreni;
- LEA 400 kV Sibiu Sud – Brașov;
- LEA 400 kV Brașov – Bradu;
- LEA 400 kV Brașov – Dârste;
- LEA 400 kV Brașov – Gutinaș;
- LEA 400 kV Dârste – Brazi Vest;
- LEA 220 kV Gheorgheni – CHE Stejaru;
- LEA 220 kV Gheorgheni – Fântânele;
- LEA 220 kV Fântânele – Ungheni;
- LEA 220 kV Ungheni – Iernut;
- LEA 220 kV Iernut – Baia Mare 3;
- LEA 220 kV Iernut – Câmpia Turzii;
- LEA 220 kV Sibiu Sud – CHE Lotru;
- LEA 220 kV Alba Iulia – Mintia;
- LEA 220 kV Alba Iulia – CHE Șugag;
23
- LEA 220 kV Alba Iulia – CHE Gâlceag;
- LEA 220 kV Alba Iulia – Cluj Florești.
3. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare NORD – EST

În cadrul Regiunii de Dezvoltare NORD – EST se află următoarele
- SE 400/220/110 kV Gutinaș;
- SE 400/220/110 kV Suceava;
- SE 400/110 kV Bacău Sud;
- SE 400/110 kV Roman Nord;
- SE 220/110 kV Munteni;
- SE 220/110 kV Iași (FAI);
- SE 220/110 kV Dumbrava;
- SE 220/110 kV Stejaru.
- CHE Stejaru – 143 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
hidroelectrică);
- CTE Borzești – 210 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
termoelectrică).
- LEA 400 kV Gutinaș – Brașov;
- LEA 400 kV Gutinaș – Bacău Sud;
- LEA 400 kV Bacău Sud – Roman Nord;
- LEA 400 kV Roman Nord – Suceava;
- LEA 220 kV Gutinaș – Dumbrava;
- LEA 220 kV Gutinaș – CTE Borzești;
- LEA 220 kV Gutinaș – Munteni;
- LEA 220 kV Gutinaș – Iași (FAI);
- LEA 220 kV Iași (FAI) – Munteni;
- LEA 220 kV Iași (FAI) – Suceava;
- LEA 220 kV Dumbrava – CHE Stejaru;
- LEA 220 kV CHE Stejaru – Gheorgheni.
24
4. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare SUD – EST
În cadrul Regiunii de Dezvoltare SUD – EST se află următoarele
- SE 400 kV Isaccea (Republica Moldova);
- SE 400 kV Stupina (Bulgaria);
- SE 400 kV Rahman (Bulgaria);
- SE 400/220/110 kV Lacu Sărat;
- SE 400 kV Cernavodă;
- SE 400/110 kV Medgidia Sud;
- SE 400/110 kV Constanța Nord;
- SE 400/110 kV Tariverde;
- SE 400/110 kV Tulcea Vest;
- SE 400/110 kV Smârdan;
- SE 220/110 kV Filești;
- SE 220/110 kV Bărboși;
- SE 220/110 kV Focșani Vest;
- SE 220/110 kV Stâlpu.
- CNE Cernavodă – 1300 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
nuclearelectrică);
- CEE Stupina – 278 MW (evacuare 110 kV) - (centrală electrică
eoliană);
- CEE Rahman – 242 MW (evacuare 110 kV) - (centrală electrică
eoliană);
- CTE Brăila – 210 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
termorelectrică).
- LEA 400 kV Rahman – Dobrudja (Bulgaria);
- LEA 400 kV Stupina – Varna (Bulgaria);
- LEA 400 kV Isaccea – Vulcănești (Republica Moldova);
- LEA 750 kV Isaccea – Ucraina Sud (Ucraina) – linie
dezafectată;
- LEA 400 kV Smârdan - Gutinaș;
- LEA 400 kV Smârdan – Lacu Sărat;
25
- LEA 400 kV Smârdan - Isaccea;
- LEA 400 kV Lacu Sărat – Gura Ialomiței;
- LEA 400 kV Lacu Sărat – Isaccea;
- LEA 400 kV Isaccea – Tulcea Vest;
- LEA 400 kV Isaccea – Rahman;
- LEA 400 kV Isaccea – Stupina;
- LEA 400 kV Tulcea Vest – Tariverde;
- LEA 400 kV Tariverde – Constanța Nord;
- LEA 400 kV Constanța Nord – Cernavodă;
- LEA 400 kV Cernavodă – Medgidia Sud;
- LEA 400 kV Cernavodă – Pelicanu;
- LEA 400 kV Cernavodă – Gura Ialomiței;
- LEA 400 kV Lacu Sărat – CTE Brăila;
- LEA 220 kV Focșani Vest – Gutinaș;
- LEA 220 kV Focșani Vest – Bărboși;
- LEA 220 kV Bărboși – Filești;
- LEA 220 kV Lacu Sărat – CTE Brăila;
5. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare SUD

În cadrul Regiunii de Dezvoltare SUD se află următoarele infrastructuri
energetice:
- SE 400/220/110 kV Brazi Vest;
- SE 400/220/110 kV Bradu;
- SE 400/110 kV Gura Ialomiței;
- SE 400/110 kV Pelicanu;
- SE 220/110 kV Teleajen;
- SE 220/110 kV Mostiștea;
- SE 220/110 kV Turnu Măgurele;
- SE 220/110 kV Ghizdaru;
- SE 220/110 kV Târgoviște;
- SE 220/110 kV Pitești Sud;
- SE 220/110 kV Arefu.
- CTE Petrom Brazi – 850 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
termoelectrică);
26
- CEE Făcăeni – 132 MW (evacuare 400 kV) - (centrală electrică
eoliană);
- CHE Vidraru – 219 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
hidroelectrică).
- LEA 400 kV Brazi Vest - Dârste;
- LEA 400 kV Brazi Vest – CTE Petrom Brazi;
- LEA 400 kV Brazi Vest - Domnești;
- LEA 400 kV Bradu - Brașov;
- LEA 400 kV Bradu - Țânțăreni;
- LEA 400 kV Gura Ialomiței – Lacu Sărac;
- LEA 400 kV Gura Ialomiței – Cernavodă;
- LEA 400 kV Gura Ialomiței – București Sud;
- LEA 400 kV Pelicanu – Cernavodă;
- LEA 400 kV Pelicanu – București Sud;
- LEA 220 kV Teleajen – Brazi Vest;
- LEA 220 kV Teleajen – Stâlpu;
- LEA 220 kV Mostiștea – București Sud;
- LEA 220 kV Turnu Măgurele – Ghizdaru;
- LEA 220 kV Turnu Măgurele – Craiova Nord;
- LEA 220 kV Ghizdaru – București Sud;
- LEA 220 kV Târgoviște – Brazi Vest;
- LEA 220 kV Târgoviște – Bradu;
- LEA 220 kV Pitești Sud – Bradu;
- LEA 220 kV Arefu – CHE Vidraru;
- LEA 220 kV Arefu – Râureni;
- LEA 220 kV Bradu – Stupărei.
6. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare SUD – VEST

În cadrul Regiunii de Dezvoltare SUD – VEST se află următoarele
- SE 400 kV Ţânţăreni (Bulgaria);
- SE 400 kV Porţile de Fier (Serbia);
- SE 400/220/110 kV Urecheşti;
27
- SE 400/220 kV Slatina;
- SE 400/110 kV Drăgăneşti-Olt;
- SE 220/110 kV Stupărei;
- SE 220/110 kV Târgu-Jiu Nord;
- SE 220/110 kV Sărdăneşti;
- SE 220/110 kV Turnu Severin;
- SE 220/110 kV Cetate;
- SE 220/110 kV Calafat;
- SE 220/110 kV Grădişte;
- SE 220/110 kV Craiova Nord;
- SE 220/110 kV Râureni.
- CHE Porțíle de Fier – 1080 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
hidroelectrică);
- CTE Turceni – 1196 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
termoelectrică);
- CTE Rovinari – 888 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
termoelectrică);
- CTE Ișalnița – 582 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
termoelectrică);
- CHE Lotru – 509 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
hidroelectrică).
- LEA 400 kV Porțile de Fier – Djerdap (Serbia);
- LEA 400 kV Țânțăreni – Kosloduy (Bulgaria);
- LEA 400 kV Urechești – Porțile de Fier;
- LEA 400 kV Urechești – Domnești;
- LEA 400 kV Urechești – Țânțăreni;
- LEA 400 kV Urechești – CTE Rovinari;
- LEA 400 kV Porțile de Fier - Slatina;
- LEA 400 kV Țânțăreni – Bradu;
- LEA 400 kV Țânțăreni – Slatina;
- LEA 400 kV Țânțăreni – CTE Turceni;
- LEA 400 kV Slatina – București Sud;
- LEA 400 kV Slatina – Drăgănești Olt;
28
- LEA 220 kV Urechești – Târgu Jiu Nord;
- LEA 220 kV Urechești – Sărdănești;
- LEA 220 kV Sărdănești – Craiova Nord;
- LEA 220 kV Craiova Nord – Slatina;
- LEA 220 kV Craiova Nord – Turnu Măgurele;
- LEA 220 kV CTE Ișalnița – Grădiște;
- LEA 220 kV Grădiște – Slatina;
- LEA 220 kV Porțile de Fier – Reșița;
- LEA 220 kV Porțile de Fier – Turnu Severin;
- LEA 220 kV Porțile de Fier – Cetate;
- LEA 220 kV Cetate – Calafat;
- LEA 220 kV Râureni – Arefu;
- LEA 220 kV Râureni – Stupărei;
- LEA 220 kV Stupărei – Bradu;
- LEA 220 kV Craiova Nord – CTE Ișalnița;
- LEA 220 kV CHE Lotru – Sibiu Sud.
7. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare VEST

În cadrul Regiunii de Dezvoltare VEST se află următoarele infrastructuri
energetice:
- SE 400/220/110 kV Arad (Ungaria);
- SE 400 kV Nădab (Ungaria);
- SE 220/110 kV Reşiţa (Serbia);
- SE 400/220/110 kV Mintia;
- SE 220/110 kV Calea Aradului;
- SE 220/110 kV Săcălaz;
- SE 220/110 kV Timişoara;
- SE 220/110 kV Iaz;
- SE 220/110 kV Peştiş;
- SE 220/110 kV Hăşdat;
- SE 220/110 kV Baru Mare;
- SE 220/110 kV Paroşeni.
29
- CTE Mintia – 930 MW (evacuare 400 kV) - (centrală
termoelectrică);
- CTE Paroșeni – 133 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
termoelectrică);
- CHE Retezat – 210 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
hidroelectrică).
- LEA 400 kV Nădab – Bekecsaba (Ungaria);
- LEA 400 kV Arad – Sandorfalva (Ungaria);
- LEA 400 kV Reșița – Pancevo (Serbia);
- LEA 400 kV Nădab – Arad;
- LEA 400 kV Arad – Mintia;
- LEA 400 kV Mintia – Sibiu Sud;
- LEA 220 kV Arad – Calea Aradului;
- LEA 220 kV Arad – Timișoara;
- LEA 220 kV Calea Aradului – Săcălaz;
- LEA 220 kV Săcălaz – Timișoara;
- LEA 220 kV Timișoara – Mintia;
- LEA 220 kV Timișoara – Reșița;
- LEA 220 kV Reșița – Iaz;
- LEA 220 kV Reșița – Porțile de Fier;
- LEA 220 kV Mintia – Pestiș;
- LEA 220 kV Mintia – Hășdat;
- LEA 220 kV Mintia – Alba Iulia;
- LEA 220 kV Hășdat – Pestiș;
- LEA 220 kV Hășdat – CHE Retezat;
- LEA 220 kV Hășdat – Baru Mare;
- LEA 220 kV Baru Mare – Paroșeni;
- LEA 220 kV Paroșeni – Târgu Jiu Nord.
8. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare NORD – VEST

În cadrul Regiunii de Dezvoltare NORD – VEST se află următoarele
30
- Stația electrică 400/220 kV Roșiori (Ucraina);
- Stația electrică 400 kV Gădălin;
- Stația electrică 400/110 kV Cluj Est;
- Stația electrică 400/110 kV Oradea Sud;
- Stația electrică 220/110 kV Câmpia Turzii;
- Stația electrică 220/110 kV Cluj Florești;
- Stația electrică 220/110 kV Tihău;
- Stația electrică 220/110 kV Sălaj;
- Stația electrică 220/110 kV Baia Mare 3;
- Stația electrică 220/110 kV Vetiș.
- CHE Mărișelu – 215 MW (evacuare 220 kV) - (centrală
hidroelectrică).
- LEA 400 kV Roșiori – Mukacevo (Ucraina);
- LEA 400 kV Roșiori – Oradea Sud;
- LEA 400 kV Roșiori – Gădălin;
- LEA 400 kV Gădălin – Cluj Est;
- LEA 400 kV Gădălin – Iernut;
- LEA 220 kV Roșiori – Vetiș;
- LEA 220 kV Roșiori – Baia Mare 3;
- LEA 220 kV Baia Mare 3 - Tihău;
- LEA 220 kV Baia Mare 3 - Iernut;
- LEA 220 kV Tihău - Sălaj;
- LEA 220 kV Tihău – Cluj Florești;
- LEA 220 kV Cluj Florești – CHE Mărișelu;
- LEA 220 kV Cluj Florești – Câmpia Turzii;
- LEA 220 kV Cluj Florești – Alba Iulia;
- LEA 220 kV Câmpia Turzii – Iernut.
1.9.2. Interconexiunea cu sistemele energetice vecine
Interconexiunea SEN este una din principalele căi de creștere a fiabilității

și securității acestuia fără a afecta independența energetică.
31
Prin aceste interconexiuni se asigură ajutorul de avarie fără a fi necesară
instalarea și menținerea în rezervă caldă a unei puteri importante.
Interconexiuni internaționale ale SEN românesc, conform tabel 1.3.:
Tabel 1.3. Infrastructuri energetice de 400 kV din România
(stații electrice și linii electrice aeriene) cu conexiune internațională
INFRASTRUCTURI ENERGETICE 400 kV CU CONEXIUNE INTERNAȚIONALĂ

STAȚII ELECTRICE LINII ELECTRICE AERIENE
400 kV Isaccea – Vulcănești (Republica
400 kV Isaccea* → Republica Moldova
Moldova)
400 kV Isaccea* → Ucraina Sud 400 kV Isaccea – Ucraina Sud** (Ucraina)
400 kV Stupina → Bulgaria 400 kV Stupina – Varna*** (Bulgaria)
400 kV Rahman → Bulgaria 400 kV Rahman – Dobrudja (Bulgaria)
400 kV Ţânţăreni → Bulgaria 400 kV Țânțăreni – Kosloduy (Bulgaria)
400 kV Porţile de Fier → Serbia 400 kV Porțile de Fier – Djerdap (Serbia)
400/220/110 kV Arad → Ungaria 400 kV Arad – Sandorfalva (Ungaria)
400 kV Nădab → Ungaria 400 kV Nădab – Bekecsaba (Ungaria)
220/110 kV Reşiţa → Serbia 400 kV Reșița – Pancevo (Serbia)
400/220 kV Roșiori → Ucraina 400 kV Roșiori – Mukacevo (Ucraina)
* SE Isaccea funcționează la tensiunea de 400 kV dar are gabarit de 750 kV;
** LEA Isaccea – Ucraina Sud are gabarit de 750 kV (LEA dezafectată);
*** LEA Stupina – Varna (Bulgaria) funcționează la tensiunea de 400 kV dar are gabarit de
750 kV.
Criterii de participare la funcționarea interconectată:

Recomandările ENTSO-E (sistemul energetic al UE), privesc 6 aspecte
majore ale funcționării unui sistem energetic:
a) acoperirea consumului;
b) reglaj primar al puterii;
c) reglaj secundar frecvență – putere;
d) reglajul tensiunii;
e) siguranța funcționării la criteriul (N-1) elemente;
f) măsuri antiavarie.
32
1.10. SCHEME
1.10.1. Scheme principiale
Fig.1.5. Schema electrică monofilară de funcționare a SEN
33
Fig. 1.6. Schema principială a SEN cu evidenţierea elementelor de generare (generatoare),
a stațiilor electrice, a nivelurilor de tensiune şi tipurile de interconexiuni
34
1.10.2. Scheme reale de funcționare
35
Fig. 1.7. Reprezentarea stațiilor și liniilor electrice aeriene de 400 kV și 220 kV din România
36
Fig. 1.8. Reprezentarea infrastructurilor energetice din România aferente celor 8 regiuni de dezvoltare
37
Fig. 1.9. Reprezentarea stațiilor și liniilor electrice aeriene de 400 kV și 220 kV din România, cu evidențierea elementelor de generare
(generatoare) și elementelor de transformare (transformatoare/autotransformatoare)
38
Fig. 1.10. Reprezentarea stațiilor și liniilor electrice aeriene din România cu conexiune internațională
CAPITOLUL 2
Infrastructuri energetice din cadrul

SISTEMUL ENERGETIC NAȚIONAL
2.1. CENTRALE ELECTRICE
2.1.1. Concepția producerii energiei electrice
Producerea energiei electrice reprezintă procesul de transformare a

diferitelor forme de energie primară în energie electrică, în cadrul unor instalații
specializate de complexitate mare, denumite centrale electrice.
Evoluția consumului de energie electrică a făcut ca centralele să fie tot mai
mari, puterile lor instalate fiind limitate de restricții tehnologice, economice, de
mediu sau de securitate.
Centrala electrică reprezintă un ansamblu de instalații complexe, în care
se asigură condițiile pentru conversia energiei primare în energie electrică și/sau
termică.
Se pot evidenția două concepții opuse de producere a energiei:
a) concepția centralizată, bazată pe centrale electrice de mare putere, care
utilizează surse primare cu concentrare energetică mare (combustibili
fosili sau nucleari). Puterea acestor centrale este de regulă superioară
consumului local, implicând existența unui sistem de transport și
distribuție a energiei electrice. Ansamblul centralelor și al rețelelor
electrice de transport, exploatate și conduse într-o concepție unitară
constituie Sistemul Energetic Național – SEN.
b) concepția distribuită, cu surse mici, amplasate lângă consumatori. Se
bazează în general pe utilizarea unor surse primare ușoare, cu concentrare
energetică redusă (solară, eoliană, etc.). Centrala electrică este destinată
strict pentru acoperirea consumului local, eliminându-se necesitatea de a
transporta energia electrică la distanță.
39
2.1.2. Surse de energie primară
Dezvoltarea unei industrii energetice puternice este condiționată de

existența unor surse de energie primară care să se caracterizeze prin: diversitate,
accesibilitate, siguranță, prețuri stabile, asigurarea cantităților dorite pe o
perioadă de timp cât mai mare. În raport cu aceste condiții, atenția industriei
energetice se îndreaptă spre o gamă din ce în ce mai diversificată de surse de
energie primară, cu particularități din ce în ce mai diferite. Prin conversia
realizată în instalații specializate, aceste surse acoperă cererea de energie
electrică și termică a societății.
În mod convențional, sursele de energie primară sunt împarțite în două mari
categorii:
a) surse finite - sursele finite de energie primară se considera a fi limitate
atât în timp, cât și în spațiu. Ele sunt capabile să acopere nevoile societății
umane doar pentru o perioadă de timp limitată. Mărimea acestei perioade
de timp depinde de volumul rezervelor de energie primară la care are
acces societatea umană. Cele mai importante surse finite de energie
primară sunt combustibilii fosili și nucleari.
b) surse regenerabile – sursele regenerabile nu sunt limitate în timp, dar ele
nu sunt capabile să acopere nevoile societății umane care sunt tot mai
ridicate de la un an la altul.
Tabel 2.1. Categorii de combustibili utilizați în centralele electrice

TIP COMBUSTIBIL 1995 2020
(energie primară) [%] [%]
Cărbune 53 53
Petrol 15 12
Gaz natural 15 24
Combustibili nucleari 12 7
Energie hidraulică (apă) 18 15
Surse regenerabile (geotermală, eoliană, solară, a
mareelor, a valurilor, biomasa, deșeuri industriale 1,5 2,3
și menajere)
40
1. Cărbunele
Cărbunele este una din cele mai importante surse de energie primară, lui
revenindu-i aproape 70% din energia înglobată în rezervele certe de combustibili.
În raport cu ceilalți combustibili fosili cărbunele are o serie de avantaje
indiscutabile:
- se găsește din abundență;
- poate acoperi nevoile societății umane pe o perioadă mare de timp,
permitând elaborarea unor strategii energetice pe termen lung;
- este răspândit pe o arie geografică mult mai largă decât petrolul sau
gazul natural;
- prețul este relativ stabil;
- nu există probleme majore privind transportul de la sursă la consumator;
- există tehnologii mature din punct de vedere comercial care permit o
utilizare curată a cărbunelui, cu impact minim asupra mediului
înconjurător.
Limitările cele mai importante privind utilizarea cărbunilor sunt provocate

în special de puternicul impact pe care îl au asupra mediului înconjurător. Se
amintesc în acest sens emisiile de pulberi, oxizi de sulf, oxizi de azot, dioxid de
carbon.
Pentru reducerea emisiilor aferente primelor trei categorii de noxe există la
ora actuală tehnologii mature din punct de vedere comercial capabile să satisfacă
cele mai severe restricții.
Din punct de vedere al dioxidului de carbon (care contribuie în mod
substanțial la amplificarea efectului de seră), cărbunele se caracterizează prin cea
mai ridicată emisie specifică în raport cu cantitatea de căldură rezultată prin
ardere.
În consecință, în următoarele decenii eforturile vor fi îndreptate înspre
dezvoltarea unor tehnologii performante, mature din punct de vedere comercial,
care să asigure reținerea și stocarea dioxidului de carbon rezultat din arderea
combustibililor fosili.
Rezervele certe recuperabile de cărbune pot satisface cererea mondială
pentru aproximativ 225 de ani.
România dispune de cantități însemnate de lignit, 80 % dintre rezerve fiind
plasate în bazinul carbonifer al Olteniei.
41
Acestea sunt utilizate practic în mod exclusiv pentru acoperirea
necesităților sectorului de producere a energiei electrice și termice. La nivelul
producției actuale rezervele certe recuperabile de lignit pot acoperi cererea pentru
o perioadă de cel putin 50 – 60 de ani. Se menționează de asemeni cantități reduse
de huilă (aflate în proportie de 95 % în Valea Jiului) și carbune brun (în bazinele
carbonifere ale Prahovei și Banatului).
După anul 1998 a fost demarată o amplă acțiune de restructurare a
sectorului minier, unul din obiectivele principale fiind închiderea sau conservarea
minelor nerentabile. Rezultatul este o reducere a producției de cărbune, astfel
încât costurile specifice să fie menținute în limite acceptabile, în condițiile în care
subvențiile sunt eliminate. Este de așteptat ca producția de lignit să fie plafonată
la 25 – 30 milioane tone/an, fiind totuși capabilă să acopere necesitățile sectorului
de producere a energiei electrice. În ceea ce privește huila, pe lânga rezervele
autohtone se va apela în continuare la importuri.
2. Petrolul și gazele naturale lichide

Petrolul rămâne o energie primară deosebit de căutată datorită avantajelor
importante pe care le oferă atât din punct de vedere al valorii sale energetice cât
și al proprietăților sale fizico-chimice. Utilizarea lui este la ora actuală este
îngrădită atât de reducerea rezervelor, cât și de accesul dificil la zăcăminte
repartizate în mod inegal din punct de vedere geografic. Un alt dezavantaj major
al petrolului este legat de preț, care prezintă fluctuații importante, de multe ori
din cauze politice. Rezervele certe recuperabile de petrol pot satisface cererea
mondială pentru aproximativ 40 de ani. Gazele naturale lichide sunt reprezentate
de hidrocarburi componente ale gazului natural (etan, propan, butan, pentan) care
sunt recuperate sub forma lichidă. În general statisticile includ rezervele de gaze
naturale lichide în cele de petrol.
Petrolul a constituit mulți ani una din resursele energetice importante ale
României, ea fiind una din țările care au facut pionierat în acest domeniu. Se
amintește în acest sens ca exploatarea comerciala a petrolului în România a
demarat încă din anul 1857. Pâna la cel de-al doilea razboi mondial a fost cea mai
bogată țară europeană în petrol și mai ales în petrol cu conținut redus de sulf,
fiind concurată după razboi de rezervele descoperite în Marea Nordului și Marea
Caspică. În perioada cea mai productivă, producția de petrol a României atingea
15 milioane tone pe an. Pe această bază a fost dezvoltată o puternică industrie
42
atât extractivă, de rafinare și prelucrare a produselor derivate din petrol, cât si
constructoare de echipamente de foraj. Lipsa prospecțiunilor din perioada anilor
1970-1990, combinată cu epuizarea treptată a rezervelor cunoscute, a avut drept
consecință o diminuare rapidă a producției de petrol. Ea atinge în prezent cel mult
6-7 milioane tone pe an, neputând acoperi cererea internă. În aceste condiții
România a devenit o țară net importatoare de petrol, peste 50 % din cerere fiind
acoperite pe aceasta cale. În anul 1999 rezervele certe recuperabile de petrol ale
României erau de 108 milioane tone, pentru o producție anuală de 6,4 milioane
tone. În viitorul apropiat se preconizează oprirea acestui declin și chiar o ușoară
creștere a producției anuale. Acest lucru va fi posibil în special datorită atât
introducerii unor tehnologii moderne de foraj și extractie, cât și intrării în
exploatare a unor zăcăminte (îndeosebi cele de pe platforma Mării Negre).
Totuși, România va continua să rămâna dependentă de importurile de petrol.
3. Gazele naturale
Gazele naturale sunt definite ca amestecuri de hidrocarburi care sunt
exploatate în stare gazoasă și a cărui componentă principală este reprezentată de
metan. În ultimele decenii gazele naturale au devenit combustibilul preferat în
raport cu cărbunele sau petrolul, în principal din următoarele motive:
- gazul natural este un combustibil relativ curat din punct de vedere
ecologic, cu emisii reduse de oxizi de sulf, oxizi de azot și pulberi.
Datorită raportului carbon/hidrogen mai scăzut decât în cazul
cărbunelui și petrolului, emisiile de dioxid de carbon sunt de asemeni
simțitor mai reduse.
- aria geografică de răspândire este mai largă decât în cazul petrolului.
Peste 85 de țări posedă zăcăminte semnificative de gaz natural.
- au fost dezvoltate tehnologii industriale de mare eficiență care
funcționează pe bază de gaz natural (ex. ciclurile combinate gaze-abur).
Ca dezavantaj principal se menționează problemele pe care le implică
transportul de la sursă la consumator. Acest transport necesită existența unor
conducte magistrale de mare capacitate care în multe cazuri trebuie să traverseze
teritoriile unor terțe țări. De asemenea prețul gazului natural este mult mai instabil
decât în cazul cărbunelui. Rezervele certe recuperabile de gaz natural pot
satisface cererea mondială pentru aproximativ 57 de ani.
43
România a avut importante rezerve de gaze naturale, fiind pâna în anul 1959
(anul descoperirii rezervelor de gaz natural de la Groningen, Olanda) cel de-al
doilea mare producător de gaze naturale din Europa, dupa Uniunea Sovietică.
Rezervele de gaze naturale au diminuat treptat, cererea internă depășind
posibilitățile de producție. Astfel, România a devenit o țară net importatoare,
aproximativ 30 % din consum fiind acoperit pe aceasta cale. În anul 1999
rezervele certe recuperabile de gaze naturale atingeau 406 miliarde m 3 . La ora
actuală, importul de gaz natural se realizează doar din Rusia, via Ucraina, printr-
o magistrală având o capacitate de transport de aproximativ 25 milioane m 3/zi.
Pentru a se putea elimina această dependență strictă sunt luate în considerație
două categorii de măsuri:
- diversificarea surselor de aprovizionare (ex. racordarea la rețeaua vest-
europeană prin intermediul Ungariei;
- dezvoltarea infrastructurii necesare pentru importul de gaz natural
lichefiat);
- creșterea capacității de stocare subterană, un deziderat ar fi mărirea
acestei capacități de la 2,5 miliarde m3 în anul 2003, la peste 6,5
miliarde m3 după anul 2010.
4. Uraniul
Uraniul reprezintă una din sursele primare cu concentrare energetică
deosebit de ridicată. Datorită reactivității chimice ridicate, uraniul nu este întâlnit
în natură în stare metalică, ci sub forma de oxizi (UO2, U3O8), fosfați, silicați, etc.
Folosirea uraniului în aplicatii civile este strâns legată de dezvoltarea centralelor
nuclearoelectrice (CNE).
Ținând seama de rezervele de uraniu existente, CNE vor putea juca un rol
important în acoperirea cererii de energie electrică. În acest scop este necesară
rezolvarea unor probleme cum ar fi:
- creșterea siguranței în exploatare;
- scăderea costurilor de capital la nivele comparabile cu cele ale
centralelor electrice care funcționează pe combustibili fosili;
- stocarea în siguranță a deșeurilor nucleare (inclusiv a combustibilului
uzat).
Principalul dezavantaj este riscul de accidente nucleare (catastrofe), cum ar
fi accidentele de la Three Miles Island (SUA), Cernobâl (Ucraina) și Fukushima
44
(Japonia). În urma accidentului nuclear de la Fukushima (Japonia) 2011 unele
țări vor renunța treptat la centralele nucleare, eliminând în totalitate riscul de
catastrofe nucleare.
România nu dispune de rezerve însemnate de uraniu: aproximativ 6900 tone
la nivelul anului 1999, pentru o producție anuală de 105 tone. Se pot evidenția
trei zone în care există zăcăminte cu valoare industrială: zona Crucea din Carpații
Orientali, zona Bihor din Carpații Apuseni și zona Banatului. Din anul 1952, de
când a început exploatarea, a fost produsă o cantitate de aproximativ 17630 tone,
cantități însemnate de minereu fiind exportate în URSS. Începând cu anii ’70 au
apărut preocupări privind dezvoltarea unor CNE în România. În acest scop s-a
trecut la o reorganizare sistematică a sectorului nuclear, cuprinzând activități de
extracție, prelucrare și cercetare în domeniu. Prelucrarea minereurilor se face în
prezent la Feldioara, lânga Brașov, asigurându-se aici procesarea întregii
producții din zonele sus-menționate. Rezervele existente sunt considerate
suficiente pentru funcționarea a două unități din cadrul centralei nucleare de la
Cernavoda pe toată durata lor de viață.
5. Energia hidraulică (apa)

Energia hidraulică (apa) reprezintă cea mai importantă sursă regenerabilă
de energie, acoperind aproximativ 18 % din cererea mondială de energie
electrică. În mod convențional noțiunea de energie hidraulică este asociată doar
cursurilor de apă, alte surse primare pe bază de apă (cum ar fi energia valurilor
sau mareelor) fiind asimilate la categoria surse regenerabile de energie. Deși
ocupă deja un rol major în balanța energetică mondială, există în continuare un
potențial tehnic și economic impresionant care nu a fost pus înca în valoare și
care ar putea contribui în viitor la acoperirea cererii de energie electrică. Dintre
avantajele certe oferite de energia hidraulică se pot aminti:
- resursele sunt larg răspândite pe glob, peste 150 de țări dispunând de
potențiale hidroenergetice semnificative;
- tehnologia de conversie a energiei hidraulice în energie electrică este
matură din punct de vedere comercial;
- joacă un rol important în reducerea emisiei de gaze cu efect de seră;
- centralele hidroelectrice (CHE) se caracterizeaza prin flexibilitate în
exploatare;
45
- CHE se caracterizează prin costuri de exploatare deosebit de scăzute și
durate mari de viață;
- amenajările hidroenergetice pot contribui la rezolvarea altor probleme
cum ar fi irigațiile sau asigurarea cu apă potabilă a populației.
Principalele limitări care apar în dezvoltarea CHE sunt legate de costurile
ridicate de capital și de impactul deosebit de sever produs asupra mediului în faza
de construcție – montaj. Energia hidraulică ocupă un loc aparte în energetica
românească. Deși primele centrale electrice construite în țară au fost cele
hidraulice, ele au pierdut treptat din teren în favoarea combustibililor fosili.
Potențialul hidroenergetic al României a fost în atenția specialiștilor încă de la
începuturile producerii energiei electrice, studii sistematice fiind realizate în
perioada 1900-1914 de către Dimitrie Leonida și I.S. Gheorghiu. Ele au fost
continuate dupa 1927 de către Dorin Pavel, autor a două studii de referință privind
potențialul hidroenergetic românesc. Acestea au fost dezvoltate și actualizate în
mod sistematic de instituțiile de specialitate în perioada 1951 - 1989. Lungimea
totală a cursurilor de apa din România este de circa 115 000 km, din care fluviul
Dunărea ocupă un loc important, cu o lungime pe teritoriul țării de 1075 km și o
denivelare de circa 68 m (debit mediu 5540 m3/s).
2.1.3. Surse regenerabile de energie
Una din alternativele energetice deosebit de tentante la ora actuală este

reprezentată de utilizarea surselor regenerabile de energie. Dintre beneficiile
aduse de utilizarea acestor surse se pot aminti:
- prezervarea rezervelor de combustibili fosili ale omenirii;
- reducerea impactului asupra mediului înconjurător produs de sectorul
energiei electrice, cu accent asupra diminuării emisiei de gaze cu efect
de seră.
Principalele surse regenerabile care pe termen mediu pot fi luate în
considerație la acoperirea cererii de energie sunt:
- energia hidraulică (prelucrată în microhidrocentrale);
- biomasa;
- energia solară;
- energia eoliană;
- energia geotermală.
46
Microhidrocentralele formează o categorie distinctă atât sub aspect tehnic, cât
și financiar. În general, în aceasta categorie sunt cuprinse CHE cu o putere electrică
instalată mai mică de 10 MW. Microhidrocentralele se limitează la interesele de
valorificare a unor surse relativ mici de energie hidraulică, fiind promovate în general
de colectivități locale sau de industria de capacitate mică și mijlocie.
În ultimii zece ani utilizarea acestor surse energetice a devenit o prioritate
la nivel guvernamental pentru foarte multe țări, în acest scop fiind promovate o
serie facilități și stimulente fiscale. Cel mai bun exemplu ar putea fi Cartea Alba
promulgată de Uniunea Europeană în anul 1997 prin care se stabilesc obiective
deosebit de îndrăznețe în ceea ce privește sursele regenerabile de energie. Astfel,
pâna în anul 2010 aceste surse trebuiau să acopere cel putin 12 % din consumul
de energie primară al Uniunii Europene. Prin aceasta se urmărește o reducere a
emisiilor anuale de dioxid de carbon cu peste 400 Mt. Centralele electrice bazate
pe surse regenerabile de energie se caracterizează (cu excepția energiei
hidraulice) prin puteri unitare relativ mici.
Tabel 2.2. Capacități de producere a energiei electrice

având la bază surse regenerabile de energie
Situația în anul 2010, Situația în anul 2020,
Categorie de sursă regenerabilă
GW GW
Energie eoliană 130 17
Microhidrocentrale 45 32
Energie solară (bazată pe cicluri
2 0,4
termodinamice)
Celule fotovoltaice 11 1,1
Biomasă 55 37
Energie geotermală 14 8
Cu excepția biomasei (lemn) nici o altă formă de energie regenerabilă nu

este reprezentată semnificativ în România. Se menționează totuși cercetări
efectuate în domeniul energiei solare (captatoare) și eoliene care au ajuns pâna în
faza de experimentare și demonstrativă. În concordanță cu preocupările existente
pe plan mondial, un accent deosebit se va pune în următoarea perioadă de timp
pe utilizarea potențialului eolian. Dintre zonele cele mai favorabile pentru
instalarea de turbine eoliene se menționează platforma continentală a Mării
Negre, zona litorală, podișurile din est și platourile montane.
47
În tabelul 2.3 este prezentat potențialul eolian tehnic amenajabil pentru
România.
Tabel 2.3. Potențialul eolian tehnic amenajabil al României
Platforma Podișurile
Zona Alte
Mării Negre Dobrogei și TOTAL
ZONA alpină regiuni
(off-shore) Moldovei
Potențial, MW 1200 410 240 600 2450
Energie electrică
2800 650 550 900 4900
anuală, GWh/an
2.1.4. Filiere de producere a energiei electrice și termice
Principalele filiere a producere a energiei electrice și termice în corelație cu

sursa de energie primară utilizată (combustibil), sunt enumerate în tabelul 2.4.
Tabel 2.4. Filiere de producere a energiei electrice și termice

Denumirea centralei Sursa de energie primară Energie
(abreviere) (combustibil) utilă
Centrală convențională cu abur –
energie electrică –
CCA:
combustibili fosili CTE;
 Centrală termoelectrică – CTE; combustibili reziduali energie electrică și
 Centrală electrică de termoficare
termică – CET.
– CET.
Instalație de turbine cu gaze – ITG energie electrică
hidrocarburi
energie termică
Ciclu combinat gaze – abur – hidrocarburi energie electrică
CCGA cărbune energie termică
Centrală echipată cu motoare energie electrică
hidrocarburi
termice – CDE energie termică
Centrală hidroelectrică – CHE energia potențială a apei energie electrică
combustibili nucleari energie electrică
Centrala nuclearelectrică – CNE
(uraniu, plutoniu) energie termică
energie electrică
Centrală electrică solară – CES; radiația Soarelui
energie termică
Instalații fotovoltaice – IF radiația Soarelui energie electrică
energie electrică
Centrală geotermală – CG căldura internă a Pământului
energie termică
Centrală eoliană – CE Mișcarea de aer energie electrică
48
2.1.5. Tipuri de centrale electrice
1. Centrale convenționale cu abur – CCA (CTE / CET)

- conversia termodinamică implică existența unui fluid de lucru care
să parcurgă toate etapele ciclului termodinamic;
- apa – H2O, este fluidul de lucru folosit în cadrul centralelor
termoelectrice – CTE sau centralelor electrice de termoficare –
CET;
- circuitul termic cuprinde totalitatea instalațiilor parcurse de către
fluidul de lucru în concordanță cu succesiunea transformărilor
eferente ciclului termodinamic utilizat;
- în figura 2.1. este prezentată schema simplificată a circuitului
termic pentru o centrală termoelectrică:
Fig. 2.1. Schema simplificată a circuitului termic

pentru o centrală termoelectrică – CTE
C – cazan de abur; TA – turbină de abur; GE – generator electric;
K – condensator; PC – pompă de condensat; PJP – preîncălzitor de joasă
presiune; DT – degazor termic; PA – pompă de alimentare;
PIP – preîncălzitor de înaltă presiune.
- cazanul de abur C corespunde sursei calde a ciclului termodinamic, iar
energia chimică înglobată în combustibil este transformată prin ardere în
energie termică;
- energia termică (căldura) obținută servește la transformarea apei de
alimentare a cazanului în abur supraîncălzit;
- aburul supraîncălzit produs se destinde în turbina TA producând lucru
mecanic (energie mecanică);
- energia mecanică produsă de turbina cu abur este utilizată pentru
antrenarea generatorului electric GE, unde are loc conversia energiei
mecanice în energie electrică;
49
- aburul evacuat din turbină intră în condensatorul K (sursa rece a ciclului
termodinamic) și trece din starea gazoasă în starea lichidă (apă),
utilizându-se apa sau aerul ca agent de răcire exterior;
- apa rezultată prin condensare (condensat principal) este preluată de
pompa de condensat PC, fiind trimisă spre cazanul de abur;
- înainte de a intra în cazan, temperatura apei crește pe baza unei cote de
abur extrase din turbină;
- aburul se condensează în interiorul schimbătoarelor transferând căldura
lui către apă;
- ridicarea temperaturii apei de alimentare a cazanului poartă numele de
preîncălzire regenerativă, iar schimbătoarele de căldură sunt
preîncălzitoare regenerative, care se mai numesc și degazoare termice
DT;
- etapa de compresie aferentă ciclului termic este asigurată de pompa de
alimentare PA, care împarte circuitul de preîncălzire în preîncălzitoare de
joasă presiune PJP plasate în amonte, respectiv de preîncălzitoare de
înaltă presiune PIP, plasate în aval de pompă.
- termoficarea reprezintă producerea simultană de energie electrică și
termică, iar principiul constă în faptul că aburul după ce s-a destins
în turbină, nu mai intră în condensator, ci este trimis către un
consumator extern pentru a acoperi necesarul de energie termică al
acestuia.
Fig. 2.2. Schema termică simplificată pentru un grup

energetic de termoficare – CET
a) cu turbină cu contrapresiune; b) cu turbină cu priză reglabilă
C – cazan de abur; TA – turbina de abur; GE – generator electric;
CT – consumator termic; K – condensator; PA – pompă de alimentare;
DT – degazor termic.
- centralele termoelectrice echipate cu grupuri de termoficare sunt
denumite Centrale Electrice de Termoficare – CET.
50
2. Instalații de Turbine cu Gaze – ITG
- instalația de turbină cu gaze – ITG este o mașină termică motoare care
realizează conversia energiei chimice înglobate în combustibil în energie
mecanică;
- fluidul de lucru utilizat la ITG este un gaz: aer, bioxid de carbon, heliu, etc.;
- în figura 2.3. este prezentată schema simplificată de principiu a ITG (fluid
utilizat: aer):
Fig. 2.3. Schema de principiu pentru o instalație de turbină cu gaze – ITG

FA – filtru de aer; K – compresor; CA – cameră de ardere; TG – turbină de gaze;
AZ – amortizor de zgomot; GE – generator electric.
- aerul este aspirat de către compresorul K, prin intermediul filtrului de aer FA, care are rol de
oprire a impurităților mecanice;
- compresorul K ridică presiunea aerului până la nivelul corespunzător intrării în camera de
ardere CA;
- în acest punct se amestecă cu combustibilul și are loc procesul de ardere;
- gazele de ardere evacuate din camera de ardere se destind în continuare în turbina cu gaze
TG, producând lucru mecanic;
- o parte din lucru mecanic este utilizat pentru antrenarea compresorului, iar restul servește la
antrenarea generatorului electric GE;
- la eșaparea din turbina cu gaze, este prevăzut un amortizor de zgomot AZ, care are rolul de a
limita nivelul de zgomot;
- gazele de ardere sunt evacuate în atmosferă.
Fig. 2.4. Schema de principiu pentru o instalație de turbină cu gaze – ITG în circuit închis
a – combustibil; b – agent de lucru (CO2, He); c – fluid de răcire (H2O)
K – compresor; CA – cameră de ardere; TG – turbină de gaze;
GE – generator electric; R – răcitor.
51
3. Cicluri Combinate Gaze - Abur – CCGA
a) Ciclul combinat gaze – abur fără postcombustie
Fig. 2.5. Schema de principiu pentru un ciclu combinat gaze – abur fără postcombustie
FA – filtru de aer; K – compresor; CA – cameră de ardere; TG – turbină cu gaze;
GE – generator electric; CR – cazan de abur recuperator; TA – turbina cu abur;
KA – condensator de abur; PA – pompă de alimentare.
b) Ciclul combinat gaze – abur cu postcombustie
Fig. 2.6. Schema de principiu pentru un ciclu combinat gaze – abur cu postcombustie
GE – generator electric; C – cazan de abur; TA – turbină cu abur; KA – condensator de abur;
PC – pompă de condensat; PJP – preîncălzitoare regenerative de joasă presiune;
DT – degazor termic; PA – pompă de alimentare; PIP – preîncălzitoare regenerative de înaltă
presiune; BITG – debit de combustibil introdus în cazanul de abur CA; BITA – debit de
combustibil introdus direct în cazanul de abur CA.
52
c) Ciclul combinat gaze – abur cu arderea cărbunelui în pat fluidizat
sub presiune
Fig. 2.7. Schema de principiu pentru un ciclu combinat gaze – abur

cu ardere în pat fluidizat sub presiune
a – cărbune; b – cenușă; c – zgură
FA – filtru de aer; K – compresor; FAP – focar de ardere sub presiune; FC – filtru de cenușă;
TG – turbină cu gaze; R – recupeartor de căldură; TA – turbină cu abur;
KA – condensator de abur; GE – generator electric.
d) Ciclul combinat gaze – abur cu gazeificarea integrată a cărbunelui
Fig. 2.8. Schema de principiu pentru un ciclu combinat gaze – abur cu gazeificarea integrată a cărbunelui
53
a – cărbune; b – agent de oxidare; c – gaz de gazogen nefiltrat; d – gaz de gazogen curat;
e – abur; f – azot; g – zgură și cenușă; h – apă pentru răcirea gazului de gazogen
FA – filtru de aer; K – compresor; FO – fabrică de oxigen; G – gazogen; CA – cameră de
ardere; TG – turbină cu gaze; GE – generator electric; CR – cazan recuperator; TA – turbină
cu abur; KA – condensator de abur.
e) Ciclul combinat gaze – abur cu injecție de abur
Fig. 2.9. Schema de principiu pentru ciclu combinat gaze - abur cu injecție de abur
a – apă de alimentare; b – abur
GE – generator electric; CR – cazan recuperator; CT – consumator termic
4. Centrale nuclearelectrice – CNE

- centralele nuclearelectrice sunt împărțite în următoarele module
distincte:
 reactorul nuclear – asigură conversia energiei nucleare de
fisiune în energie termică:
 combustibil nuclear (uraniu natural, uraniu
îmbogățit, plutoniu, thoriu);
 agentul de răcire (He, CO2, apă ușoară, apă grea,
sodiu, potasiu);
 moderatorul (apă ușoară, apă grea, grafit).
 partea clasică – asigură conversia energiei termice în
energie mecanică (ciclu termodinamic).
- în tabelul 2.5. sunt redate categoriile de reactoare cu neutroni
termici.
54
Tabel 2.5. Categorii de reactoare cu neutroni termici
Denumire Semnificație Moderator Agent răcire Combustibil
apă ușoară apă ușoară uraniu îmbogățit
PWR reactor cu apă sub presiune
H2O H2O (UO2)
reactor cu apă grea sub apă grea apă grea uraniu natural
PHWR
presiune D2O D2O (UO2)
apă ușoară apă ușoară uraniu îmbogățit
BWR reactor cu apă în fierbere
H2O H2O (UO2)
reactor răcit cu apă și apă ușoară uraniu îmbogățit
LWGR grafit
moderator de grafit H2O (metal sau UO2)
reactor răcit cu gaze și uraniu natural
GCR grafit CO2
moderator de grafit (metal)
reactor avansat răcit cu uraniu îmbogățit
AGR grafit CO2
gaze și moderator de grafit (UO2)
reactor răcit cu gaze la uraniu puternic
HTGR grafit He
temperatură înaltă îmbogățit
- în figura 2.10. este redată schema de principiu pentru o centrală

nuclearelectrică.
a) b)
cu un singur circuit BWR cu două circuite PWR, PHWR
Fig. 2.10. Schema de principiu pentru o centrală nuclearelectrică
RN – reactor nuclear; GA – generator de abur; PC – pompă de circulație; TA – turbină cu
abur; GE – generator electric; KA – condensator; PA – pompă de alimentare
5. Centrale echipate cu motoare Diesel – CDE

- cele mai bune soluții în domeniul unităților energetice de mică
capacitate, sunt motoarele cu ardere intrnă de tip Diesel;
- aceste motoare de tip Diesel sunt utilizate la:
55
 instalații de vârf și siguranță pentru consumatori industriali
care necesită continuitate în alimentarea cu energie electrică,
serviciile proprii vitale ale centralelor electrice, spitale,
aeroporturi, etc.;
 alimentarea consumatorilor izolați.
- motoarele de tip Diesel sunt de 2 feluri:
 2 timpi;
 4 timpi.
Fig. 2.11. Motor Diesel cu supraalimentare

a – aer sub presiune; b – gaze de ardere evacuate din motor
1 – Filtru de aer; 2 – Compresor de aer; 3 – motor Diesel;
4 – Turbină cu gaze; 5 – Cilindri; 6 – Generator electric.
6. Centrale hidroelectrice – CHE

- centralele hidroelectrice utilizează ca sursă primară, energia
hidraulică a apei, pe care prin intermediul energiei mecanice o
transformă în energie electrică;
- surse de energie hidraulică: energia cursurilor de apă (naturale sau
artificiale) și energia mareelor;
- centralele care folosesc energia naturală a râurilor, se bazează pe
exploatarea diferenței de nivel a apei între bieful amonte și aval de
secțiunea centralei, iar această diferență de nivel se poate crea
parțial, prin construirea unui baraj care să ridice nivelul apei în
amonte de secțiunea barată, acest tip de centrale se numesc centrale
hidroelectrice – CHE;
- centralele care folosesc energia hidraulică artificial creată sunt
centrale cu pompare – acumulare, ele prelevează apa dintr-un
rezervor inferior și o pompează într-un rezervor superior,
56
realizându-se astfel o diferență de nivel H, a cărei energie hidraulică
va fi folosită după necesități, iar acest tip de centrale se numesc
centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare – CHEAP;
- centralele care folosesc energia mareelor se bazează pe variația
nivelului mărilor și oceanelor datorată fenomenului de flux și reflux,
acest tip de centrale se numesc centrale mareo-electrice – CME;
- clasificarea hidrocentralelor:
 amenajare cu baraj;
 amenajare cu derivație;
 amenajare mixtă (baraj + derivație);
 amenajare complexă (baraj, derivație, mixtă).
2.1.6. Scheme electrice de conexiuni
Schema de conexiuni a unei centrale electrice trebuie să asigure în condiții

de siguranță și securitate, evacuarea energiei electrice produse direct la
consumatori și/sau în SEN (Sistemul Energetic Național).
Schema de conexiuni a unei centrale electrice depinde de următorii factori
importanți:
- tipul centralei electrice:
 centrală termoelectrică – CTE;
 centrală electrică de termoficare – CET;
 centrală nuclearelectrică – CNE;
 centrală hidroelectrică – CHE.
- regimul de funcționare al centralei electrice;
- numărul și puterea nominală a generatoarelor;
- amplasarea centralei electrice în raport cu rețeaua electrică a SEN.
Schemele de conexiuni ale centralelor electrice se pot grupa în funcție de

puterea nominală a grupurilor energetice ale centralei electrice:
- centrale electrice echipate cu grupuri energetice de putere mică →
generatoarele electrice sunt racordate direct la stații de medie tensiune;
- centrale electrice echipate cu grupuri energetice de putere mare →
generatoarele electrice sunt racordate direct la un transformator
ridicător, prin intermediul unor scheme bloc.
57
1. Scheme de conexiuni pentru centrale cu stații electrice de evacuare a
energiei electrice la tensiunea generatorului:
- centrale electrice echipate cu grupuri energetice de putere mică (sub
50 MW);
- generatoarele cu puteri sub 50 MW au ca tensiune nominală
frecventă 6 kV (MT – medie tensiune);
- generatoarele cu puteri foarte mici au ca tensiune nominală
frecventă 0,4 kV (JT – joasă tensiune);
- generatoarele sunt racordate direct la o stație electrică de MT, de
aceeași valoare cu tensiunea nominală a generatorului;
- avantajul constă în faptul că energia electrică produsă de
generatoare ajunge direct în rețeaua de distribuție, fără a mai suferi
transformări generatoare de pierderi suplimentare de energie
electrică;
- aceste scheme de conexiuni trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
 tensiunea nominală a generatorului trebuie să coincidă cu
tensiunea rețelei de distribuție;
 generatoarele trebuie să aibă puterea sub 50 MW.
Fig. 2.12. Schema pentru centrale electrice cu generatoare de putere mică (sub 50 MW) și o
stație electrică de evacuare a energiei electrice la tensiunea generatoarelor
a) centrale cu o stație electrică la tensiunea generatoarelor și cu o stație

electrică de tensiune mai mare, în scopul interconexiunii cu SEN:
- centrala electrică este echipată cu grupuri energetice de putere mică
(sub 50 MW);
58
- grupurile energetice mai sunt racordate prin transformatoare
ridicătoare de tensiune, la stația electrică de 110 kV (ÎT – înaltă
tensiune), stație electrică ce face interconexiunea cu SEN, pentru a
nu funcționa insular.
Fig. 2.13. Schema pentru centrale electrice cu generatoare de putere mică (sub 50 MW) cu o
stație electrică de evacuare a energiei electrice la tensiunea generatoarelor și o stație electrică
de înaltă tensiune pentru interconexiunea cu SEN
b) centrale electrice cu mai mult de două stații electrice:

- centralele electrice cu mai mult de două stații sunt rezultatul
dezvoltării centralelor electrice, a generatoarelor cu puteri și
tensiuni de evacuare diferite, a schemelor de conexiuni și a stațiilor
electrice de ÎT cu scopul interconexiunii cu SEN;
- schemele de conexiuni ale stațiilor electrice de MT sunt scheme cu
unul sau două sisteme de bare colectoare, secționate longitudinal,
de regulă;
- la aceste categorii de scheme de conexiuni, problema cea mai
importantă o reprezintă mărimea curenților de scurtcircuit, iar în
acest scop schema de conexiuni trebuie să includă măsuri de
limitare a acestor curenți de scurtcircuit;
- deoarece generatoarele trebuie să funcționeze în paralel, în aceste
scheme limitarea curenților de scurtcircuit se face de regulă
asociind secționarea barelor colectoare cu folosirea bobinelor
limitatoare a curenților de scurtcircuit.
59
Fig. 2.14. Schema pentru centralele cu generatoare de putere mică
(sub 50 MW), cu două nivele de tensiune (MT și ÎT) și cu măsuri
de limitare a curenților de scurtcircuit folosind bobine limitatoare
2. Scheme de conexiuni pentru centrale cu stații electrice de evacuare a

energiei electrice la tensiuni mai mari decât tensiunea generatorului:
- aceste tipuri de centrale electrice sunt cele cu generatoare de putere
mare (sute de MW);
- energia electrică trebuie să fie evacuată direct la tensiuni mari și
foarte mari (110 kV – 400 kV);
- rețelele electrice de distribuție sau de transport trebuie să aibă
capacități corespunzătoare de vehiculare a energiei electrice;
- deoarece tensiunile nominale ale generatoarelor nu depășesc 35 kV,
este necesară utilizarea de transformatoare ridicătoare de tensiune
la fiecare generator (schemă bloc generator – transformator),
conform figuriilor 2.15. și 2.16.;
- caracteristici: funcționează doar împreună și volum redus al
aparatelor de comutație.
Fig. 2.15. Scheme bloc generator – transformator
60
Fig. 2.16. Scheme bloc generator – transformator
Fig. 2.17. Schema unei centrale electrice cu blocuri generator – transformator și două stații
electrice de evacuare a energiei electrice legate prin autotransformator
Fig. 2.18. Schema unei centrale electrice cu două stații electrice de evacuare a energiei
electrice care are și două blocuri generator – transformator (autotransformatoarele de
legătură dintre stațiile electrice sunt folosite și ca transformatoare bloc)
61
Fig. 2.19. Schema unei centrale electrice cu generatoare de putere mică antrenate
cu motoare Diesel
3. Particularități ale centralelor electrice:

- în figura 2.20. este prezentată o schemă de principiu pentru
CHE amplasată într-o zonă izolată și dispunând de teren puțin
pentru echipamentele energetice aferente (stații electrice și
transformatoare de putere);
- se folosesc două generatoare și un singur transformator de
putere (lipsă spațiu);
Fig. 2.20. Schema unei centrale electrice cu spațiu redus pentru echipamente energetice
(2 generatoare, 1 transformator de putere, 1 stație electrică)
62
CHE amplasată într-o zonă izolată și dispunând de teren puțin
pentru echipamentele energetice aferente (stații electrice și
transformatoare de putere);
- se folosesc două blocuri generator transformator, o linie
electrică aeriană și o stație electrică de evacuare care nu este
amplasată în apropierea centralei (lipsă spațiu);
Fig. 2.21. Schema unei centrale electrice cu spațiu redus pentru echipamente energetice
(două blocuri generator transformator, 1 LEA, 1 stație electrică)

centrale cu acumulare prin pompaj – CHEAP;
- această schemă este concepută ca un sistem de stocare a
energiei, unde transformatorul de bloc are următoarele funcții:
 să asigure evacuarea energiei produsă de ansamblul turbină
– generator, în regim de generare;
 să asigure alimentarea aceluiași ansamblu în regim de
pompare, când generatorul devine motor, iar turbina pompă;
Fig. 2.22. Schema unei centrale CHEAP

(centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj)
63
centralele termoelectrice cu cicluri mixte abur – gaze;
- turbina cu gaze trebuie lansată la pornire de către un motor
(generatorul trece în regim de motor sincron);
- transformatorul bloc al generatorului antrenat de turbină cu gaze
este folosit și ca sursă de alimentare la pornire a generatorului
trecut în regim de motor;
- pentru a realiza acest lucru, se montează un întreruptor (IG),
între generator și transformatorul de bloc;
- generatorul antrenat de turbina cu abur este racordat la stația
electrică de înaltă tensiune, printr-o schemă clasică de bloc
generator – transformator.
Fig. 2.23. Schema de principiu pentru partea electrică de evacuare a energiei electrice a unei
centrale termoelectrice cu ciclu mixt abur – gaze
2.2. STAȚII ELECTRICE
2.2.1. Stația electrică – element al SEN
Prin staţie electrică se înţelege ansamblul de instalaţii şi construcţii anexe

în care se realizează cel puţin una din următoarele operaţii:
 conectarea electrică a două sau a mai multor surse de energie electrică
(generatoare sau centrale);
64
 conectarea electrică a două sau mai multor căi de curent pentru
efectuarea unui tranzit de putere;
 distribuţia energiei electrice la consumatori la aceeaşi tensiune sau alte
tensiuni (prin intermediul transformatoarelor sau autotransformatoarelor).
Stația electrică este un nod electric în care se injectează, din care se

distribuie sau se consumă energie electrică printr-o serie de derivaţii electrice.
Dupa rolul lor în SEN:
- staţii de evacuare (SE) – sunt staţiile ale căror funcţiune este de a
realiza injecţia în SEN a puterii datorită racordării directe la bare a
unor blocuri generator – transformator;
- staţii de conexiuni (SC) – sunt staţii a caror funcţiune este de a realiza
tranzitul de putere între două sau mai multe puncte ale SEN, la aceaşi
tensiune sau între diferite nivele de tensiune, în scopul injecţiei de
putere pentru zonele de consum înconjurătoare, fără a alimenta direct
consumatorii concentraţi;
- staţii de distribuţie (SD) – sunt staţiile ale caror funcţiune este de a
alimenta direct consumatorii prin transformatoare montate în staţie
sau prin linii de racord adânc;
- staţii cu funcţii multiple – sunt staţii care îndeplinesc mai multe
funcţiuni;
- staţii de racord adânc (SRA) – reprezinta un caz particular al staţiilor
de distribuţie, aceste staţii sunt situate la consumatori, alimentarea
făcându-se în aducerea directa a tensiunii înalte în apropierea
centrului de greutate al sarcinii consumatorului, cu un număr minim
de aparate şi trepte de transformare intermediare.
După nivelurile tensiunilor la intrare şi ieşire, stațiile electrice pot fi
ridicătoare sau coborâtoare de tensiune.
- staţii de transformare ridicatoare de tensiune (STR) – sunt amplasate
în imediata apropiere a centralelor electrice şi au rolul de a ridica
tensiunea în scopul transportului economic al energiei electrice prin
intermediul liniilor de înaltă tensiune;
- staţii de transformare coborâtoare de tensiune (STC) – au rolul de a
coborî tensiunea până la valoarea necesară pentru distribuirea ei prin
reţelele de medie și joasă tensiune.
65
2.2.2. Structura circuitelor primare a unei stații electrice
1. Structura pe celule a unei stații electrice:

- circuitele primare ale unei staţii electrice conţin acele elemente
şi echipamente care realizează nemijlocit transferul energiei
electrice, sau concură nemijlocit la realizarea acestui transfer;
- circuitele primare ale unei staţii electrice sunt realizate fizic sub
formă de celule;
- celula este o parte componentă a unei staţii electrice care
conţine echipamentele aparţinând unui singur circuit sau unui
dispozitiv de măsurare sau de protecţie şi care constituie din
punct de vedere funcţional, constructiv şi al spaţiului pe care îl
ocupă, o unitate distinctă;
- numele celulei este dat de circuitul ale cărui elemente alcătuiesc
practic celula;
- în schemele circuitelor primare, elementele pot fi grupate pe
celule funcţionale, concretizate adesea în unităţi constructiv –
funcţionale;
- în figura 2.24. sunt reprezentate tipurile funcționale de celule
electrice funcționale și interconexiunile prin bare colectoare –
BC (rigide sau flexibile).
2. Sisteme de bare colectoare (BC) a unei stații electrice:

- în figura 2.25. sunt reprezentate modurile de dispunere a fazelor
într-o stație electrică;
- la fazele asociate se poate vedea că există două sisteme de BC
(BC1, BC2) cu trei faze separate asociate (R,S,T), la fazele
separate există căte două sisteme de BC (BC1, BC2) pentru
fiecare fază în parte (R,S,T), fazele fiind separate, iar la fazele
mixte există căte două sisteme de BC (BC1, BC2) pentru fiecare
fază în parte (R,S,T), fazele fiind și asociate și separate.
66
67
Fig. 2.24. Tipurile principale de celule electrice funcționale și interconexiunile prin BC
a – faze asociate b – faze separate c – faze mixte
Fig. 2.25. Moduri de dispunere a fazelor într-o stație electrică
Tipuri de sisteme de BC:

Sistemele de BC exprimă concepția asupra stației electrice și evidențiază
modul de îndeplinire a rolului în SEN.
a) BC simplă (nesecționată):
Fig. 2.26. BC simplă nesecţionată

W1 – sistem de BC simplă; C1, C2, C3 - celule electrice racordate la BC.
Se foloseşte pentru toate nivelurile de tensiune, investiție minimă, elasticitate în exploatare
foarte redusă și fiabilitatea foarte scăzută a stațiilor electrice.
b) BC simple secționate longitudinal:
Fig. 2.27. BC simple secţionate longitudinal

W1; W1.1. – sistem de BC simple secţionate longitudinal; C1, C2 - celule electrice racordate
la BC; CL – cuplă longitudinală.
Se foloseşte pentru toate nivelurile de tensiune, investiţie minimă, elasticitate în exploatare
foarte redusă deoarece cuplarea/decuplarea celor două secţii de BC se poate face numai în
absenţa sarcinii (după deconectarea surselor de alimentare). În cazul unor manevre greşite,
trebuie scoase din funcţiune ambele secţii de BC. Fiecare celulă electrică se racordează la una
dintre sistemele de BC (W1 sau W2).
68
c) BC simple secționate transversal tip 1:
Fig. 2.28. BC simple secţionate transversal tip 1

W1; W2 – sisteme de BC simple nesecţionate; CT – cuplă transversală, C – celulă electrică.
Se foloseşte pentru toate nivelurile de tensiune, prin închiderea cuplei transversale celulele
electrice au dublă alimentare, mărind astfel fiabilitatea staţiei.
d) BC nesecționate BC simple secționate transversal tip 2:
Fig. 2.29. BC secţionate longitudinal şi cu ocolire

W1, W2 - sistem de BC nesecţionate; CT1,CT2 – cuple transversale; CT/CL – celulă
transformator și/sau celulă linie; CL/CT – celulă linie și/sau transformator; C1, C2 – alte celule
electrice racordate la BC.
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT şi UÎT. Prin închiderea cuplelor transversale
celulele electrice au dublă alimentare, mărind astfel fiabilitatea staţiei. O sosire în stația
electrică poate fi de la un transformator, debitând astfel pe bara respectivă, iar o plecare poate
să fie în LEA. Elasticitate foarte mare în funcţionare.
e) sistem de BC, una simplă nesecționată și una simplă secționată

longitudinal:
Fig. 2.30. Sistem de BC, una simplă nesecţionată şi una simplă secţionată longitudinal
W1 – sistem de BC simplă nesecţionată; W2.1.; W2.2. – sistem de BC simple secţionate
longitudinal; CL – cuplă longitudinală; C – celulă electrică.
Se foloseşte pentru toate nivelurile de tensiune, elasticitate în exploatare foarte redusă,
fiabilitate foarte scăzută a staţiei.
69
f) sistem de BC secționate longitudinal și cu BC de ocolire tip 1:
Fig. 2.31. Sistem de BC secţionate longitudinal şi cu BC de ocolire tip 1

W1 – BC cu ocolire; W2.1. – W2.2. - sistem dublu de BC secţionate; C – celule electrice
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT, UÎT şi ÎT. Pentru mărirea continuităţii în
alimentarea consumatorilor, schemelor cu simplu sistem de BC secţionate longitudinal li se
poate asocia ocolirea.
Pentru o elasticitate ridicată în funcţionarea unor astfel de scheme, corespunzător fiecărui nod
de BC se pot prevedea cuple individuale, una longitudinală şi două de ocolire (transversale).
g) sistem de BC secționate longitudinal și cu BC de ocolire tip 2:

W1 – BC cu ocolire; W2.1. – W2.2. - sistem dublu de BC secţionate; CC – cuplă combinată
(longotransversală); C – celulă electrică.
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT, UÎT şi ÎT. Dezavantajul principal al folosirii
al folosirii acestor cuple cu funcţiuni multiple este acela că în caz de revizie sau defectare a
elementului de comutaţie de cuplă se pierd toate posibilităţile de cuplare a deverselor noduri
între ele. În cazul unui refuz al singurului element de comutaţie de cuplă este deconectată toată
staţia.
h) sistem de BC secționate longitudinal și cu BC de ocolire tip 3:

W1 – BC cu ocolire; W2.1. – W2.2. - sistem dublu de BC secţionate; CC – cuple combinate
(longotransversale); CL – cuplă longitudinală; C – celulă electrică.
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT, UÎT şi ÎT;
70
Printr-o selectare convenabilă a separatoarelor de bare, cu ajutorul unei astfel de cuple pot fi
realizate pe rând trei cuple (2 longotransversale și una longitudinală). Dezavantajul principal
al folosirii al folosirii acestor cuple cu funcţiuni multiple este acela că în caz de revizie sau
defectare a elementului de comutaţie de cuplă se pierd toate posibilităţile de cuplare a
deverselor noduri între ele. În cazul unui refuz al singurului element de comutaţie de cuplă este
deconectată toată staţia.
i) sistem dublu de BC nesecționate – legarea în U a barelor:
Fig. 2.34. Sistem dublu de BC nesecţionate – legarea în U a barelor

W1.1 – W1.2 - sistem dublu de BC nesecţionate – legarea în U a BC; W2. – BC simplă
nesecţionată; C – celulă electrică.
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT şi UÎT. Prin legarea în U a BC W1.1. şi W1.2.
se transformă cu ajutorul BC W2 în dublă alimentare pentru celula electrică respectivă,
materiale puţine, mentenanţă redusă aproape zero din lipsa cuplelor.
j) sistem dublu de BC nesecționate – legarea în U a barelor, cu BC de

transfer:
Fig. 2.35. Sistem dublu de BC nesecţionate – legarea în U a barelor,

cu BC de transfer
W1.1. – W1.2. - sistem dublu de BC nesecţionate – legarea în U a BC; W2. – BC simplă
nesecţionată; W3.1. – W3.2. – BC de transfer; C1,C2 – celule electrice importante; C3 – celulă
electrică mai puțin importantă; BTf – BC de transfer
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT şi UÎT. Prin legarea în U a BC W1.1. şi W1.2.
se transformă cu ajutorul BC W2 în dublă alimentare pentru consumatorii respectivi. Bara de
transfer are rol de dublă alimentare pentru diferiţi consumatori mai importanţi. Materiale mai
multe prin introducerea barei de transfer, mentenanţă mai amplă.
71
3. Celule sosire/plecare linie electrică (LE):
Fig. 2.36. Celulă sosire LE (BC simple)
Fig. 2.37. Celulă plecare LE (BC simple)

S1, S2 – separatoare; Q – întreruptoare; W – BC;
Schemele sunt valabile pentru ÎT, FÎT şi UÎT. Energia intrată în celule prin intermediul unei
LEA, alimentează BC W. Celulele sunt protejate contra supratensiunilor de un descărcător.
Fiabilitate scăzută a staţiilor.
4. Celule transformator / autotransformator:
Fig. 2.38. Celulă Trafo Fig. 2.39. Celulă Trafo 3 înfăşurări

2 înfăşurări FÎT/FÎT – FÎT/FÎT/ÎT/MT – 400/220/110/20kV
400/220 kV W1 – BC de 400 kV;
W1 – BC de 400 kV; W2 – BC de 220 kV;
W2 – BC de 220 kV; S1, S2 – separatoare;
S1, S2 – separatoare; Q1, Q2 – întreruptoare;
Q1, Q2 – întreruptoare T – transformator, care scoate pe
T – transformator. terţiar 20 kV.
72
5. Celule cuplă:
a) cuplă longitudinală tip 1:
Fig. 2.40. Cuplă longitudinală tip 1(automată)

W1.1. – W1.2. - sistem de BC secţionate longitudinal; S1, S2 – separatoare; Q1 – întreruptor;
Se foloseşte cu preponderenţă în staţiile de UÎT, FÎT şi ÎT. Elasticitate şi siguranţă maximă în
exploatare care sunt oferite de cupla longitudinală cu 2 separatoare şi un întreruptor.
Conectarea/deconectarea secţiilor de BC se face în acest caz numai cu ajutorul întreruptorului,
capabil să stingă arcul electric. Lucrările de revizie/reparaţie la întreruptorul cuplei se pot face
cu menţiunea ambelor secţii de BC sub tensiune. În regim normal de funcţionare, circuitul
cuplei longitudinale este menţinut în rezervă caldă (separatoarele cuplei sunt închise,
întreruptorul fiind declanşat). Menţinerea cuplei în această stare prezintă unele avantaje pentru
siguranţă în funcţionare a staţiei. Pentru creşterea continuităţii în exploatare, cuplele
longitudinale echipate cu întreruptor se prevăd cu sisteme de anclanşare automată a rezervei
(transfer automat).
b) cuplă longitudinală și cu ocolire tip 1:
Fig. 2.41. Cuplă longitudinală şi cu ocolire tip 1

W1.1. – W1.2. - sistem dublu de BC secţionate; W2. – BC cu ocolire;
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT, UÎT şi ÎT. Pentru mărirea continuităţii în
alimentarea consumatorilor, schemelor cu simplu sistem de BC secţionate longitudinal li se
poate asocia ocolirea.
Pentru o elasticitate ridicată în funcţionarea unor astfel de scheme, corespunzător fiecărui nod
de BC se pot prevedea cuple individuale, una longitudinală şi două de ocolire.
73
c) cuplă longitudinală și cu ocolire tip 2:

W1.1. – W1.2. - sistem dublu de BC secţionate longitudinal; W2. – BC de ocolire; S1 - S3 –
separatoare; Q1 – Q2 – întreruptoare;
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT, UÎT şi ÎT. În condiţiile unei elasticităţi mai
reduse, efortul de investiţii poate fi sensibil micşorat prin folosirea unor cuple cu funcţiuni
multiple. Printr-o selectare convenabilă a separatoarelor de bare, cu ajutorul unei astfel de
cuple pot fi realizate pe rând, două cuple.
Dezavantajul principal al folosirii acestor cuple cu funcţiuni multiple este acela că în caz de
revizie sau defectare a elementului întreruptorului de cuplă se pierd toate posibilităţile de
cuplare a diverselor noduri între ele. În cazul unui refuz al singurului întreruptor de cuplă este
deconectată toată staţia (întrerupere totală), iar comutaţia prin separatoare este o potenţială
sursă de incidente pe BC, cu consecinţe foarte grave.
d) cuplă longitudinală și cu ocolire tip 3:

W1.1. – W1.2. - sistem dublu de BC secţionate longitudinal; W2. – BC de ocolire; S1 – S4 –
separatoare; Q – întreruptor;
Se foloseşte cu preponderenţă la staţiile de FÎT, UÎT şi ÎT. Printr-o selectare convenabilă a
separatoarelor de bare, cu ajutorul unei astfel de cuple pot fi realizate pe rând trei cuple.
Dezavantajul principal al folosirii unor cuple cu funcţiuni multiple este acela că în caz de
revizie sau defectare a întreruptorului de cuplă se pierd toate posibilităţile de cuplare a
diverselor noduri între ele. În cazul unui refuz al singurului întreruptor de cuplă este
deconectată toată staţia (întrerupere totală), iar comutaţia prin separatoare este o potenţială
sursă de incidente pe BC, cu consecinţe grave.
74
e) cuplă transversală:
Fig. 2.44. Cuplă transversală

W1 – W2 - sistem de BC nesecţionate; S1, S2 – separatoare; Q1 – întreruptor;
Se foloseşte cu preponderenţă în staţiile de UÎT, FÎT şi ÎT. Elasticitate şi siguranţă maximă în
exploatare care sunt oferite de cupla transversală cu 2 separatoare şi un întreruptor. Prin
închiderea cuplei consumatorii au dublă alimentare, mărind astfel fiabilitatea staţiei.
6. Celule compensare:
Fig. 2.45. Celulă bobină compensare

W – BC; S1, S2 – separatoare; Q – întreruptor;
BC – bobină compensare;
Se foloseşte pentru staţiile de UÎT, FÎT şi ÎT. Celula este
protejată contra supratensiunilor de descărcător.
75
2.2.3. Soluții constructive pentru stații electrice de ÎT (înaltă
tensiune), FÎT (foarte înaltă tensiune) și UÎT (ultra înaltă
tensiune)
1. Generalități asupra stațiilor electrice de ÎT, FÎT, UÎT:

- soluţiile constructive de realizare a staţiilor electrice de ÎT, FÎT
și UÎT, trebuie să satisfacă o serie de condiţii cu caracter general
privind transportul şi distribuţia energiei electrice în condiţii de
calitate şi eficienţă economică, respectându-se strict cerinţele
privitoare la securitatea și sănătatea în muncă şi a mediului
înconjurător;
- prioritatea criteriilor s-a schimbat esenţial în ultimii ani. În mod
fundamental, tehnologia a fost mult timp considerată forţa
primară şi conducătoare la nivelul proiectării. Economia a
ocupat locul doi, luându-se în considerare, mai mult sau mai
puţin, şi criteriul mediului înconjurător. În prezent şi în viitor,
securitatea și sănătatea în muncă a personalului operativ și
mediul înconjurător ocupă poziţiile cheie, cu criteriul economic
pe poziţia secundă.
Condiții legate de tensiunea instalației:
- în tabelul 2.6. coloanele A indică valori utilizate pentru toate
echipamentele, cu excepţia transformatoarelor de putere pentru
care sunt prevăzute valorile din coloana B;
Tabel 2.6. Niveluri de izolaţie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru
echipament în reţele cu tensiuni nominale Un  110 kV
Tensiunea cea Tensiuni nominale de ţinere
Tensiunea
mai ridicată a La impuls de La frecvenţă
nominală La impuls de
echipamentului comutaţie, industrială,
a reţelei trăsnet, kVmax
kV kVmax kV
kV
A B A B A B
110 123 550 450 (440) (360) 230 185
220 245 1050 950 (750) (650) 460 395
400 420 1425 1425 1050 1050 - -
765 787 2100 2100 1425 1425 - -
76
- valorile din paranteze se referă la instalaţii la care studiul de
coordonare a izolaţiei indică posibilitatea apariţiei unor
supratensiuni de comutaţie cu risc de defect mai mare de 10-4;
- pentru siguranţa personalului care efectuează exploatarea
curentă a instalaţiei sau reparaţiile şi reviziile se normează
distanţe minime admise care trebuie asigurate prin construcţia
staţiei.
Tabel 2.7. Distanţe minime admise pentru protecţia persoanelor

care se pot afla în zona unei staţii electrice
Valori ale distanţelor minime
Simbol al admise, în mm, pentru reţele cu
distanţei Relaţie de calcul tensiunile nominale
minime 110 220 400 765
kV kV kV kV
B1 A0+30 930 1830 3130 5530
B2 A0+100 1000 1900 3200 5600
B3 A0+750 1650 2550 3850 6250
C A0+2500 3400 4300 5600 8000
D A0+1250 2150 3050 4350 6750
E A0+600 1500 2400 3700 6100
F A0 900 1800 3100 5500
G A0+1500 2400 3300 4600 7000
H - 6000 7000 8000 10000
- în figura 2.46. se arată organigrama cu aspectele constructive

ale stațiilor electrice:
 stații electrice cu izolația în aer – AIS;
 stații electrice cu izolația în gaz – GIS;
 stații electrice mixte – HIS.
2. Stații electrice cu izolația în aer – AIS:

- cel mai important element în realizarea unei stații electrice este
schema monofilară;
- schema de conexiuni a unei staţii influenţează în mod evident
soluţia constructivă, în primul rând prin numărul de echipamente
pe care le conţine și conexiunile pe care le realizează;
77
78
Fig. 2.46. Organigrama cu aspectele constructive ale stațiilor electrice
- sunt scheme care, de exemplu, au un număr redus de
întreruptoare, deci şi separatoare mai puţine (într-o instalaţie de
tensiune mare un întreruptor trebuie flancat de separatoare sau
elemente de separare similare);
- sunt scheme cu număr mare de întreruptoare (de exemplu, câte
două pe fiecare circuit), deci şi cu multe separatoare. Ori, aşa
cum s-a arătat mai înainte, separatoarele influenţează mult o
soluţie constructivă a unei staţii electrice de tip exterior;
- un alt element al schemei de conexiuni care influenţează mult
soluţia constructivă o reprezintă numărul de bare colectoare ale
unei staţii;
- pe lângă suprafaţa ocupată de barele colectoare, modul de
racordare la bare a fiecărui circuit reprezintă o problemă care
trebuie rezolvată deoarece implică mai multe separatoare şi un
anume mod de acces a legăturilor la bornele acestora;
- mai sunt şi alte elemente ale schemei de conexiuni care
influenţează soluţia constructivă ca, de exemplu, numărul total
de circuite ale staţiei, prevederea posibilităţii de şuntare a
întreruptorului, numărul circuitelor de cuplă, folosirea
cuplelor combinate etc.;
- în figura 2.47. se evidențiază organigrama cu soluțiile
constructive de stații electrice în funcție de schema monofilară;
- în funcție de schema monofilară se pot construi stații electrice
de următoarele tipuri:
 stații electrice cu bare colectoare;
 stații electrice fără bare colectoare.
- la rândul lor stațiile electrice cu bare colectoare se împart în:
 stații electrice cu bare colectoare simple;
 stații electrice cu bare colectoare duble;
 stații electrice cu bare colectoare triple;
 stații electrice cu bare de transfer.
- stația cu bare colectoare simple este doar cu 1 întreruptor pe
circuit;
79
80
Fig. 2.47. Organigrama cu soluțiile constructive de stații electrice cu izolația în aer
- stațiile cu bare colectoare duble se împart în:
 bare colectoare duble cu 1 întreruptor pe circuit;
 bare colectoare duble cu 1,5 întreruptoare pe circuit;
 bare colectoare duble cu 2 întreruptoare pe circuit.
- stațiile electrice fără bare colectoare se împart în:
 stații electrice tip poligon (inel);
 stații electrice tip H (H superior și H inferior).
- stațiile electrice cu izolația în aer pot funcționa la următoarele
tensiuni:
 50 kV – 110 kV;
 110 kV – 220 kV;
 220 kV – 1100 kV.
a) Scheme electrice cu bare colectoare

Scheme cu un sistem de bare colectoare:
Schema cu un sistem de bare colectoare cu 1 întreruptor pe circuit
Denumirea/Schema de distribuţie Legenda Tensiuni
nominale
1 BC - 1 Î/CIRCUIT
W – BC;
Q1 – Q3 – întreruptoare;
110 kV
S1, - S3 – separatoare;
- această schemă are o bară colectoare simplă, iar toate circuitele sunt conectate direct la bara
colectoare;
- o singură defecțiune la bara colectoare va cauza o întrerupere a întregului sistem;
- întreținerea la bara colectoare ar necesită decuplarea întregului sistem;
- fiabilitate scăzută a stației, nu se recomandă acest tip de stație unde disponibilitatea este foarte
ridicată.
81
Scheme cu două sisteme de bare colectoare:
Schema cu două sisteme de bare colectoare cu 1 întreruptor pe circuit
nominale
2 BC - 1 Î/CIRCUIT
W1, W2 – BC;
Q1 – Q3,–
întreruptoare; 400 kV
S1 – S8 – 220 kV
separatoare; 110 kV
- această schemă are două sisteme de bare colectoare;

- fiecare circuit are întreruptorul lui iar prin inchiderea sau deschiderea separatoarelor de bară se
poate comuta circuitul pe una din cele două bare colectoare;
- trecerea de la o bară la alta se execută prin intermediul cuplei transversale, de unde se acționează
întreruptorul aferent și cele două separatoare de bară.
- fiabilitate scăzută a stației.
82
Schema cu două sisteme de bare colectoare cu 1,5 întreruptoare pe circuit
nominale
2 BC - 1,5 Î/CIRCUIT
W1, W2 – BC;
Q1 - Q6 –
întreruptoare;
1100 kV
S1, - S16 –
750 kV
separatoare;
400 kV
T – transformatoare
de putere;
LEA – linii electrice
aeriene
- acest tip de schemă prezintă interes în cazul circuitelor pentru care trebuie asigurată o foarte mare
siguranţă în funcţionare ;
- o cale de reducere a investiţiilor, aplicată în cazul staţiilor de foarte înaltă tensiune, o constituie
utilizarea a câte trei întreruptoare pentru două circuite ;
- rămâne însă ca dezavantaj costul ridicat al realizării protecţiilor şi al reanclanşării automate
rapide, căci întreruptorul median trebuie să funcţioneze independent în fiecare din direcţiile celor
două plecări.
Calculele tehnico-economice arată că astfel de scheme pot rezulta eficiente din punct de vedere economic
mai ales atunci când:
- durata nelivrării de energie, ca urmare a lucrărilor de revizie/reparaţie în staţii este mare;
- sarcina electrică vehiculată pe circuite este mare (de regulă, în staţii cu Un  220 kV);
- există o mare sensibilitate la întreruperi a zonelor alimentate şi circuitele nu sunt rezervate prin
alte căi de alimentare.
83
Schema cu două sisteme de bare colectoare cu 2 întreruptoare pe circuit
nominale
2 BC - 2 Î/CIRCUIT
W1, W2 – BC;
1100 kV
Q1 - Q4,–
750 kV
întreruptoare;
400 kV
S1 - S4 – separatoare;
Flexibilitate foarte mare în timpul exploatării şi disponibilitate mărită, deoarece:

- în regim normal de funcţionare, ambele sisteme de bare colectoare sunt menţinute sub tensiune;
toate comutaţiile se fac prin întreruptoare, ceea ce reduce riscul unor avarii grave (însoţite de arc
electric liber);
- fiecare bară colectoare poate fi izolată în scopul executării lucrărilor de întreţinere, fără
întreruperea vreunui circuit; un incident pe un sistem de bare nu afectează nici un circuit, deci nu
conduce la întreruperi în alimentare;
- lucrările de revizie/reparaţii la celule se pot efectua fără întreruperea funcţionării circuitului
respectiv, deci fără daune de nelivrare.
- datorită avantajelor mai sus menţionate, este redus considerabil timpul de întrerupere în
alimentare şi puterea nelivrată, nemaifiind necesare circuite suplimentare de cuplă transversală
şi de ocolire ;
- principalul dezavantaj al unor astfel de scheme constă în creşterea investiţiilor pentru echiparea
staţiilor, atât din cauza numărului sporit de întreruptoare pe circuit, cât şi ca urmare a costurilor
mai ridicate pentru asigurarea protecţiilor.
- prezintă avantajele unei duble alimentări;
- ca urmare a dublării numărului de întreruptoare pe fiecare circuit, cresc însă sensibil cheltuielile
de investiţii pentru echiparea staţiei, precum şi cheltuielile de întreţinere.
84
Scheme cu trei sisteme de bare colectoare:
Schema cu trei sisteme de bare colectoare cu 1 întreruptor pe circuit
nominale
3 BC - 1Î/CIRCUIT
W1, W2, W3 – BC;

110 kV
Q1 Q2 – întreruptor;
220 kV
S1 – S6 – separatoare;
- această schemă are trei sisteme de bare colectoare;

- fiecare circuit are întreruptorul lui iar prin inchiderea sau deschiderea separatoarelor de bară se
poate comuta circuitul pe una din cele trei bare colectoare;
- trecerea de la o bară la alta se execută prin intermediul separatoarelor de bară;
- fiabilitate scăzută a stației.
85
Scheme cu bare colectoare de transfer:
Schema cu sistem dublu de bare colectoare, legarea în U a barelor, cu bare de transfer
nominale
BARE COLECTOARE PRINCIPALE ȘI
BARE COLECTOARE DE TRANSFER
Componenţa
schemei:
W1 – bară
principală;
W2 – bară de
400 kV
transfer;
220 kV
Q1, Q3, –
întreruptoare;
S1, S8, –
separatoare;
- atunci când sunt necesare lucrări de întreținere, barele de transfer sunt alimentate prin închiderea
întreruptorului Q2, și separatoarele S4 și S5 ;
- în acest fel ambele circuite rămân sunt tensiune în timpul mentenanței;
- această schemă este puțin mai scumpă decât a schemei cu bare unice, deoarece intervin
întreruptoare și separatoare în plus.
86
b) Scheme electrice fără bare colectoare
Schema poligon (inel)
nominale
SCHEMA CU SISTEM POLIGONAL,
FĂRĂ BARE COLECTOARE
Q1 – Q4 –
întreruptoare;
S1, - S12 – separatoare;
1100 kV
T1, T12 –
750 kV
transformatoare de
400 kV
putere;
220 kV
LEA1, LEA2 – linii
electrice aeriene.
Staţia nu are bare colectoare.

Datorită conturului închis, deşi unui circuit îi revine câte un singur întreruptor, schema prezintă
avantajele conectării fiecărei plecări la reţea prin câte două întreruptoare, aceasta conduce la o mai
mare flexibilitate, mai ales în ceea ce priveşte întreţinerea întreruptoarelor, cu costuri mai reduse decât
în cazul schemelor prezentate:
- toate comutaţiile se fac prin întreruptoare ceea ce reduce riscul unor avarii grave (însoţite de arc
electric liber);
- deconectarea/declanşarea oricărui întreruptor se face fără întreruperea sarcinii pe circuit, deci nu
este necesară prevederea unui sistem de ocolire;
- legăturile transversale între noduri sunt asigurate prin laturile poligonului (echipate cu
întreruptoare), deci un circuit de cuplă transversală este inutil.
Printre dezavantajele schemelor poligonale se pot menţiona:
- amperaj mai mare pentru întreruptoare, care deservesc fiecare câte două circuite electrice; sub acest
aspect, schema este mai indicată la Un  220 kV;
- volum mai mare de protecţii şi scheme de circuite secundare mai complicate;
- schemele poligonale constituie o alternativă importantă a schemelor cu 1,5 întreruptoare pe circuit
pentru realizarea schemelor de conexiuni la staţii electrice de foarte înaltă tensiune şi ultra înaltă
tensiune (spre exemplu, staţia de 750 kV de la Isaccea este „un pătrat”
87
Schema H – superior
nominale
SCHEMA CU SISTEM TIP H - SUPERIOR,
Q1 – Q3 –
întreruptoare;
S1, - S4 – separatoare; 1100 kV
T1, T2 – 750 kV
transformatoare de 400 kV
putere; 220 kV
electrice aeriene.

- denumirea provine din asemănarea schemei de conexiuni cu litera (majuscula) H, schema fiind
obţinută prin legarea a două celule bloc linie electrică - transformator de forţă printr-o punte
(cuplă longitudinală);
- schema prezintă o disponibilitate mărită faţă de SRA (staţii racord adânc) cu două celule bloc linie
- transformator, deoarece în cazul indisponibilităţii unui circuit din structura blocului,
funcţionarea staţiei poate continua cu elementele rămase, prin intermediul punţii (cuplei);
- în cazul schemei H superior, manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit de transformator se
fac direct, prin comutaţia unui singur întreruptor şi deci implică un număr mai mic de operaţii
decât manevrele corespunzătoare cuplării/decuplării unui circuit de linie.
88
Schema H - inferior
nominale
SCHEMA CU SISTEM TIP H - INFERIOR,
Q1 – Q3 –
întreruptoare;
S1, - S9 –
1100 kV
separatoare;
750 kV
T1, T2 –
400 kV
transformatoare de
220 kV
putere;
electrice aeriene.

a) denumirea provine din asemănarea schemei de conexiuni cu litera (majuscula) H, schema fiind
obţinută prin legarea a două celule bloc linie electrică - transformator de forţă printr-o punte
(cuplă longitudinală);
b) schema prezintă o disponibilitate mărită faţă de SRA (staţii racord adânc) cu două celule bloc linie
- transformator, deoarece în cazul indisponibilităţii unui circuit din structura blocului,
funcţionarea staţiei poate continua cu elementele rămase, prin intermediul punţii (cuplei);
c) în cazul schemei H inferior, manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit de linie se fac direct,
prin comutaţia unui singur întreruptor, în timp ce manevra de scoatere în revizie a unui circuit de
transformator implică cinci operaţii succesive.
89
3. Stații electrice cu izolația în gaz – GIS:
- stațiile electrice cu izolația în gaz (GIS) contribuie la securitatea
asigurării alimentării cu energie electrică a diferitelor obiective
energetice, cum ar fi:
 clădiri publice și vecinătatea lor;
 stații de metrou;
 piețe publice;
 parcuri sau zone de recreere;
 stadioane de sport;
 locuri religioase sau istorice;
 obiective turistice;
 platforme petroliere sau parcuri eoliene;
 centrale hidroelectrice, etc.
- stațiile electrice cu izolația în gaz (GIS) sunt stații ultramoderne
care au următoarele avantaje:
 sunt echipate cu celule compacte și capsulate;
 nu sunt influenţate de conditiile de mediu;
 modulare, flexibile şi volum optimizat;
 volum minim de izolare cu gaz, etanşeitate mare a
gazului;
 funcţionare de bază la altitudini mari (> 1000m);
 fiabilitate şi disponibilitate ridicată;
 înaltă eficienţă economică;
 cost de mentenanţă redus;
 durată de funcţionare lungă (>40 ani);
 prefabricate, pretestate, timp scurt a proiectului de
prelucrare;
 flexibilitate de integrare în cadrul consumatorilor de
energie;
 soluţia ideală pentru integrare şi regenerare;
 tehnologie secundară inteligentă;
 ocupă spațiu foarte redus, de aceea sunt foarte larg
folosite în centrele urbane.
90
- stațiile electrice GIS se împart în:
 stații electrice subterane;
 stații electrice semi-subterane;
 stații electrice supraterane:
 pe sol;
 pe clădiri.
 stații electrice mobile:
 pentru situații de urgență;
 pentru alimentarea temporară cu energie.
- stațiile electrice GIS lucrează cu tensiuni cuprinse între 52 kV
și 1100 kV;
- stațiile electrice GIS folosește ca mediu izolant SF6
(hexafluorura de sulf);
- gazul hexafluorură de sulf (SF6) în stare pură este incolor,
inodor, fără gust şi netoxic, este chimic stabil şi neinflamabil;
- în figura 2.48. este redat un exemplu de stație electrică cu
izolația în gaz – GIS (Siemens).
Fig. 2.48. Stație electrică GIS 8DQ1 550 kV - Siemens

1. Integrated local control cubicle; 2. Stored energy mechanism with circuit breaker control
unit; 3. Busbar I; 4. Busbar disconnector I; 5. Busbar disconnector II; 6. Work in progress
earthing switch; 7. Busbar II; 8. Circuit breaker intrerrupter unit; 9. Current transformer;
10. Work in progress earthing switch; 11. Outgoing feeder disconnector; 12. Make proof
earthing switch; 13. Voltage transformer; 14. Cable sealing end.
91
92
Fig. 2.49. Organigrama cu soluțiile constructive de stații electrice cu izolația în gaz
a) Stații electrice subterane
- stațiile electrice subterane sunt stații "invizibile", adică perfect
integrate în mediul înconjurător;
- aceste stații invizibile sunt construite contra poluării vizuale și
fonice;
- aceste stații pot decide proiectele de fezabilitate ale orașelor și au
următoarele avantaje:
 sunt potrivite pentru spații limitate sau geometrii speciale ale
locației respective;
 se încadrează în arhitectura orașului sau locației respective;
 operează în liniște și sunt invizibile pentru mediul înconjurător;
 oferă beneficii suplimentare deoarece peste ea se pot creea locuri
speciale (parcuri, stadioane sau alte construcții).
Fig. 2.50. Stadionul AFG Arena St. Gallen – Elveția și

stația GIS subterană aferentă stadionului – SIEMENS
Fig. 2.51. Park Station of Anaheim – SUA și stația GIS

subterană aferentă parcului – SIEMENS
93
b) Stații electrice semi-subterane
- stațiile electrice semi-subterane sunt stații perfect integrate în
mediul înconjurător;
- avantaje:
 sunt potrivite pentru spații limitate sau geometrii speciale
ale locației respective;
 se încadrează în arhitectura orașului sau locației
respective;
 operează în liniște și sunt o parte invizibile și o parte
vizibile pentru mediul înconjurător;
 oferă beneficii suplimentare deoarece peste ea se pot
creea locuri speciale (parcuri, stadioane sau alte
construcții).
Fig. 2.52. Wuelfingen, City of Winterthur – Elveția și stația GIS

subterană aferentă parcului – SIEMENS
94
c) Stații electrice supraterane
Stații electrice pe sol
Fig. 2.53. Stații electrice GIS supraterane (pe sol) – SIEMENS
Stații electrice pe clădiri
Fig. 2.54. Haymarket – Sydney, Australia - stație electrică GIS supraterane (pe clădire) –
SIEMENS
95
d) Stații electrice mobile
- stațiile electrice GIS mobile sunt stații mobile containerizate care
se folosesc pentru următoarele scopuri:
 pentru alimentarea temporară cu energie electrică;
 pentru situații de urgență.
Fig. 2.55. Stație electrică mobilă containerizată GIS – ABB
Fig. 2.56. Stație electrică mobilă 220/13,8 kV, 300 MVA –

Instituto Costarricense de Electricidad Costa Rica, pentru situații
de urgență și alimentare temporară cu energie electrică – ABB
Fig. 2.57. Stație electrică mobilă 115/34,5/13,8 kV, 30 MVA –

Sceco East, Emiratele Arabe Unite pentru alimentare
temporară cu energie electrică – ABB
96
4. Stații electrice mixte – HIS:
- avantajele celulelor capsulate HIS:
 rentabile:
 cu HIS este posibil să pună în aplicare toate
configuraţiile de staţii frecvent utilizate, prin
utilizarea de module standardizate şi compacte;
 de exemplu, o celulă electrică cu izolaţia în aer
poate fi schimbată cu două celule compacte cu
spaţiu de rezervă;
 costuri scăzute de operare, mentenanţă redusă,
durată de viaţă ridicată şi costuri scăzute a
ciclului de viaţă;
 conversia este uşoară folosind unităţi
preasamblate şi testate;
 HIS poate fi integrată cu costuri efective şi
flexibile în orice staţie electrică.
 costuri de investiţii scăzute:
 unităţiile compacte de alimentare cu energie
electrică, precum şi asistenţa de calculator pot fi
livrate într-un timp foarte scurt;
 pentru structura unităţiilor componente este
necesar un minim de fundaţie;
 manopera este redusă la minim, iar construcţia
nu este o problemă pe teren tare sau pe teren
muntos;
 celulele electrice sunt livrate în şantiere gata
preasamblate şi testate, acest lucru reduce
semnificativ timpul necesar între furnizor şi
predarea celulelor către beneficiar;
 tehnologia HIS necesită doar jumătate de teren
în comparaţie cu celulele cu izolaţie în aer;
 extinderea reţelelor electrice existente de
exterior este într-o mare măsură posibilă în
timpul funcţionării cu tehnologia HIS;
 costuri de investiţie foarte scăzute.
97
- compatibilitate cu mediul:t
 mediul nu are de suferit după tehnologia HIS;
 măsuri de prevenire a contaminării mediului prin
diferite metode;
 durată lungă de funcţionare, spaţiu foarte puţin,
conservarea resurselor;
 protecţie sporită asupra mediului.b
- impermeabile, nedeteriorabile, fără mentenanţă:
 o dată ce celula electrică este operaţională, ea este
fiabilă şi necesită mentenanţă minimă pentru cel puţin
50 de ani;
 după 10 ani se recomandă o inspecţie vizuală;
 fiind complet închisă, curăţirea necesară este minimă;
 înalta calitate a celulei electrice este rezultată din
managementul integrat al calităţii;
 carcasa este rezitentă la coroziune;
 celula electrică posedă sisteme de contacte şi legături
care sunt protejate sub acţiunea factorilor externi
corozivi de mediu;
 celula electrica este aseismică şi rezistentă la acţiunea
vântului;
 se poate baza pe aceste celule tot timpul, operaţiile de
cost fiind foarte scăzute.
- soluţii creative: HIS oferă soluţii creative cu diferite funcţiuni,
bazată pe tehnologia GIS:
 soluţii compacte;
 cost scăzut;
 aplicaţii modulare pentru instalaţii interioare şi
exterioare.
- în figura 2.58. se prezință organigrama cu soluțiile constructuve
de stații electrice mixte.
98
99
Fig. 2.58. Organigrama cu soluțiile constructive de stații electrice mixte
a) Celula cu separator rotativ:
- celula cu separator rotativ Simobreaker proiectată de Siemens
face legătura între întreruptor și transformator;
- celula poate fi utilizată în exterior sau interior, în regiuni cu
temperaturi extreme, în zone industriale și în regiuni cu nivel de
poluare extrem.
Fig. 2.59. Celula și schema celulei cu separator rotativ Simobreaker - Siemens
b) Celula cu întreruptor debroșabil:

- celula cu întreruptor debroșabil Simover proiectată de Siemens
este destinată să funcționeze pentru stațiile cu o singură bară
colectoare, prin pivotarea întreruptorului. Se folosește cu
preponderență în stațiile de transformare mai mici, unde
restricțiile de teren sunt impuse.
Fig. 2.60. Celula și schema celulei cu întreruptor debroșabil Simover - Siemens
100
c) Celula compactă:
- celulele compacte au următoarele concepte:
 conceptul hibrid – combină izolația în gaz (SF6) și în aer
a echipamentelor și/sau aparatelor electrice. Elementele
cu izolația în gaz (SF6) sunt încapsulate și îmbunătățește
fiabilitatea stației;
 conceptul modular – celulele compacte sunt modulare,
fiecare element al celulei face parte dintr-un singur
modul iar împreună formează celula electrică. Modulele
se pot schimba în funcție de cerințele operatorului.
Fig. 2.61. 3AP1 DTC 145 kV Siemens Fig. 2.62. 3AP1 DTC 245 kV Siemens
d) Celula hibridă:
- celulele hibride Highly Integrated Switchgear HIS combină
avantajele instalațiilor cu izolația în aer și a celulelor cu izolația
în gaz;
- celulele HIS se folosesc la stațiile electrice noi unde spațiul este
limitat, unde prețul imobiliar este foarte ridicat, unde condițiile de
mediu sunt extreme și unde costul mentenanței este foarte ridicat.
Fig. 2.63. Stațe electrică HIS (Siemens) Fig. 2.64. Schema stației electrice HIS
(Siemens)
101
CAPITOLUL 3
ECHIPAMENTE ELECTRICE DIN CADRUL

INFRASTRUCTURILOR ENERGETICE
3.1. ELEMENTE DE GENERARE A ENERGIEI ELECTRICE –

GENERATOARE
3.1.1. Generalități
Pentru producerea energiei electrice în curent alternativ trifazat în

centralele electrice, sunt folosite generatoarele sincrone, care sunt mașini
electrice rotative cu înfășurarea statorică conectată la o rețea de curent alternativ,
iar cea rotorică (inductor) este alimentată în curent continuu.
Generatoarele care debitează pe rețele proprii sunt întâlnite în instalațiile
mobile sau în rețelele izolate și sunt adesea utilizate ca surse de rezervă pentru
alimentarea cu energie electrică a unor obiective importante, în caz de avarii sau
incidente grave ale SEN.
Turbogeneratoarele sunt agregate antrenate de turbine cu abur, gaze sau
motoare Diesel și funcționează la viteze mari, no = (1500-300) rot/min., iar
arborele este orizontal.
Hidrogeneratoarele sunt agregate care sunt antrenate de turbine hidraulice
(apă) și funcționează la viteze foarte mari (sute de rot/min), iar arborele este
vertical.
Puterea debitată de un generator sincron este conform relației de mai jos:
k – coeficient de proporționalitate;
D – diametrul rotorului (m);
L – lungimea (m);
no – turația de sincronism (rot/min);
A – densitatea de curent din înfășurare (A/mm2);
B – inducția câmpului magnetic (Wb/m2).
102
3.1.2. Sisteme de răcire
Încălzirea în generatoare trebuie controlată și limitată din următoarele

motive:
- limita până la care se poate ajunge cu temperatura înfășurării, este dictată
de clasa de izolație din care face parte materialul izolant;
- din cauza dilatărilor diferite între materialele folosite în agregat (cupru,
fier, etc.), există pericolul apariției unor solicitări mecanice periculoase,
ce poate afecta buna funcționare a generatorului.
După modul de cedare a căldurii de la părțile active ale agregatului, spre
mediul de răcire, se deosebesc două tipuri de răciri:
- răcire indirectă – căldura dezvoltată în înfășurări, ajunge la mediul de
răcire, trecând prin izolația conductoarelor și crestăturilor și prin fierul
miezului magnetic;
- răcire directă – canalele de răcire parcurse de mediul de răcire, sunt
amplasate în crestături sau chiar în interiorul barelor elementare ale
înfășurărilor și astfel căldura dezvoltată în conductoarele înfășurărilor
trece direct la mediul de răcire.
1) Răcirea cu aer:
- răcirea cu aer (forțată cu ventilatoare cu aer) se poate face în:
 circuit deschis – aerul de absoarbe din exterior, se introduce
în generator și se evacuează după a a preluat căldura;
 circuit închis – aerul cald se trece prin schimbătorul de
căldură, se răcește și se reîntoarce în agregat.
2) Răcirea cu hidrogen:
- în cazul utilizării hidrogenului ca mediu de răcire, gradul de puritate
are efect considerabil asupra densității, căldurii specifice și a
conductivității termice.
3) Răcirea cu lichide:
- capacitatea de evacuare a căldurii este mult mai mare la lichide
decât la hidrogen și de aceea utilizarea răcirii directe a înfășurărilor
generatoarelor cu lichide permite practic dublarea densităților de
curent în înfășurări;
103
- mediu de răcire cu lichid:
 ulei mineral;
 apă demineralizată.
4) Răcirea prin evaporare:

- atunci când lichidul se transformă în gaz, este absorbită o mare
cantitate de căldură;
- volumul de agent de răcire evaporat este recirculat într-o buclă
închisă și preia căldura de la componentele încălzite ca agent de
răcire primar;
- se utilizează un condensator, apa naturală fiind folosită ca agent de
răcire secundar la schimbul de căldură de la agentul de răcire
evaporat și se obține o distribuție mai uniformă a temperaturii.
5) Generatoare supraconductoare:
- generatoarele supraconductoare prezintă față de cele convenționale,
mai multe avantaje:
 reducerea pierderilor de putere;
 micșorarea dimensiunilor și a masei;
 îmbunătățirea stabilității sistemului energetic național;
 creșterea capacității generatorului de a consuma/produce
putere reactivă.
3.1.3. Sisteme de excitație
Sistemul de excitație al generatoarelor sincrone (crează câmpul inductor),

prezintă un rol important în exploatarea în condiții de maximă siguranță a
sistemelor energetice și în schemele de reglaj automat ale diferitelor mărimi.
Sistemul de excitație al unui generator sincron se alege în funcție de
următorii factori:
- economicitate: efort investițional cât mai redus (5-12% din costul
total al agregatului);
- stabilitate: generatorul să poată prelua creșteri importante ale
cuplului și să tolereze căderi mari de tensiune pe rețea, fără
pericolul de a ieși din sicronism;
104
- fiabilitate: siguranța în funcționare un timp îndelungat în condiții
de exploatare determinate.
După modul de antrenare, se disting două scheme de excitație:

- schema directă:
 cu ajutorul mașinilor electrice rotative;
 cu ajutorul schemelor de redresare.
- schema indirectă:
 cu ajutorul mașinilor electrice rotative;
 cu ajutorul schemelor de redresare.
Dacă pentru furnizarea energiei de excitație se folosesc mașinile electrice

rotative, mașina de curent continuu care alimentează înfășurarea de excitație a
generatorului sincron se numește excitatoare.
1) Sisteme cu excitatoare rotativă de curent continuu:

- excitatoarea rotativă de curent continuu este soluția clasică la puteri
până la 150 – 200 MW;
- drept excitatoare se poate utiliza în locul generatorului obițnuit de
curent continuu, o amplidină;
- excitatoarea rotativă de curent continuu cuplată direct cu
generatorul sincron este la turbogeneratoare (3000 rot/min),
conform figurii 3.1.
-
Fig. 3.1. Sistem de excitație cu excitatoarea rotativă de

curent continuu cuplată direct cu generatorul sincrom
- pentru a menține excitatoarea rotativă de curent continuu și la puteri

ale generatoarelor de peste 100 MW, se renunță la cuplarea directă
a excitatoarei cu generatorul sincron și se utilizează excitatoarea (la
105
turație mică) antrenată prin motor Diesel, turbină sau motor
asincron, alimentat de la rețeaua generatorului sau o rețea
independentă, conform figurii 3.2.
Fig. 3.2. Sistem de excitație cu grup de excitație independent

M – motor asincron; V – volant care asigură menținerea turației la scăderea
sau dispariția pe timp scurt a tensiunii la barele de servicii proprii;
TSP – transformator de servicii proprii; BSP – bara de servicii proprii;
AR – alimentarea de rezervă, utilizată la scăderea tensiunii sub 0,7 Un
2) Sisteme cu excitatoare rotativă de curent alternativ:

- excitatoarele rotative de curent alternativ este principala direcție de
dezvoltare a sistemelor de excitație care se aplică la generatoarele
sincrone cu puteri peste 100 – 150 MW, deoarece un apar limitări
în mărirea puterii lor;
- excitatoarele de curent alternativ se execută la frecvență mare (100
– 500 Hz) cu scopul de a reduce gabaritul excitatoarei, de a
îmbunătăți performanțele în regim tranzitoriu și de a reduce
armonicele în tensiunea de excitație;
- variante de excitatoare rotative de curent alternativ:
 excitatoarea are înfășurarea de excitație în rotor, iar
înfășurările de curent alternativ în stator (figura 3.3.);
 excitatoarea are înfășurarea de excitație în stator, iar
înfășurările de curent alternativ în rotor (figura 3.4.)
106
Fig. 3.3. Sistem de excitație cu excitatoare rotativă de curent
alternativ, care are înfășurarea de excitație în rotor,
iar înfășurările de curent alternativ în stator
Fig. 3.4. Sistem de excitație cu excitatoare rotativă de curent

alternativ, care are înfășurarea de excitație în stator,
iar înfășurările de curent alternativ în rotor
3) Excitația excitatoarei:
- excitatoarei, fie că este de curent continuu, fie că este de curent
alternativ, trebuie să i se asigure excitația în curent continuu;
- soluțiile de asigurare a excitației excitatoarei influențează
comportarea sistemului de excitație în regim tranzitoriu și sunt
prezentate în figurile 3.5. și 3.6.
Fig. 3.5. Excitatoare de curent continuu cu autoexcitație
107
Fig. 3.6. Excitatoare de curent alternativ
cu autoexcitație asigurată printr-o punte redresoare
4) Sisteme de excitație fără excitatoare rotativă:

- prin utilizarea elementelor semiconductoare comandate se poate
face ca indusul mașinii sincrone să fie folosit ca sursă de tensiune
pentru înfășurarea de excitație, realizându-se astfel un generator
sincron autoexcitat.
Fig. 3.7. Sistem de excitație fără excitatoare rotative,

la care puterea de excitație este dată de un transformator T
5) Procese limită de modificare a excitației generatorului sincron:

- procesele limită de modificare a excitației sunt:
 forțarea excitației generatorului sincron – modificarea
tensiunii de excitație de la o valoare inițială la valoarea ei
plafon, conform figurii 3.8.;
 dezexcitarea rapidă a generatorului sincron – stingerea
(anularea) câmpului magnetic din interiorul generatorului
sincron și deconectarea acestuia de la rețea ca urmare a unui
scurtcircuit în interiorul sau la bornele generatorului
sincron, conform figurii 3.9.
108
Fig. 3.8. Schemă pentru forțarea excitației generatorului sincron
Fig. 3.9. Dezexcitarea rapidă a generatorului sincron
3.1.4. Cuplarea la sistem
1. Sincronizarea
Sincronizarea reprezintă o manevră de mare importanță funcțională
folosită în scopul exploatării sistemelor energetice și se realizează cu ocazia
fiecărei cuplări a unui generator sincron în paralel cu celelalte generatoare
sincrone care funcționează în sistemul energetic.
Sincronizarea se continuă și după cuplarea generatoarelor sincrone în
sistem, în tot timpul funcționării procesului energetic.
Printr-o sincronizare se realizează:
- punerea în concordanță a două sisteme de tensiune;
- cuplarea în paralel a celor două sisteme de tensiuni prin
conectarea unui întreruptor.
109
2. Condiții și moduri de sincronizare
Condiții de sincronizare:
a) Concordanța sensurilor de rotație – se verifică o singură dată, la
punerea în funcțiune, iar dacă se constată un sens de rotație contrar,
în instalațiile trifazate trebuie inversate legăturile a două faze;
b) Aceeași viteză de rotație – trebuie realizată cu ocazia fiecărei
cuplări în paralel și apoi menținută în tot timpul funcționării și se
realizează prin intermediului cuplului mecanic aplicat la arborele
mașinii sincrone;
c) Concordanța modulelor tensiunilor – se obține prin reglarea
curentului de excitație al generatorului;
d) Concordanța fazelor – se realizează prin modificarea fină a vitezei
de rotație.
Moduri de sincronizare:
Mașina sincronă se poate cupla la sistem, după sau înainte de a fi
excitată și din acest motiv există două moduri diferite de sincronizare:
a) Sincronizare fină sau precisă – dacă mașina se cuplează după ce a
fost excitată;
b) Sincronizare grosieră – dacă excitarea mașinii sincrone se face
după cuplare → autosincronizare.
3. Sincronizarea fină sau precisă

Sincronizarea fină se poate efectua:
- Manual – se face după punerea în rotație a agregatului și excitarea
prealabilă a mașinii:
 realizarea concordanței cât mai exactă a frecvenței prin
reglarea turației mașinii;
 realizarea cu exactitate a egalității valorilor tensiunilor prin
reglarea curentului de excitație;
 realizarea concordanței de fază a celor două sisteme de
tensiuni care se rotest în același sens cu viteze foarte
apropiate și cu aproximativ aceleași valori.
110
- Automat – reproduce succesiunea operațiilor de sincronizare fină
manuală, alegând în mod automat unghiul pentru conectarea
generatorului care se leagă în paralel.
- Semiautomat – realizează doar ultimile operații de sincronizare,
inclusiv cuplarea în paralel, primele operații trebuind să fie făcute
manual.
4. Reglarea încărcării generatoarelor sincrone

Încărcarea unui generator sincron se caracterizează prin două componente:
- Putere activă – P → încărcare activă – poate fi variată acționând
asupra admisiei la motorul primar;
- Putere reactivă – Q → încărcare reactivă – poate fi variată
acționând asupra curentului de excitație.
Pentru a asigura o funcționare stabilă în sincronism a generatorului sincron,

odată cu încărcarea activă trebuie mărită în mod corespunzător și încărcarea
reactivă.
5. Pornirea și oprirea grupurilor

Manevrele de oprire sau pornire a grupurilor energetice se fac cu personal
cu înaltă calificare în acest domeniu și se execută de la tabloul de comandă sau
din sala mașinilor.
Manevrele care se fac la pornire depind de specificul motorului primar.
Pentru oprirea mașinilor primare care antrenează generatoarele sincrone, se
recomandă să se respecte următoarea succesiune de operații:
- se reduc încărcările active și reactive;
- se deconectează grupul energetic de la bare;
- se reduce turația mașinii;
- se întrerupe alimentarea circuitului de excitație al generatorului
sincron;
- se întrerupe alimentarea mașinii primare.
111
3.2. ELEMENTE DE TRANSFORMARE A ENERGIEI ELECTRICE –
TRANSFORMATOARE ȘI AUTOTRANSFORMATOARE
3.2.1. Generalități
În rețelele de transport și distribuție a energiei electrice acolo unde

tensiunea trebuie transformată de la un nivel de tensiune superior la unul inferior
(stații electrice de transformare coborâtoare din cadrul rețelelor electrice), sau
de la un nivel de tensiune inferior la unul superior (stații electrice de
transformare ridicătoare din cadrul centralelor electrice), sunt folosite
transformatoare și / sau autotransformatoare de putere.
Tranformatoarele – T și autotransformatoarele – AT de putere sunt de
regulă trifazate și sunt mașini statice, fără piese în mișcare, de curent alternativ,
care transformă energia electrică cu anumite valori ale parametrilor (tensiune –
U și internsitate – I), tot în energie electrică la alte valori ale parametrilor
respectivi (modifică parametrii curentului alternativ).
3.2.2. Principiul de funcționare
Transformatorul trifazat se poate realiza prin reunirea a trei transformatoare

monofazate ale căror înfăşurări primare, respectiv secundare, se conectează în
stea, triunghi sau zig-zag.
Cel mai des, transformatorul trifazat se realizează însă ca o construcţie
unică, având un miez magnetic unic cu trei coloane.
De regulă, transformatorul trifazat se comportă ca trei transformatoare
monofazate în care înfăşurarea secundară aşezată pe o coloană interacţionează
numai cu înfăşurarea primară de pe aceeaşi coloană, cu condiţia ca schema de
conexiune a înfăşurărilor (primare şi secundare) să permită închiderea curenţilor
care iau astfel naştere. Astfel, teoria funcţionării transformatorului trifazat se
reduce la cea a transformatorului monofazat, aplicată separat fiecărei perechi de
înfăşurări corespondente (care interacţionează fiind dispuse pe aceeaşi coloană),
conform figurii 3.10.
112
Fig. 3.10. Transformator trifazat
3.2.3. Simbolizare
Fig. 3.11. Simbolizarea transformatoarelor trifazate
Fig. 3.12. Simbolizarea autotransformatoarelor trifazate
3.2.4. Mărimi caracteristice transformatoarelor
Un transformator este caracterizat de o serie de mărimi cu ajutorul cărora

pot fi determinate schemele echivalente, regimurile de funcţionare, etc.
113
Principalele mărimi caracteristice şi notaţiile lor:
- Tensiunile nominale ale înfăşurărilor: U1n, U2n, U3n etc. prezentate sub
forma U1n / U2n sau U1n / U2n / U3n aceste tensiuni reprezintă raportul de
transformare;
- Raportul de transformare: se definește ca raportul tensiunilor de același
nume măsurate la mersul în gol al transformatorului, la transformatoarele
trifazate, raportul de transformare poate fi diferit de raportul numărului
de spire pe fiecare fază al înfășurărilor în funcție de conexiunile
înfățurărilor;
- Curenţii nominali ai fiecărei înfăşurări: I1n, I2n, I3n etc.;
- Puterea nominală a transformatorului (când toate înfăşurările au aceeaşi
putere) sau puterile nominale ale înfăşurărilor (când nu toate înfăşurările
au aceeaşi putere): Sn sau S1n / S2n / S3n.;
- Tensiunea de scurtcircuit (când transformatorul are două înfăşurări) sau
tensiunile de scurtcircuit când transformatorul are trei sau mai multe
înfăşurări: Usc exprimată în procente;
- Curentul absorbit la mersul în gol: Io, exprimat în procente;
- Puterile active absorbite la proba de mers în gol, respectiv la proba de
mers în scurtcircuit: Po, respectiv Psc; atunci când transformatorul are trei
sau mai multe înfăşurări se precizează trei sau mai multe valori ale lui
Psc.;
- Grupa de conexiuni a transformatorului care indică modul de conectare
al fiecărei înfăşurări precum şi defazajul dintre tensiuni.
3.2.5. Conexiunile înfășurărilor transformatoarelor
1. Marcarea bornelor
O înfăşurare a unui transformator are două borne și există o convenție de
marcare a bornelor pentru transformatoarele trifazate, pentru România:
- A, B, C – borne de început ale înfășurărilor cu tensiunea cea mai
mare;
- X, Y, Z – borne de sfârșit ale înfășurărilor cu tensiunea cea mai mare;
- a, b, c – borne de început ale înfășurărilor cu tensiunea cea mai
mică;
- x, y, z – borne de sfârșit ale înfășurărilor cu tensiunea cea mai mică;
114
- Am, Bm, Cm, Xm, Ym, Zm – borne ale înfășurărilor cu tensiune
intermediară (mijlocie);
- N, n, Nm – punctul neutru.
În figura 3.13. sunt prezentate modul de amplasare a bornele înfăşurărilor

pe capacul unui transformator.
a. b. c.
Fig. 3.13. Moduri de amplasare și notare a bornelor la transformatoare
a – monofazate; b – trifazate cu două înfășurări;
c – trifazate cu trei înfășurări
2. Conectarea înfășurărilor transformatoarelor trifazate

a) Conexiunea stea:
- este simbolizată prin litera Y sau y;
- se obţine prin legarea împreună a capetelor de început sau sfârşit
ale celor trei înfăşurări de aceeaşi tensiune, formându-se astfel
punctul neutru sau neutrul conexiunii;
- particularități:
 tensiunea pe fiecare înfăşurare este tensiunea de fază;
 în regim echilibrat de funcţionare potenţialul punctului
neutru este teoretic zero;
 existenţa punctului neutru și posibilitatea de a utiliza acest
punct neutru în diverse scopuri.
- în figura 3.14. este reprezentată conexiunea stea și diagrama
fazorială a tensiunilor.
Fig. 3.14. Conexiunea stea a înfășurărilor unui transformator trifazat

și diagrama fazorială a tensiunilor
115
b) Conexiunea triunghi:
- este simbolizată prin litera D sau d;
- se obţine legând borna de început a unei înfăşurări cu borna de
sfârşit a înfăşurării de pe altă fază şi continuând la fel cu celelalte
înfăşurări;
 tensiunea aplicată unei înfăşurări este tensiunea între faze,
deci o tensiune mai mare decât în conexiunea stea;
 izolaţia unei înfăşurări este solicitată la fel în tot lungul ei;
 curenţii prin fiecare înfăşurare sunt de 3 ori mai mici
decât curenţii de linie, care intră sau ies prin bornele
înfăşurării.
- în figura 3.15. este reprezentată conexiunea triunghi și diagrama
Fig. 3.15. Conexiunea triunghi a înfășurărilor unui transformator trifazat

c) Conexiunea zig-zag:
- este simbolizată prin litera Z sau z;
- fiecare înfășurare se realizează din două părți;
 are punct neutru, lucru important în anumite reţele;
 la fel ca şi conexiunea triunghi, zig-zag-ul constituie un şunt
pentru componentele homopolare de curent;
 deoarece tensiunea între bornele A şi X ale unei înfăşurări
este rezultatul unei sume vectoriale a două tensiuni de pe
faze diferite, înfăşurarea zig-zag ajută la echilibrarea
tensiunilor pe faze, atunci când tensiunile aplicate celeilalte
înfăşurări sunt dezechilibrate.
116
- în figura 3.16. este reprezentată conexiunea zig-zag și diagrama
Fig. 3.16. Conexiunea zig-zag a înfășurărilor unui transformator trifazat

d) Conexiunea înfășurări deschise:

- este simbolizată prin I I I;
- este o lipsă de conexiune a înfășurărilor, adică cele trei înfășurări
nu sunt conectate între ele.
3. Grupa de conexiuni a transformatoarelor

Este un ansamblu de notaţii prin care se precizează modul de conexiune al
înfăşurărilor, precum şi unghiul de defazaj dintre tensiunile de acelaşi nume ale
acestora.
Grupa de conexiuni este simbolizată printr-un grup de litere, care arată
conexiunea fiecărei înfăşurări urmat de un număr întreg cuprins între 0 şi 11, care
este raportul dintre unghiul de defazaj şi un unghi de 300.
Grupele de conexiuni pare (0, 2, 4, 6, 8, 10) se pot obţine prin combinaţii
de tipul Yy, Dd sau Dz, iar grupele de conexiuni impare (1, 3, 5, 7, 9, 11) prin
combinaţii de tipul Yd, Dy, Yz.
Cunoaşterea grupei de conexiuni este importantă la alegerea
transformatoarelor, astfel, două transformatoare nu pot funcţiona în paralel decât
dacă au aceeaşi grupă de conexiuni.
În cazul în care trebuie puse în paralel căi de alimentare a unei staţii
electrice, căi care pot forma o buclă în reţea, atunci suma defazajelor pe conturul
buclei trebuie să fie zero.
În figura 3.17. se arată grupele de conexiuni ale transformatoarelor.
117
Fig. 3.17. Grupele de conexiuni ale transformatoarelor
3.2.6. Autotransformatorul – AT
Autotransformatorul, spre deosebire de transformator, are cele două

înfăşurări legate atât magnetic cât şi galvanic.
În figura 3.18. sunt prezentate alăturat, pentru comparaţie, un transformator
şi un autotransformator.
118
Fig. 3.18. Comparație între transformator (a) și autotransformator (b)
Atât în cazul transformatorului cât şi al autotransformatorului raportul de

transformare se poate nota cu:
k = N1 / N2 = U1 / U20 ≈ I2 / I1
Pentru autotransformator, se poate scrie:
I2 ≈ I1 + Ic
Ic - curentul prin înfăşurarea comună a autotransformatorului.
Autotransformatorul se folosește doar în rețelele care funcționează cu

neutrul legat efectiv la pământ, iar punctul neutru comun al autotransformatorului
se va lega efectiv la pământ.
În afara celor două înfăşurări legate atât magnetic cât şi galvanic,
autotransformatorul mai poate avea şi o a treia înfăşurare, cuplată numai
magnetic cu celelalte două.
Întrucât schimbul de energie cu această înfăşurare terţiară se face doar prin
miezul magnetic, dimensionat pentru o putere mai mică decât puterea nominală
a autotransformatorului (kmag SnAT), puterea nominală a acestei înfăşurări terţiare
va fi mai mică decât puterea nominală a autotransformatorului.
Valoarea sa maximă poate fi egală cu kmag SnAT.
Fig. 3.19. Autotransformator cu terțiar
119
Marea majoritate a autotransformatoarelor sunt prevăzute cu o înfăşurare
terţiară, conectată în triunghi, având ca tensiunea nominală o tensiune medie.
În SEN sunt folosite autotransformatoare între următoarele rețele:
- 750 kV – 400 kV;
- 400 kV – 220 kV;
- 220 kV – 110 kV.
3.2.7. Transformatorul cu înfășurare divizată – TID
Transformatorul cu înfăşurare divizată este un transformator cu trei

înfăşurări pe fază.
Comparativ cu un transformator obişnuit cu două înfăşurări,
transformatorul cu înfăşurare divizată, apare ca având una dintre înfăşurări,
divizată în două înfăşurări identice ca putere şi tensiune, fiecare având o putere
nominală egală cu jumătate din puterea nominală a transformatorului.
Dacă se funcţionează cu cele două înfăşurări identice în paralel atunci
transformatorul are caracteristici identice cu un transformator obişnuit cu două
înfăşurări.
Principala utilizare a transformatorului cu înfăşurare divizată este legată de
limitare a curenţilor de scurtcircuit.
Cele două înfăşurări identice, având putere nominală mai mică, egală cu
jumătate din puterea transformatorului, vor avea o reactanţă mai mare, practic
dublă faţă de transformatorul cu două înfăşurări.
Ca urmare, dacă cele două înfăşurări nu funcţionează în paralel, curenţii de
scurtcircuit prin transformator vor fi reduşi practic la jumătate, comparativ cu un
transformator cu două înfăşurări.
În figura 3.20. este prezentat simbolul TID şi schema sa echivalentă,
simplificată utilizată în calculele curenţilor de scurtcircuit, iar în figura 3.21. este
prezentată folosirea TID la racordarea a două generatoare.
Fig. 3.20. Schema echivalentă a TID

a – transformator cu două înfășurări; b – transformator cu înfășurare divizată
120
Fig. 3.21. Folosirea TID la racordarea a două generatoare
Transformatorul cu înfăşurare divizată este mai scump decât un

transformator cu două înfăşurări, dar folosirea sa pentru limitarea curenţilor de
scurtcircuit este mai ieftină decât înlocuirea transformatorului obişnuit cu două
transformatoare, tot cu două înfăşurări, dar de putere mai mică (soluţie alternativă
de limitare).
Există TID – uri la care divizarea înfăşurării este realizată în trei sau chiar
patru înfăşurări identice de puteri corespunzător mai mici.
3.2.8. Răcirea transformatoarelor
În timpul funcționării în transformatoare și autotransformatoare de putere,

se produce căldură din mai multe cauze:
- pierderi de putere în regim normal de funcționare;
- suprasarcini;
- curenți de scurtcircuit.
Căldura produsă în timpul funcționării afectează durata de viață a

transformatoarelor și autotransformatoarelor, ca urmare a uzurii premature a
izolației, iar din acest motiv ele devin vulnerabile la anumite incidente tehnice,
cum sunt supratensiunile și scurtcircuitele.
Transformatoarele și autotransformatoarele de putere au sistemul de izolare
compus din materiale organice, cum ar fi ulei mineral, hărtie izolantă și carton
comprimat și se consideră că durata de viață a acestor elemente de transformare
poate fi descrisă aproape exclusiv în funcție de deteriorarea sub influența căldurii
a proprietăților mecanice a acestor materiale organice.
Din acest motiv apar o serie de probleme în găsirea soluțiilor optime
privind evacuarea căldurii produse în transformatoare și autotransformatoare.
121
Circulația agentului de răcire se poate face:
- natural – N sau forțat;
- cu agent de răcire nedirijat – F, sau dirijat – D.
Agent de răcire:
- ulei mineral;
- alte soluții.
Variante de răcire folosite în construcția transformatoarelor și

autotransformatoarelor:
a) transformatoare imersate:
- dielectricul lichid se dilată în funcție de încărcarea
(auto)transformatorului și de temperatura ambiantă, iar
fabricanții utilizează două tehnologii de compensare a
variațiilor corespunzătoare de volum:
 dilatarea lichidului de face într-un rezervor de
expansiune, numit conservator;
 introducerea transformatorului într-o cuvă etanșă
(orice oxidare a dielectricului lichid în contact cu
aerul ambiant este evitată), unde dilatarea
lichidului este compensată prin deformare elastică
a pereților cuvei.
- circulația lichidului de răcire prin (auto)transformator se
poate face:
 natural (efect de termosifon);
 cu răcire liberă în aer;
 cu răcire prin suflare a aerului.
- lichidul cel mai des utilizat (dielectric și mediu de răcire)
este uleiul mineral.
b) transformatoare uscate:
- la aceste transformatoare înfășurările (împregnate sau nu cu
rășină), se află în aer, iar pierderile prin încălzire sunt
disipate direct în aer;
- agent de răcire:
 azot;
 hexafluorură de sulf;
 hexafluoretan;
 perfluorpropan.
122

1610380348-Pecs I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1610380348-Pecs I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 1

SISTEMUL ENERGETIC NAȚIONAL

Prin Sistem Energetic Național – SEN se înţelege totalitatea

SEN are următoarea componență (subsisteme):

SEN are următoarea structură:

Fig.1.2. Structura SEN

G – generator sincron (hidro, termo, nuclear), instalații eoliene și fotovoltaice, la tensiuni

1.3.1. Elemente de generare a energiei electrice

Elementele de generare a energiei electrice sunt generatoarele (energia

1.3.2. Rețele electrice

Rețelele electrice – RE reprezintă ansamblul de linii electrice

Stațiile electrice – SE sunt noduri în SEN și reprezintă ansamblul de

Consumatorul de energie electrică este o persoană fizică sau juridică ce

1.4. SCOP ȘI CERINȚE

Scopul existenței SEN este de a asigura toate condițiile de securitate,

1.6. TIPOLOGIA DEFECTELOR ÎN FUNCȚIONARE

În funcționarea SEN, a instalațiilor și echipamentelor electroenergetice

Tabel 1.2. Caracteristicile defectelelor în funcționare din cadrul SEN

1.7.1. Noțiunea de sarcină

Deoarece energia electrică nu poate fi stocată, este necesar ca în orice

1.7.2. Curba de sarcină

Curba de sarcină este deci o reprezentare analitică, grafică sau tabelară a

Sunt cunoscute exact numai curbele de sarcină pentru intervale de timp

Fig. 1.4. Curba de sarcină (P) pe o perioadă de timp t

1.7.3. Tranzitul prin indicatori

Tranzitul poate fi caracterizat printr-o serie de indicatori, în cazul în care

 aria de sub curba de sarcină reactivă reprezintă energia reactivă

 aria de sub curba de sarcină (I) reprezintă curentul tranzitat în

În instalațiile electrice energia activă și reactivă se măsoară cu

semnul aproximativ dintre WS și WI este rezultatul considerării că

În România activitatea de transport a energiei electrice, gestionare și

1.9. DESCRIEREA INFRASTRUCTURILOR ENERGETICE

1.9.1. Delimitarea constructiv-regională a infrastructurilor energetice

România este structurată pe 8 zone de dezvoltare regională:

iar în cadrul celor 8 zone de dezvoltare regională se află următoarele

1. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare BUCUREȘTI – ILFOV

2. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare CENTRU

3. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare NORD – EST

5. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare SUD

6. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare SUD – VEST

7. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare VEST

8. Delimitarea constructivă a Regiunii de Devzoltare NORD – VEST

1.9.2. Interconexiunea cu sistemele energetice vecine

Interconexiunea SEN este una din principalele căi de creștere a fiabilității

INFRASTRUCTURI ENERGETICE 400 kV CU CONEXIUNE INTERNAȚIONALĂ

Criterii de participare la funcționarea interconectată:

1.10.1. Scheme principiale

Fig.1.5. Schema electrică monofilară de funcționare a SEN

Infrastructuri energetice din cadrul

2.1. CENTRALE ELECTRICE

2.1.1. Concepția producerii energiei electrice

Producerea energiei electrice reprezintă procesul de transformare a

Dezvoltarea unei industrii energetice puternice este condiționată de

Tabel 2.1. Categorii de combustibili utilizați în centralele electrice

Limitările cele mai importante privind utilizarea cărbunilor sunt provocate

2. Petrolul și gazele naturale lichide

5. Energia hidraulică (apa)

2.1.3. Surse regenerabile de energie

Una din alternativele energetice deosebit de tentante la ora actuală este

Tabel 2.2. Capacități de producere a energiei electrice

Cu excepția biomasei (lemn) nici o altă formă de energie regenerabilă nu

2.1.4. Filiere de producere a energiei electrice și termice

Principalele filiere a producere a energiei electrice și termice în corelație cu