NADA

F L O R IL O R
OTlihail Sad
Aminiirile unui pescar cu undi|a
EcJiJia a Il-a

EDITURA !ON CREANGA - BUCURE$T1

1988
 CUPRINS

C uvint tnainte 5
Capitolul I Ma cheam a in tre c u t am in tirile . 9
Capitolul II U nche?ul H aralam bie coboara din m un^i ?i
din cintece batrine?ti . 13
Capitolul III B unicul m eu, ro ta ru l . . 21
Capitolul IV Cum am scapat de la m oarte pe C oltun . 27
Capitolul V Povestea lui Mo? Pricop Litavoi . . . 34
Capitolul VI R aiul de la N ada Florilor . . . . . 40
Capitolul VII Lelea Ileana isi aduce am inte de tre c u t . 50
Capitolul VIII N acazurile b r e s l e i ......................................... > 58
Capitolul IX In care am insem nat ?i povestea lui D um i-
trach e H au . . . . . . . . . 65
Capitolul X Evenim ente n easteptate si ap a ritia lui
Alecut, tinichigiul de la Pascani . 75
Capitolul XI Cum am trim es rava? unchesului H aralam bie SB
Capitolul XII T ulburari, am araciuni si prim ejdii . 96
Capitolul XIII Eu dau o teza faimoasci la aritm etica, ia r
Culai devine cam pion in lu p ta libera . 105
Capitolul XIV Dom nu inginer descopere pe vinovat . 112
Capitolul XV Ve?ti de la r a i .................................................... 120
Capitolul XVI In care create adm iratia me a1p e n tru unchesul
H aralam bie §i p e n tru p rie tin u l A lecut . 124
Capitolul XVII O data cu aceste „ A m intiri“, intre hirtiile
ramase de la vechiul tovards luptator, ingi~
nerul Hie D um itras, an jo st gasite urm d-
toarele trei docum ents : poezia lui Solom on
Cornea, o scrisoare de dem ult de la tatal
sau §i celebra teza . < * < • . « • « 139
 CUVINT XNAINTE

E xcursia e fa ra indoiala, u n a din m arile bucurii ale noastre, la

toate virstele. U nii se indreapta, m ai cu sam a spre ^arm ul M arii,
a tr a p de schim batOarele tala zu ri ale apei, sclipirea nisipurilor de
a u r p stra lu c ire a de-o p u rita te prim ordiala a soarelui. A ltii o iau
pe d ru m u ri de m unte, unde ta in a n e sfirp te lo r p ad u ri p in alp m ea
piscurilor ce ating cerul ofera privelisti de n eu itat la fiecare pas.
D upa cum sint si oam eni care p refe ra regiunea colinelor dulci,
acoperite de livezi p covorase de lanuri, ori chiar intin su l §esu-
rilor afundindu-se in picla viorie a departarilor, am indoua odih-
nito are p reco n fo rtan te p e n tru suflet.
Dar, in afa ra de aceste excursii p e n tru care treb u ie sa te de-
plasezi si sa depui un efort fizic, m ai sint p cele in care prinzi
sa colinzi filele unei c arp , colindare c e -p scoate in ain te peisagii,
oam eni p in tim p lari inedite, ori altele in care o pornesti pe firu l
tainic al am intirilor, dezgropind ca un arheolog prepoase relieve
ale unor lum i cufundate in adincurile noastre.
De to ate aceste soiuri de excursii a avut nevoie M ihail Sado-
veanu p e n tru a scrie Nada Florilor. M ai intii, inca de la tre isp re -
zece ani, in d ata ce-a venit de la Pa$cani ca sa urm eze la gim na-
ziul „N icu G an e“ din Folticeni, im boldit de p atim a pescuitului cu
undi+a, m ostenita de la bunicul lui, ro ta ru l din V erseni, a po rn it
im preuna cu Culai in acea v e stita expedipe spre stu fu rile Solda-
n e p ilo r, descoperind m in u n ata n ad a a florilor, tainic tarim in care
unii sarm ani ca M o$-Hau ori M o§-Spinu dom neau aidom a ca Im -
paratu -V erd e ori Im paratu-R os din ind ep artatele im p a rap i ale
basm elor. E x p ed ip a nu cerea p re a m are p reg atire : doar o v a r-
g u ta de alun, un ghem u^or de a |a de in §i citeva cirlige noi. Cit
despre calea de parcurs, nici ea nu era de fapt p rea lunga : ieseai
din tirg u l Folticenilor p -o porneai spre B alta S oldanepilor, ocolind
m oara din T arna-M are, m ergind pe-o cararu?a, pe linga stuh,
pina in tr-u n loc ; din acel loc treceai p rin apa p suiai pe-o plavie.
A tita doar ca tre b u ia sa te scoli cu noaptea-n cap p sa m ergi
orbacaind pe intuneric, ca sa ajungi in ain te de ivirea zorilor„

5
 Dar, in a fa ra de aceasta e x p e d ite re p e ta ta care a avut loc p rin
an u l 1893, M ihail Sadoveanu a avut nevoie, ca sa scric Nada Flo-
rilor, si de-o excursie in paginile cartii lui, lm paru\ia apclor, apa-
r u ta in 1929 la C artea Rom ancasca. A sta s-a in tim plat prin 1951
abia, adica cincizeci §i opt de ani dupa expedi^ia sus-am intita. Slu-
jin d u -se de acest m aterial agonisit din cartea-i veche, scriitorul
se p reg taeste sa plasm uiasca o carte noua, pe care o visa de ani de
zile in noptile-i de insom nie, ori stincl pe m alul unei ape, cu un-
d ifa in m ina.
$ i aici a avut nevoie pescarul nostru de cel de-al treilea fcl de
excursie : a pernit. sa-§i exploreze adincurilc, scofind la suprai'ata
a m in tiri in leg atu ra cu badita-V asile, fratele m am ii sale, care avea
sa se num easca in viitoarea carte m o^-H aralam bie ; apoi obiceiuri,
vorbe .si idei ale tata lu i sau, cuconu-Alecu, devenit in N ada Florilor
inginerui Manole D um itra? — c a rtu ra r lum inat §i convins socia­
list al acelor vrem uri de restri$te ; de asem eni, pescuie^te din tre-
c u t num&le §i caracterul cucoanei-Leona, cea dintai sotie a lui
cuconu Alecu, precum §i m ofturi §i fum u ri ale unor surori ale ta ­
ta lu i sau in trezarite o clipa in copilarie, ca sa faureasca din ele pe
acel faim os si unic „zg rip to r“ din rom anul de care vorbim ; $i sa
nu uitam nici pe apriga si inim oasa bunicufa de la Ver$eni, in
p rea jm a careia se sim tea a tit de bine in estivalele-i p etreceri pe
m alul Moldovei, pe cind era de-o §chioapa si care, dupa ce im pru-
m utase din firea ei, rind pe rind, Dadacei, din Zodia Cancerului,
Ju p an esei-Ilisafta din Fratii Jderi si m ultor altor lelite, matui-ji
$i nane din felurite povestiri $i rom ane, urraa acum sa ap a ra in -
tre g ita , in noua opera, sub num ele de m am a-A nghelina.
In afara de aceste figuri facind oarecum p arte in te g ra n ts din
fiin^a lui, scriitorul se slujeste $i de-o serie de imag'ini infap?ind
Folticeniul $i im prejurim ile lui, precum §i unele fap te $i am a-
m m te autentice ce dorm eau in adincu-i $i care aveau sa-i slujeasca
p e n tru a da fila istoriei p rin 1907, anul acelei crincene rascoale
tarane§ti, in viitoarea careia avea sa se prapadeasca in chip tra ­
gic mo§-Spinu.
A ltfel, dupa toate aceste tre i m ari $i anevoioase excursii, M ihail
Sadoveanu a izbutit sa faureasca Nada Florilor, uim itoarea si pal-

6
p ita n ta poveste p etrecu ta doar la aoi pa$i de tirg u l Folticenilor.
P o v rste pe care va sfatuim , iubifi lectori, s-o p arcurgefi cu ochii,
caci cealalta excursie in raiu l de pe plavia de la Soldane?ti, e cu
totul im probabil s-o m ai pu teti face vreodata, deoarece N ada Flo­
rilor a d isp aru t desigur dem ult de pe h a rta lurnii, ram inind insa
in treag a ?i vie in paginilc car^ii lui Sadoveanu.

PROFIRA SADOVEANU

7 noiem brie 1972, B ucurefti,

 CAPITQLUL I

Ma clieama in trecut
amintirile

IN TR -U N RlND , aducindu-m i nu stiu din ce pricina am inte

de petrecerile m ele la bunicul de la P astraveni, am ro stit o vorba
care im i placea §i pe care o in tre b u in tam f a |a de rubedeniile de
la $ara. Am pom enit ceva despre ,,leli^a“ Anica.
T ata m a asculta d istra t §i obosit ; abia se intorsese de la tre -
b u rile lui inginere$ti. Sta cu cotul sp rijin it pe bra|:ul jiltului, cu
tim p la in palm a. F ru n zarise o gazeta §i o aruncase. A stepta cina.
„Tit;aca!: Leona, sora dum nisale m ai m are, care era stapina
ohavnica 1 a gospodariei, se mi§ca incolo §i incoace p rin cam era,
dereticind §i asezind. D eretica sm ucind §i a§eza trin tin d .
A ?tepta de la ta ta un cuvint, fie despre opera^iile ei agresive,
fie despre in tirzierea m esei — ca sa izbucneasca. T itaca noastra
Leona avea nevoie sa se m inie, sa tu n e §i sa detu n e in fiecare zi.
D upa ce adaogea racn etelo r lacrim i si suspinuri, se dom olea si m ai
avea nadejde sa aju n g a p in a a doua-zi in aceasta lum e pe care
n-o p u tea suferi.
Probabil ca vorba m ea „ le lita “ nu era stirn ita num ai de am in-
tire a petrecerilor m ele de la apa Moldovei, ci era §i un atac incon-
§tient fa ta de m atu?a m ea de la tirg. „T itaca“ e dim inutiv, adica
a lin ta re a vorbei fata. Eticheta, ca si fiin^a pe care se a^eza, era
a d u h u lu i m eu de groaza. Leiitele m ele de la P astraveni, balai
$i cu ochii ca cicoarea, sam anau m am ei, al carei zim bet blind im i
m ai ram asese in inim a. M aica-m ea m urise de tin ara, pe cind eu
eram num ai de-o schioapa. C iteodata m i-o pom enea m am a A nghe-
lina, dadaca cea b a trin a care m a crescuse. l$i deschidea clontul
de bufnifa la u rechea m ea §i-mi spunea unele lu cru ri de dem ult...
„pe cind e ra m ai u?or de tra it pe pam in t ; iar de cind rnam uca ta
s-a dus ca o gizulice pe o raza de soare, patim im in osinda, care
n u se m ai afla pe lum ea asta asem enea osinda“.
T itaca Leona, duhul de groaza, se infap'^a m are $i ciolanoasa,
c-uri pu f fu m u riu sub nasul lung, c-o g u ra pungita din care nu
lipsea inca nici o m asea. U nchesul H aralam bie, fra tele m ai m are
al m am ei, care venea la tirg din cind in cind, ca sa m a cerceteze
cum i§i cerceta barb acu tii de la tu rm a lui de oi, im i spusese :
„D uduca Leuna a re din^i de cri^a 12 nu de ciolan, ca ceilal^i oam eni11.
1 O havnica — pe viafa. (N.R.)
2 C rifa — otel. (N.R.)

9
 G eaba xncerca tata. citeodata, s-o im buneze. D um nealui era
p u tin te l gxngav : ,,T -taca in sus, ^-taca in jo s“, cu nim ica n-o pu-
tc a aderneni. M orm airile ei erau tunete, invectivele trasnete. Ne
v e n e a uneori sa ne luam lum ea in cap. L-am auzit pe ta ta §optind
cu am araciune §i privindu-m a cu m ila : „A$a a prigonit-o $i pe
b ia ta m aic a-ta “.
— M -am dus sa vad m oara p riponita la m alul M oldovei ; ?i
eram cu lelita Anica.
Tifaca Leona s-a holbat asupra m ca :
— Ce-m i aud urechile ? Ce vorba-i asta — lelita ?
— Lasa baietul, t~taca Leona, a inginat tata.
— Cum sa-1 las, M anole ? Se poate u n a ca asta ? Sa auda u re­
c h ile mele, in casa m ea, taraniile pe care m usiu fiul tau le-a xn-
vafat la P astraveni ? D upa asem enea vorbe vin §i n arav u rile de
acolo. Nu pot suferi lum ea necioplita. Imi sxnt uni,i m ojicii, m ai
ales de cind au prins a se obraznici $i a pierde orice respect fapa
d e persoane. In vrem ea ju n etii mele, tilranii nici nu cutezau sa-^i
ridice ochii la stapini.
— E cam m ult de-atunci, f-faca Leona.
— De cind ? Vad, Manole, ca are cc invafa §i de la tin e fiu l tau,
nepotul rotarului, a ro stit aprig duduca Leona, aratindu-$i coli,ii.
Se strica lum ea, fra te M anole, se strica lumea, de aceea nu m ai am
ce cauta eu in aceasta viata. Curxnd avefi sa m l plinge^i ; in van
ave^i sa m a chem afi ; de unde m -oi duce nu rna m ai xntorc.
— Din rai, txtaca Leona ? am xnclraznit eu cu ju m a ta te de glas.
— Il auzi, M anole ? a am eninfat cu degetul duhul m eu de
groaza. Ai sa regrefi am ar ca fiul tau ram ine cu educafia lui P in-
tilie rotarul, bunicu-sau. Nu l-am cunoscut §i 11-am tin u t sa am
•dc-a face cu el : d ar xl aud prin g u ra fiului tau, cind roste$te vorbe
necuviincioase.
M -am xnro$it §i am ridicat fruntea. Titxca Leona u ita p rea des
ca im plinisem cincisprezece ani §i nu m ai eram „1;xncur‘ de alta-
data.
— Txfaca Leona, am replicat eu, vorba „leli+:a“ e cuviincioasa
la xioi la Pastraveni.
— Nu cuteza sa m a in frunfi ! s-a holbat la m ine fxtaea Leona
cu ochii ei de capra, cu cercurele de aur. $i tu, §i ta tu -ta u xmi da-
tox’aj;i respect ?i recuno$tinta ; ori de cite ori m a jig n iti in acest
■chip, m i se im putineaza noua zile din viata. A§a xmi ara ta semn
$i cartile ; le xntind citeodata, cind gasesc §i eu un ceas de ragaz.
R iga de vei'de si valetul de vex’de m a prigoxiesc si alaturea, noua
de trefla. N u-m i raspunde nimica, M anole ; nu m a priv i cu vi-
clenie, nu m a im punge cu vorbe blajine. Taci si asculta, $i tin e
m in te ce-$i spune Leona, sora dum nitale m ai m are. De treizeci §i
tre i de ani sxnt vaduva ; sotul m eu m i-a cheltuit zestrea §i pe urm a
s -a dus in lume. Am auzit ca ar fi poposit tocm ai la A rgentina.

10
A re sa-i plateasca Dum nezeu dupa fapta. N -ai sa insinuiezi, cum
ai incercat clndva, ca escrocul acela de Jo rj R obcea ar fi fu g it
tocm ai in A m erica p e n tru ca sa scape de m ine. N u te u ita ca un
m otan blind, ca te cunosc eu cite parale faci. A§a ca m ai bine r a -
m ineam la m anastire decit sa m a induplec a ven i aici ca sa iau
frinele gospodariei tale. F a ra m ine ar fi fost greu de voi, M anole ;
ce se pricepea biata cum nata Polixenia ?
— Lasa asta, t-faca Leona, a incercat tata, m oale, ca s-o do-
m oleasca. Mi se pare ca te-ai a b a tu t de la subiect.
— Spun adevarul pe care-1 cuno$ti, M anole. Uj>i nu m -am aba­
tu t de la nici u n subiect. Am spus ca nu-m i plac tara n iile §i |a -
ran ii ; asta e deosebirea d in tre noi. $i afirm ca e ra m ai bine a lta -
d a ta cind ii stringeau boierii in chingi pe m ojici §i-i b ateau la
scara p e n tru p rete n tiile $i obrazniciile lor.
— fj>i-i puneau, t-ta c a Leona, cu m iinile §i picioarele in b u -
tuc, ori le v ira u capetele p rin g ard u ri de nuiele, ori ii puneau la.
v rem ea g eru rilo r Bobotezei sa stea desculti in scocul m orii. Boierii
cei batrini, bunicii noijtri, 1,-taca Leona, erau de a ltfe l m ilostivi, a
u rm a t sarcastic tata, §i n u -i lasau pe acei „mi§ei“, cum se spunea
atunci, sa le inghe^e m aduva in oase ; ci-i v irau apoi in bordeie $i.
porunceau sa li se deie fum de ardei, ca sa tu^easca pina ce §i-or
v arsa ma^ele. li scoteau §i de-acolo in tr-u n tirziu si le scriau la te r -
fe lo g u l1 logofefiei atitea c a ra tu ri de la padure, a tite a zile de claca,
a tite a mier^e 12 de papusoi, incit d rep t m ul^am ire p e n tru m ilosirdia
b atrin ilo r no$tri, acei m isei se p u stiau in codri, ori peste gramma
la alte neam uri.
— Vai, cum vorbesti tu, M anole, de acele tim p u ri, s-a tin g u it
cu jale lita c a Leona. O rice ai spune tu, draga fra te , pedepsele de
care vorbesti nu se dadeau decit pe dreptate. C e a lt leac putea fi
p e n tru lene §i obraznicie ?
— Da, f-faca Leona, p e n tru lene $i obraznicie neneaca m atale
im pungea roabele cu acul cind se scula bosum flata din a$ternut
se lasa p iep ta n ata si im bracata.
— Nu infeleg, M anole, cum poti fi atit de d e n a tu ra t in sen ti-
m entele dum nitale de p ieta te fa ta de persoanele nobile care yi-au
a a t fiin^a. P rim a datorie pe care am invatat-o e u a fost sa respect
pe babaca $i p e neneaca. Vai, M anole, scum pul m eu, a u rm a t ea
cu o tra v ita m ihnire, s-a r p u tea oare sa fie a d e v a ra ta povestea de
la noi de la C iurlani, unde robii de zestre a i neneacai voiau sa
acrediteze o legenda necuviincioasa, cum ca rasb u n ic a noastra Iza-
bela Borco?, sotia logofatului Tom a D um itras, a r fi p acatu it c-un
tigan de laie, la u ta r vestit, $i a r fi dat dum neaei semin^iei boie-
re$ti u n b a ia t sm ead §i cu ochii intunecosi ?
1 T erfelog — ca ta stif vechi. (N.R.)
2 M ierta — veche m asu ra de capacitate. (N.E.)

11
; — In tr-ad ev ar, {-taca Leona, a ris fa ra su p arare ta ta ; §i eu
pint d in tre cei cu ochii intuneco$i §i fa ta smeada.
— Vai §i ia r vai, M anole. Cum po^i vorbi in acest chip despre
stram oa§a noastra ?
— Vorbesc, \-\aca Leona, ca despre o av en tu ra ce a p u tu t-o
face fericita.
T itaca Leona a p rin s a plinge. A plins $i $i-a §ters indesat la-
crim ile c-o b atista parfum ata, pina ce i s-a facut nasul vi^iniu.
— Sa-fi fie ru§ine, Manole, a rostit ea cu dem nitate.
— N u m i-i ru?ine, m i-i foame, t>t-aca Leona, a raspuns ta ta
blind, zim bindu-m i m ie pe furi$.
— Ba m ie nu m i-i foam e, a h o tarit cu in d irjire 'li^aca Leona,
ca ?i cum foam ea a r fi fost una d intre cele m ai ru^inoase insu§iri
ale pam intenilor.
T ata a tacut, incre£indu-$i fruntea. In asem enea clipe, cind i§i
increfea fru n te a ca de-o m irare $i apoi in d ata i$i in cru n ta sprin-
cenele, se aduna in el m inia. La ce se p reg atea in la u n tru l sau, a
rasp u n s de afara au stru l de prim avara, cu m odulatii in alte ; au
su n at cercevelele ferestrelo r ca zguduite de o m ina nevazuta.
A u rm a t o tacere, dupa ce a in tra t m am a A nghelina, dadaca
m ea. Ochii rotunzi, pe obrazul p alit de v in t si scare, au facu t oare-
cum ocolul cam erei ; sub nasul coroiat i s-a mi§cat clon|;ul gurii.
— D a’ dom nu inginer a nostru nu pofte^te la m asa ? s-a m irat
ea cu glas subfirel.
De cind im i fusese m aica, ani $i ani, ii ram asese as a tim b ru l
vocii, ca p e n tru un copil.
T ata §i-a v en it in d ata in fire :
— Ba da, m atu§a A nghelina.
— $ tiu ca u nii n u m ininca, a u rm a t ea cu u n zim bet sub^ire,
d a r al1fii au nevoie, nefiind de m eseria lor cuvio§i schivnici. Pe
linga a sta va instiintez, dom nu inginer a nostru, ca chiar acu, la
inserat, a picat oaspete cuscru H aralam bie de la P astraveni.
— C hiar acum a, fra te draga ? a strig at jalnic titac a Leona,
pocnindu-?i palm ele uscate.
— C hiar acum a, duducu^a, nu-fi fie m atale cu suparare. $i fi-a
adus m atale un b urduf de brinza p rim a intai, care nu se m ai afla
pe lum e asem enea brinza cum o face cuscrul H aralam bie ; $i-un
m iel. I a r lu i dom nu inginer a nostru o plosca cu rachiu de afine.
Cunoa^te dom nu inginer a nostru asem enea bunatate.
— A tuncea sa trecem num aidecit in sufragerie... s-a b u cu rat
tata. A i pus §i p e n tru cum natu-m eu H aralam bie tacim , m atu§a
A nghelina ?
— D -apoi nu §tiu eu rinduiala, dom nu inginer a nostru ? Se
p u tea sa n u pun ?
Eu m -am repezit catra u?a :

12
 — M ie nu m i-a adus nim ic ?
— Ba n u te tem e, ca unche§ul nu~$i u ita nepotul. I$i spune el
singur, a ris dadaca in u rm a m ea.

CAPITOLUL II

Unchefjul Haralambie coboara din munji

§i din cintece batrine^ti

FRATELE M AMEI e ra u n b a rb a t m are §i spatos, cu chim ir lat

§i cu b u n d a 1. In chim ir se am estecau, pe linga baierile pungii, lan -
tu g u l briceagului cu stricnele 12, u n e a lta indispensabila ciobanilor,
$i {.ar^amurile 3 scaparatorilor §i a be^icei cu tu tu n . Sariea, baltagul
:§i gluga §i le lepadase in tr-u n colb aproape de soba. N e-a p riv it
p e to |i drept, cu ochii lu i ageri stre$ini^i de sprincene castanii. Lu-
m in a acelor ochi v erzi ca p iatra de chiclaz 4 p lu tea ca in tr-o picla ;
pletele, unse cu u n t, incepeau a c a ru n ti la tim ple.
— Chim ! a inceput el tu$ind u§or ; m a inchin cu sanatate, du-
d u c a Leund.
T itaca Leona i-a raspuns inclinindu-^i fru n tea, v a d it emofio-
nata.
T a ta i-a strin s ciobanului m in a si 1-a b a tu t cu dragoste pe um ar.
M -am apropiat ; unche§ul H aralam bie s-a plecat de sus §i m -a
s a ru ta t pe fru n te. N e-am u ita t u n u l la altul, eu, ta ta si unche§ul ;
ne-am sim tit bucuro§i ca ne aflam im p reu n a in acea sara de a p ri-
lie, cind a u stru l ingina a fa ra u n cintec de prim avara.
U nche$ul H aralam bie avea pe el straie albe ca helgea 5. A dia
d e la el u n m iros u§or de u rd a ; d a r eu am sim tit in n a ri §i m i-
reasm a de busuioc, acea m ireasm a care im i placea s-o resp ir din
p a ru l balai $i de la iia lelitei Anica, pe cind m a aflam in petrecere
l a P astrav en i.
— Unche§ule H aralam bie, am in tre b a t eu fa ra de nici u n gind
.ascuns, spune-m i, ce m ai face lelila A nica ?
El m -a ap ucat de ciuf §i m i-a ridicat spre el fru n tea, ca sa mS
priveasca in ochi.
— Face bine, m i-a rasp u n s el du p a ce a inteles ca in tre b are a
m ea fusese nevinovata ; cu ale sale m ih n iri §i bucurii. T i-i dor de
dinsa ?
— Da, unche^ule.

1 B unda — b la n a m are, facu ta d in piei de oaie ; p iep tar. (N.R.)

2 S tricn ele — cu{ita$e folosite de ciobani sau v ac ari p e n tru lu a t sin-
,gele. (N.R.)
3 f a r ta m u r i — ciucuri. (N.R.)
4 Chiclaz — p ia tra verde, o trav ito are. (N.R.)
B H elge — n ev a stu ica alba (N.R.)

13
 — Poate ti-i draga, a ris el pe cind eu im i plecam rupnafc
nasul. Sa $tii, cum nate, s-a intors el c a tra tata, ca acest feciora?
ai dum nitale e cu adevarat nazdravan. Roste$te vorbe tainice
va sa savir§easca unele fap te d e m irare.
Til^aea Leona a adaos num aideclt cu oarecare d isp ret :
— V a sa savirseasca toate blastam atiile cite sin t pe lumea,
asta !
T ata a ris cu b u n a ta te :
— Si m ata, t~taca Leona, prigone§ti baietul...
T itaca Leona n-a catadixit sa-i raspunda : s-a intors catra,
cioban :
— Eu am sa-i mul^amesc lui cum natu H aralam bie, a zis ea
cu alta intonare de glas, p e n tru mielul; si b u rd u fu l de brinza. D um -
neata, fra te draga, nu u ita sa faci acela§i lucru p e n tru rachiul de-
afine.
— N-ave^i de ce-m i m ultam i, s-a a p arat unchesul m eu ; adu--
- cem §i noi cu draga inim a din p u tin u l ce-avem . Afla, nepoate, ca-
; {i-am adus ?i tie u n dar care cred c-are sa~ti placa.

14
 Eu am tre sa rit de bucu rie ; el m -a stapinit p u n in d u -m i m ina
pe um ar.
— T i-am adus, a u rm a t el, un catelandru, pe care 1-am ales
d in tre puii de a s t-’toam na ai Vidrei, cateaua m ea de vin ato are
care m ina la m istre^i. E sprincenat cu negru $i are laba dinainte,
d in stinga, alba. De aceea 1-am poreclit Coltun.
— M a due sa-1 vad ! am strig at eu.
— Ai sa-1 vezi m ine ; acum a lasa-1 sa se hodineasca in cuhne 1
d e tru d a drum ului. L-am adus de d ep arte in tr-o desaga a tarn itei-;
am calatorit cu el calare, §i to t scheuna din cind in cind scotind
capul §i rugindu-m a cu ochii sa-1 ie rt de pedeapsa la care 1-am
supus.
— A tuncea sa ne a?ezam la m asa, a h o tarit tata.
— Bucuros, cum nate, num aicit se cuvine sa se a^eze m ai in tai
§i m ai intai cum nata Leuna.
— Ma asez, a raspuns cu supunere ■fitaca Leona.
Dadaca A nghelina a adus borsul de gaina.
Toata vrem ea cit ne-am indeletnicit cu bucatele, eu am bagat
de sama, cu uim ire, ca sora tatei, de$i nu p u tea suferi pe tarani,
avea fata de unchesul o p u rta re d in tre cele m ai ciudate. A r fi dorit
poate in sinea ei sa intepe cu vorbe, sa scoata cum va gheare, dar
ochii ii erau blinzi si vo rb irea potolita. Acei ochi cu cercurele aurii
n u paraseau o clipa pe cioban ; il observau cum m inca a te n t si
cuviincios, servindu-se num ai de lingura, cu o indem inare pe care
Si eu o adm iram . T itaca Leona sta a tirn a ta de fiin ta lui puternica,
d e vorbele pu tin e pe care le rostea, de gesturile lu i potolite. Era
ca o leoaica pe care o stapineste c-un gest, c-un cuvint, c-o priv ire
im blinzitorul. In acelasi tim p suferea de p riv irea lui mos H ara-
lam bie ca d e-u n venin care o paraliza.
Plosca de lem n de tei e ra adusa pe m asa. U nchesul H aralam -
bie um pluse o cupa m ica de sticla albastra cu rachiul lui de afine
Si poftise in tai pe titaca Leona sa cinsteasca cu el. Spre spaim a
m ea se si ridicase in picioare in ain te de-a avea eu tim p sa-1 pre-
vin, se infatisase cu cupa albastra dinaintea titacai Leona si se
inclinase in fa ta ei ca un cavaler din vechi tim puri. Ea intinsese
m ina. El a sorbit o picatu ra dupa rin d u iala oam enilor de dem ult ai
acestui pam int, adica „a lu at c re d in ta “, si a tre c u t apoi cu delica-
te ta cupa in tre degetele ei. Mi s-a p a ru t m ie poate, acele degete
trem u rau . C oboritoarea nobililor ei stram osi a dat de du$ca licoa-
rea de foe, s-a scu tu rat in in tre ag a -i fap tu ra de un cu trem u r si a
inchis ochii ca si cum a r fi poftit sa m oara.
— In tru pom enirea Polixeniei noastre preaiubite... a rostit cu
g las de in trista re unchesul meu. 12

1 C uhne — b ucatarie. (N.R.)

2 T arn ifa — §a ta ra n ea sca de lem n. (N.R.'
 Apoi s-a in te rs ca tra ta ta ; a tu rn a t d in plosca a tit cit treb u ia
ca sa nu se verse nici o p ica tu ra din cupa, ?i, cu acel-a?i cerem onial,
i-a infati^at ?i dum nisale b autura.
S i-a tu rn a t in cele din u rm a ?i lui insu?i si m -a indem nat si pe
m in e sa sorb num ai o picatura.
— In tr u pom enirea b a trin u lu i nostru Hie?, caruia ii po rti nu -
m ele, a suspinat el.
A m sorbit p icatu ra sim tind in m ine focul am intirii, fa ra a pier-
de din ochi pe \i\aca Leona. A b au t ?i el §i num aidecit a um plut
lar cupa albastra, aruncindu-si-o ca pe-o apa oarecare in fu n d u l
gitlejului. A facu t „ch im “, tu?ind u?or, m i-a m ingiiat cu palm a
p aru l zbirlit ?i s-a asezat la locul sau. In clipa u rm ato are s-a in -
fatisa t m am a A nghelina. C iobanul i-a tu rn a t si ei, silind-o sa le-
pede cit m ai de sirg tab la u a cu m ere pe m asa ; a g u stat ?i i-a intins,
rachiul.
M atusa A nghelina s-a ?ters la gura, ?i-a zvintat cu palm a la-
crim ile ochilor si, in ain te de a bea cu o cum plita strim b a tu ra a
obrazului, a inginat cuvintele p o trivite in asem enea im prejurari::
— N eu itata fie p rea iu b ita noastra, careia i-am crescut cu d r a -
goste puiul.
D upa ce a sm irciit de citeva ori, s-a inseninat ?i a v en it la mine,,
de m -a s a ru ta t pe tim pla.
— M atu?a A nghelina, i-a zis tata, sa faci foe in odaia cea m a re
gi sa gate§ti a?tern u t p e n tru cum natul nostru.
— N um aidecit, dom nu inginer a nostru, a raspuns b atrin a.
— Ba s-avem iertare, cum nate Manole, s-a am estecat unche?ul
H aralam bie ; eu n-oi p u tea dorm i la dum neavoastra.
— Se poate u n a ca asta ? a in treb at ta tk cu m irare.
— Se poate : caci eu am lasat la o gazda in tirg m arfa noas­
tr a in tr-o carufa cu doi cai ; si la dum neavoastra m -am a b a tu t n u ­
m a i cu § a rg u l1 pe care-1 incalec ; 1-am v irit in grajd, 1-am despo-
v a ra t de tarni^a, am inchingat pe el o poclada 12 ?i i-am tre c u t pe-
dupa urechi saculetul cu ovaz. Cit hodine?te si se hrane?te el, e u
stau aicea la m asa la care a ti binevoit a m a pofti ; dupa aceea,
■cind or cinta cuco?ii m iezul nopijii, il incalec, tre e pe la h a n ?i-m i
iau sotii ?i ne ducem cu c a ru ta la Boto?ani, unde a?teapta n e g u -
ta to rii cu care m -am alcatuit.
Trfaca Leona a p a ru t bu cu rata de asem enea vorbe ale u n u i b a r-
b at vrednic si neostenit cum e ra im blinzitorul ei.
— D um neata, cum nate H aralam bie, a ro stit dum neaei a ^ a t a
de b a u tu ra de afine, ai avut noroc in via£a dum nitale ?i ti-a u m ers
b in e treburile. Dupa cit infeleg esti frunta? in P astrav en i si oame-.
nii de acolo te pre^uiesc dupa averea pe care ai agonisit-o.
1 $ arg — cal cu p a r galben-spalacit. (N.R.)
2 P oclada — p atu ra. (N.R.)

16
 — Of, of-of ! duduca Leuna, s-a tin g u it unche^ul m eu scarpi-
nin d u -se dupa urcche ; acum a, m ultam esc lu i D um nezeu, am de
to a te ; d ar in tin e rete le m ele am p atim it si eu ca m u lti de-ai nostri.
In acea vrem e eram pagin si blastam am . A fost vai de zilele m ele
cu stapinitorii boieri de pe acele m eleaguri, pina ce-am ie§it din
locurile n oastre $i m i-am lu a t lum ea in cap. De a sta pina la m oartea
p rea iubitei n oastre surori P olixenia $i zece ani dupa aceea eu n-am
m ai tra it in v a tra parin^ilor mei. M -am dus la ciobanie §i am slu jit
la ni§te baci de ceea p a rte a m untelui. Si acolo m i-am agonis.lt
sta re a de care m a b u cu r acum a. O ricit as avea, n u poate p lati zilele
am arite pe care le-am tra it m ai-nainte.
— N -am §tiut asta... a suspinat t-i^aca Leona, cu ochii a tin tip
asupra unchesului meu.
— Apoi de un d e sa stUp, ca eu m -am fost p rap ad it in lum e si in
strain atati. A m ara tinere^e am avut, a isp rav it el cu sprincenele
in cruntate.
A sta t u n tim p ascultind a u stru l de-afara.
— Este u n cintec, a u rm a t el, pe care 1-am auzit p rin paryile
pe unde am ratacit. Ingadui^i-m i dum neavoastra ca sa m ai beau o
cupa, sa-m i intaresc p u te re a ; §i p in a ce-or da glas cuco§ii, am
vrem e sa vi-1 cint, ca sa afla^i cum era v ia ta n oastra p e atunci.
— N u m i-am inchipuit ca vei fi fiind $i cintaret.
— Ba cin taret nu sint cum intelegeti dum neavoastra, duduca
L euna. Cu m orm aitul m eu num ai cu ur$ii m -a^ p u tea lu a la in tre-
cere. Eu zic din caval : da-mi-1, nepoate Iliu ta ; cauta-1 in gluga
de linga soba.
M -am dus, am cau tat in gluga si am adus cavalul. L-am c u m -
p a n it in m ina : era lung §i lu stru it. I 1-am dat.
— Eu spun din caval, a u rm a t unche§ul, apoi si din gura,
ca sa in teleg eti cele ce au fost. A cesta e cintecul un u ia lorgu
Irim ia H otul. N um ai ingaduiti sa m ai iau o tira de p u tere dm
plosca.
N u se poate spune in ce stare de a tita re se afla tit:aca Leona,
li scinteiau p riv irile §i nu-?i m ai gasea astim par in scaun. T ata
zim bea, in tr-o usoara am eteala. M am a A nghelina se rezem ase de
soba, cu m ina la gura. N um ai la acele pu tin e vorbe ale unche^ului
eu am sim tit in gitlej lacrim i.
Am tresarit.
Unche$ul H aralam bie si-a u m flat pieptul §i a slobozit viers
m orm ait din caval, tin in d u -1 in tr-o la tu ra §i pipaindu-i cu dege-
te le groase gaurile. D upa in g in area de m elodie veche, sunet de
caval am estecat cu voce nearticu lata, mos H aralam bie a ferit in­
s tru m e n ta l si a recitat tara g an a t cuvinte ca din d u reri si m orm in te
neuitate.

17
 -— Apoi, oam eni buni, dragi oam eni buni...
Eu in Iorgu Irim ia.
Im i 1uau sim b ria
C it cu voia, pic cu pic,
C it cu siretlic :
P recep tu ’ cu darile,
Popa cu cintarile,
M indre cu gatelile,
Ciocoi cu-nvoielile.
P e n tr-u n an §i ju m atate,
M i-au p la tit slu jb a pe spate,
D e-am ziicut o sa p tam in a
Bolnav, in tr-o rina.

Ia r a zis din caval, inginindu-se cu au stru l de-afara, a iit c it

li tre b u ia ca sa-si aduca am in te urm area.
— Apoi, oam eni buni, dragi oam eni buni...
Casa n-am , nici ce-m i a?terne,
P ietre le m i-s p ern e ;
N -am prietini, nici p arin ti,
Nici ce tra g e -n dinti.
Mil to t b a te -u n gind ?i-un dor,
!m i v ine sa m or.
D ortori m i-s dum bravile.
E le-m i scot otravile.

T itacai Leona i se um brisera ochii.

— Apoi, oam eni buni, dragi oam eni buni...
Cind d a cod ru -n p rim av ara,
L elifa V arvara,
P e sub cetini rna to t due
D upa cintecul de cue,
Sa m a fac haiduc.

I Ciobanul a o ftat ?i a ascultat a u stru l in cercevelele ferestrelo r.

G reiere, ce cinti in luna
Cind p ad u re a suna,
De ce frin g i in im a-n m ine,
G reiere stra in e ?
Caci .si eu in u n pribeag,
G reier drag.

19
 $ i-am la sat la noi la C ring
O chi care m a pling.

— Oam eni buni, dragi oam eni buni...

M -oi intoarce in tr-o sara,
L elita V arvara.
Cu so^ii in calarate,
L a o po arta-o m bate ;
P e ciocoi la noi l-om scoate
Sa-1 crestam pe spate.
L -om cresta in tre i soroace
$-om d a focul la conace,
S a se-nalfe fu m §i para,
L elifa V arvara,

Unche§ul H aralam bie s-a oprit cu ochii adincifi in sine ?i in-

tre c u t ; o clipa, noi cei de fa ta am fost absent! p e n tru el $i p ta c a
Leona p aru ca v rea sa tre sa ra cu sageata unei lim bi de vipera. In
acea clipa a absenfei ciobanului, se de^teptase in ea m inia. D ar
priv irea unche$ului H aralam bie o regasi iara^i §i dum neaei se po-
toli zim bind cu supunere.
Unche§ul m i-a intins cavalul. Eu 1-am p rim it cu respect §i 1-am
depus linga gluga.
T ata s-a rasucit ca in tr-u n a b u r care-i facea m i$carile nehota-
rite : \
— A cum a a r fi binevenita o cafea.
— Se poate, a raspuns num aidecit m am a A nghelina §i s-a in-
d re p ta t spre bucatarie.
C iobanul s-a scarpinat dupa ureche :
— A sem enea b a u tu ra v a fi fiind bu n a p e n tru d um neavoastra.
Eu n -am gustat-o de cind sint.
— A tuncea lasa, m am a A nghelina ! a strig at ta ta ; n u -m i tre -
•buie nici mie.
T itaca Leona a ris.
— De ce rizi dum neata, duduca L euna ? Caci is de sub codru
§i din salbataeie ?
fifaca. Leona n-a raspuns, dar i-a p ierit pe data risul §i i-a fu l-
g erat in ochi du$m ania.
T aran u l s-a ridicat in to a ta inaltim ea sa :
— S -aud cucosii de m iezul nopfii, a declarat el ; va las cu risul
dum neavoastra si eu m a due cu m ihnirea m ea. R am ineti cu b in e
$i cu sanatate. Si pe acest nepot il saru t cu dragoste ?-oi veni sa-1
m ai vad.
A strin s m ina t a t e i ; s-a inchinat c a tra lifaca Leona. B arbia
dum neaei trem ura. Am fost in clipa §i eu afara pe urm ele unche-

20
$u!ui, a ju n tin d u -i sa-§i po arte t a r h a t u l 1. Si-a scos calul, dupa ce
i-a inchingat ta rn ip i ; §i-a rln d u it to ate im prejur. M am a A nghe­
lina a$ezase lam pa in fere a stra bucatariei, ca sa dea lum ina cala-
torului.
Trim bi^area cuco?ilor se in tetea in to ata acea m argine de tirg ;
v in tu l suna in livezile inm ugurite. S ilueta m areaja a unche$ului
m eu H aralam bie calare s-a to p it in intuneric.
M -am op rit o cMpa ca sa privesc no rii invalm asiti sub stele ;
iar cind am in tra t in odaia unde ram asesera ai m ei, am v azu t p a ­
t a c a Leona crispata de m inie, in tr-o declaratie tin g u it re p e ta ta :
— Orice-a$ face, draga M anole, n u pot sa-1 sufar.
— Cu to ate acestea ai sta t §i dum neata, $-^aca Leona, sub pur
tere a lui.
F iin ta cu singe nobil i$i fringea m inile.
— ,N-a§ p u tea sa-£L spun de ce, M anole. E de pe alt a lum e, ca
§i pove§tile lui. C ine-i acea leli^a V a rv a ra ?
A m raspuns eu : . . , ■
— Aceea e m am a lelitei Anica. M i-a spus m am a A nghelina,
care cunoa?te to a ta povestea asta de dem ult.
— Basm e $i grosolariii... D aca m -ai in ju n g h ia acum a, draga.
frate, n -a r curge din m ine o p ica tu ra de singe, i
T ata a m u rm u ra t p rivind cadi’ul intunecos al fere stre i :
— E Un b a rb a t cum sint pu^ini... O for^a a trecu tu lu i.
— E u n poet ! am strig at eu cu entuziasm , sim findu-m a al
unche§ului m eu ciobanul.
— T u sa taci ! a zbierat, ridicind spre m ine cangi, ^ a c a Leona ;
sa taci si sa te duci la culcare.
— M a due in ta i sa-m i vad catelandrul... am raspuns eu cu o
in drazneala nea§teptata.
M am a A nghelina m -a auzit. Tocm ai in tra cu b ratele incarcate
de farfu rii. S -a op rit in prag §i a scuipat u:jor in tr-o p a rte ca sa nu
m a deochi.

CAPITOLUL III

Bimicul meu, rotarul

1NAINTE DE A MA CULCA, am in tra t pe urm ele m am ei An­

ghelina, in b u c a ta ria curatau
A§ p u tea spune ca titaca Leona niciodata nu catadixea sa intre-
in acest loca$ in ch in at pintecelui. D um neai a ra ta totd eau n a ca
dispretuie?te m incarea ; dupa cit in^elesesem, isi potolea foam ea
la care sintem o rinduiti noi m uritorii, in sin g u ratatea cam erii sale,

1 T a rh a t — b ag aj, povara. (N.R.)

21
ca sa n-o vada absolut nim eni cum ri§ne§te cu m aselele celc negre
de of el. Mai in|elesesem de la m am a A nghelina ca, in dulapul cu
cheie, ?i cu cheia in buzu n aru l adinc de la rochia tifacai, s-ar fi
aflind felu rite b u n a la tu ri solide $i lichidc pe care §i le adm inistra
dum ncaei singura, leac la a tite a su ferin ti ale bietei sale fiinti.
Cum am in tra t in bucatarioara, am flu ie ra t u§urel. De pe-o pa-
tu ra veche, in tinsa jos, in p reajm a cuptorului, a ridieat botul §i a
ciulit urechile puiul Vidrei. S-a scarpinat la ureche cu laba alba si
a scheunat subtire, cascind §i alungind p rin tre din^ii albi o lim ba
tran d afirie.
— C oltun ! 1-am chem at eu, soptit.
El a m iscat din ciotui de coada si m i-a lins palm a cu care il
m ingiiam . Ma privea cu ochii puncta^i cu lum ina si se bucura, ca
si cum $tia de la unche$ul H aralam bie cai'e vo r fi rap o rtu rile noas-
tre viitoare.
D eodata s-a ascufit ca un fie rastra u m u strarc a f;itacai Leona
de pe coridoi'. P oruncea de-acolo, nevazuta :
— A nghelina, stinge lam pa si te culca. D estul ai s ta t treaza
cit n e-a b a tu t capul cu povestile acel cioban de la P astraveni.
— Ba-i de la Cling, duduea Leona, precum sc spune §i in cin-
tecul lui.
— Fie ori?ideunde o fi ; n u m a intereseaza ; iar nepotu-m cu
sa nu carecum va sa faca popas aici. Sa nu-si prapadeasca vrem ea
cu cotarla l.
— B -ai un cafelandru m indru, duduea Leona.
— Poate fi, insa facefi cum poruncesc eu.
I s-au auzit pa$ii pornind. In d ata s-au oprit.
<— Ai stins, A nghelina ?
— Sting, sting num aidecit, duduea. Of, Doam ne *
Pa^ii s-au deparat. Am m ai sta t o clipa cu Coltun, apoi i-am
sc u tu ra t laba alba, i-am spus bun a-sara si m -am retras. B ucuria
rnea era strapunsa dc tem eri ; m a gindcam sa cer tatei protectie
p e n tru catei im potriva du^m aniei titacai noastre.
M -am strecu rat in odaita la m ine ; am lepadat straiele p rin
Sntuneric. N -aveam lam pa, niei lum inare ; lectiile mi le faceam
in cam era tate i la o m asufa aipezata linga biroul sau de inginer.
Cum am pus tim pla pe perina, am adorm it. N u tirziu insa
m -am trezit, in tr-o ati1;are extraordinary. Avusesem un vis tu lb u re
in care im i aparusera peisagiile de la P astraveni.
Cum stam intins pe spate, am sim tit ca-m i b a te inim a cu gra-
bire. In ureehi im i cintau m odulatiile a u s tr u lu i*2 de prim avara,
* C otarla — ja v ra, potaie. (N.R.)
2 A ustro — v in t din sud, sau sud-vest, v ara secetos, ia rn a ed u cato r d e
ploaie si zapada. (N.R.)

22
care, la acel ceas tirziu, intovara$eau §i pe unchosul m eu H aralam -
bie, calare( ta c u t pe drum singuratic.
M a gindeam ca acel vint, care m -a tu lb u ra t in to td eau n a §i m -a
tin u t treaz nop|ile, vine din nesfir$ite dep artari, din pe$teri tai-
nice §i de pe ape in ve^nica mi§care. T ipetele lui p a r cind tinguiri
um ane, cind schiaunele unor fiare fantastiee pe care pam intenii
inca nu le-au cunoscut.
Din cind in cind aveam im presia ca tree paseri strain e prin
•cerul negru, spre sin g u ra ta |ile de la pol.
De pe cind eram u n copil si aveam infelegerea nu cu m ult mai
p resu s decit aceea a lui Coltpun, v in tu l acesta de zbucium , o ftari 51
plingeri m -a tin u t treaz cum m a lin e a acum , cu ochii halucinati
spre d epartari, ori spre trecut. Pare^ii de intu n eric din ju ru -m i
disp ar si vedenii populeaza m arginile zarii ; ori o am intire, ca un
reflex din a lta viata, se contureaza in ainte-m i cu form e nedeslu-
sjite de vis. Basm ele cele blind ^optite de b a trin ii m ei dragi care de
m ult au m urit, inginarile de cintec de m ult u ita te se trezesc §i
tre m u ra in fiin ta m ea. Un tablou ?ters, o adiere de bucium , o la-
crim a si u n gest al m am ei — fantom a de m ult tre c u ta dincolo de
•orizont — to ate se trezesc la m iscarea m elodica a acestui prietin
nelinistitor din noptile copilariei. Si iata din nou, in aceasta noapte,
in care unche$ul a tre c u t calare p rin cim pul sufletului meu, ca un
§ef al sem intiilor vechi, ciipeste in m ine u n coll; al trecutului,
undeva, pe m alul Moldovei, cu o casuta lin istita linga o prisaca.
•c-un §oprul acoperit cu sovar1234, unde un b a trin cu piete ca nagara-5
lucreaza cu tesla la c o b i l a § i intocm este ro^i p e n tru caru^e ta-
rane§ti.
P rin tr-u n vazduh posom orit s-alunga nouri spulbera^i si ru p ti
d e fu rtu n a §i eu m a cuibaresc fericit in tr-u n un g h er subt o to-
hoarca 5 m iloasa de berbece.
E ra un coll fericit al lum ii ; fu rtu n a tre b u ia sa treaca ; in soare
u rm a u sa iasa roind albinele ; $i in pacea satului avea sa cinte o
pupaza in tr-u n nuc b a trin §i sa b a ta tesla bunicului la cobila rit-
m ul unei v ieli tihnite.
Recuno§team in m ine, dupa b ataia inim ii, senzatia fericita pe
care am incercat-o totd eau n a la m alul acelei ape de m unte cu
num ele M oldova $i in peisagiul ei asa de caracteristic, pe p ru n d u ri
§i in zavoaie.
M unlii erau aproape, subt u^oara picla, ?i aerul avea o lim -
pezim e de izvor. Pe $esul larg, in tre buchete de salcii, infloreau
fina{urile §i sfi§iiau cosacii neostoit sub v ib rarea lum inii fierbinli.
1 $o p ru — ?opron, adapost. (N.R.)
2 $ ovar — p la n ts de nutref, din fam ilia gram ineelor. (N.R.)
3 N agara — colilie, p la n ts de stepa, cu fulgi albi. (N.R.)
4 Cobila — dispozitivul pe care lucreaza ro taru l. (N.R.)
8 T ohoarca — cojoc ciobanese lung p in a la glezne. (N.R.)

23
T receau in zboruri joase, din cind in cind, dum bravenci si tu rtu -
rele, §i g ru p u ri m ici de ra je salbatice vislind g rabit ca in tr-o fu r-
tu n a a inaltim ilor.
Se facuse pace §i ie.$isem din tohoarca. Tesla b a trin u lu i scinteia
in tr-o lum ina um eda.
— Acu putern lasa ro ata singura, glum i el zim bindu-m i. N -are
sa fuga, caci se u ita casa la dinsa §i~o paze§te. la r noi luam
c ris n ic u l1 si, cit fum ez o lulea, ajungem la balta.
— Ia ! S -aude pupaza ! am observat eu ridicind un deget linga
fru n te.
— Da, da, a incuviin|:at b a trin u l ; ne da de $tire ca vintoasa
a tre c u t in p u stiu ri §i lum ea n o astra a in tra t in rin d u iala ei. A§a ca
putem m erge.
B atrin u l a coborit crisnicul de pe §opru, a lu at cofaielul cel
vechi §i-am iesit am indoi pe poarta.
In d ata daduram in prund, p rin tre tu fe de laptele-cinelui. Am
apucat c ararea p rin tre fin atu ri, pe la fin tin a lui Cosma, si am ie-
§it la h u c e a g u l12 cel m are. Acolo se afla u n vad vechi. Am tre c u t
p rin vad — batrinul, eu, crisnicul §i cofaielul. N um ai b a trin u l sim -
lea p u tere a apei care-i b atea in glezne. Eu, crisnicul §i cofaielul
eram pe um erii §1 in bra^ele lui si ne bucuram de soare $i de m i-
reasm a de cim bri^or care n e venea din p a rte a cealalta a bal^ii.
Acolo, in p a rte a cealalta, p rin tre desi$uri m aru n te si intortochiate
de salcii, b a trin u l eunostea cotloane de girle §i albii parasite. Apa
v erd e dorm ea lin, cu u m b ra tu fisu rilo r in fund. La apropierea
noastra zburau becatine 3 §i parechi de en h an ce4.
M ai dep arte erau im a^uri si sate, spre m unte. Le stiam insa
n u le m ai vedeam ; um blam num ai pe sub cer, in locuri singura-
tice ; si la m alul girlelor si b altilor ni se a ra ta cerul celalalt, din-
colo in fund, unde se coboara citeodata F at-F rum os din pove'hi.
La balta lui Iftode, am tre c u t pe linga brazde de iarba cosila
in ajun. B razda din m argine, bogata §i plina, cotea in lungul bal^ii,
chiar pe linga apa.
B atrin u l se opri, m irindu-se.
Dincoace de brazda, in iarb a tunsa, sta feapan intinsa o §tiuca
lunga de u n cot. Se zvirlise din apa peste brazda §i nu se m ai pu-
tu se intoarce indarat. M acar ca era cea m ai m are §tiuca din balta
lui Iftode, pierise. A r fi fost bine sa m a fi n im erit eu la vrem e,
chiar fa ra bunic, s-o a ju t sa treaca in dom niile ei §i ea sa-m i
lepede la m ai un solz §i sa-m i spuie din plisc vorbele din basm .
1 C risnic •— plasa m ica de p rin s pe?te. (N.R.)
2 H uceag — p ad u re tin a ra si deasa. (N.R.)
3 R ecatina — p asare cu plisc lung. (N.R.)
4 C rihance — soi de ra te salbatice. (N.R.)

24
 ■
— A cum a e p rea tirziu, bunicule : ce putem face cu dinsa?
— N u m ai putem face nim ica, raspunse nep&sator batrinul,
im pingind-o cu piciorul la o parte.
Pe.stele m o rt $tiam ca n u -i bun de m incat. Pe$tele e b u n n u ­
m ai viu, p rin s de m ina om ului. P e linga asta, §tiuca aceea poate nici
nu era u n pe§te ca to^i pe$tii. Am lasat-o linga apa §i m a gindeam
dupa a sta pe cale ca, in u rm a noastra, a cascat botul de tre i ori
§i i-au venit in tr-a ju to r to ti pe^tii marun1;i din stap in irea ei. B a-
nuiam ca n-am s-o m ai gasesc la in to arcere ; §i n-am gasit-o : do-
vada ca se intim plase ceea ce socotisem eu.
B unicul facuse o fap ta buna, eram si eu parta? la ea §i tre b u ia
sa ne vie n e a p ara t rasplata.
I-am m a rtu risit bunicului p a re re a m ea.
— Se-n$elege, m i-a raspuns rizind b atrin u l.
M a m iram de d intii lui albi §i tari.
—• Se-n^elege ; nici nu se p o ate in tim pla altfel decit ca in­
tr-o poveste ; asta-i legea v irstei tale. D ar eu m a gindesc, ne-
poate Iliu^a, la altele, cind um blu a$a p rin aceste locuri. Noi, in
via^a noastra, n -am tra it din naluciri. Ci am av u t grele am ara-
ciuni §i asupriri. Mo§ia asta, cit se vede departe, de o p a rte $i da
alta, a fost a b atrin ilo r no§tri, p in a ce s-a incuibat in tre noi o riia
boiereasca. $i a$a dupa aceea am m ers in scadere ?i in saracie,
p in a ce ne-am d at robi un u ia C alistrat vel-vornic. N e-a ucis §i ne-a
u stu ra t acesta ; ne-au ucis si n e-au u s tu ra t a l|ii dupa dinsul, pina
ce-am cazut sub calciiul lui M ihalache Sturza-voievod. A tuncea am
ram as pe uscat ca $tiuca pe care ai vazut-o; am clam panit de tre i
ori §i ne-am stins. U n pic de v ia ta m i-a ram as, m ie, cu me$te-
§ugul pe care il am. P am in t n-am decit gradina casei. Si aceea au
v ru t sa m i-o ieie logofetii sturzesti. Ca daca nu ies la p rasit, la coasa
iji la secere, im i iau gradina. A m av u t noroc atuncea de fecioru-
m eu H aralam bie, care a am en in tat asu p ra lor cu baltagul. S-au
dus si n -au m ai cutezat ; m ai ales ca m o^u-tau H aralam bie ie§ise
din sat, iar infrico§area lu i priveghea asu p ra ciocoilor.
Am sta t u n tim p la hodina sub salcii, §i bunicul m eu P intilie
m i-a m ai spus o in tim plare de dem ult,* cind au purees la bejenie-
unele sate ale n o astre de la apa Moldovei. I-au u rm a rit calara.?ii
lu i voda, ca sa-i aduca inapoi la §erbia lor ; d ar acei calara^i nu
s-au m ai intors si au ram as §i bejenarii, pina in ziua de azi, p ra-
padi^i de v a tra parinteasca.
B unicul a o ftat dupa aceasta si si-a rasucit o ^igara groasii in­
tr-o b u cata de panu$a 1 de porum b D uns ce-a „ b a u t“ acea U"
gara, m -a in d em n at sa ne ducem la treaba noastra
1 P an u?a — fiec are d in foile care in faso a ra ?tiuletele. (N.R.)

25
 — Sa $tii tu, Iliuta, ca din balta lui Iftode se tra g e spre Mol­
dova un cot nu tocm ai adinc. Acolo, in tre tufe, am eu ascuns un
val de m laja l. Cu valul acela ?i cu crisnicul, in tru in apa §i nu -
dajduiesc sa facem buna isprava. Tu im i dai a ju to r §i porli cofaielul.
P e sub salcii vechi, in tr-o apa curata cu prundi.? la fund, p e
sub m aluri nalte unde ondulau fire subfiri de radacini, bunicul a
in tra t cu crisnicul lui §i cu valul de m laja. M ergea in curgerea apei
tulb u rin d -o cu valul pe care il p u rta cu un picior saltindu -1 si
cufundindu-1. Din cind in cind, din tulbureala, scotea la lumina.
re!;eaua, in care se zbateau pcstisorii argintii. Eu m a a fin cam cu
cofaielul, ?i nu p rea eram m ira t de norocul nostru, in^elegind ca
se datore§te fap tei noastre bune cu §tiuca.
De la o vrem e ne-am oprit. Bunicul a cum panit $i a petrecu t
p rin tre degete dobinda noastra, dindu-m i invafam inte.
— Se gasese, nepoate Iliuta, in cotul acesta — imi spunea el —
felu rite felu ri de pesti, fiecare cu gustul $i b u n atatea lui. Tu invafa
a le cunoaste in f a ^ a r c a $i a le deprinde num ele. la ta boi§teni,
zvirlugi $i porcusori, buni de un bor§ din carele si im p aratu l Mos-
cului maninc-a pina ce nu m ai poate si treb u ie sa-si sloboada cata-
ram ile chim irului. la ta alesi deoparte, in crisnic, cleni si scobai si
doua m ren e frum oase. Pe acestia n frigem in u n t proaspat, si se
cere la ei mam aligu^a, si p en tru unul ca mine, un vinisor din r| 1ara-
de-Jos, care sfiriie in p ahar. Tu, Iliuta, inca nu poti xntclege bine
unele ca acestea, caei esti la v irsta cind pestele ti se p are cu gust
p u tin si oase m ulte. Ai sa pricepi m ai tirziu. cind vei fi pescar ade-
v arat, ca nu se afla pe lum e pesti ca cei din apa M oldovei si a Bis-
tritei, lum inosi si iu ti ca arg in tu l viu, iar gustul lor e altu l decit
al pe§tiIor din balti. Caci aici apa e curata si verde ca si cerul si
solzii pestilor sint scrisi cu soare. Pe cei m ai m aru n tei care or ra -
m inea, ii aburesc cu sare §I-i usuc in cuptor. A sta iti place tie m ai
m ult si dupa asta cunosc ca ai sa fii in v ista ta pescar.
— In tr-ad ev ar, bunicule, am raspuns eu, acum a m i-am adus
am inte care-i lucrul cel m ai bun pc lume.
— De aceea ai sa-t-i aduci am inte, cind vei pescui, un d e ti-a
fi rinduiala sa traiesti, si eu n-oi m ai fi in valea vietii. C rontaind
pe§ti?ori uscafi, cugeta la b a trin u l tau care te-a in v atat cu dragoste
acest m este?ug. m ai ales, ajungind a fi om invafat dupa iscusinfa
pe care o ai, dupa cit am aflat, sa nu fi asu p rito r al sarm anilor,
cum sint a titia care au iesit d in tre noi si ne-au u ita t du p a ce s-au
h ra n it cu pine alba. Sa nu ui^i, Iliuta, ca esti odrasla noastra. fecio-
ru l Polixeniei.

1 M laja — raehitS din care se fac co?uri. (N.R.)

26
 CAPITOLUL IV

Cum am sea pal tie la m oarte pe C oltun

ClT STATEAM EU LA GIM NAZIU, Coltun d orm ita in buca-

tarie, in p reajm a m am ei A nghelina. Invutase u$or ca, in a fa ra de
p ricten ia m ca, nu m ai avea altceva pe lum e decit ocrotii'ea dadacei
mele. Ea il chem a cu glas blind §i ii punea in tr-u n blid m incare.
— V in’ colea si m aninca, il indem na ea. Acu§i sose?te §i Iliu ta
$i, dupa aceea, lum ea-i a voastra.
Cind auzea num ele m eu, cafelandrul x§i ciulea in anum it chip
urechile. M inca $i a$tepta cum inte.
M am a A nghelina ii spunea $i alte vorbe, pe care el le asculta
cu rabdare.
— Sa nu te duci singur p e-afara, ca sa nu te-ntilnc§ti cum va
cu dim onul.
E ra vorba de Chirica, m otanul cel n egru al titacai Leona.
— Aicea sa nu ram ii singur, sa nu vie a su p ra ta zgripsorul.
Zripsorul : adica v u ltu ru l cel m are cu doua capete, cu gheare
de fie r $i cu aripile desfacute ca ni$te speteze, despre care se vor-
bca in povestile ei. Im aginea zgripsorului se afla $i pe u n tale r
m a re de a rg in t din g h io rd a n u l1 de bani vechi pe care dadaca si-1
potrivea la g it in zile de sarbatoare. In telesu l tainic al acestui cu-
v in t il descoperisem eu singur in fiin ta apriga $i nem ilostiva a tita ­
cai m ele Leona.
— A cum h ai sa aducem o cofa de apa de la fintina...
Il lu a cu dinsa, ocrotindu-1 linga genunchiul sau sting.
— Sa stii tu , Coltun, ca la acest ceas stap in a n o astra se piap-
ta n a la oglinda, ia r dim onul s ta ghem uit in tr-u n colt, linga gher-
ghef, $i se u ita a tin tit la dum neaei. D upa ce se piap tan a duduca
noastra, apoi i$i sm ulge cu c im b is tra 12 perii de sub barbie. N -ai
vazut tu de cind e§ti, m ai catelule, o treab a ca asta.
V orbele acestea m i le spusese m am a A nghelina cindva si mie.
C oltun scheuna u?or, cascind botul §i desfa$urindu-?i lim ba. V re-
m ea era stra lu c ita $i in livada cin ta cucul.
C atra am iaza, m a intorceam de la gim naziu m orm aind o decli-
n a re elina ce n e invatase dom nul profesor G herm an. C um auzeara
cucul din livada noastra, declinarea zbura in albul am iezii ca un
flu tu re ; in tra m in fuga pe p o a rta $i o repezeam in urm a-m i ca
sa sune in clarnpa : fluicram o data haiduce$te dadaca sc u ita
rizin d la catelan d ru l ciobanesc cum se avinta naprasnic in tru in-
tim p in area m ca.
1 G hiordan — colier. (N.R.)
2 C im b istra — cle$te cu care se sm ulg perii de pe obraz. (N.R.)

27
 D intre jocurile pe care le-a inva^at cu m ine Col^un, s-a dovedit
ca s a ritu ra in inal^im e era me$te§ugul lui principal. Saream §i eu
peste u n gardu$ de o strete 1, in la u n tru l caruia m am a A nghelina isi
rasadise legum ele. El sarea odata cu m ine, pe deasupra m ea. Ce
s-a ales din rasadurile dadacei m ele nu m ai spun. Am gasit-o in -
tr- u n rin d contem plindu'-le neclintita, cu m ina la gura.
M -am m ihnit ;§i eu num aidecit.
—- Noi nici n-am bagat de sama, m am a A nghelina. A cum a ce-i
de f a e u t ?
— Sa vedem, dragul m am ei ; s-aduc alte rasad u ri de la Voicu
bulgarul, num ai sa va schim bati locul de joaca.
— D esigur ca-1 schim bam ; ne ducem la capi^ele din fundul
livezii.
Dadaca m ea s-a invoit ; dar aflase de isprava noastra §i ^itaca
Leona, §i m -a descintat in tr-o joi dupa-am iaza, cind n-aveam
^coala, eu atite a vorbe de dojana, pina ce m i s-au incrucisat ochii
§i m i-a ven it greata.
— Te rog, iarta-m a, ^itaca Leona : n-o sa ne m ai jucam
pe-aeasa.
— Ce-m i foloseijte m ie reg re tu l dum nitale, m usiu, dupa ce-a1,i
savir$it o paguba ca asta? De cind slnt n-am v azu t asem enea bias-
tam a^ie ! M i-ati am estecat cu p am intul tom atele m ele,1 pe care
m i le-a adus special Savitchi, g rad in aru l prefectului. A r tre b u i sa
ai m ai m u lta judecata, caci vad ca te pricepi la studii si dezlegi
singur problem ele de m atem atica ! Abia a^tept sa vad ce are sa
spuie §i tatu -ta u .
— T ata n u se intoarce acasa pina ccalal^ta dum inica §i aveam
vrem e sa aducem alte rasaduri, am m u rm u ra t eu.
— Of, a§a m i-a fost m ie soarta sa traiesc xntr-un tirg nenorocit
ca acesta, unde n-am nici o distractie $i nici o prietina, §i unde u n
. fra te al raeu si un fiu al sau fac. to t ce trebuie ca sa-m i am arasca
viata. Ce i-a venit, m a rog, lui m osu-tau H aralam bie, sa aduca la
casa n oastra asem enea dulau care o sa se faca cit un hararn ; acum a v
?i m ininca m ai m ult decit m ine, d-apoi m ai incolo ? P e urm a nu
§titi oare ca Chirica al m eu nu poate suferi cinii ? Of §i iar of, o
sa-m i im p u tin a |i am aritele zile ce m ai am de tra it. O sa m a re -
greta^i, d ar p rea tirziu, m usiu nepoate.
Coltun disparuse dus de m am a A nghelina in cotlonul lui. Cit
statu se ti^aca Leona cu m ine ca sa m a descinte, m otanui cel negru
C hirica se plictisise singur. ll vad deodata aparind cu ochii scinteie-
tori, arcuindu-se la picioarele ^ a c a i .?i frecindu-se de rochia dum -
nisale de tafta. Eram atent, ca sa vad tre sa rire a scinteilor electrice.
Coada lui Chirica se um fla din tr-o data ca u n matUroi. La doi pa§i
de ele aparuse am enintator Coltun.

1 O strete — ?ipci. (N.R.)

28
 — V ai ! a $ipat in ju n g h iata ^i^aca Leona.
Ca^elandrul m eu ciobanesc s-a repezit ; insa g h eara terib ila a
d im onului il opri. P e botul gros al lui Col^un a p a ru ra picatu ri m ari
de singe.
'P ta c a Leona s-a veselit.
■
— A§a, m am a ! M ai d a-i una, m am a !
C hirica, m iorlai profu n d si m ai in alta o data laba in c u n u n a ta
cu gheare. Col|:un i$i descoperi coltii in tr-u n rin je t am en in tato r
§i in ochii lui sclipi o m inie in g h e p ta . M u$chii p iep tu lu i §i picioare-
lo r i se um flara. C hirica nu m ai a§tepta sa se descarce asu p ra lui
p u terea dulaului. D in tr-u n salt sari in craca u n u i m a r c-un m iaun
zugru m at ; Col^un i$i a ra ta §i el m aiestria de saltim banc, guca
lu i enorm a clam pani apucind n u m ai un smoc din spinarea dim o­
nului. Z gripsorul !§i agita aripele cu disperare ; m otanul se zvirlise
in v irfu l pom ului §i acolo se ghem uise pe o creanga subtire, cu
m orm airi sinistre de groaza.
— P e n tru num ele lui D um nezeu ! fliflira, spre noi aripile zgrip-
sorului ; d u c e |i de-aici fia ra ! U itali-v a cum se zvirle ! M ai si-1
aju n g a pe scum pul m eu pui! Si deschide o g u ra sa-1 in g h ita in treg !
D u ce|i-1, ori. m a prapadesc $i aveti sa d ati sam a de m oartea m ea !
in cep u tu l acesta de d ram a era m en it sa se schim be in tra g e -
die $i sa curm e b u n a m ea p rieten ie cu c a telan d ru l ciobanesc. V i-
n e ri catra am iaza, cind m -am in te rs de la gim naziu, m atu sa A nghe­
lina m i-a povestit cu nem aipem enita uim ire cum duduca Leona, n e-
m aiavind rab d a re sa-$i faca la oglinda cxrliontii, a ie$it dis-de-di-
m inea^a in ograda c-o b u cata de pine m u ia ta in zam a de brin d u ?a
§i a chem at cu dragoste p refacu ta pe Coltun. P rie te n u l m eu sta in­
tins la soare ca u n cojocel castaniu lepadat pe pam in tu l gol.
■—• Cind 1-a strig at duduca Leona, im i explica dadaca m ea, Col-
|u n s-a pus pe picioare §i-a adulm ecat spre dum neaei. D uduca
n oastra Leona are obicei de strxnge, toam na, cepe de. brindu§a,
care la noi se cheam a „flo area-b ru m ei“. Cit m ustu l acelor cepe e
in putere, dum neaei il stringe xi pastreaza in g arafioare bine as-
tupate, in dulapa§ul care-i sp itaria dum nisale. Tot in asem enea
g arafioare strxnge dum neaei $i zam a de m atraguna, ce se cheam a
la noi „D oam na-M are“. D oftoiiile acestea ii fac dum nisale tre -
b u in ta p e n tru su.ferint;i pe care le are. Puxie xxi v in ro§ zece ori
einsprezece p icatu ri §i-i face bine. A ltfel nu se afla venin m ai ta re
decit cel de floarea-brum ei §i de cirea§a de D oam na-M are, caci
fru c tu l m atrag u n ei e xntocmai ca o cirea§a neagra am ara. D ar
dum neaei n u cu.noa$te ca toate anim alele §i fiarele nu se ating de
b rin d u sa de toamxia, to ate cunoscind-o ca-i otravita. Asa ca dupa
ce s-a sculat catelandrul din b a ta tu ra a m irosit. spre pinea clu-
ducai Leona, nu.maidecit a fe rit in tr-o parte. Il indem na dum ­
neaei prefacxndu-se : „Na, m ininca, frum osule !“ C nbun n u m ai

29
c it i-a d ai ocol sm irciind, $i cind dum neaei a zvirlit spre el bucata
de pine, el a ru p t-o la fuga spre fundul gradinii, si din fundul
gradinii pe cimp. De departe, de doua ori a la tra t a su p ra duducai
Leona, incit dum neaei foarte s-a scirbit de asem enea obraznicie a
catelandrului. C e-ti p are dum nitale, b aiatu l m am ei, num ai iaca
iese d in odaia duducai $i m otanul. Cind 1-a v azu t dum neaei ca inalta
capul $i pase^te spre bucata de pine, num ai cit s-a facu t verde. A
tip at : „N u lua, ju v aicru l m am ei“. A$a fipa de cum plit, incit dimo-
nul a stu p it spre dum neaei. Dupa asta a ocolit cu lu are-am in te
pinca $i a apucat-o §i el spre fundul livezii.
—■ Nu te duce acolo, scum pule, ca acolo e du^m anul tau, -fipa
dum neaei, fringindu-?i m inile.
A d at fuga dupa Chirica. Dim onul socotea ca vine asupra lui
cu m inie §i fugea m ai tare. I-am ascultat glasul cum se departeaza.
Am in fip t o crengufa in pinea otravita, am dus-o in bu catarie §i-am
dat-o pe foe.
D upa ce-am ascultat cu rab d arc $i am araciune d area de seam a
a dadacei mele, am in tre b a t :
— A cum a ce facem noi, m am a A nghelina ?
— § tiu eu ^ baiatul m am ei ? a suspinat dadaca. Daca a r fi acasa
■domnu inginer a nostru, el poate n e-ar da sfat bun, caci e m ai in-
telep t decit noi. Eu n u -s decit o b a trin a neputincioasa nu rna
pricep.
Am sta t §i m -am gindit, pe cind dadaca isi to t §tergea ochii
umezi.
— U nde-i ca^elandrul, m am a A nghelin^ ?
— N u $tiu, nu l-am m ai vazut.
Am m ai sta t un tim p as a de in tristat, incit in m ine inirna tre -
ibuie sa fi fost neagra ca tin a : pina ce m i-am adus am inte ca am
un p rietin bun, coleg cu m ine in clasa a treia. Acel prietin, cu nu -
m eie G rigore Oanea, era de loc din sa t de la Rada.seni venea
la $coa!a in tirg in fiecare zi pe jos, de la tre i kilom etri d epartare.
Era u n b a ia t bun, cu ochii negri ca m ura, .si invat-a ta re bine la
toate m ateriile, num ai la frantuze§te §i elineste se pricepea m ai
pLtlin §i i se incurca lim ba. S tateam am indoi in tr-o banca si, in ain te
dc ceasurile dom nului G herm an §i a dom nului Rainu, il povatuiam
?i m a tru d eam cu cl ara tin d u -i cum sa rosteasca vorbele cele sucite
straine, cu care el nu se putea im paca. Din p rietinia asta a noastra
ne legasem fra ti de cruce, dupa rin d u iala §tiuta. N e-am im puns
fiecare v irfu l degetului a ra ta to r cu un bold eu i-am su p t pica-
tu ra lui de singe, pe cind el, in aceea$i clipa, m i-o sugea p e-a m ea.
Ne-am ju ra t dupa aceea sa ne ocrotim unul pe altul in to a ta viaja
noastra, fiind am indoi orfan i de m a m a ..
— Dadaca A nghelina, am h o tarit eu, sa §tii ca due pe C oltun
l a R adaseni §i-l dau in sam a lui G rigore Oanea, sa mi-1 creasca el.

30
M -oi duce cind §i cind sa-1 vad. N um ai a§a il putem seapa de urgia.
ca re -i asupra lui.
— Da, dragul m am ei, fa cum socop ca-i bine.
— Insa ti^aca Leona sa nu $tie nim ica.
— Vai de m ine ! Doar nu-s nebuna sa-i spun.
— Sa nu afle nici ca in dupa-am iaza asta nu m a due la.
§coala.
— Da’ lasa la p u stia a tita carte, dragul m am ei. M ai bine |i-c r
p rii luncile cu florile. la -ti ea^elul si d u -te cit e a^ipit zgripsorul
nostru, c-un ochi inchis §i cu celalalt treaz.
M -am dus pin a in fundul gradinii ; am strig at o d a ta : Coltam
s-a infat-i^at in ain tea m ea dind din coada cu bucurie. M i-am facut
v in t peste g ardul gradinii, ca sa nu m ai inconjur ; ca|elan d ru l a
fost.$i el in clipa de ceea parte. S-a sp rijin it cu labele de dinainte
in pieptul m eu $i to t intindea botul spre urechea m ea, voind parca
sa-m i spuie ceva ; d a r eu povestea lui o sdiam.
— M ergem la G rigore Oanea, i-am zis eu.
S-a luat dupa m ine. Vazind ca um blu g rabit prin p reajm a Bu-
cium enilor si Opri§enilor, socotea ca v rea u sa m a iau la intrecere
cu dinsul, $i a pornit-o la goana pin a in tr-o culm e de deal. L-arn
gasit acolo stin d neclintit §i p rivind d e p a rtare a Sucevei, spre m ia-
za-noapte. M ai incoace de acea d epartare, lucea u n lac. $tiam de
la G rigore Oancea ca acea in tin d ere de apa se chiam a Iazul Calu-
garului. U nduiau ni$te vaiugi intr-acolo ; se vedeau p lu guri cu
boi plavani arind, inso^ite de ^arani in straie albe.
In tr-a c e le locuri num ai Rada$enii, neam urile lui Oanea, ram a-
sesera liberi si nesupusi boierilor, dupa ce m osia lor din b atrini,
intinzindu-se de la Moldova, peste h o taru l tirgului, pina la „jim -
b a tu ra apei $om uzului “, dupa cum spuneau uricele 1 lor vechi,
fusese im presurata si Inca leal a de vornicii §i spatarii voievozilor.
Saraci1fi isi cu pam in tu l im p u tin at num ai in v a tra satului, neam u-
riie lui G rigore, fratele m eu de cruce. se indeletniceau cu negofui
de m ere, iar unii dintro ei aveau si purine oi la m unte.
Am purees chiuind in a lta intrecere, pina ce am vazut valea
satului sub ponoare. Toti m erii gradinilor erau infloriji §i adia din-
tr-acolo pe un v in t caldut o m ireasm a dulce.
— Aici ai sa -ti petreci tu veacul, m a Col1fun, am zis eu ; iar
ca^elandrul a p rin s a sari in ju ru l m eu latrin d cu bucurie.
Cind am aju n s pe vale la casa parinteasca a lui G rigore, am
gasit p o a rta deschisa 5! linga §ura tre i calu1;i roibi cu tarn ite le pe ci.
Doi feciori cu saricile pe um eri p o triveau la ciochine desagi §i tar-
h atu ri. O anea b atrin u l, b a rb a t n a lt cu fru n te a ple$uva, priveghc-a
to ate §i da s fa tu ri ciobanilor. M a § tih a 12 lui G rigore, fem eie Inca
1 U rice — hrisoave, acte. (N.R.
2 Ma.?tiha — m a m a vitrega. (N.R.)

31
 tin ara, m -a vazut cea dintai cind am in tra t cu ca^elandrul in
batatu ra.
— Grigori^a ! a strig at ea cu glas cin tat ; fa inoace, fi-a sosit
oaspete feciorul inginerului, prietin u l tau.
G rigore a ieait num aidecit d in tr-u n cotlon. O data cu el au d a t
navala doi dulai su ri cu capatinile negre. In tr-o clipa au fost asu-
p ra lui Coltun. C a^alandrul a scheunat scurt, fa ra sa se infrico-
?eze. A v en it linga picioarele m ele ?i s-a tu p ilat cu b otul pe labe.
D ulaii s-au op rit din av in tu l lor ; b a trin u l O anea a ris cu placere
?i m -a in tre b at venind spre m ine :
— Cum il cheam a ?
— Col^un, mo? Oanea.
— Vad ca ?tie rin d u iala ciobaniei. E nepot de-al b atrin ilo r
acestora. Cine ti 1-a d aru it ?
— U nche?ul m eu H aralam bie de la P astraveni.
— Cunoa?tem , cunoa?tem , ,s-a b u cu rat batrinul. N aim im 1 am in-
doi pa$uni p e n tru oile n oastre in aceeasi p a rte de (ara, in tre m a-
n a stire a Ri?ca si m u n tele Deleleu. Pas, Grigori'pi, de-^i prim egte
p rie tin u l ?i-l cinste?te cu niste m ere m urate.
G rigore O anea m -a dus in casa cu to t cu cafelandrul m eu ?i
acolo, pe cind m u?cam am indoi din m erele cu gust acri?or, i-am
povestit nacazul ce m a ardea.
—■A ?teapta putinel, Iliuta, m i-a intors cuvint Oanea, sa spun
?i tatu c ai chestia. Eu socot ca, de aicea, C oltun se intoarce cu u?u-
rin ta inapoi acasa, unde spui tu ca-i prim ejdie.
Nu m ult dupa asta au in tra t la sfat fyatrinul si m am a v itrega
a lui G rigori ta. Au m ingiiat ochii sprincena^i ai cat^elandrului .si
s-au asezat pe lai£a in fata m ea. G rigore O anea a v en it linga m ine
cuprinzindu-m a cu d reap ta de dupa um ar.
—• G rigorrfa are d rep ta te ?i s-a gindit bine, a inceput cuvint as-
cu tit gospodina. T are m i-i de-a m irare ca se afla pe lum ea asta
fiin ta cu a tita ra u ta te a su p ra u n u i ca^el, cum aflu ca ar fi m atu?a
dum nitale.
Eu am o ftat ; C oltun a venit linga m ine, rezem indu-?i capul
pe genunchii mei.
— Apoi iata cum om face, a g rait ?i b a trin u l Oanea. Noi tri-
m etem tocm ai acum a la m u n te pe acesti doi ciobani ai no?tri, ca
sa duca celorlal^i de acolo fa in a ?i slanina ?i altele cite le m ai fac
lor treb u in ta. L -or lu a pe C oltun cu dinsii in tr-o desaga ?i i-or p u rta
d e grija. L -or inva^a slujba oilor, la tim p u l sau i-or pune ra g ila 12
la git ; ?i cind a doborit lupul, ti-om da instiintare. N e-om folosi
noi de el, d ar stapinul lui ram ii to t dum neata. E bine asa ?
— Bine, am inginat eu emofionat.
1 A naim i — a inchiria. (N.R.)
2 R agila — zgarda cu tepi de fier. (N.R.)

32
 inii—wi— iimiii— aiBwin—

■
— A lta $coala m ai buna n-are, a com pletat prietin u l m eu G ri­
gorita. Noi cu m atem atica ?i elina ; el cu ciobania.
A stfel 1-am asezat cu m inile m ele pe Coltun in tr-o desaga ?i
1-am dat in sam a lui P au n scutarul, u n u l d in tre cei doi ciobani slu-
jito ri la stin a baciului G avril cel M are, pe Deleleu. L-am petrecut
u n tim p la pas pe linga cai, ca sa nu se in£rico?eze singur ; 1-am
s a ru ta t pe sprincene ; 1-a m ingiiat pe capa^ina §i P a u n ; ?i s-au
dus catra zarea m untilor. Eu am ram as plin de m are m ihnire, ca
de o otrava a ti^acei m ele Leona.
D upa ce-am m u ltam it b atrin u lu i Oanea, am po rn it spre tirg
?i G rigories m -a intovara?it o vrem e. Ca sa-m i m ai treaca supa-
rarea, m -a dus pe la ni?te casu^e albe ?i curate din acea p a rte de
sat, unde am gasit citeva m atu?i tin e re ale lui, care num aidecit
m i-au um plut buzunarele cu m ere trotu?e §i m i-au zim bit ca sa m a
m ingiie. In tr-u n sfert de ceas se aflase in tre toti vecinii despre
pa^ania m ea cu Coltun.
D upa asta G rigorita O anea m i-a a ra ta t cel m ai im portant mo­
num ent al satului : o bisericuta veche de lem n, m ai scunda ?i m ai
in tu n ecata decit toate casele. Gospodarii, indeletnicindu-se cu ne-
gustoria de m ere si gospodinele cu ale gospodariei, n-au cind se
ab ate pe la acea cladire de scinduri vechi. N um ai o d a ta pe an, la
hram , in ziua a p a tra dupa Pa?ti, la sfin tu ’ M ercorie, cum spun ei,
organizeaza in ograda bisericu^ei cel m ai im biel?ugat praznic din
lin u t, cu sarm ale de o litra, legate cu a$a, ?i cu m am aligi m ai m ari
decit ro ata m orii, de se sa tu ra to a ta calicim ea din cuprins. Se ridi-
case in acel an, la ospa^ul de la bisericuta, u n mo? m ai vechi din­
tre neam uri si a inch in at strain ilo r de fa ta un p ah ar de bau tu ra, cu
aceste cuvinte :
„Cum inghit fa ra sa^ sarm anii ghii;omancele 1 de la praznicul
nostru, asa ne-au irighitit pe noi ciocoii ?i lingaii dom ne?ti. B lasta-
m afi sa fie pina in tr-a l nouazeci §i noualea neam . M incati ?i be$i
dum neavoastra in tru pom enirea acelora care s-au p rap ad it p en tru
d rep tatea n o a stra “.
la r sfin tu l M ercorie al lor e aidom a M ercur, zeul pagin, zugra-
v it in icoana cu aripi la chivara si la incaltari.
O ricit m i s-a p a ru t de in te resa n ta descoperirea acestui m onu­
m ent religios, unic in tre ram asi^ele trecu tu lu i, nu m a puteam m in-
giia de pierd erea lui Coltun, ?i G rigore O anea m -a intovara?it pina
la culm ea de unde se vedea scinteind Iazu'l C alugarului.
— Cind capat o nota proasta la dom nul G herm an, m i-a zis el,
apoi m a due acolo ?i stau cu undita. Ci?tig dobinda cite u n crap,
dar m ai cu sam a lepad in apa spurcaciunile nacazului.
Am lu a t am inte la acele vorbe tainice ale lui G rigorita Oanea.
1 G hitom ance — porecla p en tru sarm alele m ari. (N.R.)

3 — N ad a F lo rilo r 33
 CAPITOLUL V

Povestea lui mos Pricop Litavoi

TATA A VENIT de la inspecfdile ?i hotarniciile sale in tr-o vi-

n eri dupa-am iaza. Cum era obiceiul, i-a ie?it in ain te dadaca A n-
ghelina ; tra s u ra cu doi cai ?i cu vizitiul s-a dus la serviciul ju -
de{ean.
— B ine-ai venit, dom nu inginer a nostru... 1-a salu tat batrin a
pe ta ta l m eu.
— Bine te-am gasit, m am a A nghelina. B une to ate ?
— Bune, dom nu inginer a nostru. Iliu^a e la scoala ; se in-
toarce la p a tru ju m atate. E sanatos ?i are sa se bucure. N um ai du-
duca Leona se cam tin g u ie de unele ?i de altele.
— A re ?i dum neaei ale sale, a incuviin^at dom nu inginer.
A tuncea s-a a ra ta t ?i titaca Leona.
— M a bucur ca te-a i intors, fra te M anole. Ce ai ? Te vad cam
su p arat !
— N -am nimic, ^-^aca Leona ; de unde vezi d um neata c-a? fi
su p arat !
— Eu nu m a in§el niciodata, Manole. Ce rava$ ti-a trim is ne-
potu-m eu ?
— Nu m i-a trim es nici un rava$. T rebuia sa-m i scrie ? De ce?
— Eu nu spun ca treb u ia sa-ti scrie.
— A tunci a fost vreo pricina, v reu n nacaz ?
— Sa lasam asta. In tra in casa si-ti schim ba straiele.
— Am vrem e p e n tru asta, $-|;aca Leona. Spune-m i in tai ce-a
fost.
— Ce-a? putea sa-ti spun eu, M anole ? C rede-m a ca n-am a-ti
spune nimic.
T ata s-a trin tit in tr-u n scaun de m laja, cu ochii tu lb u ra |i de-
odata.
— N u-i chip oare, sora draga, sa am u n ceas tih n it cind m a in-
torc la m ine acasa de la tre b u ri ?
T itaca Leona si-a zb atu t genele deasupra ochilor sai m'.rafi.
— Nu cum va, M anole, vrei sa insinuezi ca eu a? fi pricina
starii dum nitale de tu lb u ra re ? S a-ti aduca dadaca o d u lceata si
o cafea ?i te linistesti.
T ata a p riv it in ju ru -i tru d n ic ?i a oftat, p astrin d citeva clipe
o tacere am arita.
M am a A nghelina i-a prezen tat pe o tab la dulceata si cafeaua.
A tunci am in tra t ?i eu pe p o rtita ; am vazut pe dom nu inginer a
nostru in cerdac, ?i am pornit in fuga pe car area de sub tei.
— Manole, a zis incet titac a Leona, te rog sa-1 in tre b i pe fiul
dum nitale ce tre b i im p o rtan te a avut la iaz

34
 — Ai spus ceva, | - 1,aca ? a intors ta ta fru n tea, pe cind m a cu-
prin d ea de dupa u m eri ?i. m a strin g ea la piept.
— Am spus, d a r dum neata, M anole, n-asculti ce sp u n eu.
T ata a ia c u t sem n de leham ite cu m ina libera §i m -a p riv it
blind. Eram nelini§tit ca va tre b u i sa-i tainuiesc in tim p larea m ea
cu ca^elandrul ciobanesc.
In tr-ad ev ar, ta ta m -a in tre b at zim bind, a§a cum m a asteptam :
— Ce face C oltun ?
Am strin s din um eri, am sim tit ca m a fac palid, cu singele gra-
m adit la inim a.
T ata m -a p riv it lung :
— S -a in tim p lat ceva catelului ? U nde e ?
— Nu i s-a in tim p lat nim ica rau, am rasp u n s eu cu indoiala.
— M anole, a in te rv en it titaca, te-a m ru g at sa-1 in tre b i pe fiul
dum nitale ce-a c a u ta t la iaz, nu-m i m ai aduc bine am inte in care
dupa-am iaza. In sam a cui ?i-a d at fia ra ?
T ata a tre s a rit :
— Ce vorba-i asta, t-ta c a Leona ?
— E v o rb a potrivita, Manole. E ra sa-1 sfi?ie pe scum pul m eu
Chirico.
Am observat pe fa ta tate i u n zfm bet u§or $i fugarnic, pe care
nu se p u tea sa n u -1 observe si titaca, caci in d ata i-a sa rit tifn a :
— Vad ca te bucuri, M anole, de ce era sa se intim ple.
— Inca n -am inteles bine despre ce-i vorba, t-ta ca Leona.
— Daca n -ai inteles, atunci in tre ab a pe fiul dum nitale ; §i m ai
intai sa-fi explice de ce se duce la b a lta sa p rin d a pe§te, ala tu re a
cu figanii ?i derbedeii.
— De asta sin t vinovat eu, t~taca Leona, a zim bit ta ta ; eu
insum i i-am fu rn iz a t cirligele de ochiana §i de crap si 1-am in-
dem nat- sa-?i faca o varga de alun. Cum e tre a b a breslei, Iliu ta ?
s-a intors ta ta ca tra m ine. A incep u t a tra g e pestele ?
— Nu $tiu, dom nu inginer a nostru, am raspuns eu rizind.
N -am fost la iaz.
— Daca n -a i fost la Iazul Botosanilor, si-a relu a t atacul m atusa
m ea, atuncea ai fost in T arn a M are.
— N -am fost nici in T arna M are.
— A tuncea la Iazul C alugarului.
— N -am fost la nici u n iaz d in aceasta p a rte septentrionala a
farii, d a r m -a? duce cu placere, tita c a Leona.
M atu?a m ea m -a a ra ta t triu m fa to a re tatei, c-un gest dram atic:
— P oftim !
T ata m -a p riv it ca un bun cam arad :
— Ce este, t-faca Leona ? M a u it §i n u -i vad b a ia tu lu i nici un
cusur.
— Cum asa, M anole ? N u m artu riseste chiar fiu l dum nitale
ca s~ar in to v arasi cu placere la to ate iazurile, cu to ti golanii ? Ce

35
 distractie poate fi asta p e n tru u n baiat de fam ilie ? Ai vazut dum -
neata, nepoate, oam eni seriosi ducindu-se la iaz cu nigte nuiele
pe um ar ?
— Ba eu, inginerul M anole Dum itrag, m arturisesc ca nu-m i
displace breasla, a zis tata.
— S-Jtiu, insa asta nu schim ba p arerea m ea, s-a in d irjit titaca
Leona. D um neata te-a i lu at dupa nigte fra n tu zi ori engleji pripagiti
pe la noi. Aceia igi p u n straie anum e gi palarioara v erd e gi due cu
ei la balta u nditi fabricate in strain atati, cu care nu prind nimic.
— Aga este, t-ta ca Leona, s-a veselit tata, aprinzindu~gi o ti-
gara. Si ca sa nu fie de to t risul, acei pescari cu u n elte scumpe
cum para pegte de la derbedeii nogtri care 1-au prins c-o u n d ita de
doua parale. Insa e adevarat ca strainii acegtia se due sa petreaca
gi sa se odihneasca la aer, dupa m unca.
— M a rog, m a rog, 1-a in d ep artat litac a Leona pe ta ta din
cim pul biruin^ii sale, agitindu-$i spre el dosul palm ei ; m i-ai spus
dum neata singur, M anole, ca pescuitul cu un d ita e o sfoara cu un
dobitoc la u n capat §i cu altul la celalalt.
— Vorbele astea, t-ta c a Leona, le-au spus al^ii care n-au fost
pescari. N u vad ce leg atu ra au cu chestia care m a intereseaza pe
m ine acum. V reau sa aflu ce i s-a in tim plat lui Coltun.
— Nu stiu ; in treab a pe fiu l dum nitale.
— N u §tiu nici eu ! m i-am dat raspunsul. A disparut.
— L -ati cau tat ? De ce-a fugit ?
— A v ru t sa-1 m inince pe Chirica, a strigat cu sum bra indig-
nare m atusa mea. Nu-1 m ai pot sufei-i aici.
Am strins u$urel pe ta ta de b ra t :
— P e Coltun al m eu, tata, am inginat eu cu m ihnire, 1-am tri-
mes inapoi la m unte ca sa-i scap viata.
T ata m -a m ingiiat pe cap, s-a ridicat din scaun cu fru n te a in-
cretita §i a in tra t in casa.
Z gripsorul a fost num aidecit pe urm ele lui §i din cerdac am
auzit m u strarile-i invalm agite, aceleasi si iar aceleagi.
Aceeasi si iar aceeasi atm osfera m a copiesea de in trista re in
casa noastra. Yroiam sa plec, sa nu m ai aud nimic. M -a oprit din-
tr-o data glasul m inios al tate i :
— Vad, t-taca Leona, ca n-o sa ne intelegem in vecii vecilor.
T i-am m ai spus ca dum neata n-ai sentim entul dreptatii. La golanii
de care vorbesti, dum neata nu vezi decit riie si paduchi ; u ili ca
lum ea asta sarm ana da societatii din care faci p a rte dum neata
pinea cea de toate zilele si to t seul p am intului cu care se ghiftuiesc
bancherii dum nitale politici pe care-i adm iri.
— Ai m ai spus, M anole, gi la Iagi asem enea vorbe neintelepte,
a replicat am ar titaca Leona, gi p e n tru ele ai fost exilat in pustia
asta oribila. P e n tru asta oare te-ai nascut dum neata capabil gi
te-a i distins in gcoli ?

36
 — A devarul, t-taca, n u -i decit unul, d ar dum neata nu-1 p ri-
cepi, cum nu-1 pricepe Vaca-M are.
— De ce schimonosegti, M anole, num ele u n u i b a ia t de fam ilie,
politcos gi bine crescut ? N um ai im p re ju ra ri n efericite 1-au facut
pe dom nul V acam ar sa accepte postul de subcom isar in Folticenii
dum nitale.
— $tiu, t-ta ca , V aca-M are e boier get-beget, stran ep o t al Ti-
fescului, bolborosegte tre i vorbe frantuzegti, nu gtie carte, abia
poate iscali gi b ra tu l lui tin e girbaciul stap in irii a su p ra „prosti-
m ii“. Si dum nealui pune d re p ta te a gi n ed rep tatea in tr-o lingura
gi le soarbe cu indiferenta.
— Ca m ine, M anole ?
— Ca dum neata, t-ta c a Leona.
La aceste vorbe h o ta rite ale tatei, zgripsorul a cascat de tre i
ori clontul gi. a slobozit u n croncanit sinistru. Apoi gi-a zb atu t ari-
pile gi-a tre c u t filfiind spre cuibul sau fa ra a m a baga in sama.
N iciodata n u in trase ta ta in asem enea m inie alba gi agera ca o
lam a de brici.
M -am re tra s din cerdac ; im i p a re a ra u ca-1 las neguros si obo-
sit in biroul sau. Am v azu t in tr-u n tirziu ca m am a A nghelin? 5i
ducea cafea gi apa rece din fu n d u l fintinii. Iegind de la tata , m i-a
facu t sem n sa-1 las pe dom nu inginer lin istit p in a ce s-or potoli
m iniile gi intristarile.
M i-am c a u ta t un vechi loc al m eu in tre m erii in flo riti gi am
sta t gindindu-m a la vrajm agia m atugii m ele im potriva um ilitei
noastre bresle pesearegti. T ata im i era totd eau n a aparato r gi
m i-am am in tit in acel rastim p de tih n a a sufletului gradinii de
unele aforism e 1 ale lui in leg a tu ra cu ucenicia m ea de unditar.
Pescuitul, zicea dom nia-sa, e o indeletnicire libera gi placuta
chiar cind nu p rinzi nimic, degi pegtele de un d ita gi m am aliga de
rignita nu tin sat. Dar > adaugea dom nia-sa :
C-un ch itic in cirlig,
Iti trece de foam e §i frig.

M -am gindit gi la G rigorita O anca care imi m arturisise ca isi

leapada spurcaciunea nacazurilor in Iazul C alugarului ; gi pe vre-
m ea lina a acelei dupa-am iezi, m i-am cau tat varg a de alun, am
sarit zaplazul din fundul livezii gi m -am dus de-a d rep tu l pe hudi-
tile 12 gi p rin gradinile satului Folticenii-V echi, la $omuz, catra
o p u s tu l3 Iazului Botoganilor. E ra al doilea zagaz m are al Som u-
zului. Se auzea stins v ijiitul neostoit al m orii de apa.

1 A forism — m axim a, sentinta, cugetare. (N.R.)

2 H u diti — ulicioare. (N.R.)
3 Opust — locul pe unde se scurge apele zagazuite. (N.R.)
 M i-am ales un cotlon singuratic, foarte d ep arte de lum e gi m ai
ales de $itaca Leona, in apropierea u n u i pescar trist, barbos si sa-
racacios im bracat. P u rta la goldul sting o to rba veche de piele.
Salciile si trestiile ne im presurau. Doi sori luceau : u n u l in
vazduhul asfinfitului, altu l in b a lta lim pede.
A gteptam neclintiti linga adincul iazului, fa ra sa schim bam
vorbe, caci n-aveam onoarea de-a ne cunoagte. Din cind in cind
om ul cel tris t gi barbos intorcea fru n te a ca sa priveasca o ligi^a
care iegise din papurig, ori u n bitlan increm enit in fundul cotlo-
nului, su b t arcul unei rachi^i. P lutele tresareau cind gi cind pe
luciu. T rageam cite-o ocheana, care se zbatea scinteind in ploaia
de raze. Incet-incet apa incre^ita se alina, pina ce-m i vedeam pro­
pria im agine la picioarele mele, fixindu-m a atent.
In tr-u n tim p am tresarit. Linga im aginea m ea neelintita, p rin -
tre guvifele fine ale p lantelor de apa, la adinc, a a p a ru t un pegte
m are, cu m ladieri line. A fulgerat lum ina in lim pezim ea fundului
$i-i luceau zalele solzilor. E ra u n crap ru ginit v en it in plim bare
spre m al din bulboanele cele afunde ale iezerului.
Am auzit linga m ine o p u fn itu ra de uim ire gi de spaim a. Am
ridicat privirile. Barbosul se holba cu m are tu lb u ra re spre adinc.
Am soptit :
— Ce-i ?
El im i facu semn de taeere cu degetul la g u ra gi igi pleca mai
ta re fru n tea. M -am rasucit gi eu, ca sa privesc iar. C rapul cel ba-
trin disparuse.
B arbosul a bilbiit :
— A i vazut ? A m ai re p e ta t de doua ori : A i bazut ? A i ba­
ll dzut ?
— Ce s-a in tim p lat ? De ce gifii ? 1-am in tre b at eu m irat.
El m i-a lepadat un raspuns abia inginat :
— De m ult astep t sa-1 vad gi eu, m ai baiete...
— Ce sa vezi ?
— Apoi tu n-ai bagat de sam a ? li straluceau solzii. Daca-s de
aur, atunci e im p aratu l pestilor. D espre el gtia gi-mi povestea un
uncheg al m eu batrin. Cica graiegte ca om ul gi n u se cuvine sa-i
dai undita. Daca 1-ai atins, te afli in prim ejdie de m oarte ; te trage
in fundul bal^ii ; nim eni nu~^i m ai gtie de u rm a si te m aninca
ginganiile peste care are el stapinire. D ar daca te u iti la el cu sfi-
ala gi m enesti in gind un descintec, atunci nu se intim pla niciodata
sa vii la balta fara a te intoarce cu dobinda.
— Ce descintec ?
— Ei, este un descintec. U nii oam eni de dem ult il gtiau.
A ram as pe ginduri.
— Eu socot ca a fost el, a goptit tovarasul m eu atin tin d adincul
tainic al baltii. Fiecare iaz igi are im p aratu l l.ui. O m ului ra u gi fara
credinta nu i se a ra ta niciodata. L -ai vazut ?

38
 — Da.
—• A tunci e$ti de-ai no§tri... a m u rm u ra t el.
A ta c u t u n rastim p, apoi a o ftat §i a desfacut bc?ica de tu tu n .
—■ Sa stii tu , m ai baiete...
N u m i se p a re a ciudat ca m a tutuie§te. Avea o voce blinda si
moale.
— Sa stii ca eu is Pricop Litavoi... P oate ai m ai auzit de m ine.
Daca n-ai m ai auzit, n u -i nim ica ; afli acum a. Eu is cel care m -am
tra s in degete cu u n boier, Alecu Forascu, si 1-am in fru n ta t cind
ne spurca §i ne batjocorea ca ce ne tre b u ie noua tara n ilo r u n ire §i
dom n u n u l de-ai nostri pe care il chem a Cuza-Voda... D upa aceea
m -am tra s in degete in vrem ea m ai dincoace §i c-un fecior al Fo-
rascului aceluia, cu num ele Coculet. Ciocoii lui de la F ora?ti ne
rod, ne m ulg $i ne belesc, de-am aju n s la sapa. de lem n. Cind
n-am m ai p u tu t rabda, 1-am su d u it pe acest Coculet Forascu. El
nu era de fa ta ; ca el i§i duce veacul num ai in stra in a tati, pe la
Viana §i pe la Pariz. B ate acolo c a rti si petrece cu m uierile. Ei.
?i d u p a ce 1-am suduit, m -a d at in judecata vechilul cum ca 1-am
ofansat pe stapinu-sau. Iar jud ecato ru l care m -a judecat, am u itat
cum ii zice, m -a condem nat la cinci fran ci amanda. Acu m a urm a-
resc cei de la com una Fora§ti p e n tru soma asta. De unde sa am eu
cinci franci ? Ca to ate boarfele d in bordeiul m eu nu pretuiesc
a tita ! Am ie?it atunci din sat si m -am dus p rin strain i ca sa ago-
nisesc acele parale. $i am strin s eu pin a acum a tre i franci ?i opt-
zeci de bani. Im i m ai trebuiesc doisprezece gologani pina la cinci
franci. Cum si un d e sa-i gasesc ? De aceea m -am b u c u ra t cind am
vazut pe im p aratu l crapilor. P rin d o tra istu ta de peste, o vind si-m i
fac banii pe care m i-i cere stap in irea p e n tru ca am suduit pe Co­
culet Forascu. D ar eu nu 1-am su d u it decit din pierderea m intii
dupa a tita am araciune .si prigoana si jacuiri care nu s-au m ai aflat
pe lum e a$a jacuiri, de-am ram as num ai cu sufletul si nu m ai
putem ...
Mos Pricop L itavoi sufla pripit. $ i-a intors ochii de peste m ort
spre m ine.
— Eu ti-o i m ai spune una. Daca acel crap m -a inselat si nu-i
el im paratul, atu n ci il sudui si pe dinsul. Daca n-oi p rinde atita
cit tre b u ie ca sa-m i agonisesc doisprezece gologani, il sudui de ase-
m enea, ch iar daca a r fi im parat. N u-m i m ai pasa nici de D um ne-
zeu, nici de nim ica. M -oi duce in tr-o noapte la Forasti, la stan-
doale 1 unde tin ciocoii griul si dau foe. Zvirl in acel foe tre i franci
optzeci, cit am p u tu t stringe ; si m a due pe lum e ca sa nu se m ai
stie de m ine.
1 Standoala — ham bar. (N.R.)

39
 Cind m -a priv it fa ra sa m a vada §i a ris strim b, am in^eles ca
treb u ie sa-m i tra g u n d ita din balta si sa-m i schim b locul de linga
bietul nebun. Plecind, 1-am auzit m orm aind :
— D um nezeul §i pogribania ta de im p arat §i de boier !

CAPITOLUL VI

R aiul de la N ada Florilor

IN CE PPJV E$TE PESCUITUL, ta ta era un am ator caldut pe

cit intelegeam , pe cind eu m a trezisem deodata un ahotnic 1 aprig.
Practicase §i dum nealui, la virsta potrivita, aceasta indeletnicire,
la Iazul lui Beldim an, linga Ia§i, im preuna cu tovarasi care nu erau
din protipendada capitalei Moldovei. D rum ul care ducea la acea
balta celebra avea u n num e simbolic : Soseaua Trei-Calici. In cea-
surile noastre de conversatie intim a, il rugasem sa m a initieze in
iscusinta $i in|;elepciunea breslei. Ca cetitor pasionat ce se afla,
in opozijde cu m ine care nu eram decit un calduj; am ator, dum nea­
lu i im i servise, pe linga dictoanele populare, diferite aforism e care
m a am uzau, d ar nu prea erau in leg'atura cu pe^tele §i cu pescarii.
O data insa im i com unicase $i unele arnintiri placute ale sale de
la Tulcea, unde se dusese in tr-o expeditie de pescuit, insa nu cu
undita, ci cu instru m en te serioase. Acolo, in u n a din asezarile pri­
m itive ale Deltei, cunoscuse un sim patic medic rus, fu g ar din Si­
beria, care se oplo$ise in tre sectantii lipoverli, pribegi si ei cu doua
veacuri in urm a din im periul ^arilor. D octorul Pavel Ilici Z oltuhin
ii vorbise despre d e p o rta |ii politic!, incit dom nu inginer a nostru,
$inind sam a §i de tem peram entul dum nisale de buntusnic12, ram a-
sese prins in u n d ita acelui revolutionar si se socotea cu placere
adept al lui. Se afla in corespondenfa cu Pavel Ilici §i acum, in
izolarea sa disciplinary de la Folticeni, §i m i-a descris infati§area
lu i : n alt §i barbos, cu ochi alba^tri, bun tovaras cu pescarii §i lu~
crind cu ei fie la vislit, fie la a^ezat setcile 3 ?i vir^ele 4. Cu m ine-
cile suflecate pina la cot si incal];at cu cizme nalte de iuft, sta in
rin d cu pescarii si cinta in cor cu dinsii cintece de libertate.
— Acolo a? v rea sa m a due §i eu, am m artu risit tatei.
— Sa te trim e t sa te faci invajacelul lui Pavel Ilici, a ris tata ;
insa num ai dupa ce t-i-a veni tim pul. P in a atunci te sfatuiesc sa
te ocupi m ai m ult de carte decit de pescuit.

1 Ahotnic — pasionat. (N.E.)

2 Buntu$nic — razvratit. (N.K.)
3 Setci — plase pentru pescuit. (N.E.)
4 Vir$e — curse din nuieluge sau im pletituri de sio ara in care p e jtii
intra $i nu m ai pot ie?i. (N.R.)

48
 — Desigur, dom nule inginer a nostru, i-am rasp u n s eu.
Insa in acea p rim av ara m a aflam vinovat fa ta de ta ta . Luasem
naravul, pe care nu m i-1 puteam birui, de a m a refu g ia la balta
§i in zile cind s-a r fi cuvenit sa fiu la gim naziu.
Oam enii tim p u lu i m eu, cu rinduielile anum ite ale unei socie­
t a l pe care ta ta l m eu o socotea pe cale de scufundare naprasnica,
se aflau cu to tul d c p a rtati de n a tu ra prim itiva. In ochii lor de fii
v itregi nu se m ai oglindeau apele §i codrii veacurilor dintai.
Instinctul vie^ii neguroase de la inceputul anilor, cind pam in-
ten ii nascoceau arm e de a p arare §i atac, capcani §i adaposturi, il
sim team insa in fiin ta m ea. Ceea ce visau cei din coplaria lum ii,
cind ochii lor ageri luceau in vilvoarea prim elor focuri, eram in-
cred in tat ca se pastrase in m ine. O poveste ori o priveli^te inde-
plinea a su p ra m ea fu n ctia u n ei sonde, care p a tru n d e a pina la
epoca eroica ?i obscura, cind toate cite au dobindit m ai tirziu oa­
m enii erau num ai in ten tii in m in tea si in bra^ul prim ilor lu p ta -
tori. Cele din u rm a fiare enorm e §i stupide isi lasau scheletele in
m lastini §i sihle 1 n ep atru n se ; altele, vioaie §i sprintene, se in-
m u l|a u §i a^ineau om ului calea in vaile apelor noua : m u n ti si
paduri, suvoaie ?i lacuri, proaspete si virgine, luceau cu ra t §i in -
cepeau a tra i p e n tru ca in tra u in con§tiinta celor din tai vin ato ri
si pescari. De acolo im i venea fiorul pe care 1-am av u t aruncind
in ta ia oara u n d ita in apa Som uzului.
Acum inteleg ca to t ce spun eu e m ai m ult o scuza rom antica
p e n tru viclenia m ea fa ta de dom nu inginer a nostru. T otusi entu-
ziasm ul m eu era in tr-a d e v a r n eb iru it fa ta de luciurile §i stufariile
acelor lacuri, tin u t n e a tirn a t al salbataciunilor aripate, al pe§tilor §i
racilor, al v idrelor §i vulpilor. $i al pescarilor, la tagm a carora
m -am alipit dupa cea din tai izbinda.
M a aflam in tr-o dupa-am iaza la opust si visam o pescuire m i-
n unata, stind cu ochii a tin titi a su p ra plu tei de stru jan .
Am auzit deasupra m ea u n glas cu intonatii d ispretuitoare :
— Aici p rinzi opt ori zece ochenite 12*.
M -am rasucit. Im i adresase acele vorbe u n baiecanas care m a
priv ea de citva tim p din m arginea dru m u lu i iezaturii. E ra descult
Si cu pantalonii suflecati cu g rija pina la genunchi. M asura aceasta
era in tru c itv a de neinteles si zadarnica, deoarece restu l straiului
era m ai m u lt flen d u ri si gauri. D easupra pantalonilor, baietanasul
p u rta o cam asa cam in aceeasi stare si, poate p e n tru aceleasi mo­
tive, cu m inicile suflecate pina la coate. A fara de im bracam intea
asta sum ara, p a re a ca nu m ai sim te nevoie de nimic : nici de surtuc,
nici de palarie. U n p ar ars de soare, des, aspru si t eP0S ii facea
1 S ihle — p a d u re deasa de copaci tin e ri. (N.R.)
2 O chenite — ochiana — specie de pe?te. I se zice si halos, in M un-
ten ia. (N.R.)

41
m$ii §i ochilor. Ochii aceia m ititei §i verzi m a priveau
idraznet, de deasupra unui nas palit in sus. G ura cu
in];i $i p uternici zim bea fa ra rau tate, im p resu rata de un
pe care nu-1 atinsese inca briciul.
ntreb at cu nepasare :
ai spus ?
sem fo arte bine vorbele, dar voiam sa-m i pastrez fat-a
restigiu care nu p u tea fi m otivat decit de prejudeeatile
na.
t prinzi opt ori zece ochenite... reincepu el rizind, si Isi in-
ul, ca sa-si dea im portant;!. Eu, aici, nici nu arunc un-
n d am de prins pe$te, m a due aiurea.
'.e ?
due tocm ai la Iazu C alugarului, ori in tr-u n loc §i m ai
i a Florilor.
; din u rm a m -a lovit arm onios si placut. Am intors
apinire de sine, spre p lu ta un d itei mele.
a Florilor... a rep e tat baietanasui.
nos num e, m -am crezut eu dator sa-i raspund.
1 ca lui ii era in d iferen ta aprecierea mea.
o peste... a declarat el cu hotarire.
arte de-aici ?
depaide ; in balta fpoldanestilor. Ocole^ti pe dupa
arn a M are §i um bli as a pe o carare pe iinga stub, pina-
Din acel loc tree! p rin apa $i sdi pe-o plavie 1. Si apoi
e pe plavie, zvirli unditile la adinc $i prinzi ochene
p e $i platica, ori lin costrap Si la $tiuca dai, cu un-
le, §i prinzi cite u n a de te sp arii de dinsa. Saptamxna
am prins acolo p a tru crapi de cite-o oca. I-am vindut
P anainte. Este unul cu num ele ista ; a fost profesor
xensie. li due ?i raci, $i scoici. Racii ii prin d cu m ina pe
;2. La scoici m a due m ot pina la locurile lor, m a cufund,
n mil.
5a zica dum neata vinzi pestele §i racii ?
ioi cum ? Ca sa cum par tiutiun... Eu, fa ra tig ara la
pot. D ar due p -ac a sa m am ucai — pepte §i gologani.
im nedum erit.
ranim din asta am indoi, eu si cu m am uca, a u rm a t el.
e m ult barbatul, p nu m a a re decit pe m ine. M a inteleg
n n u l Panainte. A van ii place pestele !
— crengi si rad acin i am estecate cu nam ol. fnrminH r. « c , i a
— Si acum a dum neata vii de la N ada Florilor ?
— Ih i !
— $ i-ai prins ?
— Am prins.
Am clatin at din cap ; socoteam ca 1-am pus in incurcatura.
1 .'A 1 (*V « « -1 - - - -1 - -------------- ' ~
rach ita linga care sta ?i ridica in lum ina un saculet um ed, greu
plin. Il desfaeu, scotoci in el §i sticli ochilor m ei uimi^i un crapu?-
tean inca viu.
— M ai am §i al|;ii, zise el cu voie buna. Am si niste platici pen-
tru m u§teriul m eu : ii plac frip te pe carbuni si cu salam ura de
usturoi. §i apoi trim ite de-i aduce o garafa de vin vechi de la
Vadana.
— A tuncea unde p -s un d i|ile ? 1-am intrebat eu iara$i cercind
sa-i pun alta piedica.
El rin ji batjocoritor :
— U nditile m ele is ascunse in stuh, m ai baiete, in tr-u n loc
un d e nu le poate gasi nici paserea m aiastra.
Eu eram incalfat §i cu palarie $i el imi spusese m ai baiete.
M i-am intors nasul catra balta. D ar sus, pe mai, in d aratu l meu,
sta unul care cuno§tea tainele iazurilor si stia calea la u n cotlon pe
care m i-1 inchipuiam m inunat num ai dupa num e.
— N ada Florilor.
— A§a-i zice, incuviinta din spatele m eu flacaoa^ul, rizind ca
u n M efisto care n -a tre c u t inca pe la croitor.
M i-am in to rs iar spre el privirile, fa ra suparare.
— Daca n u -i prea departe, m -as duce si eu acolo intr-o zi.
— Bine ; hai cind vrei. D ar treb u ie sa te scoli dim ineata tare,
cind se ingina ziua cu noaptea ; $i sa fii acolo pe m ai cind se lu-
m ineaza fap tu l zilei. T reci cu m ine pe plavie, §i apoi acolo te Invat
eu m estesugul nostru. S-aduci un pac de tu tu n si h irtie de tigara.
A m nar $i iasca am eu.
D intr-o data, cu aprindere, m -am sim tit tovara? §i ucenic al
flacaoa§ului aceluia inca fa ra num e, care ie§ea din stu f §i din
salbatacie §i era gata sa-m i ara te drum ul singuratatii la ostroave
cu num e frum os, ca si cum a r fi sunat in d epartarea lor din clo-
pote de argint.
— N e-am Intel es ?
— N e-am inljeles, am raspuns ; cite undiyi sa-m i pregatesc ?
— Ada num ai cixiige $i sfoara de in ; vergi §i plute avem pe
loc. N um ai sa nu ne dai de sm inteala si sa nu uifi tutu n u l.
— Sint om de cuvint, am raspuns cu dem nitate. M ini dimi­
n e a ta ne intilnirn.
El §i~a ridicat de linga scorbura saculetul cu peijte $i a purees
in fuga spre tirg, fa ra sa-$i ia de la m ine ram as-bun.
-— To-a.stept; m ine in zori ! a rac n it el de departe, de pe ui
dimb.
M i-aduc am inte : e ra spre 23 aprilie 1888. A doua zi n-avean
§coala.

44
 4c

★ ★

M a aflam , in aju n u l u n u i m are evenim ent. A vea sa m a duca

la pescuit la N ada Florilor u n flacaoa? fa ra num e inca §i cu extrem
de p u tin e stra ie pe el. Totu§i, din p u n ctu l de vedere ce m a interesa
atunci, il invidiam cu respect.
M i-am p reg atit cu g rija cirlige noua §i ata subi-ire de in, dupa
recom andarile ce m i se facusera. N -am u ita t tu tu n u l si foi^a, vam a
p e n tru trecerea m ea in alta zodie a vietii. M i-am ca ra t a§ternu-
tu l afa ra in cerdac, m -am culcat $i am incercat sa adorm .
N econtenit sim feam in pleoape boldurile stelelor si m a rasuceam
ca pe g ratar. De la o vrem e am in tra t in acea sta re care n u -i nici
somn, nici trezie : e o feb ra speciala pe care o cunosc u n ii v inatori
?i pescari. M a vedeam in locuri necalcate de picior omenesc, poate
locuri ca acele pe care le-au contem plat in ta i stram osii la incepu-
tu l m igratiilor ; in tre ape line, stu fu ri si cer, se im bulzeau spre
unditile m ele pe?ti m ari, de specii necunoscute. Tovarasul m eu,
flacaoa?ul cu chica zbirlita, i:?i lepadase pe plavie pufinele straie
nefolositoare §i rid ea c-o g u ra enorm a ori de cite ori trag eam din
adinc u n pe^te m onstruos, care m a privea blind si fix c-un ochi
ro tu n d de sticla colorata. N u m a m iram de goliciunea tovara§ului
m eu, caci §i eu eram ca el, §i p arca nu -m i aduceam am inte sa fi
p u rta t vreodata straiele oam enilor din m eschine v eacu ri tirzii.
Am deschis ochii d intr-o d a ta si am vazut u n sfe rt de luna in
cerul negru p este livezi pustii in care susura vintul. Am sta t tu l-
b u ra t ?i nedum erit, pina ce-am s tra b a tu t tim purile si m -am rega-
sit. A tunci am tra s un chibrit §i, la lum ini^a lui, am p riv it ceasorni-
cul : labutele de ginganie a ra tau ora doua jum atate. E ra tim pul pe
care il hotarisem expeditiei mele. M i-am clad.it grabnic pe m ine
hainele ; abia mi-ram stropit fru n te a cu apa de la fin tin a ; m i-am
tre c u t pe dupa um ar gentusca de pinza cu a^ele de in $i cirligele
§i m -am av intat, cu team a ca voi ajunge prea tirziu la intilnire.
In tr-u n rastim p, m i-am auzit pa$ii sunind pe drum ul singuratic
?i gol.
In ra sa rit se zidise o culm e de nouri posom oriti. Sim team in
urechi si-un biziit su b tire de vint. M -am infio rat la gindul ca s-ar
p u tea stirn i un vifor de ploaie ; ar fi fost o catastrofa irem edia-
bila ; m a sim team in sta re sa m u rm u r o rugaciune ca dadaca An-
ghelina ; m a oprea num ai gindul la zim betul ironic al ta te i care
e ra V o ltairian 1 §i nu adm itea asem enea coborire a dem nitatii
omenesjti.
Am in tra t p rip it pe drum ul iezaturii, $i, inca pe intuneric, am
cotit pe dupa m oara cu rotile o prite §i vuietul cufundat in apa.
1 V oltairian — discipol al lu i V oltaire, scriitor §i filozof progresist fra n -
«ez din veacul X V III. (N.R.)

45
Am apucat pe cararea de care im i vorbise m entorul m eu §i m -am
to t dus spre m iazazi pe linga peretele n a lt al stufului.
Am ajuns in locuri necunoscute. L e-am b a n u it ca sin t locu-
rile mele.
Poate am ajuns p rea tirziu — m a gxndeam — poate pescarii
vechi au tre c u t in taini^a lor, in ostrov la N ada Floriior, $i astcapia
cea dintai lucire de zori ca s-arunce unditile.
Am stat u n tim p ascultind. E ra o lini^te ca de crem ene ; con-
tenise adierea de vint. M -am h o tarit sa tre e m ai departe. Cautarn
sa observ daca nu se afla in m arginea cararii v reu n sem n. In tu -
nericul p aru deodata in ju ru -m i ceaja stravezie. Am inceput a
desluiji cararile din trestii. Apoi m i s-a deschis luciu larg, ru m en it
de cea dintai lucoare a zorilor.
Am p riv it vazduhul : nourii se scufundasera, stele nu m ai cli-
peau ; un tip a t ragusit de b itlan a sp a rt tacerea.
F ara indoiala — m a gindeam iar — am tre c u t dincolo de ostro-
vul pescarilor. Ziua se apropie §i ram in singur pe mai. T rebuie
sa m a intorc indarat, la cararile pe care le lasasem.
N u m a m ai interesa nim ic din m inunile ce se petrec in faptul
zilei. Am facut calea intoarsa pina la trecatorile in trestii. Am ales
u n a ce m i s-a p a ru t m ai larga. A uzeam u§oare soapte si fluiera-
turi. Acum a $tiu ca erau rate le cele m ici salbatice, care fulgerau
la linia stufurilor. In m ine, insa, sunetele lor aduceau a lta inte-
legere. Ca in tr-o aiurire, m -am ho tarit brusc sa in tru in cararea
lichida din papuri, spre locul unde pescarii §opteau desfa§urindu-§i
undijele $i pregatind nazile.
M i-am lepadat ghetele ; m i-am suflecat pina la genunchi pan-
talonii. A pa nu p area m ai afunda decit pina la glezne. Cu ghetele
in tr-o m ina, am stra b a tu t cu indrazneala cinci ori §ase p a ? i ; apa
m i s-a suit la coapse. D orinta de a trece §i pasiunea m -au im pins
inainte ; in acele clipe c u ra ju l m eu n-avea nevoie de rationam ent.
M -am cufundat pina la briu. Fie ! Cel care s-a u d a t p in a la briu
nu se m ai tem e de apa. D upa a lti p a tru pa^i am sim tit luciul iazu-
lui sub barbie. Judecata nu m a m ai putea a ju ta : instin ctu l a fa-
cut cu m ult m ai m ult, m ai bine $i m ai rapid. M -am regasit pe
mai, fu lg e n n d cu coada ochiului spre locul prim ejdiei §i gifiind ;
eram biruitor, insa in tr-o sta re jalnica, cu straiele siroind si lipite
pe trup.
T resari deodata linga m ine un strig at :
— Ce este §i ce s-a intim plat ?
M -am rasucit ca pe teluri. P e rum eneala zorilor se proiecta
silueta baietanasului m eu cel descult §i cu capul zbirlit.
M -am bucurat ca de-o b a u tu ra buna. Am raspuns cu prefa-
euta liniste eroica :
— N u-i nim ic ; am v ru t sa tree la plavie, la N ada Floriior.

46
 — D-apci, m ai baiete, aici n u-i N ada Floriior ; aicea ai in tra t
ca sa te ineci.
S -a intors spre um brele unor tovara§i care soseau tocm ai
atu n ci :
— A in tra t in B ulboana M inzului.
— V ai de m ine §i de m ine ! a strig at un glas ragu?it de fe-
m eie : Ce facem noi acum a ?
— N u facem nimica, m atu§a Ileana : dum neata d u -te cu mos-
negii la ostrov. Eu il pun pe baiet in rin d u iala si-1 aduc num aidecit.
M omiiele fem eii §i mo§negilor au tre c u t m orm aind dupa fol-
tan ele 1 de stuf.
— L eapada de pe tin e straiele, a poruncit inva|;atorul meu,
tra g in d de pe m ine surtucul. A$a, leapada to t ; stoarcem . P e urm a
te IncalU §i-p p u i p alaria in cap §i m ergem unde se cuvine, ca sa
nu intirziem . M ai avem o bucata de drum .
Doream in acele clipe sa m ai am o de$teptare fericita in cer-
dac, la lum ina lunii. M i-am pipait ceasornicul §i 1-am tra s din bu-
zunara§ul vestei. Se inecase. F ara a m a opri m ult asupra acestei
je rtfe noua, am apucat straiele a d u n ate §i le-am £inut d e-un eapat.
T ovara^ul m eu a rasucit cu pu tere din cealalta parte, u§urindu-le
de apa. A tuncea mi~a ven it m ie sa-1 in tre b cum il chiam a.
— M a chiam a Culai, m i-a raspuns el, uitindu-se piezi? la m ine.
Acu, h ai sa m ergem .
— Pe m ine m a chiam a D um itras.
— A ista v a fi fiind num ele ta u de fam elie, cu care te chiam a
la $coala.
— Da. Din botez im i zice Iliuta.
— A sa m ai vii de-acasa. Stai oleaca sa vad cit de frum os
z^i §ede.
E ram in pielea goala, incaltat §i cu palaria in cap.
C ulai a ris scutuhindu-^i chica :
— M are m inune, m ai Iliu ta ! H aidem rapejor.
El. poate i?i facea socoteala ca aveam din im bracam inte toc­
m ai ceea ce ii lipsea lui — p a rti cu to tu l de prisos, fa ra indoiala.
M i-a lu at saculetul cu cirligele ?i sforile ; m i-a a$ezat ceasornicul
cu lantisorul pe dupa git ca pe-o am uleta. M -am luat cu pa?i m ari
du p a dinsul.
— N -am u ita t tutunul.
— B un a rasp u n s el fa ra a intoaree c a p u l; il uscam la soare
o data cu straiele. N um ai cit im i p a re ra u de prostia ce ai facut.
Daca te duceai la fund, nu §tia nim eni te m incau racii.
A tunci, cu spaim a acestei in^elegeri, m i-a b a tu t in ochi si cea
d in ta i stralu cire a zorilor. Am ram as uim it §i de ce era sa m i se
intim ple §i am cugetat la m ihnirea ta te i §i la satisfactia ti|:acai

1 F oltane — desi^uri izolate de stuf. (N.R.)

47
 Leona, nu ca m-am prapadit, dar ca i-a ie$it dreptatea aforisme-
lor dumneaei cu derbedeii.
Astfel, gol §i cu idolul la git, am trecut pe linga luciul ne-
clintit pe care il vazusem, §i Culai m -a dus tot inainte. Se de$tep~
tasera pe pam atufurile inalte si privighetorile de balta cu fluiera-
turi §i larma. Cind ne-am oprit, lumina alunga aburii peste oglin-
zile lumini§urilor.
— Aici avem noi o trecatoare, m i-a zis tovara$ul raeu. Ca sa
nu scapatam in mil, tragem dintr-un loc §tiut numai de noi o scin-
dura lunga de trei stinjeni §i groasii de patru toli, pe care am im~
prum utat-o de la moara...
Dupa accentul indescriptibil al lui Culai, am priceput ca „im-
prum utul“ era un eufemism, un fel delicat de vorbire, ceea ce
dezmin^ea, intr-o oarecare masura, parerea zgipsorului despre
derbedei.
— Acea scindura o punem punte peste papurisuri ; nici mai la
dreapta, nici mai la stinga, ci tam an la locul potrivit, ca la ingi-
nerie... A?a trecem pe-un colti?or de co$cova, $i iara§i printr-un
colt ingineresc, unde ocrotim noi vergile. Dupa ce-ajungem, us-
cam tu tu n u l; pe cit am vazut, foita ai ascuns-o in captu^eala pa-
lariei. Bern tigari ?i prindem pe$te.
Dupa cit mai observasem, amanuntele tehnice ale lui Culai
erau facute sa bucure pe domnu inginer a nostru.
Am savir?it trecerea noastra intocmai dupa descrierea lui Cu­
lai. $i de pe punte pe co?cova, printre linti^i §i nuferi, am trecut
in ostrov, in fata unui luciu adinc ?i limpede. Ajunsesem departe
§i in singuratate $i rasaritul se inflacara humai pentru noi. De­
parte, pe oglinzi, se scaldau rate. Nu s-au tulburat din petrecerea
lor. Pe deasupra-ne treceau, filfiind rar, pescaru$i de coloare ce-
tei, ?i, ridicind capul cu plisc ro$u, ne priveau numai c-un ochi.
Pe cind inaintam spre malul luciului printre salcii marunte, o
parte din buruieni $i papuri ale insulei plutitoare se agitara ,?i se
raseolira, prefacindu-se in infati?eri omene^ti. Erau tovarasii no?-
tri §i doream sa-i cunosc.
Mai intii am vazut doua chipuri de barbati, unul spinatec $i
uscat, altul c-o barba de arici carunt. De mai la o parte inalta frun-
tea imbrobodita o femeie. In prima clipa n-am avut constiinta starii
in care ma inf&ti^am. Sexul frumos al ostrovului avea negei cu
tufe de par in jurul buzelor §i o voce deosebit de grava. Nu ridea
de mine ; miia ochilor ei m-a invaluit a§a fel, incit mi s-a incalzit
inima aducindu-mi aminte de primejdia prin care trecusem.
— Ai rinduit toate, mai Culai ?
— Rinduit, matu§a Ileana.
— Daca ai stors straiele, intinde-le la soare. In coltul tau, ga-
te$te baiatului undicioarele §i da-i invatatura.

48
 Barbatii au m onnait ?i ei ceva — mi s-a parut cu simpatie —
dupa care §i-au intors nasurile spre balta. Cel cu barba de arici
s-a aplecat grabnic, §i-a incordat varga, §i a adus la fa^a apei,
in lumina, o platica argintie. M-am simfit infiorat §i fericit §i 1-am
urm at cu supunere in cotlonul lui pe Culai.
— Sa-p aleg trei vergi bune de trestie ro§ie, m i-a ?optit el, sa
punem la ele a|a, cirlige $i plute ?i sa te a$ezi colea, aMturea de
mine. Sa ?tii, m ai Iliuia, ca acei mo?negi sint oameni blinzi ?i ai
sa te impaci cu din§ii.
— Desigur, am incuviintat eu nerabdator.
El m i-a aruncat o privire dintr-o parte.
— Am socotit eu ca, la un loc amindoi, au o suta treizeci de
ani. Mai ales mo? Hau, cel barbos, a avut atitea de patimit, incit,
daca i s-ar preface zilele lui negre in bancute de argint, apoi ar
fi mai bogat decit cneazul fu g u i de la Bal1pate?ti; §i, zice el, ca

49
 Leona, nu ca m -am prapadit, d ar ca i-a ie^i.t drep tatea aforism e-
lor dum neaei cu derbedeii.
Astfel, gol $i cu idolul la git, am tre c u t pe linga luciul ne-
clintit pe care il vazusem , §i Culai m -a dus to t inainte. Se de$tep~
tasera pe p am atu fu rile in alte si privighetorile de balta cu flu iera-
tu ri §i larm a. Cind ne-am oprit, lum ina alunga aburii peste oglin-
zile lum ini§urilor.
— Aici avem noi o trecatoare, m i-a zis tovara$ul m eu. Ca sa
nu scapatam in mil, tragem d in tr-u n loc §tiut num ai de noi o scin-
dura lunga de tre i stin jen i §i groasa de p a tru toli, pe care am im -
p ru m u tat-o de la m oara...
Dupa accentul indescriptibil al lui Culai, am priceput ca „im~
p r nm iif.nl “ era un eufem ism , un fel delicat de vorbire, ceea ce
dezm infea, in tr-o oarecare m asura, p arerea zgipsorului despre
derbedei.
— Acea scindura o punem pu n te peste pap u risu ri ; nici m ai la
dreapta, nici m ai la stinga, ci tam an la locul potrivit, ca la ingi-
nerie... Asa trecem pe-un c o l^ o r de coscova, §i iara$i p rin tr-u n
colt ingineresc, unde ocrotim noi vergile. D upa ce-ajungem , us-
cam tu tu n u l ; pe cit am vazut, foiia ai ascuns-o in captu§eala pa-
lariei. Bern tig ari §i prindem peste.
D upa cit m ai observasem, am anuntele tehnice ale lui Culai
erau facute sa bucure pe dom nu inginer a nostru.
Am saviigdt trecerea noastra intocm ai dupa descrierea lui Cu­
lai. $i de pe pu n te pe co$cova, p rin tre linti^i §i nuferi, am trecut
in ostrov, in fa^a u n u i luciu adinc §i lim pede. A junsesem departe
?i in singuratate §i rasa ritu l se inflacara num ai p e n tru noi. De­
parte, pe oglinzi, se scaldau rate. Nu s-au tu lb u rat din petrecerea
lor. P e deasupra-ne treceau, filfiind rar, pescaru?i de coloare ce-
\ei, $i, ridicind capul cu plisc ro$u, ne priveau num ai c-un ochi.
Pe cind inaintam spre m alul luciului p rin tre salcii m arunte, o
parte din b uruieni si p ap u ri ale insulei plutitoare se agitara §i se
rascolira, prefacindu-se in infa£i$eri omenesti. Erau tovarasii nos-
tri §i doream sa-i cunosc.
M ai intii am vazut doua chipuri de barba|;i, unul spinatec §i
uscat, altu l c-o barba de arici carunt. De m ai la o p a rte in alta fru n -
te a im brobodita o fem eie. In prim a clipa n-am avut constiinta starii
in care m a infatisam . Sexul frum os al ostrovului avea negei cu
tu fe de p a r in ju ru l buzelor §i o voce deosebit de grava. N u ridea
de m ine ; m ila ochilor ei m -a invaluit a?a fel, incit m i s-a incalzit
inim a aducindu-m i am inte de prim ejdia prin care trecusem .
— Ai rin d u it toate, m ai Culai ?
— R induit, m atu§a Ileana.
— Daca ai stors straiele, intinde-le la soare. In coltul tau, ga-
te$te baiatului undicioarele §i d a-i invatatura.

48
 B arbafii au m orm ait §i ei ceva — m i s-a p a ru t cu sim patie —
dupa care $i-au intors nasurile sp re balta. Cel cu barb a de arici
s-a aplecat grabnic, §i-a incordat varga, §i a adus la fa$a apei,
in lum ina, o platica argintie. M -am sim fit infio rat §i fericit §i 1-am
u rm a t cu su p u n ere in cotlonul lu i pe Culai.
— Sa-fi aleg tre i vergi bune de tre stie ro§ie, m i-a §optit el, sa
punem la ele a^a, cirlige ?i p lu te si sa te a$ezi colea, aM turea de
m ine. Sa ?tii, m ai Iliula, ca acei mo$negi sin t oam eni blinzi §i ai
sa te im paci cu din§ii.
— Desigur, am incu v iin tat eu nerabdator.
El m i-a a ru n c a t o p riv ire din tr-o parte.
— Am socotit eu ca, la u n loc am indoi, au o su ta treizeci de
ani. M ai ales mo§ Hau, cel barbos, a av u t a tite a de patim it, incit,
daca i s -a r preface zilele lui n eg re in bancufe de argint, apoi ar
fi m ai bogat decit cneazul T ugui de la B a lfa te ^ ti; §i, zice el, ca

49
s-ar dace la acel cneaz, i-a r sm ulge cu§ma din cap si-ar trin ti-o
de pam int.
Eu nu pricepeam nimic. Culai m i-a p rezentat rizind undi^ele
alcatuite de el.
— A sta-i o poveste ; are sa ti-o spuie poate m atu?a Ileana,
cind a fi soarele in p u tere ?i ne-om tra g e in buruieni.
A?a m i-am facut in tra re a in ostrov, m i-am a ru n c a t undi^ile
ca rim a in balta adinca ?i m -am c in c h it1 a te n t linga ele, ca stra -
m o?ul cel de dem ult, care nu era m ai im bracat decit m ine.

CAPITOLUL VII
Lelea Ileana
i§i aduce am inte de trecut
ClT STAU IN BALTA, linga tovara§ii mei, sin t fericit ca salcia
ori ca p ap u ra si parca nu m a gindesc la nimic, d a r §tiu ca in tra
in m ine nesim tit to t ce suna §i to t ce se vede, ca soarele care lu~
creaza in m izga pam intului §i in ape. M a gram adisem deci cu ge-
nunchii la gura, in tr-o pozitie p o trivita ca sa-m i pot suprave-
ghea plutele celor tre i unditi. Stam neclintit ?i a^intit, concentrat
in ochi. Ca §i m ine, in stinga m ea aproape, §edea lelea Ileana. Din-
colo de ea mos H au §i mo? Spinu. P areau m om ii de lu t. D in cind
in cind num ai, tresareau si se p u n eau in m iscare. La d rea p ta mea,
Culai, dupa ce-m i rostise num ele ca tra ceilalti tre i in desavirsita
s

50
lo r nepasare, ca ?i cum a r fi fost vorba de dealu ri ori de vai, se
indeletnicise o vrem e cu straiele m ele, intinzindu-le la o p arte, pe
co?cana.
— Co?cana, raspunse Culai nedum eririi din ochii m ei, se chea-
m a stu fu l ars ori taia t la fafa bal^ii ori pe plavie. In co?cana, m ai
Iliuta, cata sa um bli ?i sa calci cu bagare de sam a, ca in tre cufite.
M -a p indit cind m i-am a ru n cat priv irile spre barbosul cSrunt,
care trag ea inca o platica m are, argintie, din fu n d u l luciului.
-— Afla, m ai Iliuya, ca mo? H au ingina din g u ra toate iighioile
b aljii ?i ostroavelor.
Im i dadea aceste inform atii in tr-o ?oapta lina, ca sa nu tu l-
b u re pacea locului.
— Mo? Spinu, m ai Iliuta, e m ai m u lt m u t : spune num ai o
vorba in tr-o zi. D ar lelea Ileana g raieste ?i p e n tru dinsul. Lele
Ileana, sa-i spui lui Iliu ta in tim p larea dum nitale adevarata, ca sa
se m inuneze.
— Ih i ! a inginat lelea Ileana fa ra sa-si intoarca obrazul ?i tra -
gind adinc din tigara.
— Ia r in p a rte a cealalta de balta, a u rm a t a sopti Culai, unde
se vad ostroavele cu salcii, au clocit in iasta-p rim av ara p a tru pa-
rechi de gi?te salbatice §i acum a ies cu p a tru cirduri de boboci de
se in trunesc pe luciu, dupa cum po^i vedea, daca m ai ai vrem e
sa -ti ridici ochii de la plu te $i sa p riv e sti intr-acolo. D easupra, in
rachiti, i?i fac acum a cuibare tu rtu re le le ?i, din vrem e in vrem e
s-aude cintind cucul.
Ispravindu-?i treab a cu straiele, Culai ?i-a contenit si vorba.
T ragind d in tr-u n cotlon, din stuh, cinci undrfi, unele m ai lungi,
altele m ai scurte, le-a desfa?urat, le-a pus nada — m am aliga ori
rim a — ?i le-a aru n cat u n a dupa alta pe luciu, tacut, grabit, atent,
si a increm enit §i el, lasat pe vine, ca u n idol, cu u m b ra ra s tu r-
n a ta in balta.
Bobocii, in u rm a gi?telor batrine, evoluau gra^ios in p a rte a cea­
lalta a lacului, spre rate, p rin cele din tai fu lg e rari ale rasaritului.
Mo? Hau, barbosul cel carunt, apuca iar varga : sfoara ii vibra
lung ?i pe fa ta undei, ie?i zbatindu-se platica cea m ai m are din
acea dim ineafa. Spinu ?i C ulai c irn ira u?or nasurile spre p artea
lui. Lelea Ileana scuipa m ucul de tig a ra ?i, apucind c-o delicateta
su rp rin zato are v argufa ei cea m ai subtire, incepu spectacolul unei
lu p te cu un autohton al iezerului.
— C rapu ! m i-a ?optit din d rea p ta Culai. Apoi a adaogat nu -
m aidecit : Baga de sam a !
M i-a zvicnit in piept inim a. U na din plu tele m ele pleease ?i se
ducea la fund. M -am zvirlit naprasnic spre varga ?i am tras-o m ai
repede decit s-a r fi cuvenit d u p a stilul elegant de la N ada Florilor.

4* 51
 . __ A______ i..*ux xxxu.1. t: l u o u cl*) IU S G S G Cl cl I
a vedea pina in acea zi m em orabila, am inchis ochii fericit.
Acuma, gindeam eu, se poate spune ca sint pescar. P ot sa fu-
m ez la nevoie §i o ^igara. §i pot privi cu dispre^ la cei care prind
opt chitici m aru n ti la iezatura, in m arginea tirguiui.
Tigara a ram as num ai o dorin^a fugarnica, fara urm ari, ca ?i
fulgerul albastru al unei libelule.
In cel dintai ceas dupa rasa ritu l soarelui, am av u t im presia
ca ne-am a§ezat acolo, la m arginea plaviei, p en tru o intrecere. Pe§-
tele trag ea necontenit la cirlige §i adunam in saculte^e buna do-
binda.
Poposisem deci in locuri incintate unde tiinpul n -av ea noima
?i fiinta.
Abia tirziu am bagat de sam a neclintirea plutelor m ele. Soa-
rele se ridicase deasupra p am atufurilor de stuf si sageta cu inver-
sunare. Tovara§ul m eu Culai si-a p arasit locul, a tre c u t la hainele
m ele expuse ca o je rtfa zeului lum inii $i m i-a adus camasa.
— Trage-o pe tine, Iliuta, m -a sfa tu it el, ca sa nu fi se co-
jeasca la noapte spatele. Soarele paleste ; se poate sa ne vie ploaie.
M -am sim tit dezolat.
— Daca ploua, ce facem ?
— N u facem nim ica ; stam aicea pe ostrovul nostru. Uneori,
pe ploaie, trage pegtele m ai ta re decit pe vrem e frum oasa. Ia r daca
ne razbeste, avem oleaca de coliba de stuh, la m arginea plaviei.
M i-am intors p riv irea spre locul pe care mi-1 a ra ta el im pun-
gind in tr-o p a rte cu fru n tea. Am vazut u n fel de covru, din alte
vrem uri.
— F oarte bu n a coliba, m -am bucu rat eu.
— Se-ntelege ca-i buna, a h o tarit cu tarie Culai, cu to ate ca
nu e tocm ai coliba. Avem si u n ceaun de fie rt m am aliga.
Deci in acel ostrov de la N ada Florilor se gaseau unele unelte
?i se nascocise §i focul. De haine, pe cit se vedea, n-aveam nu -
m aidecit nevoie dar foam ea o sim^isem chiar in clipa aceea mu§-
cindu-m a.
Culai a inteles §i a ris :
— Mai ingaduie o tira... m -a sfa tu it el.
A m ris si eu p u tin ru$inat ca tovara§ul m eu m a pricepuse.
P riv elistea vie a luciului se ispravise ; ra te , giste, li§i|e, $i bodirlai 1
se retrase se ra in culise. Se strinise pe iezer deodata o pinza de
cre^uri m aru n te de coloarea otelului. La m arginea plaviei, insa,
limnGzimpa ?mi onomo 4-^+ ^
 — Lele Ileana, a vo rb it el apoi cu oarecare taina, acu, pin a
ce fierbe apa $i curalim pe§tele, cit sintem num ai noi tre i §i mo?-
negii atipesc la um bra, ar fi p o triv it sa spui baietului istu ia al
nostru Iliuta in tim p larea aceea de la B altatesti.
— Apoi ce tre b u in ta ii face unuia ca dinsul pove^tile m ele ?
a raspuns fem eia, ridicind spre noi m ila ochilor ei castanii. Las’
ca nici nu-s pove$ti ; is d u reri ale v ietii m ele. Ce sa faea el cu
dinsele ? El vine aici din zburdaciune ; pe u rm a se duce la ale
sale §i uita.
— Lele Ileana, Iliu ta aista pe care-1 vezi n u -i ca ceilalti pui
de tirgovab L-am cintar.it eu, si nu-1 am de vinzare. P e ext am
bagat de sama, e ?i c a rtu ra r si, poate, cindva, §i-a aduce am inte
§i-a scrie, ca sa se afle de cite patim e$te lum ea sarm ana. Mai
Iliuta, s-a intors el spre m ine, ta re -i grea $i am arita viata noastra !
Cum spune biata m am uca : „Noi m incam in tr-u n genunchi §i, cit
ne-am sters o data la gura, am §i m intuit, ne-am sculat §i ne-am
intors la nacazuri. P e cit de goi sintem , p e -a tita de flam inzi. Ne
arde soarele vara, zice to t m am uca, ne spulbera v ifo rn ita iarn a §i
nu ne gasim culcu§ bun niciodata !“
— Apoi m a-ta e u n fel de firoscoasa, a incuviintat lelea Ileana.
D ar tu nu sta degeaba. Cit spun eu, tu da zagneata 1 focului, c-o
leaca de stuh.
Culai a aru n cat citeva g ru n zu ri de sare in apa ceaunului §i a
p resa rat fain a de porum b ; dupa asta a ru p t un m anunchi de stuf
uscat, zadarind flacarile aeocam data lene§e.
— De ce-ai p re sa ra t asupra apei m alai ? am in tre b a t eu cu
interes.
— Ca sa fiarb a apa m ai degraba, m i-a raspuns privindu-m a
lung lelea Ileana. N u spun eu, m ai Culai, ca baietul ista e cu gin-
dul la ale sale, nu la pataniile m ele ? C hiar nu §tiu ce-i pot spune.
— Spune-i de pe cind erai...
— Ehei ! De pe cind e ra lupu catel eu nev asta tin a ra, a
o ftat lelea Ileana, fa ra a-§i incetini treb u rile ei. C u rata de solzi
platicile c-o custura §i le despica de la pintece. Cit trebaluiesc §i
spun, tu nu u ita de lapu$a, m ai Culai, a adaos ea.
...Si traiam c-un p a d u ra r in ni§te p aduri ca tra m unte, spre
Patru-V oda...
Curafa bine m e le ste u l2. Culai, vdd ca prinde a se infiora apa
177, rem m !T)n ainn nJintn* - - 7- — ~ A
 ...Stapin al nostru, u n u l cneazul Tugui, a§a-i e ra porecla. Vine
cu alti vin ato ri in tr-o toam na, §i cu haitasi din G hindaoani, sa
hata ni?te pripoane cu m istrefi, c h ia r in p reajm a p a d u ra rie i unde
tra iam eu cu sotul m eu G avrila? M acavei. Locul se cheam a „La
C um pana“. Au fac u t ei vin ato area cum au $tiut ; eu, cu treb u rile
mele, nici n-am d at ochii cu acei boieri. A u pu§cat ei nigte m istreti,
s-au intors cu ei in parln g a la p adurarie. Au facu t foe in poiana
§i au benchetuit. Au trim es pe G avrilas cu h aitasii la orinda la
G hindaoani, ca sa le deie orindarul 1 cite-un gologan ori cite-un
p ah arel de bau tu ra.
N u lasa, m ai Culai, sd stupeasca prea tare ceaunul in foe.
...Am p rim it porunca de la c a m a rd in e ru l2 lui f u g u i Cneazul sa
astern p a tu rile in cele doua odai de oaspeti : cinci boieri vinatori
in odaia cea m are §i Tugui, sta p in u l nostru, in tr-o cam aruta.
L-am vazut venind dinspre focul din poiana. Nu-1 cunoscusem
pe acel f u g u i ping, atunci. E ra greoi, pu h av §i spin. Cum m a vede,
rid e la m ine. A m ris $i eu dupa cuviinta. Bag de sam a ca-i cu chef.
M -a chem at ia a$a cu degetul, ca pe-o c&telusa.
Pune m ina pe m elesteu, m ai Culai.
...Zice : V ina incoace, nevasta. Cum te cheam a ? Zice : D a-te
m ai aproape. Zic : Argent de aici porunca m ariei tale.
El ride : U ite ce-i. Sa-m i aduci la a$ternut u n ciubara§ de apa
fierbinte, p e n tru picioare.
Zic : La tre a b a asta m ai bine sa te slujeasca cam ardinerul m a­
riei tale.
Ei rid e : D ar tu n-ai p u tea ? §i m -apuca de barbie, deasupra
zgarditei de hurm uz.
Eu il palesc p este laba §i-l feresc.
El se jim beaza 8 : Eu poftesc sa te vad pe tin e aducindu-m i
ce-m i trebuie.
Il feresc iar : N u cum va ti s-au aprins calciiele ?
Zice : N u ; am un c a p rit !
P tfu ! zic, d u -te la cap rita m ariei tale si lasa in pace nevestele
cre^ti'nilor. Ai in v a ta t m aria ta la P a ris asem enea mi^alii. Ai u ita t
^i-a g rai m oldoveneste.
El se strica de ris §i m a ia in p iep t sa m a im pinga in cam aruta.
Cind m -a cuprins m ai strins, n-am tip a t, ca sa n -au d a cei de la
 A u d at navala ceilalti boieri cu cam ardinerii, bolborosind
zvonind in lim ba lor. L -au ridicat. li pocnise m ina d reap ta de sus,
din spata... A u v en it a su p ra m ea §i m -au lovit ; m -am a p a ra t cit
am p u tu t ; m -au legat §i m -au dus pe loc la xnchisoare la P iatra.
L-au apucat §i pe G avrila? M acavei, cum ca m -a r fi pus la cale
sa savir§esc asem enea fapta.
M ai Culai, n u sta cu gura cdscald si m estecd bine m am aliguta.
Eu grijesc de pldtici §i de m ujdei.
— Pe u rm a ce s-a m ai intim plat, lele Ileana ? am in tre b a t eu
cu nerabdare.
— D-apoi ce p u tea sa se intim ple, a raspuns cu grea^a sta-
p in a ostrovului. L -au prap ad it in b a ta i pe p a d u ra r §i l-au je rtfit
fa ra vina ; nici n -a m ai apucat sa se xnfato^eze la c u rtea de
judecata.
Lelea Ileana a p riv it cu u ra in negura tre c u tu lu i :
— la r pe m ine, p e n tru ca am rap u s pe acel Cneaz, Tugui,
m -au osindit la opt ani. L-am blestem at chiar atunci : a §i p ierit
p rin strain atati, dupa cit am auzit.
S p in u si Barbosu sa se tnfdpipeze la ospap ! a poruncit ea local-
nicilor ostrovului de la N ada Florilor.
P e n tru in ta ia oara am mxncat cele m ai m in u n ate bucate cu
putin^a, sex’vindu-m a cu mxnile ca in p reistorie ?i u itind cu desa-
vir§ire uneltele m oderne din casa lui dom nu inginer a nostru.
D upa aceea ne-am in tin s pe spate la um bra, a§teptind cu nepasare
ploaia. N um ai lelea Ileana a m ai ram as o vrem e singura, descxntxxxd
cioveiele 1 ?i stupind focul, facxnd sem ne §i xnchixixndu-se cxnd spre
soare, cind spx-e b a lta mistexioasa.
— Pefytele a fost cam p rea spuzit de sare, m i-a 50pt.it Culai ;
socot ca e?ti xnsetat ca §i mine.
— M ai pot rabda, am raspuns cu lene.
S etea xmi era cum plita ; m i se uscase lim ba in gura. A pa din ju -
ru l ostrovului era p lin a de gxnganii m ari §i m arunte, pe care le
vedeam cu ochii ; §i de altele §i m ai m aru n te p e n tru care, ca sa le
deosebesc, as fi avut nevoie de instrum entele din laboratoriul gim-
naziului nostru. E ra m ai bine poate sa n u fi aju n s la cuno$tin|a
acelor in stru m en te si a elem entelor de higiena. Via^a m i-a r fi fost
m ai sim pla §i apa din p rea jm a p lau ru lu i m ai acceptabila.
— A tuncea cit rabzi tu, m i-a zis Culai cu u n ris nesuferit,
u ita -te cum scot eu apa din adxnc, m ai bu n a decxt la cofetarie.
Noi avem aici o cism ea pe care txrgovetii n-o §tiu 5L 0 pivni^a
m ai buna decit la voi acasa. Vezi tu ulciorul ista pe care-1 tra g din
ta in ita n oastra de sub plavie ? A re frxnghioara cu care xl cobor §i
g reu tatea de crem ene care xl atxrna. ll trim e t la fund gol §i astu -
p at cu pluta. Cind ajunge la izvoarele de acolo, scot p lu ta tragxnd

1 Cioveie — obiecte casnice vechi, de lepadat. (N.R.)

56
de a^a ei §i ulciorul se um ple de forfoteala sipotului de la adinc.
Cui nu i-i sete n -are decit sa n u beie !
E xplicindu-m i acel com plicat m.e§te§ug al oam enilor prim itivi
din locuintele lacustre, Culai savirsea scoaterea apei reei din piv-
n i|a iezerului.
— Nu nacaji baietul ! 1-a am en in tat de d ep arte lelea Ileana.
Ca bun tovara$, flacaoa§ul cu p ar zbirlit m i-a p rezen tat intai
m ie ulciorul.
Am sorbit din el, descoperind abia atunci in via^a m ea placerea
apei. Am d e p a rtat o clipa ulciorul de la gura §i am rasu fla t adinc
ca dupa un inceput de asfixie.
Am b a u t iar prelung. B una apa, rece apa, ca p e n tru o sete
sa ra ta ca a m ea r?i p e n tru o a rsita ca aceea care m a apasa.
— M ai bei o g u ra ? m -a in tre b at b iru ito r Culai.
— Pe urm a.
— A$a-i ca-i b u n a ?
•— Grozava.
— Im i place ca vorbesti cu d reptate, m ai baiete. A cum a scoala
si sa m ergem sa potrivim undeva, subt o p erd ea de stuf, straiele
tale. S-au uscat, d a r n -ai nevoie sa te im braci cu ele. Acu§i ploua.
In tr-ad ev ar, v azduhul n eclin tit al am iezii ne cocea ca in cuptor.
Din m iazazi cresteau nouri, dezvoltindu-se spre cupola cerului. Un
vinti?or filfii in pam atu fu rile tre stiilo r ; luciul s-a u m b rit si s-a
zim fuit. In lini^tea m are a cuprinsurilor, s-a auzit in d ep artare
sunind ploaia.
V enea im p otriva n o astra ca u n painjenis. C urind sticli in m ar-
gele oblice. Foltanele de stuf tre sa rira , fram intindu-se. B alta sca-
p ara de bulbuci. $ i painjeni.'jul de stropi ne in v alu i brusc, apoi
se lini$ti a su p ra n o astra o ploaie caldu^a §i totu$i racoritoare.
Sexul frum os al insulei se retrasese sub coliba §ubreda. In-
tr- u n colt mo§ H au, in celalalt mo$ Spinu, ca ni§te ihtiosauri, se
tra se se ra dom ol in um bra, a?a incit sa n-o supere cum va pe lelea
Ileana.
Eu ca si Culai, prim eam ploaia, care im i §iroia de pe par, ca
pe-o desfatare, a$a cum o prim ea in tre ag a im p reju rim e de la
N ada Florilor. Salcii, liane, p a p u ra si tre stii sticleau de u n ris
real pe care li sim team §i in mine.
S tind cinchit la m arginea ostrovului, am observat deodata
foirea form idabila a baltii. Toate lighioanele ei de la adincuri suiau
in zigzaguri spre acele de fulger ale ploii. E rau m ii de crustacee
neclasate inca de naturalist!, de to ate dim ensiunile mici, de colo-
rile §i desenurile cele m ai surprinzatoare. Coloane de a le v in i1 care
abia atunci in tra u in v iata lacului, abia avind form a speciei, cu
pu n ctu l enorm al ochiului in m ica lo r tra n sp a re n ta . Puzderie de
1 A levin — pui de pe§te. (N.R.)

57
al$ii m ai m ari?ori evoluau cu instinctul prim ejdiei, invxrtejindu-se
in tr-o la tu ra si fugind de u m bra ghim poasa a bibanilor sau de
g u ra de b a la u r a §tiucii. Spre lim pezim ea fundului, carasi cu re-
flexe de au r vechi, crapi batrxni cu solzi ruginiti. Scoici, melei,
lipitori si §erpi, in treag a fau n a fa ra num ar, fiica m ilului prim or­
dial, se fram in ta in tr-o m onstruoasa bucurie sub tre m u ru l ploii
de prim avara.
E ra bucuria v ietii §i a m ortii, ?i a tran sfo rm arii necontenite.
Cind ploaia conteni §i se asezara iara§i stralu ciri pe lac, lelea
Ileana parasi coliba si veni linga noi.
— Nu e chip de s ta t acolo, zim bi ea ; m a doare capul de hor-
caitul mo^negilor ; p a rc -a r fi balauri...
Privisem a te n t la acel zim bet, care era m ai m ult o crispare.
S tap in a ostrovului s-a a§ezat cu coatele pe genunchi §i palm ele
cuprinzindu-i obrajii, linga o tu fa de m ar paduret, crescuta pe
p lau r din tr-o sem incioara adusa de vxnt.
— Lele Ileana, am in tre b at eu, facu t-ai acei opt ani de in-
chisoare ?
— Fa<cut, Iliuta. Nu m i-au iertat nici o zi.
Sticlisera in ochii ei lacrim i.
Si i-a intors c a tra picla albastra a m untilor, departe, acolo unde
avusese tin e reta §i bucurie. Am cunoscut in infati^area ei cea m ai
cum plita m ihnire a deznadejdii.

CAPITOLUL VIII

N acazurile breslei

IN PRIM A CLIP A, via^a acelui trib de pe ostrovul de la Nad a

Florilor imi paruse fericitS §i u§oara. In inim a m ea faceam supu-
n ere ?i ju ra m in t legii lui ; im i placea ?i soarele p e balta, stu fu -
rile §i salciile unde cinta cucul §i alte neam uri de paseri, §i ploaia
ce-m i dezvaluise un spectacol rar, §i m ai ales apa cu pe$tii, din
care m incasem o frip tu ra a§a de buna —• cam sarata. In sa vazu-
sem obrazul lelei Ileana si-m i a p a ru ra apoi m um iile de argila ale
batrxnilor. Entuziasm ul m eu s-a domolit.
— Ehei ! m ai baiete, m i-a raspuns Culai la o in tre b are a m ea ;
d im a m m ti-a m m a i srm s -irio+o - 1 • - -
ni se cuvine sa facem asem enea cheituiala. A far a de asta, inva-
t-at-ai sa aprinzi foe pe v in t §i pe ploaie ? Cu ch ibriturile tale nu
faci nnnic.
—• Ba asta inca n-am in v atat.
— Apoi sa §tii tu ca aista-i cel m ai greu m e§tesug al nostru.
Noi facem foe cu ostrom enturi m ai vechi decit cele de la tirg.
— Da : cu am nar, crem ene §i iasca.
— Vad ca e§ti invatat. C rem enea scoate scintei : caut-o p rin
niste prundi§uri la Moldova. F a u ru l sa me?te$ugeasca o cri^a moale.
Iasca, d u -te §i~o gase?te la o p&dure veche ; fierbe-o ca s-o moi §i
usuc-o. Acu, dupa asta, alege crengu^e, m uschi §i stu b uscat ; fa
un sumoiog ; bate in crem ene cu am narul, aprinde un firi$or de
iasc9 ; potriveate carbunasul in sumoiog, in v irteste bra^ul de tre i
ori ca sa-i dai v in t si flacaruia aseaz-o in cladirea de vrescurele
de m ai inainte pregatita. Am sa te in v at eu pe tin e me§te§ugul
acesta $i n-ai sa m a urfci to ata viata.
— Apoi, mo§ Hau, s-a am estecat lelea Ileana, Iliu ta nu tra -
ie§te in salbaticie si n -a r nevoie de in v a ta tu ra asta.
— Cine stie, cuscra Ileana ! In v iata lui cade in tr-u n nacaz ;
ajunge fugar $i pribeag la vrem e de noapte ?i frig...
— P tiu ! il m enesc sa fie fe rit in v ia ta lui, saracutul, de ce
patim im noi obijduitii...
— Ba eu, cuscra Ileana, i-oi alcatui in tr-o p u n g u ta de piele
m aiestriile acestea ?i le-a p u rta cu sine : sa n u -i trebuiasca. Daca
m i-a m ai aduce cite-o leaca de tu tu n si-o leaca de rachiu, 1-oi
m ai in v ata §i celelalte. Ca sa poti fierbe la acel foe o m am aliga iti
face trebuinjA ceaun ?i c u ll e r 1. $i m ai inainte de acestea, fainS.
C ata sita, s-o cerni. D ar m ai in ta i si m ai intai sa ai papu§oi, sa-i
desghioci $i sa-i m acini la o m oara ca asta ce se aflii nu departe
de aici. D ar m ai in ain te de toate sa ai o bucata de loc, sa-1 ari,
sa-1 sameni, sa pra$e?ti $i sa aduni papu$oiul...
Lelea Ileana si-a su b tiat g u ra a zim bet :
— Insa, dupa ce a ad unat si a savirijit toate, nu uita ca-i mai
treb u ie cujba 12...
— Sa zicem, a u rm a t mo§ H au barbosul, ca in loc de cujba
face o v a tra din tre i pietre, ori tre i brazde, $i potrive$te ceaunul
deasupra. Apoi to t m ai are nevoie de m elesteu, de sare, caci nu-i
nim ic m ai n esu ferit decit m am aliga nesarata. Nici fund nu-i tre ­
buie num aidecit ; rasto a rn a m am aliga pe o frunza de lipan, daca
n -are cu sine in tra ista un ?tergar de cinepa. Apoi la m am aliga
ii m ai treb u ie adaos. Daca e o vrem e potrivnica, de nu poate
p rinde peste, atunci scoate din tra ista o ceapa. Daca n -are ceapa,
cau ta in preajm a m alului acestei balti ni§te usturoi salbatic : leorda
ori pir.
— Da’ ce-ti inchipui dum neata, mo§ Hau, ca tocm ai asta are
sa faca baietu l acesta in viata lui ?
— O rice-ar face, chiar daca fi-v a inginer, in v atatu rile mele or
sa-i prinda bine. E m ai greu sa-1 invat, cuscra Ileana, ce face unul
ca noi cind in gheata balta, si aici, la v a tra noastra din vrem ea
v erii se suie lupii, fac c is la 3 si urla. A tuncea noi, m ai baiete,
n-avem ce cata acolea, deoarece apa-i inchisa sub gheat;a ca sub-
stinca si va sa ne cistigam pinea in tre ceilalti oameni.
De$i mo§ H au p a re a ca ride, eu am sim jit in glasul lui o dezo-
lare rece si p rofunda care m -a infiorat.
— A tuncea cum faceti ? am in tre b at eu cu sfiala.
M i-a raspuns lelea Ileana :
— Of, Iliuta, atuncea incepe robia n oastra ; §i tine acea ro-
bie a n oastra pina ce se-ntoarce iar soarele de prim avara si ne
cheam a la N ada Florilor cucul. larn a, ne plecam fru n tea in slujba
tirgovetilor §i roadem pine useata — dac-o avem §i pe aceea —
gindindu-ne cu lacrim i la ospat-ul nostru de m ai-nainte. In tre ne-
cazurile m ele, eu am dobindit cunoa§terea descintecelor §i doc-
toriilor. Am in bordeiul m eu strinse b u ru ien i de leac. Mai eunose
rin d u iala lehuzelor si a pruncilor celor m arun^ei ; pun in scal-
datoarea lor floare de fin, ii trag si-i ung cu untdelem n, chem
p e n tru ei som nul de la casele unde ard lum ini sara.
1 Caliber — facalet, m estecau. (N.R.)
2 C u jb a
— bucata de lemn, fix a ta in pam int sau zid, de care se leaga
sau atirna, cu un lant, ceaunul. (N.R.)
3 Cisla — grup, haita. (N.R.)

60
 S-a am estecat in sfat §i Culai.
— Lelea Ileana face de dragoste si de scirba...
— Piei, drace ! A sem enea lu cru ri n u se cade sa le afle b a r-
batii, ?i tu, Iliuta, nici nu crede. D upa cum vezi, n u -i u?or drum ul
nostru spre m oarte, cum spune M aria firoscoasa, m am a lu i Culai.
De asem enea o duce greu iarn a §i n acajitu l acesta, care m acaie^te
ca ra^a ori cinta ca u n cue fa r a grija. El, aicea pe ostrov, u ita de
G henar ?i de F a u r cind ii sufla v in tu l din crivat in sp artu rile su-
m anului. A tuncea in tra ca o c irtita p rin unele case ?i cearca a
sluji. Daca nu se im paca a$a, se da pe linga m aririle de la prim a-
rie ; taie lem ne pe la cantelarie, cara apa, aprinde fin arele pe
uli];i. Daca-i d a stap in irea cojoc, fac de straja. A sta iarn a a lost
stra je r in ulifa noastra, zisa a P ietrarilo r, §i-apoi m ai in tra la
m ine in bordei de se incalze§te la v atra. M ai vorbim de una, de
alta, povestim cite au fost, a§teptind sa ne petrecem ?i noi din asta
am ara de viafa. N u cunosc ce-a ii facind in asem enea tim p mo$
Spinu. In tra pesem ne undeva in tr-o ghizunie §i-$i suge labele ca
ursul.
A u rm a t u n rastim p de tacere. Cei p a tru insulari m a priveau
tinta, cu ochii lor de tristeta.
Am cerut alte inform afii :
— Spuneafi m ai in ain te ca cel m ai greu m e?te§ug e al m a-
maligii. Cum faceti ?
— Avem noi u n secret... a zis grav mo$ Hau, chiorindu-se iar
cu m irare la ceasornicul m en.
— N -avem pam int, Iliuta, ?i luam in p arte, a u rm a t lelea
Ileana. L uam cite-u n ogoras, ba in coada iazului B otojanilor, ba
in T ara M are. P u tin lucrarn, dupa ale noastre pu teri, r?i dintr-acel
p u tin ne ia tre i p a rti $i ne lasa una. Cind chiaburul a ra ?i sa-
m ana, ne da sape la pra^it §i seceri la ta ia t strujenii, iar cind in-
cepe a se coace papusoiul, um bla oam eni de-ai lui si ru p §tiuletii
cei m ai frumo§i.
— F a ra stirea dum neavoastra...
— D -apoi cum ? F ara §tirea noastra.
M 09 H au a prins a ride, foindu-se :
— S a-ti spun drept, inginerule ; secretul nostru este ca ne
ducem §i noi pe ogora§ele noastre §i fu ram cit putem noaptea.
M acinam dupa aceea la m oara, dind m orarului d rep tu l sau. F ara
d rep tate si cinste num ai cei bogati pot haladui. A§a ca, a sfir§it
barbosul, eu am sa-fi fac tie p u n g u ta cu sculele focului. Si cind ii
veni iar la noi, am sa te invaf cum sa prinzi racii fa ra sa viri m ina
in cotloane.
— A sta m i-ar placea, m -am bucu rat eu.

61
i-au sculat din locurile lor §i s-au dus sa-§i caute un-
ica nu e ra vrem ea, soarele se afla sus deasu p ra asfin-
2a in ju ra l nostru u n a b u r cald.
reme, §i-a facut socoteala Culai, sa tree la coscova de
aut ni§te scoici, p en tru dom nul P an ain te al meu.
ujtepte nici un indem n de la noi, cu m iscari scurte a
ie pe el straielor sum are care m ai m ult il dezgoleau
:reau, si luneca fa ra nici un zgomot in apa, linga pla-
imal in elem entu-i obi§nuit. T rase dupa el o tra ista de
nd in picioare, §i-o trecu pe dupa git. Se lasa pe-o
i§cari sprintene. Cind ajunse la o bataie b u n a de sa-
co§cova din fata, se ra stu rn a d in tr-o data cu fru n -
,, o clipa, i se zari pe luciu num ai fu rca picioarelor.
ioici in m in a si in gura ; le strecu ra in tra ista a tir-
iar se eufunda. Il priveam cu jind cum se mi§ca fa ra
zgomot, cum panindu-se cu m ladieri sigure. Ca m ine
m bitlana§ cinepiu de pe tav a verde a unei fru n ze
-i strica nim ic din lini§tea lui posom orita ?i din pei-
ir. P lu ti ca pe deasupra u n u i tovara$ §i un pescaru.?
p at vesel. C ulai i§i savir§i n e in tre ru p t operatia de
se intoarse la ostrovul nostru cu aceleasi ondulari
e acvatica.
sta de scoici, vorbi el depunind tra ista la adapost
-$i o p a rte din goliciune, su ta a sta de scoici o due
leu. Am cu dinsul contract. Si-apoi el le fierbe, le
» sare §i piper, undelem n si legum e, um ple iar gao-
:u a^a si le fierbe razbit. Zice ca ta re -i plac.
adaosuri poate face si m incare de surcele, a ris lelea
a, Iliuta, s-a intors ea spre m ine, dupa ce i-a facut
lui C ulai sa se departeze ; acu, daca te duci acasa
a unde-ai prins pcstele, sa n u cum va sa le spui ca
a Nada Florilor cu cutare §i cu tare oameni. Sa le
ns in iezatura.
5 pricina, lele Ileana ?
:ina asta ca esti §coler §i tirgovet, iar noi sintem cei
itre sarm anii lum ii, §i nu se cade sa stai in rin d cu
lustre ; iar pe noi sa lie prigoneasca cei de la politie,
'emenim.
im cugetat, pina ce m -am dum erit.
lele Ileana ; as a am sa fac.
pentru ca esti de$tept.
•u ca-m i place ta re aici §i vreau sa m ai vin.

62
 ■
— Dar nu se su p ara profesorii ori ta tu c a -tu ?
— Cu ta ta sint p rietin ; scoala o m ai leg de gard ; nu m ai apuc
eu a§a prim avara, ca la N ada Florilor.
— Ruga-m -a§ sa-m i spui daca esti b aietu l in ginerului de la
prefecture.
— Da, m atu§a Ileana.
— M indru b a rb a t §i serios. Nu te a su p re jte ? Im i place daca
spui ca tra iti bine. D ar m aicu ta ta ce face ?
Eu am plecat fru n te a pina ce m i-a aju n s b a rb ia de ceasornic.
L-am auzit deodata batind. Inviase ! M-a$ fi b u c u ra t m ai m ult
daca nu m i-ar fi fost ochii in lacrim i la am in tirea m am ei.
— Nu m ai tra ieste m aicuta ta ?
— N u m ai traieste.
— M amu^ii tale ii zicea Polixenia ?
•— Da, lele Ileana.
— Vai, Iliu^a, lasa-m a sa pling §i sa bocesc, caci eu pe m aica
ta am cunoscut-o cind era pe lume, iar acum ii ulcior. Cind va
bea cineva apa din acel ulcior, iar cind va bea cineva apa din acel
ulcior — rep eta tinguindu-se cu m inile la tim ple lelea Ilean a — are
sa bea lacrim ile ei, sarm ana, care n -a aju n s sa te vada m are ,:i
m indru. Eu te $tiu de mic, cind iti descintam de plinsori ; §i pe
dadaca ta A nghelina o vad citeodata.
Lelea Ileana i?i culegea cu a ra tato ru l d rep t lacrim ile din ga~
vanele ochilor §i le lepada, cind la dreapta, cind la stinga.
— L asa-m a singura, puiule, a soptit ea stins. la -ti unditile §i
d u -te la celalalt baiet. Tu e§ti m ai sarac decit dinsul, caci el are
m am a...
La bocetul ei, deodata, in acel ostrov al p rim averii m -am sim tit
in tris ta t cum n u fusesem niciodata.
Lelea Ileana desigur i§i daduse in.stiintarile, cit am sta t eu tacut
?i singur in coitul m eu cu cele tre i u n d i ti ; caci in tr-u n rastim p
au sosit pasind cu fereala in p rea jm a m ea Culai §i mo§negii.
— A m o b lic it1 ca a r fi in v iat dihania, s-a m ira t mos H au
apropiindu-se.
S-a u ita t la ceasornicul m eu si mo? Spinu, mirosindu-1, apoi
tu stre i au prins a rid e si a se veseli, ca sa m i se p ara p rim avara
m ai placuta in acel ostrov.
— lac a ce m -am sfatu it eu cu lelea Ileana, a zis mos blau ase-
zindu-se linga u n ditile mele. M ine, sapam un col^isor de gradina

1 A oblici — a afla, a descoperi. (N.R.)

63
care il are ea im p re ju ru i Doraeiuiui, ca sa punem fasoie ?i alte
um uri ; a? a ca m ini noi nu venim aici. D ar poim ini venim ,
cu aceea?i rin d u iala ca azi. D im inea(a prindem pe?te, iar
ta-amiaza te invaf socoteala racilor. Cu p a tru v arg u te de ra ­
ti ?i cu ce m ai treb u ie pe linga ele, ai sa deprinzi un m e?te?ug
3 duci cu el ?i la Pariz, sa te fudule?ti. Bun cuvint ?
— Da, mo? Hau, am incuviin|:at eu.
— A tuncea da pe obraz c-o leaca de apa din balta, ca sa-^i
inezi ochii. §i m ini, dupa ce te hodine?ti, te duci la tirg la o
pie ?i cum peri de-un gologan o leaca de carne ! poate ne
ne ?i noua ceva d in tr-in sa ; d ar m ai in ta i ?i m ai in tai alegem
?u raci.
—Nu u ita ?i de altele... a adaos Culai.
uno^tinvele m ele pescare?ti dobindeau perspective. Am recon-
it int-elegerea ?i, trag in d pe m ine straiele uscate, m ai faceam
eala ca, plna la p a rtid a m ea de raci, m ai aveam patruzeci ?i
de ceasuri. M -am spalat cu apa din balta ?i via£a m i s-a p aru t
frum oasa.
Mieii u ita repede, mo? Hau, a m u rm u ra t lelea Ileana pe
le pregateam de plecare.
uncea n-am in^eles despre ce e vorba.
lai a ram as la urm a, ca sa ru p a pu n tea spre rai. In intor-
■ile acelor co?cove ?i liane nu se p u tea razbi nici dinspre
cu barca, a?a ca ascunzi?ul nostru era fe rit ?i de pescarii
?e. T aina trecerii de la m ai n-o m ai cuno?tea nici un alt
tean. \
Ba m ai este unul care o cunoaste, ?i-a adus am inte la
atia m ea lelea Ileana, d ar acela nu m ai traie?te prin partea
. S-a in strain a t ?i am auzit ca a r fi acum a m e?ter la o
... Petreceam bine ?i cu acela, Iliuta.
Dupa ce s-a dus, a rin jit mos Hau, nu ne-a trim is nici scri-
21 telegrabnice... N e-a uitat.
NT-a? crede, mo? Hau, am zis eu cu avint.
\ r e drep tate Iliuta, a incuviintat lelea Ileana.
tfumaidecit el e pe ceea lume, a observat Culai ; tocmai
ani. Vine cind ?i cind cu trenul, s-o vada pe ma-sa.
u, G heorghe De?ca, a m urit. S-aude ca Aleeu^ vrea s-o
m aica-sa acolo unde se afla el.
’etreceam bine ?i cu acel flacaoa?, a suspinat femeia, dar
?elarile vietii, cum spune m am a lui Culai. Traie?te bine
ni, are vreo fa ta care i-i draga...
 CAPITOLUL IX

In care am insem nat ?i povestea

lui D um itrache H au

ACASA, N-AM GASIT PE DOMNU INGINER a nostru. Plecase

la Boroaia, ca sa ia m asuri p rivitoare la podul Moldovei, ru p t de
viitu rile 1 din u rm a ale acelei prim averi. M am a A nghelina s-a
b u cu rat de dobinda m ea ; m -a in cred in tat ca pe?te m ai frum os
decit acela pe care i-1 adusesem , rare o ri a vazut in viata ei. Nu
i-am spus nim ic de locurile u n d e haladuisem . Am ram as in tru citv a
m ira t ca nu m a infreaba ?i nu-m i cere am anunte despre asta. Am
in teles m ai tirziu, ca pescar ?i vinator, ca in teresul profanilor e
cu to tu l slab fa ta de ispravile noastre. N iciodata laudele ?i uim i-
rile celor de-acasa nu sin t in proportie cu entuziasm ul nostru.
M am a A nghelina se socotea p latita c-o lauda conventional;* ; m a-
m ei A nghelina ii placea pestele ?i-§i facea socoteala cum sa-1 ga-
teasea a doua zi ; avea tre b i de nu-?i vedea capul ; o strig a in-
tr-u n a , p e n tru ale sale treb u in ti, fifaca Leona din cam era ei ;
n -a r fi ie?it dum neaei, sa puie singura m ina pe ceva, Doamne
fere?te ! Asa ca am ram as singur cu visurile mele.
In tr-u n tirziu, cind a venit in cam aruta m ea sa-m i faca a?-
tern u tu l, dadaca s-a a?ezat intai citeva clipe la m arginea patului
?i a o ftat tru d ita.
— Im i asfinte.se ochii de somn, dragu m am ei Iliuta, a suspinat
ea. Am u ita t sa-^i spun ca a tre c u t la am iaza pe la noi cuscrul
H aralam bie, intorcindu-se de la tirg u l Boto?anilor, unde a re dum -
nealui afaceri cu negustorii.
In ta i m -am b u cu rat : d ar in d ata m i-am adus am inte de paja­
m a m ea cu c a |ela n d ru l ?i m -am ofilit.
— M i-a spus ca 1-a vazut pe C oltun la m unte, dincolo de Ri?ca,
la ciobanii lui Oanea.
Iara?i am inflorit.
— S-a m ira t dum nealui ?i i-a p a ru t bine ca ai avut a tita iscu-
sin ta sa-1 aperi pe Coltun de pieire. In ta i voia sa faca o m u strare
duducai noastre, d ar pe urm a a lasat-o in pace, nu ?i-a m ai b a tu t
capul cu asta. Vazind ca dom nu inginer a nostru lipse?te, n-a
sta t pe loc decit p u tin a vrem e ; a incalicat, si eu 1-am petrecu t pe
jos pina la poarta.
— C uscra A nghelina, zise, am poftit sa-1 vad pe baiet. Daca
a§ §ti anum e la ce balta ii insenineaza ochii, m -a? abate calare,
 cum a alcatuit el legam int cu Oanea ?i cu feciorul lui Oanea $i cu
ciobanii. A? pofti sa-m i scrie un rava§.
Dupa ce dadaca m i-a facut asternutul, m -am culcat indata si
am adorm it dus, un somn.
M -am trezit din tr-o data in tr-o ar$ita m are. Nu puteam §ti cit
e ceasul. Dupa porunca titacai Leona, lam pa §1 lum ina lipseau din
cam arufa mea, ,,ca sa nu cetesc p rostli“ — cum spunea dum neaei.
Am auzit eintind cucosii, cu strasnici.e in vecinatate, iar in depar-
tare, stins. Dupa inva^atura. unche§ului m en H aralam bie, am ba-
n u it ca ar fi m iezul nop|ii.
Ma m inca §i m a intepa in acelasi tim p pielea spatelui. M i-am
pipait pe sub camasa de noapte grum azul. Parca a? fi atins o ran a.
M -am inspaim intat. M -am gindit ca m i se umfJa $i m i se cojeste
pielea de pe spate. N -ar fi nimic, daca a sta nu rn-ar im piedica sa
m a intorc la N ada Flcrilor.
S-a facut oarecare lum ina in intelegerea m ea. De aceea ziua
de m ini m i-i oprita ; tovarasii m ei im i cbservasera snatele §i cum
luerase asupra m ea arsita soarelui. P ina ce nu m i-oi lepada pielea
ca sarpele, greu sa m a intorc in gradina de pe ostrov. Toate fu r-
nieile prim averii se afl.au in spatele m eu, in^epindu-m a §i m in-
cm du-m a de viu. Cind m -am rasucit in a^ternut, am slobozit un
scilicet de durere. Am sarit in picioare, m -am izbit in u?6 des-
chizind-o §i am b atu t cu am indoi pum nii la cam ara dadacei meie.
— Eu suit, m am a A nghelina ; deschide.
— Ce s-a intim plat, U inta ?
— Vino cu lum ina, sa vezi ce am ; nu m ai pot !
Dadaca A nghelina a fost in clipa in odaita la m ine c-o facli-
oara de ceara. I-am spus despre ce-i vorba ; m i-a scos cam asa de
noapte, m i-a privit spatele §i s-a speriat §i ea ; dar in d ata m i-a
adresat vorbe de m ingiiere.
— Nu te feme, Iliuta, asta-i pu terea soarelui ; stai o Ipra pina
ce-aduc undelem nul de p o jarn ita 1. Cum te-oi unge cu acel unde-
lem n, arsu ra ?i m incarim ea se potolesc.
D upa ce m -a doftorit, am ram as un tim p poponef in m arginea
patului... Cind inchideam o secunda pleoapele, vedeam to ate s d n -
teierile zilei insorite. Am cercetat ceasornicul de pe m asufa. Zece.
— Eu socoteam ca-i m iezul noptii', dadaca.
— Ba cuco$ii au cintat abia stra ta intaia, Iliuta ; eu num ai m a
lasasem pe pat, nici nu atipisem .
— 'Tine m ult, m am a A nghelina ?
— Tine pina ce se ia de pe tine pielcica.
— D ureaza pina m ine sara ?
— De ce ?
A rxs, intelegind.

1 P o jarn ifa — p la n ts erbacee cu flori g alb en e-au rii. (N.R.)

68
 — Daca e§ti rabdator $i viteaz, poinuine te pofi duce iar la
baits. Cind vei sim^i ca te alini ?.i \i-i somn, te m ai ungi o data
singur pe unde sim testi u sturim ea ; §i dupa aceea ai sa dorm i bine.
Cind am ram as singur, m -am in tin s cu luare-axninte ca pe-o
saltelutS de ghim pi. Am stat neclintit, fara sa pot adorm i m ulta
vrem e. Am stins faclia de ceara, potrivindu-m i la indam ina chi-
b rituriie. M i-au ap a ru t in vedenie priveli?tile zilei. La u n ceas
tirziu, in ceafa halucinatS, am vazut pe unchesul H aralam bie ca-
lare. M i-a pus m ina lui grea in erestet.
— Cine-i voinic viteaz, a inginat el...

C ine-i voinic si viteaz,

S ta calare pe necaz.

8*
 N acazul m eu p area a fi o mir^oaga m urga...
Am deschis pleoapele. Se zarea de ziua.
„A cum a tovara$ii m ei tree la N ada Florilor", m i-am facut so-
coteala in gind.
M ult m ai tirziu, dupa ani §i ani, am in^eles ca p en tru toate
placerile noastre m ari platim eu suferin^a. A tunci nu m -am gindit
la asta ?i am adorm it iarasi, profund.
In zorii zilei pe care o hotarisem , m -am in tiln it iar cu insularii
mei, avind cu m ine cele de trebuinta.
Se cuvine sa m arturisesc ca, in tre toate sistem ele de prins raci,
fie vazute la special!,stii cu care m -am in tiln it in peregrinarile
mele, fie aflate in enciclopedii, me§te§ugul lui mo$ H au m i se
p are cel m ai iscusit $i m ai vrednic de lu at in sama.
Iata -1, cu toate finetele $i com plicative lui.
— T u tu n este, precit vad, zice batrinul.
D epusesem unditile de peste §i trecusem in alta parte, la in-
va^atura racaritului.
— Sint de asem enea si celelalte, urm eaza mo§ H au ; racilor
rachiu nu le trebuie ; carne — da. Am g a tit vargutele ieri...
— V ra sa zica a |i fost ieri aicea, am ris eu.
— Fost. Tu nu puteai veni cu spatele urzicat. Asa a fost poli-
tica noastra, ca sa stai acasa si sa te doftore§ti. Acu, dupa ce te-ai
doftorit, s a -|i dau invatiitura. D ar m ai in ta i sa-m i sucesc o ^igara ;
tu n~ai nevoie, racii ii prinzi §i fa ra asta. Am tra s u n fum bun ?i
m i-am incalzit nasul §i barba. Baga de sam a ca intind pe plavie
cele p a tru undicioare cu a£ele lor ; leg la capetele a^elor cite o
bucaticii de carne ?i cite un plum b ; zvirl undi^ile, ?i carnea se
duce la fund. Tu ai adus carne buna, ca sa ne in fru p tam §i noi :
n-am g u stat carne din toam na cealalta ; d ar racilor sa §tii ca le
place carnea aceea pe care casapii n-o m ai pot vinde ; racilor le
place m ai ales carnea cu am iros tare. A$a ca racii, m acar ca n-au
nas ca noi, o adulm eca §i se tra g spre dinsa cu bucurie. N u se
afla alta dihanie pe lume, in vazduh, in apa §i in pam int, care sa
caute hoit cu m ai m are harnicie precum este racul. B in pricina
asta, cind s-a inecat G heorghita Ta^omir in Bulboana M inzului
acu doi ani, nu 1-au m ai p u tu t gasi pescarii nici cu cangile, nici cu
voloacele, caci 1-au m incat racii de n -a m ai ram as din el nici cit
un fir de mac.
D upa ce-am trim es la fund bucalgle de carne, a$teptam un
rastim p pina sim tesc racii $i prin d a veni la ele, pipaindu-le cu
m ustalile. P regatim m eredeul ; cum vezi, e o cupa de sirm a im -
pletita, in ta rita in capatul u n u i bat, ca sa ajungem cu ea m ai
departi^or. Cind aduci racul spre f a |a apei, ii pui pe dedesubt m e­
redeul, cu care il culegi, cind el i§i da d rum ul de la carne. ll iai
din m eredeu cu doua degete, a$a ca sa nu te-apuce cu cle§tele,
§i-l zvirli in traista. Baga de sam a, inginerule, lucreaza cum ^i-am
spus. Eu m ai sucesc o $igara. B un tu tu n §i-$i mul^amesc. Sa-m i
spui daca-^i plac racii.
— Im i plac, mo§ Hau.
— A tunci cata sa stii a-i gati ; asta-i a doua datorie a raca-
rului. In tai sa-i prinzi ; ai doilea sa-i gate$ti. Ii speli in tre i ape...
— N um aidecit in tre i ?
— Num aidecit, asta-i lege. D upa aceea, le sm ulgi aripioara
din m ijloc de la coada. Ii asezi in oala, to rn i peste ei u n p ah ar-
doua de apa am estecata cu vin, sarezi $i-i pui la foe, neuitind
u stu ro i ?i alte legum e. Acoperi oala ca sa fiarb a in abur. Cu pu tin a
zam a de la ei, pregate§ti m ujdei ; iar m am aliga sa fie fia rta in-
delungat, a§a cum o fac taranii. Sa nu curga pe fund : aceea-i
nascocire a tirgove^ilor. Sa nu carecum va sa le pui oua si unde-
lem n, nici sa-i im pungi cu furcu^a §i sa le scofi carnea cu lingu-
ri^a, cum am auzit ca facea M avru Codatu.
— Cine-i acela ?
— Las’ ca-fi spun eu, ca doar de ce ti-s profesar ? Baga de
sam a ; tra g e u§or ; pui lin m eredeul. B rava ! A ista-i de cei batrxni.
S -a r p area ca-s vrednic ucenic. Mo§ H au e m ulfam it de m ine.
In sin g u ratatea stu h u rilo r neclintite $i solemne, soarele curgea
ca aurul. E ra la al cincilea ceas al am iezii ; tovara$ii ceilalvi x^i
potriveau undrjile p e n tru alta toana de pescuit. Eu $i mo§ Hau
ne aflam singuri in coltul de m iazanoapte al ostrovului. Profe-
sorul m eu a tra s pe furi$ din sin garafioara verde ce-i adusesem
^i a g u stat din ea.
— Acel M avru Codatu era stap in la Corne?ti, m -a inform at
el ; acel care m inca racii cu fu rc u ta §i cu lingux’ita. Pe atuncea
nu eram u n d ifar ; m a faleam ca am pam intul m eu care m i se Im-
par|:ise la 64, $i cinfam $i u n cxntec :
TXe-acu stiu c-am sa traiesc,
C -am scap at de boieresc.

— Ce vorbe-s acestea, b re D um itrache H au ? m a intreba Ne-

delcu, vechilul lui Codatu. Ce v rei tu sa faca boieru cu pam intul
daca nu 1-a lu cra cu oam eni ca tin e si ca altii ?
— Dom nu Nedelcu, zic, noi ne lucram pam intul nostru ; el
sa §i-l lucreze pe-al lui.
— Cu ce ?
— Cu palm ele, ca noi.
— M ai D um itrache Hau, boieru-i boier ; cum s-ar p u tea sa
faca ce spui tu ?
— A tuncea — zic — dum neata v ra i sa in tram iar la ixxbxe ?
Vad de-o vrem e pe atxtia care au lu a t bani pe m unca de la dum -

69
 neavoastra. P ufini bani toam na ; m ulta m unca v ara ; ca le pu n eti
asem enea n a r t *, de nu se m ai pot descurca. Vad pe Neculai Ca-
lapod, ps Ghi^a U ngureanu, ca au in tra t iar ia robie. Pe linga
ace$tia, mulpi al^ii...
— M ai D um itraehe H au, im i intoarce cuvlnt acel Nedelcu ;
vad ca e?ti clan^au §i te £ii cu nasul pe sus. Ai sa ai §i tu orJaia o
nevoie, si atuncea n -ai sa te duci la b ancherul D aniel de la Iasi ;
ai sa vii la curte. Ia r eu am sa-fg spun : nu te §tiu, nu te cunosc ;
tu esti din lima, nu e?ti de pe pam int.
— A$a sa fie, m -am in d irjit eu, sa nu-m i da$i ; m ie nu-m i tre -
buie bani de la ciocoi.
Inginerule, fii cu urechea la m ine, dar cu ochii la undicioard t
Pe vrem ea aceea, Ilinca, nevasta-m ea, cladea zestre fetei si
um bla s-o m arite. Nu ne invrednicisem a avea decit o fata ? '°
chem a Aglaia. Am vin d u t ovasul la tirg ; am m ai d at citeva oi,
am facu t ce-am facut, §i o m atu?3 a rasa, C asandra lui Filip CU’nu,
a prins a cerca ici-colo sa negu$eze un m ire potrivit. Nici n-apuca
M anaila §i gospodina lui s-aduca la vedere ps feciorul lor, num a;
iaca se bolnave$te A glaia n oastra de tifos. Au venit babe dofto-
roaie din sat, — ce sa se priceapa ele ? M oare fata. N unta ei '
ingropaciune.
La noi la ta ra ingropaciunile is m ai scum pe dccit nunfile. POP1*
pom eniri, praznice...
M a gindesc eu ca am un cum atru, care-m i botezase fa ta : unm
G avril Baba, cri§mar. Orn b a trin §i cum inte.
Ma due la el :
— C um atre Gavrile, iaca a?a si a.?a, fa-m i bine c-o su ta do le -
— Bucuros, zice cum atru-m eu ; num ai sa-m i spui cind ia-
intorci datoria.
— Apoi la toam na, cind string papu$oiul.
— B un ; eu n-am nevoie de bani ; im i carl in sisiia c 2 zeC'2
mierf;e de cucuruz.
Zic :
— Fie cum spui ; iti aduc la toam na zeca m ierte, caci am
m anat cu. indestulare cucuruz, cum ii spui dum neata. In loc sa---
duc la tirg, Ji-1 pun in sisiiac, cu.m ii zici dum neata.
— Bun, ne-am inteles, facem inscris la nriniSrie. Cu sting"*
pui degetul pe cruce unde ti-i scris num ele, si cu d reap ta iei banv*.
Ti-as da $i num ai pe cuvint, caci te stiu orn de treaba, d ar stnu'in
trecatori, D um iire ; m ini pot sa m or ; ram ine neyestei §i copid01
in saltar hirtia.
1 N art — norma. (N.R.)
5 Sisiiac — un fel de p a tu l p en tru porum b. (N.R.)
 — Pu?chaa pe liinba-ti, cum atre G avrile. N -avea g rija dinspre
p a rte a asta. Bern vin nou la toam na, cind i|i aduc cucuruzul, cum
ii spui dum neata.
Zis si facu t ; dau inscris in prim arie, im i nu m ara banii, imi
Ingrop copila. G ata. N evasta o fcocea in toate zilele, de-m i venea
sa iau cimpii.
Nu trece m u lt si, cu cinci zile inainte de Sintilie a acelui an
1367, bate p ia tra la noi la Corne$ti §i-mi face papu^oiul una cu
pam intul. In ain te de acaa cum pana m are, alesesem ceva orz. D ar
lui cum atru-m eu G avril ii facea trebuin|;a cucuruz.
— N u-i nim ica, m a m ingiie el ; n-ai anul acesta ; vei avea la
anu ce vine. N um aidecit sa prefacem inscrisul.
— Sa-1 prefacem , cum atre G avrile.
— Ba eu as} zice, D um itre, sa facem noi doi in ta i o socoteala
§i pe u rm a ne-am duce la prim arie. Cele zece m ierte de cucuruz
— cum xi zic eu, he-he ! — cele zece m ierte de cucuruz care imi
face m ie treb u in ta, eu le cum par de la tirg cu a lt pret,. A nu-acesta,
cucuruzu-i scum p. S-a vedea pe urma. pre^ul adevarat. P unem in
h irtie : „Cu pre^ul care va fi in tirg la 15 septem vrie v iito r“.
— E bine asa, cum atre G avrile, zic. Iti sint m ul^am itor ca te
por|:i cu m ine ca u n cre?tin.
Apoi ce sa-ti spun ? La o nevoie s-au adaos altele ; n-am ras-
puns datoria nici anul al cloilea. D intr-o suta. s-au facut trei, dupa
aceea a tre c u t mia.
La judecata, cum atru-m eu G avril Baba, pe linga h irtia de in-
voiala la care ajunsesem la urm a, a infat;o§at §i pe celelalte pe care
le strinsese an cu an in saltar. M -a dovedit cu avoca^ii. Ca sa-m i
ieie p am intul in fo'losinta pina ce s-a despagubi.
F iind eu barfaat fudul, am strig at atuncea. cu indrazneala :
— D a m a rog dum neavoastra, ce fel de ju decata e asta ? Cum
sa m a lasaji pe d ru m u ri ? Ce fel de judecator, care tin e legea in
m ina §i nu m a apara de leorbaiala 1 avocatilor ? D upa cit a ra ta ei,
eu as fi cel m ai pacatos om, cel m ai m are tilh ar ! Incaltea trim e-
teti-m a la. ocna !
— Te-om trim ete la ocna, au rxs ei, daca n u -ti viri m intile
in cap.
— Vai de m ine $i de m ine ! Cum sa ram in eu orfan de pa-
m in tu l m eu ? O singura datorie am, nu p atru . Puneti-m.i dobinda
3a zece m ierte de cucuruz si m -oi rascum para eu. N u-s clator pe
toate hirtiile, ci num ai pe una. N u m a lasati sa m a cufund, oa-
rneni b u n i !
— E beat, dom nule judecator, nu stie ce spune, au leorbait
a vo cat ii.
1 L eorbaiala — flecareala. (N.R.)

71
 — N -am m incat §i n-am b au t de ieri, oam eni b uni : is am ept
de scirba.
— Ie.p afara, om ule ! porunce§te judecatorul. E ra unu Criva$ :
in cru n tat nem ilostiv.
Cind sa m -apuce aprozii, eu strig iar cu m inie :
— Dap-md m acar o barda ! U nde-oi gasi un cum atru, sa-i dau
u n a in fru n te. Sa dau in avocati §i judecatori. Sa dau in D um -
nezeu !
— Pe cit se vcde, zice dom nul judecator, nu v rai s-asculp sfa-
tu l nostru, sa fii cum inte...
— Cum sa fiu cum inte, cind imi lua1;i vial;a ! D ap-m i b ard a i
— Ba p-om da zece luni de inchisoare ca sa te potole§ti.
M -au dus la inchisoare. N evasta-m ea Ilinca a cazut bolnava la
pat. D upa ce s-a sculat, s-a dus la m anastirea G afton, la o m atusa
a ei m onahie, §i s-a calugarit n -a v ru t sa m ai stie de m ine, §i nici
eu n u cunosc daca se m ai afla in via^a. G avril Baba, cum atru-m eu,
a pus stapinire pe tot ce-aveam .
Cind m -am intors la Corne§ti de la inchisoare, om ul care m -a
vazut m ai intai §i m ai intai a fost Ncdelcu, vechilul lui M avru
Codatu. Eu intram in sat, el ie§ea cu trasu rica la arie.
Zice :
— Acu p a tru ani, m ai D um itrache Hau, n u -p ajungeam cu
p rajin a la nas.
Apoi m -am suparat. L-am tra s jos din trasurica si 1-am lovit.
M -am dus si la cum atru-m eu G avril Baba, am in tra t in cri§ma,
1-am apucat de dupa ceafa si 1-am b a tu t cu fru n te a de tejghea
pina ce 1-am lepadat le§inat la o parte.
M -au inchis, m -au asuprit, m -au judecat si m -au condem nat
iar. Inca acel judecator Crival^ ridea la m ine §i spunea cum ca i-s
m u§teriu. N-am indraznit sa-1 stupesc, ca sa nu m i trim eata la
ocna.
Dupa ce s-a ispravit $i osinda asta, am iesit din sat si am pribe-
git zece ani, pina ce s-a in ta rta t rezbelul $i m -au lu at ?i pe m ine
N e-au In^eiat c-au sa ne deie pam int. Nu m i-au d at nici m acar
pe-al m eu. Am facut o ialba la domnie. Cum n-ai nrimit. tn ra?nm is
 T rebuie sa fi agonosit cincizeci ori saizeci. Ma declar m uljam it
in sine-m i. N u-m i m ai fac tre b u in ta pove§tile posom orite. Se vede
ca §i in ra i isi due cu sine oam enii otrava vietii lor de pe pam int.
Cite ceasuri sa fie ?
Im i due m ina la buzunara^ul din stinga al vestei. Nu simj'esc
nim ic sub degete ; a tirn a lan^ugul. In buzunarasul din dreapta, la
celalalt capat al lanfusorului, cheita. Ceasornicul m eu e o scula
veche de argint, cu cheita ; il aveam de la tata. C e-are sa spuie
dom nu inginer a nostru cind va afla ca 1-am pierdut, §i m ai cu
sam a in ce im p re ju rari 1-am pierdut, pescuind cu insulari p rim itivi
la N ada Florilor...
D upa cite imi am intesc, 1-am lu a t de-acasa. L-am p riv it cind
am plecat, la tre i si un sfert. Sa-1 fi p ierd u t oare venind spre balta ?
ori trecind la ostrov ? Cum s-a p u tu t desface din carabina 1 lan -
|u g u lu i ? Nu se poate nici asta. _
Cind m -am intors in lum ca celorlalti oameni, parasindu-m i
prietenii, §i am in tra t in casa unde, probabil, m ai tra ia ?i m ai
dadea porunci titaca Leona, nu m i-am adus im ediat am inte de
paguba m ea. In ta i am tre c u t m am ei A nghelina, o data cu racii,
re^etele b atrin u lu i cu barba de ax-ici si dupa aceea m -am intins
pe divanul din odaita mea, ca sa gu st o odihna b ine-m eritata.
Dom nu inginer a nostru inca nu sosise si-m i era dor de dum nea-
lui. Pe cit im i spusese dadaca, trim esese raspuns ca va in tra la
dum nealui acasa la un ceas dupa aprinsul lum inarilor. In tr-o clipa
anum ita s-a de§teptat in ju ru -m i chestia ceasornicuiui ca un lin -
ta r suparator. M -am intors si am pipait pe masu]:a de linga p at ;
n-am dat de el. M -am ridicat repede cercetind pe prichiciul fe-
restrei. In ocnita sobei, — iarasi nimic. Pentx’u ochiul ager al ta te i
Jan^ugul p u tea sa m ai dea aparen^a ca lucx’urile sxnt in rinduiala
lor buna de m ai inainte.
A tunci cum ? O analiza sim pla imi dovedea ca nici ipoteza ca
l-a$ fi p ierd u t pe cale ori trecind in ostrov nu e intem eiata, deoa-
rece lantugul ram asese la m ine §i carabina lan^ugului i$i pastrase
resortul.
Ce solutii puteam sa dau problem ei ? Ca sa am cea m ai u§oara
 P rin urm are, chid, dupa doua zile de vint si ploaie, am revazut
pe prietinii m ei in ostrov. la locurile noastre, am a v u t g rija sa in -
chid in m ine cu capac de plum b paguba ceasornicului.
M i-am cau tat undifile ?i num ai pe furi? si in tre a ca t am a ru n -
cat o c au tatu ra spre locul unde prinsesem racii dupa m etoda fa ra
gre§ a batrinului. Am venit grabnic la locul h o tarit m ie in ziua
dintai. Am pus nada §i am aruncat undifile cu un m e§te?ug care
a stirn it adm irafia tovar£§ilor mei.
— Fost-au. buna racii ? m -a in tre b at mo? D um itrache, prim in-
du-$i tutu n u l.
— C are nu se m ai alia, am ris eu ; grozav i-au plaeut tatei.
— Cu m ujdei, n u-i a§a, §i cu m am aliga m ai m ult virtoasa
dSeit m oale ?
— Nici nu se p u tea altfel. mo$ D um itrache, §i domain inginer
a nostru m~a laudat p e n tru quinta mea.
— Iaca asta-i bun, a incuviinfat profesorul m eu, p riv in d u -p a
cu ochii lui tiisti. Acuma, dupa ce ne-am a?ezat la locurile noas­
tre de m ai-nainte, si m i-ani aprins figara, poftesc sa te intreb ceva.
— Intreaba, mo§ D um itre.
El a taeu t o clipa privindu-m a piezi§ si pufaind grabit.
— U ite ce-i, inginerule. A$ v rea sa §tiu daca ceasornicile mor,
ca s'i gm ganiile...
M arturisesc ca lovitura a fost tare §i m -a ajuns d rep t in inim a.
Mi s-a ridicat singele in obraz si in ochi. fm i era ru jin e sa privesc
la profesorul m eu. El insa zim bet nevinovat. D orea sa afle raspuns
la in tre b are — a?a, in general, o Intrebare, despre ceasornice.
Culai, din d reap ta m ea, a intors capu-i zjjirlit, rh ijin d c-o gura
pina la urechi. M i?cate pa'rca de resorturi, ,se sucira capetele
lelei Ileana §i m osului Spinu.
— Asculta, mo? Hau, a g rait Culai, series. D a-i-1; si daca 1-a
cunoa?te de stapin, ai sa vezi ca in d ata se bucura si prin'de a facani.
M o§neagul incerca sa se apere, m orm aind :
■— Ce spui tu, bre C ulai ?
— N u te cunoa§te, mos Hau, asta-i, a u rm a t baietanul. A de-
v a ra t ca s-a rata cit la dum neata, dar lui, in sum an nu-i place.
Iaca a sta t §i nu m ai v rea sa um ble.
— Oare, bre omule ?
— A sa-i cum iti spun eu.
Mos Hau ram asese cu g u ra cascata de m irare — poate de m i-
ra re prefacuta, ca un insular prim itiv §i viciean. Apoi a scos din
sin ceasornicul m eu §i m i 1-a intins.
— Iaca, nu m ai v rea sa um ble.
Se pregatea, curios, sa vada ce are sa se m ai intim ple.
A a§teptat sa mxngii gingania, sa-i vir u n bold, sa-1 intorc $i
sa-1 potrivesc ; dupa asta s-a aplecat sa-1 asculte cu m irare, cum
ii eiocane$te inima.

74
 — Hm ! a ? a - i; te-a cunoscut §i s-a desteptat. B re-bre ! Toate
cite sint pe lam e le-am ?tiut, d a r dracaria asta abia acum am
aflat-o !
Cum a tre c u t dracaria din b u zu n aru l m eu in sinul lui, asta a
ram as alta ta in a pe care atu n ci n-am volt s-o m ai deslu§esc.
Ca sa urm ez a avea d rep t de in tra re ?i p a rte de inva'yatura pe
ostrov, a ram as oarecum statornicit ca dihania m ea e ca fi o „sca-
xnuta cu la b u te “, d in tre acele care em igreaza de la pescar la pes-
car si citeodata se prefac m oarte.

CAFITOLUL X

E vem m snte neastcptate

§i aparifia lui A lecut, tinichigiul de la Pagcani

lN T R -0 DIMINEATA, s-a p e tre cu t pe ostrovul nostru unul din

evenim entele im portante la care viseaza breasla.
Soarele se ridicase din ceata ?i ziua p area a se vesti frum oasa.
D ar dupa larm a paserilor m aru n te ale stuhurilor, s-a facu t liniste
deodata ?i pe luciul lin s-a stirn it un fior abia vazut.
Mo§ H au a p u fait fu m u l tig arii §i a facut inabu§it, num ai din
gitlej :
— Ihim !
— Ce-i, mo? D um itraclie ?
B atrin u l a xnaltat b arb a-i de a r i d §i nasu-i rum an, m irosind
spre d epartari. d a tin a t fru n tea. S tia el bine ce-are sa fie i
A pa s-a in cretit in valurele scurte.
— M ai baiete, rnorm ai b a trin u l facind cu ochiul sem n spre
aceasta schim bare la fa^a ; m ie nu-m i place cind vad ca se jim -
beaza a?a apa.
— Apoi am spus de-asara ca e in cum pana vrem ea, s-a ames-
tecat lele Ileana. Soarele se uitase inapoi de dupa nour. A sta-i
suparare ?i vint. N u ered sa facem astazi m are isprava.
■
— T are m a tem eu de asta ! a incuvirnfat mo? Hau.
R injind, C ulai a gasit de cuviinta sa se im potriveasca :
— N-a? crede, lele Ileana... Sa nu te super! dum neata, dar eu
nu te-am auzit asara graind asa ceva. D upa cit ?tiu, soarele a
asfin^it in senin.
Sexul frum os al ostrovului s-a ra stit la flacaoa? cu m inie :
— M ai plodule, tu sa nu in fru n p lum ea cu vorba. Tu nu poti
?ti nimica, fiind de ieri, de alaltaieri pe lume. Tu sa taci, sa as-
culti §i sa inve^i de la cei virstnici, care au patim it m ai m ulte
decit tine.
— Sa flu al dracului, lele Ileana, daca te-am auzit spunind
ceva despre vrem e.
 ■Hfe

■— N -am spus eu ?
— N -ai spus, lele Ileana.
— I-auzi-1 cum indruga, bata-1 pustia ! Nu ti-i ru§ine, m ai
Niculaes, sa ca$ti asupra m ea pliscul ? Ba ti-oi spune eu ca pe
linga acel sem n am av u t §i altele. Cuco^ii au incurcat ceasurile
nop|ii. Pipaind pe in tu n eric in poli^a, am dat peste sare jilava.
Toate acestea ara ta precum are sa se vada !
— Ce arata, lele Ileana ?
— A rata, m ai Culai, celor fara credin^a, num aidecit ploaie.
Daca nu ploua azi, ploua. m ini, cum m a vezi §i te vad. De aceea
n-am facu t nici u n spor in diminea^a asta. Nu m ai spun ca astazi
se pi§ca lum ina lunii.
R isul lui Culai se potoli. Isi intoarse nasul indrazne^ spre plu-
tele unditilor §i inghi^i in sec, im presionat $i convins.
 V enea in tr-ad ev ar, la acel ceas, asupra noastra, nenorocirea
v in tu lu i ?i a nourilor. P e n tru ju decata m ea de-atunci m ai ales,
v ia |a ?i fenom enele n a tu rii n-aveau rost decit in i'unctie de os-
tro v ?i pescuit. Cim piile ?i holdele sufereau de seceta ; m ahalaua
m arginenilor plugari ai tirg u lu i ie? ise (in aju n cu icoanele spre
izvoare, cerind p rin rugaciunile preotilor ploaie ; b u raticii oraca-
la u in toate dupa-am iezile cu d isperare p entru acelasi scop ; dar
breasla noastra avea nevoie de vrem e lina, ca sa putem arunca
unditile cu folos !
— Iaca n u -i bine ?i nu-i bine ! s-a tinguit m orm aind iar mo?
Hau.
S tralucirea dim inetii se stinsese ?i luciul se infio ra to t mai
prelung. L um ina coltului nostru de rai se schim base. Foltanele
de stub, se agitau ?optind : ?i p e n tru ele, ca ?i p e n tru lelea Ileana,
scaderea lu nii prevestea cum pana : b alaurii de la m arginea pa-
m in tu lu i suflau asupra tarm u lu i nostru am enintare.
N um ai mo? Spinu, ca intotdeauna, se a ra ta nepasator catra
to |i ?i toate. P a rea a nu intelege dezbaterea n oastra ?i zvonul im -
prejurim ii. Se vedea ca ?tiinta lu i despre tainele v ietii ?i ale lum ii
e ra cu to tu l m arginita. Cu m i?cari care noua ni s-au p a ru t la-
come ?i disparate, a tra s de la adinc o ocheana — e ra cea dintai
ocheana pe care ochii no?tri o vedeau in dim ineata aceea — ?i
s-a gram adit asupra ei scotind-o din cirlig. Tragind la el undita
cea m are, p o trivi pe?ti?orul viu in ancora de ?tiuca, dupa rindu-
iala de la N ada Florilor, ?i o arunca in tr-u n ochi m ai lini?tit, intre
tu fe de papura.
— Ihi, ingina lelea Ileana, observindu-1 cu coada ochiului.
Spinu i?i potrivi la indam ina p ra jin a u nditii ?i i?i intoarse
catra fem eie nasul ascutit ?i ochii alburii.
— Ai sa prinzi ?tiuca ! strig a ea, schim onosindu-?i spre el
obrazul.
Spinu nu raspunse.
— Daca prinzi tu azi ?tiuca, u rm a lelea Ileana, apoi eu m a fac
ia r tin a ra cum am fost altad ata ?i m a m arit a p a tra oara !
Spinu n -a catadixit nici sa zim beasca. D eodata a tre sa rit ca
im puns de un bold ; s-a azvirlit din tot tru p u l in tr-o p a rte ?i a
cuprins p rajin a u n ditii cu g'hearele-i negre. U n rastim p ram ase
incordat ca un arc, pindind.
Ca ?i cum s-a r fi ivit in orizontul nostru diavolul, cutrem urind
ostrovul, to ti ceiialti ne-am holbat cu patim a spre ochiul m ai li-
ni?tit d in tre papuri.
P lu ta pornise p rin tre fru n ze late de crini de apa. A facut un
ocol, s-a scufundat s-a in to rs pe luciu ; dupa aceea a po rn it
iara?i, m ai grabnic, in tre doua ape.

77
 E ram incredintat, dupa ho tarirea oracolului nostru fem inih, cd
un d itarii nu pot avea izbinda pe asem enea vrem e ; pe de alta parte,
im i inchipuiam ca cinstea de a scoate o §tiuea de la adinc nu se
cuvine celui m ai nem ernic d in tre toti. D ar mo? Splnu smucisc
stru n a si, incordindu-se cu o p u tere pe care nu i-o banuiam , incepu
sa lu p te cu dihania iezerului. Saltata de subt unde, $tiuca daduse
o lovitura enorm a la fa$a apei ; inm ladiase o coada lunga, apoi
aratase o gura cascata si o spin are de-un negru fumiariu.
Se aca^ase. In clipa cind am avut in?tii.n$area ca acel cistig de
loterie p u tea fi p artea lui mo? Splnu, sclipea in m ine totu§i nd-
dejdea ca nu va fi decit o ?tiuca oarecare, pe potriveala pesca-
ruiui, ca sa nu ram inem noi ceilalfi cu inim a Inveninata. Insa nu
era o ?tiuca nexnsem nata ; era u n m onstru care se lu p ta cu pu­
tere in tre papuri ?i liane. Ca sa n-o incurce, Spinu se zvirlise in
picioare, $i bizuit in p rajin a ?i in stru n a de treizeci de fire de
coada de cal, trasese linga el pe ostrov prada, apoi se aruncase cu
pieptdl asupra ei.
In sfir$it, o Jinea strin s ; era a lui. S -a ridicat giflind, a dat
spre noi un strig at fa ra inteles, n e-a a ra ta t un obraz tran sfig u rat
?i s-a a b a tu t iar asupra stiucii.
Din eiteva saltu ri am fost cu totii in ju ru l lui, cu bucurie ?i cu
p are re de rau. §tiuca e ra un exem plar foarte frum os ; avea cei
pu$in §ase kilogram e ; inca se zbatea in tre m adularele incllcite
ale sarm anului pescar, cu tre sa riri ?i ondulari.
— Z dravana stiuca ! a zis cu nepasare prefacuta Culai.
— Ihim ! icni cu buzele strinse §i c-o priv ire apriga lelea
Ileana.
— Ehe ! grai mo? D um itrache Hau, s-o fi vazut pe aceea pe
care am prins-o eu anul trecu t, a doua zi de S intam arie ! E ra de
doua ori cit asta.
— Ihim ! facu ia ra ji cu obida lelea Ileana.
D upa ceea ce aveam eu in m ine, o intelegeam . Cine ?tie ce se
m ai poate intim pla ! Poate, dupa ce-i scoate Spinu ciriigul cu trei
crengi, din tr-o data face un salt prin tr-o silinta suprem a ?i se
intoarce in elem entul ei, a?a cum, dupa clt am inteles pe urm a,
scapase aceea a lui mo? Hau. C apturile im p o rta n te ’care ne scapa
noua pescarilor iau proporfii tot m ai m ari cu anii ?i cu regretul
am intirii.
D ar ?tiuca asta era bine prinsa. G hearele S pinului o tineau
zdravan. Cu luare-am inte o viri in tra ista ; apoi, fa ra sa m ai adasle
si fara nici un cuvint, i?i strinse scuiele ?i le rindui la ascunza-
toarea lor obi?nuita. S-a in ters petrecindu-si tra ista pe dupa git.
— Te duci ? a in tre b a t mo? Hau.
Spinu a incuviinj.at num ai cu capul, ca se duce.
•— Bine, du-te.

78
 Spinu ii zim bi palid si-i facu sem n de indem nare cu ochii.
— Apoi da, zise D um itrache H an, fa ra m ine nu iai tu pre$ul
ce se cuvine p e n tru asem enea §tiuca. Xji leapada careva u n leu,
doi ?i tu te invoie^ti u§or ; da cu m ine nu m erge ; eu $tiu scoate
pre^ul cel rnai m are. P e n tru acea de anul tre c u t de la S intam arie
puteam lua doisprezece fran ci !
— Nu m ai cred eu asta ! a bom banit posom orlta lelea Ileana.
laca, ii vezi ? A?a fac totdeauna, urm a ea dupa ce mo§ H au se
luase grabnic in u rm a lui Spinu ; totdeauna, cind au prins u n
crap ori o §tiuca, ori ni§te lin i m ai marLyori, to td eau n a purced
inhama^i ca acum a ; iji apoi, dupa ce-ai nu m ara ci?tigul nas linga
nas, n-au hodina pina nu-1 beau. Sa-i ieie dracu ! N u este pe lu -
m ea asca jiv in a m ai ticaioasa dealt baxbatul.
— Cum, lele Ileana, Spinu e bcyiv ?
— D a’ n u -i bepv, vai de capul lui, sarm an u l ! I§i vede de
tre a b a cu lunile §i, cit n -are gologani, e om acatarii. D ar acum a
iar ajunge la apa Siretului. Ca sa in^elegi tu, Hiuta, treb u ie sa-^i
spun m ai m ulte despre pacatosul ista... urm a stapina ostrovului
dupa in tre ru p e riie m ele nedum erite. N u §tiu daca ai bagat de
sam a ca Spinu n u -i de-o nat-ie cu noi. E un venetic care s-a p ri-
pa§it a i c i ; 1-am in v a ja t noi m e?te§ugul undijei. §i-acum a ian ui-
ia-te, a p rin s o §tiuca care n u -i de nasul lui.
— C e-are a face asta, lele Ileana ? A§a i-a fGst norocul.
— Ba are a face. Stim noi ca norocul nu sta in preajm a celor
vrednici. Pe dinsul 1-a facut m a-sa, cine-a fi fost, tocm ai la f a r i -
grad, in tr-u n loc care se cheam a Anadolchioi.
— A tunci e grec.
— Ba arm ean, dupa cit spune el. Se lauda ca ar fi crescut in
puf $i cu dadaca.
— Mie nu m i-a spus nim ica, lele Ileana ; eu 1-am socotit m ut.
— Hei, spune el, nu ta terne, dupa doua p ah are de rachiu.
A tuncea sa vezi cum p rinde m u tu l lim ba, de parca i se bat calicii
la g u ra ca la pom ana. Bata-1 cucu sa-1 bata ! Cum a dat norocul
tocm ai peste dinsul ! Din ce-a boiborosit el, s-a inteles ca, fiind
in acea vara d epartata, tocm ai la T arigrad, s-ar fi sculat paginii
asupra cre?tinilor §i i-au s p ir c u it1 pe ruda, pe sam inta. Au om orit
pe tof;i arm enii lui, p a rin ti §i neam uri, le-au ars casele §i le-au
p rad at averile. Ia r el a um blat a§a in lum e fa ra capatii, cautin-
du-§i stapin §i sala?. A m incat batai §i a b a u t venin ; a um blat
lum e arnara, a tre c u t m ulte ape, pina ce-a ajuns in {ara Moldovei,
la Galafi. Aicea se pripa^esc flam inzii. Si din loc in loc, de la apa
la apa, a to t venit intr-acoace pina la Som uz §i de vreo zece ani
urnbla cu noi la N ada Florilor. D upa cite-a p atim it in pribegie,
s-a de$ertat de puteri. S -a opio.yit acolea in tre noi ; m ai urnbla la
1 A spircui — a sfirteca, a ciopirti. (N.R.)

79
ingropaciuni §i la praznice ; m ai cer§e§te. Im i spunea cineva ca-1
m ai prim esc §i ni§te gospodine de la Opri$eni, iarna, la tra s lina
in fu ^ a la i1 §i la tors... La a sta se pricepe.
Inchipuie^te-ti, d ragul lelei, ca a pi'ins asem enea ?tiuca... N u-i
vorba, i s-a m ai intim plat asta ?i alta data, i§i lua de sam a clati-
nind din cap lelea Ileana ; §i atunci a facu t ce are sa faca si acuma.
Cum i se suie a b u ru l b a u tu rii la cap, iaca i§i aduce am inte de
T arigrad $i prinde a plinge. Dupa ce plinge, ii vine u n coraj, se
scoala in picioare §i racne$te ca de-acu el se-ntoarce de unde a
venit, la ITarigrad §i la Anadolchioi, ca sa-i taie pe turci. Pe loc
porne§te, m am a draga ; H au il lasa sa se duca ; §i el m erge §i
m erge pina ce-ajunge la apa Siretului. Doua po$te de-aci. Acolo
sta, i§i vine in fire, se cauta in sin §i nu m ai gase^te nici o para
§i nu m ai trece aincolo ; se intoarce la prietin ii lui linga care ii
pripa$it $i sta aicea §i are sa m ai steie pina ce i-a veni ceasul din
urm a.
Vorbind, lelea Ileana Isi pregatise din nou sculele. Z virli §i la
?tiuca, in locul unde prinsese Spinu. D ar pescarii cunosc o lege,
cum ca nu se prind niciodata doua ?tiuci in aceea$i zi $i in ace-
la$i loc.
Cind era cu lu are-am in te la §tiuca n ad ajduita im potriva legii,
u ndijile cele m ijlocii de la adinc, cu nada de papu$oi fiert, au d at
sem n din plutele lor de stru jan . Cu m are agerim e lelea noastra
Ileana le-a m inuit ?i a tra s unul dupa altul pe ostrov doi lini, de
care ne-am m irat grozav eu $i Culai, ca sa fie m ai m are bucuria
tovara.'jei noastre.
— Azi e m ai ales ziua linilor, a h o tarit lelea Ileana. $tiuca-i
num ai una, d ar linii ii prinzi u n u l dupa altul. P e linga asta, p re-
cum am spus, sta v lntul §i iese soarele.
Ca u rm are a acestor vorbe de nadejde, soarele s-a in tu n ecat
de pulberi si nouri §i a venit asupra noastra o fu rtu n a iu te de
catra m unte.
A tuncea s-a petrecu t o intim plare m ai nea^teptata decit toate.
De aceea daduse balau r in undija lui Spinu, caci prevestea m are
cum pat in ta ra noastra. A cesta a fost cel din tai gind al lelei Ileana,
cind a vazut ca se intoarce ca din mor^i un ucenic vechi al sau.
Cum 1-am vazut §i eu ca trece cu pas sigur puntea, cu panta-
lonii suflecati pina la genunchi, zbirlit §i cu carna.sa desfacuta la
git, am inteles cine ar p u tea sa fie. N um ai o fiin ta pe lume, cum
aratase lelea Ileana, m ai cuno^tea calea in raiul de la N ada Flo-
rilor...
S tapina ostrovului a tre sa rit In picioare, lasindu-$i undijile in
balta §i 5i-a pocnit palm ele cu m are uim ire.
1 Fu$alau — u n ealta in fo rm a unei {esale, servind la sc arm an a t lina,
cinepa etc. (N.R.)

80
 — Vai, A lecutule, a strig at ea ; ce ai $i de unde vii, de ti-s
ochii sparieti ?
— Lele Ileana, a raspuns tinichigiul de la Pascani, i^i spun
num aidecit veste m are, num aidecit lasa-m a sa rasuflu.
— S -a intim plat ceva ? Ce ? Cum ? U nde ?
— S-a intim plat, lele Ileana.
— S-a fi prap ad it biata m aica-ta, sarm ana...
— Nu lele Ileana ; m aica-m ea to t cu reum atism ele ei, dar e
in viata. Inca n-arn vazut-o. Am venit de-a d rep tu l aici. M a ur-
m are$te politia.
— Da’ de ce, draga baiete ? Ai facut vreo pozna ? Ai fu ra t ?
Ai om orit ? Spune de graba, ca m -apuca dam blaua, vai de m ine
§i de m ine !
— Ba n-am fu ra t §i n-am lu at nim anui viata. M a urm aresc
poli^i^tii de-aici, dupa ordine ce-au p rim it de la Stguran^a din Ia?i.
— P e n tru care pricina, m a rog fie...
Alecu D um itriu, tinichigiul de la Pascani, priv i in ju ru -i §i~§i
opri a su p ra m ea ochii.
— Cine-i b aiatu l asta ?
— E ucenic de-al nostru, Alecut- Nu~ti fie frica, po^i vorbi
in voie.
L ucratorul p aru a se linifti. V eni la m ine §i-mi strinse mina,
spunindu-?i num ele. Mi 1-am Spus §i eu pe-al meu.
— E baietul inginerului, 1-a lam u rit stapina ostrovului.
El m -a p riv it atent. Mi s-a p a ru t ca m ai avea in fiin^a lui o
grija.
— Mul^i d in tre lucratorii de la Pascani ne-am im pra?tiat, a zis
el. Au in tra t ieri dim ineata agen^ii lor in ateliere si au inceput a
aresta : m ai ales pe m ai?trii §i lu crato rii m ai tin eri care sintem
m em bri ai clubului de lectura. Eu tocm ai m a intorceam de la
Ia§i, unde m a dusesem sa vad pe u n p rietin al nostru, scriitor,
care venea la Pascani uneori ca sa tie conferinte... Chem ase in
ajutor, fiind inchis. ^ i cum m a cobor din tre n pe peron, un ucenic
de la noi se a la tu ra de m ine ?i m a in$tiinteaza sa fug ; caci m a
cau ta agentii §i au in tre b at in ta i si in ta i de m ine.
— N u inteleg nimica... s-a tin g u it lelea Ileana, privind cu in-
doiala ochii m ari §i bolnavi de tru d a ai lui Alecut.
— Ai sa in^elegi indata, lele Ileana, cind ti-oi m ai spune ca
s-au rascu lat faranii.
Mi s-a z b a tu t inim a ; m -a ars fulgerul unei tu lb u ra ri inca ne-
lam urite. C apul m are, cu ochi bulbucati, al tinichigiului m i-a de-
ven it d in tr-o data sim patic. In sa lelea Ileana a p rim it vestea asta
a lui A lecut, am estecata in tre celelalte vesti, cu destula lini§te.
Tovara§ul a l tre ile a al nostru, Culai, p area insa deosebit de mi§cat
§i n u -1 slabea din ochi pe tinichigiu.

81
S
 — S-a auzit in tirg de asta acu tre i saptam ini, a g rait domol
lelea Ileana. S-au tu lb u ra t satele in preajm a Bucure§tilor, dar
stapinirea le-a potolit. Spune-m i m ai bine nacazurile tale.
— Cum le-a potolit, lele Ileana ? s-a im potrivit tinichigiul,
su p a ra t de lini?tea ei. S tapinirea a trim es asupra lor dorobanti $i
calara$i, care au im pu$cat pe oam eni §i i-au supus la cazne. Capii
rascoalei au sa infunde ocna.
— Am in^eles, a rin jit I d e a Ileana ; d ar ce te intereseaza pe
tin e asta ? Ai v reu n arnestec ?
Tinichigiul a ram as privind-o lung, cu uim ire. Lelea Ileana
s-a intors spre Culai apriga :
— Da fuga, aprinde foe, p u n e ceaunul in cujba. Oaspetele
acesta a l n o stru e flam ind §i tru d it ; poate §i-a veni in fire dupa
aceea.
Culai s-a repezit la datoria lui.
S tapina ostrovului s-a in ters m ai im blinzita spre fugar.
— Lele Ileana, a zis acesta aspru, a tita durere ai dum neata
p e n tru lum ea sarm ana din care faci p a rte ?
— D urere am, a raspuns lelea Ileana, caci ?i eu is patim ita,
in tr-ad ev ar, §i-mi aduc arninte de cite ?tii. D ar asta-i alta. Ma
gindesc acum a cite vaduve, c i# orfani au ram as din rdzmiri^ile
de care vorbe$ti. Jale §i saracie, cum era §i m ai-nainte. M orpi
tac ; cei vii au arnuyit.
— Nu grai a$a, lele Ileana, a strigat deqdata cu m inie tinichi­
giul. N u-i d u rere fa ra rascum parare. Va veni d n d v a vrem ea soco-
telilor. Ia r ehinurile si ucisurile de care vorbe^ti n-au astim parat
poporul. Ca pojarul ce lucreaza intr-ascuns, rascoala, dupa ce-a
p a ru t inabu^ita, s-a aprins iar. A venit m ai intr-acoace, la noi.
Au fost tu lb u ra ri la Bacau, la Vaslui, in Neam$u, in m arginea
jude^ului nostru. S tapinirea a trim es iar tru p e §i ofrferi. S-a aflat
ca rezervistii $i m ilifienii n-au v ru t sa tra g a in oam eni. Mai ales
asta-i spaim a cea m are p en tru stapin ire : daca se infrate^te ar-
m ata cu norodul, atuncea m erge in spulber clasa asupritorilor.
Insa ace?tia care sint la cirm a nu §tiu ca nici atunci rascoala plu-
garilor nu poate izbindi ; caci e fara plan si fara organizayie, ca
§i v in tu l acesta ce vine asupra noastra de la m unte. N um ai noi,
m uncitorii, a u rm a t el invaluindu-m a deodata cu privirea, num ai
noi, m uncitorii, §tim ca revolutia sociala treb u ie p reg atita sji orga-
nizata, a§a cum ne in v ata frunta§ii nostri. Nu num ai m uncitorii
din fa ra noastra sa se organizeze im potriva capitalism ului ; ci sa
se infra^easca m uncitorii de pretutindeni, din to ate tarile lum ii ;
si, cind va veni tim pul revolutiei sociale, atuncea faranim ea va
sta §i ea alatu rea cu noi, §i se v a im plini d rep tatea p e n tru cei
 Vadit, tinichigiul vorbea num ai p e n tru mine, observind inte-
resul pasionat cu care il ascultam . Cind a auzit ds o lege a istoriei,
lelea Ileana a facut un sem n de leham ite cu paim a in tr-o parte.
Alecu$ tinichigiul s-a intors catra ca :
— A$a ca p artidul nostru al m uncitorilor nu sc p u tea sa nu
fie cu luare-am inte la ce se petrece. S-a spus in m anifestul nos­
tru , tip a rit la Ia?i, ca pricinile rascoalei sint lipsa de h ran a §i de
pam m t, nelegiuirile prim arilor §i perceptorilor §i, m ai presus, la-
comia posesorilor ?i proprietarilor, precurn §i p u rta rea guvernului
care n-a ^inut sam a de tinguirile norodului. rfara n ii sa se alcatu-
iasca in breasla, am dat noi sfat in m anifestul nostru, sa se orga-
nizeze as a cum fac m uncitorii de la orase $i, im preuna unifi, sa
lupte im potriva exploatatorilor. C hiar de la 7 aprilie, am inceput
a im pra^tia p rin tre plugarii ds la ta ra m anifestul. Noi voiam sa-i
lini$tim pe sateni, dar ei s-au a ^ a t m ai tare. Stapinirea a inceput
prigoana asupra m uncitorim ii socotind-o instigatoare.
Avem noi, la Ia?i, un scriitor d in tre ai no^tri, de locul lui din
A rdeal. Il cheam a Solomon Cornea. A scris acest Solomon Cornea
o poezie p e n tru gazeta noastra „M uncitorul“. Afla stap in irea ?i
opreste tip a rirea poeziei, iar pe poet il pofte$te la p refectu ra de
police.
— P e n tru strofele dum nitale revolutionare avem s a -|i pla-
tim dupa cuviinta, au zis oam enii guvernului.
Solomon C ornea in trase la p refe c tu ra de po lice pe pieioa-
rele lui. L-au scos pe targa. E ra ftizic ca m ai loti pcetii ?i var-
sase singe. L -au clus la spital la S fintu-Spiridon. $i acolo a venit
sa-1 vada un nepot al sau, zcf,ar in tipografia gazetei noastre.
— A tanase, i-a zis Cornea, cu m a prapadesc, dar tu sa ai
g rija de te x tu l poeziei ; trim ite-1 u n u i p rietin al m eu cu care am
tra it ca un fra te pe cind eram tin e ri §i visam am indoi prefa-
cerea lumii.
I-a d at lui A tanasie adresa, aicea la Folticeni ; ia r A tanasie
m -a chem at num aidecit la Ia§i in tre doua tren u ri, p e n tru linisti-
re a sufletului unche§ului sau, poetul.
M -am dus p rin tre poruncile stapinirii ce se bateau la tele-
graf. Am p rim it p lic u l; pe poet nu 1-am p u tu t vedea ; m ai avea
purine ceasuri de tra it §i doctorul n e-a op rit sa-1 m ai tulburam .
E ram g rab it s-apuc §i trenul. Se zvonea ca agentii um bla in
to ate partile ca hingherii, vinind pe m uncitorii pe care ii ba-
n u iau ei ca au fost la ta ra $i au ag itat norodul. A jung cu bine la
Pa$cani, cum am spus ; acolo aflu ca se operau a re stari ?i la noi
in ateliere, $i ca m a cauta $i pe m ine. In tr-a d e v a r fusesem ?i eu
la j:ara in doua dum inici.
N -am m ai in tirziat nici o clipa ; a=a cum eram , am ie$it in
cim p ?i am pornit intr-acoace. Am tre c u t p rin Confetti, pe urraa
monninoa nnoi narhiH dp la T atarusi. Ma fcream de vede-
rea oam enilor, ca sa nu dau peste du§m ani. Am um blat toata
noaptea §i am ie$it la Spatare§ti. Am facut acolo popas chib-
zuind. Vad de departe tara n i care se intorceau de la Folticeni,
graind in tre ei suparali. Am m draznit a in tra in vorba cu d o i ;
am aflat ca in tra re a in tirg e oprita. A tunci am facut u n incon-
ju r pe la iazul de la Ciorsaci ; am tre c u t digul §i am v en it prin
f a r n a 'Mare aici, in locul §tiut, la N ada Florilor, ca sa m a intil-
nesc cu p rietini ai m ei de altadata. Am nevoie de adapost ?i
de hodina.
Lelea Ilean& 1-a in tre b at cu blindeta :
— V ra sa zica, ai venit ca sa aduci acea diata a om ului vos-
tru, cum ii zice...
— Da, lele Ileana, diata lui Solomon Cornea.
— Bine, A lecutule ; om vedea noi ce-i de facut ; deocam data
sa m ininci si sa te hodinesti.
Cind a pasit tinichigiul spre foe, eu am fost in u rm a lui. Nu-1
slabeam din ochi ; eram p atru n s pina la lacrim i de fa p ta lui pe
care o socoteam eroica ; se aflau ingem anate in sufletul m eu raz-
v ratire a lui Pintilie R otaru, si m ihnirea m aicei m ele Polixenia,
$i m inia unche^ului m eu H aralam bie, si ghim pii lui dom nu in­
gin er a nostru, §i atite a am araciuni crincene ale caror istorisiri
le ascultasem .
M -am a§ezat linga lucrator. Culai intinsese sterg ar ; a?ezase
pe fu n d u ri de lernn de o p a rte pe^tele, de a lta felii de m am aliga
p irlite pe jar. Tinichigiul a m incat lacom un lin in treg frip t pe car-
buni, fara sa m ai rosteasca v reu n cuvint. Am g u stat §i eu pu^in,
a$teptindu-l sa vorbeasca iar. El p area da nu m ai are ce spune ;
ochii lui m ari priveau in ju ru -i cu truda.
— M ult m a m inunez cum |i-a dat in gind sa v ii aicea... a
$optit lelea Ileana.
— Catam singuratate §i prietini... a raspuns el.
Mi s-a p a ru t ca vorba din u rm a m i-a adresat-o mie. In tr-a d e -
var, m i-o adresase mie. In clipa u rm atoare m -a p riv it fin ta §i
staruitor. In m ine, c-un fio r cald, a inflorit deodata acel dulce
sentim ent al tin e retii p e n tru un cam arad pe care il pre$uie§ti §i
il adm iri. Cuno^team in acel fu g ar rom antic pe cel din tai ade-
v a ra t prietin al meu.
A alunecat in somn pe culcu^ul de stu f §i papura, zim bin-
du-m i §i parca luindu-m a cu sine.
Obrazul lelei Ileana d intr-o data s-a in tris ta t ; i s-a increfit
fru n te a §i i s-au in n o u rat de g rija ochii. M i-a facut sem n sa ne
retragem . N e-am dus cu Neculai la undifile noastre ; le-am tras
cu graba de sub m arginea plaviei unde le rasucise §i le im pin-
sese v in tu l dinspre apus. V eneau n ouri spulbera^i a su p ra noastra
§i treceau la m ica inaltim e, pe sub bagdadia altor nouri, ca ar-
dezia, ce captu§eau intreaga bolta.

84
 — E $i o vrem e du$m anoasa, m orm ai tovara$a noastra. La in-
serat ploaia e a su p ra lum ii ; am b a n u it eu a sta de cind cu §tiuca.
Ce facem cu acest baiet care se afla in prim ejdie ? In tirg nu
poate intra, aici n u -1 putem iasa.
Eram placut atins ca stapina ostrovului im i cere sfatul.
D eocam data insa n u-i puteam da nici un raspus. Iar Culai
am ujise.
— M ai este §i alta, a u rm a t lelea Ileana, atingindu-m i um arul.
Sa nu carecum va unul din noi tre i sa scape un cuvint ca tra un
strain ori ca tra o ruda, ca Alecuj; s-ar afla in aceste locuri.
— Sa m a trasneasca Sintilie ! s-a holbat cu ojjarire Culai.
— Cum a§ putea face u n a ca asta ! am raspuns eu indignat.
— $tiu, $tiu, m -a m ingiiat pe fru n te tovara^a noastra. Sa m a
iertp, Iliuta, ca te-am c e r t a t ; ta re -s bucuroasa ca e§ti ager §i
in^elegi. Im i e§ti drag acum a cum im i era drag a m aicuta ta.
V orbele ei m oi m a invaluiau ca un farm ec. M i-a sa ru ta t ochii
$i m ina §i a suspinat cu lacrim i ; apoi a cazut pe ginduri, lune-
cindu-§i piezi§ ochii spre luciul ra z v ra tit al iazului.
— Cu v rem ea asta mo^negii n u se m ai intorc aici astazi, a
u rm at ea a face socoteli ?i prepusuri. Poate nici m ini. D ar poi-
m ini, daca or veni ?i ne-om gasi aicea §i noi, nu le spunem ni-
mica, deoarece nu putem avea credin^a intr-in?ii.
— Lele Ileana, n-o sa le spun nim ic nici lor, am zim bit eu.
■
— A§a, Iliuta. Acum a ram ine s§. chibzuim unde 1-om ocroti
pe pribeag. Cit hodine§te el, noi cata sa-i aflam scapare. Tu ce
zici, Culai ?
Culai a sm irciit, incre$indu-§i fru n tea, ca im povarat de grea
raspundere.
Am tac u t tu stre i un tim p ; apoi d intr-o data, p arc-ar fi sca-
p a ra t o prim ejdie, lelea Ileana a ra sa rit ca o salbataciune, intor-
cindu-si fa^a spre mai. Cu to t vu ietu l vintului, sunrise ceva pe
eararea de dincolo de stufuri. Desi foltanele erau destul de dese
§i ne aparau deplin de orice vedere de pe m ai, ne-am tupilat.
— La pozna asta nu m -am a§teptat, a m orm ait inciudata fe-
meia. Se intorc mo$negii. Sa §tr£i ca li s-a intim plat §i lor ceva.
M -a p riv it clipind des din pleoape. Culai $i-a dat p arerea :
— O fi fiind jap u it tirg u l ?
— Sa §tii ca asta-i ! a in cu v iin jat cu pornire tovar&§a noastra.
SS vedem ce spune D um itrache Hau.
U m brele um ilite ?i spulberate ale b atrinilor s-au ivit in cor-
nul ostrovului. Lelea lea n a s-a ridicat §i i-a indem nat spre ea cu
m ina. Mo? H au a d at glas, d a r fem eia 1-a oprit acoperindu-?i vio­
lent g u ra cu palm a. H au a tacut, pindind cu ochii in ju r. Era in -
g rijorat, p area ca aduce de capastru pe tovaragul sau. Mo? Spinu
ie?ea d intr-o prim ejdie de m o arte c-un cheag de singe in coljul

85
Inga al gurii. Am indoi au v en it pina la noi §i s-au op rit
a. H au cu ochli holbati, Spinu im povarat de tru d a §i stins.
S ta # jos ! a poruncit stap in a ostrovului.
rin ii s-au lasat c-un genunchi in pam int, gata sa se re ­
in sus la orice prim ejdie.
S tap cum se cuvine, oam eni buni, a g rait Id e a leana,
1- m i cum s-a intim plat ?
Se sa se intim ple ? a hlriifc cu spaim a m irarii mo? Hau.
3pune, D um itrache Hau, cum v-au op rit m ilitarii.
i a p riv it cu groaza la noi. $ i-a tra s din cap cu?ma ; vintul
a-i spulbera pletele rare.
3e uncle ?tii ? a in g in at el.
A tre c u t in zbor bitlan u l de la ostrovul de dincolo ?i ne-a
veste... a ris am ar lelea Ileana. A scultap ce-am sa va
j. Sa bag ap in cap ?i sa va pecetlu ip clonjurile.
’inii s-au supus la pam int.
Sfu m ult dupa ce-ati plecat voi cu stiuca...
iu , c-un spasm, a dat semn ca se m ai afla in viat&.
Sfu m ult dupa acel noroc cum nu s-a m ai aflat, a urm at
lelea Ileana, iaca in tra Alecufc baietul nostru de la Fam­
ine d rep t la m ine §i-mi spune ca-i h a itu it de politie, c-ar
ti la rohatcile 1 tirgului, ca s-au rasculat noroadele. A ve-
i d rep tu l de la Pascani p rin p aduri §i pe ca ra ri ferite §i.
2- a vazut ca-i oprita in tra re a tirgului, s-a gindit ca n-are
le ap arare decit aici la N ada Florilor.
iu a dat un scheaun •
)fiteri ?i soldati dincolo de iezatura, la rohatca..,
Iu v-au lasat sa intra^i in tirg ?
hi !... a gem ut Spinu, dezvaluind spre m ine un ochi ro-
alburiu de pe?te.
>aca a r fi num ai a tita ! a hiriit Hau, rin jin d in b arba-i
ra unul cu m u stata cirligata cum xi coada ratoiului r ca-

: Ce c a u ta p voi in tirg ? Zic : Ne ducem c-un pe?te la

rul nostru. O ?tiuca. Zice : Sergent Corcodel, perchi-
 — Sergent Corcoclel, porunceste capitanul, da-i u n a dupa
ceafa §i intoarce-1 catra m ine.
A inceput §i Spinu sa-si ingine p a ta n ia :
— A?a ca sergentul m -a intors c a tra stapinire. M a u i t ;
m i-aduc am inte c-am m ai vazut asa ochi. Cind cram copil. La
Anadolchioi. Cind soldatii su ltan u lu i au om orit pe ta ta si pe m am a.
Si pe f rat, Li ta tii ?i pe fra^ii m am ei. Asa s-a u ita t u n turc. Si a
tra s levorveru. Cind s-a u ita t ?i cap itan u ista to t asa la m ine, am
inteles. Mai bine sa dau §tiuea decit sa-m i ieie viafa.
Me? Hau a pd?it in ain tea S p inului :
— De?ea Ichirne, da-i u n a cu stra tu l pustii §i a ra ta -i drum ul
inapoi, a poruncit capitanul.
Acel de?ca Ichim a venit su p a ra t im potriva n oastra si ne-a
luat in piept. A soptit ca sa auzim num ai noi :
— D uceti-va, bre unchesilor, ?i m u ltam iti-va cu atit... A grait
blind ?i n -a lovit tare, d ar lu i S pinu to t i-a d at singele, fiind un
pacatos §i-un nem ernic.
N e-am inchinat : Sa trai^i, dom nule capitan, zic, ca ne-a^i.
lasat viata...
El a strigat la noi :
— S ictir ! ?i sa n u va m ai vad pe-aici.
Cu laba-i neagra, Spinu §i-a in tin s pe obraz cheagul de singe
din coitul gurii, bolborosind :
— D upa vorba aceea, am v azu t ca-i turc...
Lelea Ileana ascultase cu m u lta luare-am inte. A in tre b at :
— P e urm a ce-ati facut ?
Spinu n -a m ai raspuns, u rm ind a se scrie cu singe spre tim -
pla. A g rait mo? H au privindu-si cu dispret tovarasul :
— P e u rm a ne-am ascuns in tr-o rlpa am pindit sa vedern
daca nu s-au lu at dupa noi. Ain sta tu t acolo un ceas de vrem e.
Nici \igava n -am baut, ca sa nu se vada semn. Bagind de sama
ca nu trece nim eni iezatura dupa noi, am iesit din groapa de boz 1
§i am in tra t in m oara. Zice A ndrei Schiopu m orarul :
— Iaca se afla oaste la m arginea tirgului §i-i prigonerjte
pe-ai nostri.
 Mo? H au p aru a-?i aduce am inte de ceva. A aru n cat o pri-
v ire p rip ita in ju ru -i.
— U nde-i Alecu|; ?
— Ai sa-1 vezi, i-a raspuns soptifc lelea Ileana.
— S-a dus ? U nde ?
— Ai sa-1 vezi, mo? D um itrache. D ar m ai in tai ?i m ai intai
sa va lega$i cu blastam , sa nu care cum va sa sufla^i o vorba
despre asta, catra prietin ori ca tra du?man. Cine n-a lin e legea
asta, sa aiba hodina v in tu lu i ?i lini?tea ?uvoiului, sa poposeasca
in spini, sa nu afle izvor, sa deie tircoale satelor ca lupul !
B atrinii au b a tu t m etanie m orm aind :
— A m in !
Cind s-au ridicat din um ilinta lor, au fost fulgera^i de spaim a
m inunii, caci A lecut tinichigiul de la Pa?cani s ta in ain tea lor,
parca-1 depusese atunci vintul. Le zim bea ca u nor p rietin i vechi ;
dar b atrinii ?i~au fe rit de catra el privirea.
— Nu ride, Culai, a zis grav lelea Ileana. N -avem vrem e ;
iaca acu?i vine sara, poate §i ploaia. Mo?negii sa ram iie aici : au
ce m inca ?i unde se hodini. M i-am adus am inte ca m ai avem un
p rietin m ai vechi, care a tra it cu noi in breasla calicilor. A cu-
m a-i pad u rar la Antile?ti. M ini de dim inea|a, in ain te de a se face
ziua, ie?i^i de-aici §i va ducefi la Leonte Cretu, stind oplo?iti la
pad u raria lui doua-trei zile, pina ce v a trece acest val. Noi cei-
lalti ie?im din ostrov chiar acuma.
Spinu a suspinat cu team a :
— noi sa ram inem aicea ? \
— Aicea pina m ini, cind s-a zari de ziua.
— A?a om face, deoarece sintem sub blastam , a incuviintat
mo? D um itrache Hau.
E ra tru d it ?i flam ind. A ?i pornit spre v a tra care inca fum ega
u?or linga coliba. Spinul 1-a u rm at cu supunere.

CAPITOLUL XI

Cum am trimis rava? unchesului Haralambie

NOI CEILALTI p atru am ie?it din ostrov. N e-am strecurat

prin tr-o rip a pina in tr-u n loc caruia lelea Ileana ?i Culai ii ziceau
Bahni^a. E ra pe-o asezatura, sub culme, ?i curgea de la deal un
izvor care facea m lastina ; cre?tea acolo pipirig ce prindea a se
innoi in prim avara. Adaposti^i de sprinceana ripei ?i de tu fele
B ahnitei, am stat si am privegheat un tim p de sus. Se vedea
peste lac o m argine de tirg si m edeanul larg spre $oldane?ti, unde
in tim pul verii se intem eia iarm arocul cel m are al lu i Sintilie. In

88
cealalta p arte a tirgului, spre m iazanoapte, inverzeau gradinile
de ]a Folticenii Vechi, spre Opri§eni si huciul lui Cocir^a. D ru-
m ul care ducea la tirg pe opustul ce despartea laz u l B otosanilor
de lacul din T arn a M are, venind dinspre ra sa rit si coborind de la
Pctiea, era pustiu. M oara sta ; A ndrei Schiopu inchisese zavoa-
rele apei. U m blase un rastim p pe la g rajd u l calului, pe la cotetul
purceilor, scapatind d in tr-u n picior, pe spate ; dupa aceea se
astim parase sub sandram aua m orii, in chilia lui. Pe d ru m u l ce
suia la rohatca tirg u lu i se aflau soldati, d ar noi n u -i vedeam .
— O are s-a fi u itind v reun o fiter cu ocheana d in tr-u n pise ?
a facut in tre b are lelea Ileana.
— N u cred, a raspuns A lecut. Acum ofiterii benchetuiesc la
m aririle tirgului.
— A§a socot si eu, a in cu v iin tat tovarasa noastra, insa au
ram as m aju rii care is cini rai. N -am p u tea in tra unde avem noi
trebuin^a decit cu viclenie. S tau §i m a gindesc, a adaos ea dupa
o clipa, poate ca nici n u -i cum inte sa ne virim in g u ra lupului.
T u ce zici, C ulai ? L a ce te gindesti ?
Culai §i-a a tin tit staru ito r ochii asupra fem eii ; dupa ce i-a
intors inspre stu fariile Iazului Botosanilor, a rev en it iarasi cli-
pind cu indoiala.
— Sa §tii ca ai d rep ta te ! a h o tarit lelea Ileana.
Culai nu s-a m irat ca stapina ostrovului de la N ada Florilor
ii gicise gindul.
— Vasile R usu e om m ilostiv ?i de credinta, a d at el lam urire,
lum inindu-se la fata. M atusa C asandra, sora cu m am a, de ase-
m enea. Copii n-au. La dinsii nu vine nim eni, avind casuta ferita
in tr-o valcica. Eu de la inceput m -am gindit ca s-a r p u tea afla
acolo adapost p e n tru p rietin u l nostru.
— Culai, tu graiesti ca u n barb at cum inte, 1-a aprobat to­
v arasa noastra. Te duci tu pina acolo, umblxnd in tai pe cararea
dealului spre P etiea ; dupa aceea cobori la Vasile R usu pescarul
de p a rte a cealalta a soselei. Ispitesti ce este acolo, le spui oam e-
nilor c-avem u n nacaz ; si daca n u -i nici o im piedicare, ne-aduci
num aidecit raspuns.
Flacaoasul si-a strins pe el straiu l peticit si a iesit cu hota-
rire din ascunzatoarea noastra. C eilalti am ram as in Bahni^a a$-
tep tin d u -1.
M -am dus pina la sipot ca sa-m i astim par arsita. De m ult
im i e ra sete §i n u bagasem de samS, interesat si a^i^at de aven-
tu ra in care intrasem . M -am asezat pe-o lespede de linga izvor
Si am p riv it spre cerul zagazuit de n o u ri la asfintit. M ai aveam
u n ceas pina in sara. V rem ea se racorise putpn. Luciul din vale
de linga raiu l n o stru se tu lb u rase de valuri. Toate zburatoarele
lui aripate se tu p ilasera in ascunzisuri : lighioanele felu rite din

89
 p ap u ri $i tre stii se supuneau §i ele am enintarii din m unte. Lelea
Ileana fusese un tixnp cu iu are-am in te asupra ostrovului ; dar
b a trin ii u rm asera si ei pilda lighioanelor.
N um ai noi cei iesifi din ostrov ne aflam pe caile prim ejdi i.
N u-m i era frica de nim ic ; fiin ta mea, din contra, era piina
de entuziasm .
Din citeva euvinte pe care eram Incredin^at ca A lecut tini-
chigiul de la Pa§cani m i le adresase mie, de§i se aflau de fata
Culai ?i lelea Ileana., se vedea ca fuga lui nu e ra pricinuita de
team S penljru p rop ria lui fiinta, ci p e n tru a pune la adapost scri-
soarea unui partizan pierdut, Inva1;atorul sau, Solomon Cornea.
A ctiunea aceasta m a cxstigase dintr-o data ?i se a?ezase In sufle-
tul m en a la tu ri de xnfloririle primaverxi. Acel m om ent dram atic
a ram as puternic fix a t in am intirea m ea §i din prieina ca xmpre-
ju ra rile ce au u rm a t m i-au facut cu neputinfa intoarcerea In
ostrovul pe care-1 priveam in lum ina le?ietica a acelei dupa-am iezi
am enintatoare.
Lelea Ileana statea adincita in gindul ei indaratnic de a-1 a ju ta
pe fugar. Se cinchise cu coatele pe genunchi §i cu obrazul cuprins
in palm e. Ochii ei sprincenati u rm areau vedenii. Tinichigiul a venit
?i s-a a?ezat alatu rea de mine.
— Acolo m i-am pe'trecut eu ceasurile fericite ale viejii...
m i-a zis el ingem anindu-§i p rivirea cu a m ea asupra ostrovului.
— Iti pare rau c-ai plecat ? 1-am in tre b at eu.
— N u-m i pare rau, caci acolo unde rn-am dus am dobindit o
cunoastere a vietii pe care n-o aveam inainfe vrem e. In tre lucra-
torii de felu rite nafii de la Pa§cani, veniti din fSri m ai in ain ta te
decit a noastra, am inteles chem area la lu p ta a tu tu ro r asuprifilor
lumii. „ P ro letari din to ate tarile, u n iti-v a !“ Dupa ce-am ascultat
conferinfele lui Solomon Cornea, s-a in ta rit si m ai m ult in m ine
sim $am intul acestei uniri, in vederea ra stu rn a rii sociale. Ai auzit
vreodata de „M anifestul Com unist" ?
— N -am auzit, am raspuns eu rusinat.
— N-auzisem nici eu, xnainte de a-1 asculta pe Cornea. Ai sa-1
afli ; nu e secret ; a fost adus la cunostin|:a in treg ii lum i. De cind
a aparut, a tit asupritorii cit §i asupritii au inteles ce au de facut :
u nii sa-si xntareasca privilegiile, ceilalji sa le darim e. P ieirea ca-
pitalism ului sta In insa?i dezvoltarea lui lacorna in dau n a m uncito-
rim ii. P rietin e Iliu$, n u-i locul aici in v irfu l dealului sa-ti spun
asem enea lucruri. Rascoala faranilor de la noi n -a fost pusa la
cale de instigatori ; e p ricinuita de suferinti §i m izerie. A ra ta ca
fara sta pe rinduieli nedrepte ; din semin'te ca acestea va rodi
revolufia cea m are, cum spunea Solomon Cornea ; atunci m unci-
to rii ?i t.aranii vor sta alaturi. M ai este un poet al nostru care a
spus :

99
 SCarmati o rin d u ia la cea cru d a $i ned reap ta,
Ce lum ea o im p a rte in m izeri ?i bogati.

— Em inescu ? am tre sa rit eu. Am cetit $i eu poezia a sta in--

tr-o revista din biblioteca tatei.
Tinichigiul m -a p riv it cu placere :
— Iti plac poeziile ?
— Im i plac : a$ fi v ru t sa cunosc §i pe aceea pe care o duci
lui dom nu inginer a nostra.
Tinichigiul §i-» boljdt ochii cu m irare inspre lelea Ileana. To-
vara$a noastra s-a crucit.
— Un asem enea diavol pricepe toate, Alecut-ule. Eu de-abia
acum in^eleg pe cine c a u |i tu in tirg la noi. MS gindesc ca are
cine-ti duce scrisoarea.
— N u se poate, lele Ileana ! am prev en it eu cu un gest te a tra l
raspunsul noului m cu prietin.
— Am rm d u iala s-o pun in m ina celuia caruia e adresata, a
confirm at series Alecut.
— Dom nu inginer a nostru va avea m are placere sa te cu-
noasca, am strig at stringind m ina tinichigiului. P in a atunci eu nu
§tiu §i n u -i spun nimic.
— C iudata Intim plare, p ristin e Iliui; ! a §optit A lecut Dum i-
triu, trecindu-§i palm a paste pleoape ; sa te intilnesc tppm ai pe
line in tr-u n loc pustiu. A?a ceva n u se poate petrece decit o data
in v ista.
Lelea Ileana a d ai cu nem uitam ire din cap, priv in d u -n e piezis :
— LasS asta, Alecu+ule. V crba-i cum te p u tem ascunde pina ce
ti-i im plini porunca, daca n u -i chip a tfel.
__ Sper, lele Ileana, ca se va deschide curind tirg u l §i eu n-oi
fi deparce.
— Ba sa nu ram li a id in prim ejdie ; la asta m a tot gindesc
§i nu stiu cum cm face.
T inichigiul a sta t p u tin la indoiala :
__Lele Ileana, treb u rile au sa se linisteasca oricum . Eu am
cetit gazetele si vad ce se petrcce. S tap in irea p an e p e feciorii care
rac araiata, a u rm a t e l adresindu-rpi-se mie, sa im p u r e pe p a rin tii
lor rare as i la c'oarnele plug aim. A ra-i de cumpl.it in tu n ericu l m in-
tilor, in c it g rad atii tv u p d o r trim ese in sate, deal sifit din§ii t&-
.. ,p b it r sehi puic c pin a la m o arte pe fra*vii lor. N um ai in
tenea condi ii sta li » « pda^fe folosi de tru p e, trim etind,
ca la un a d ev arat razboi, tu stre le arrnele, infanterie, cavalerie si
-srtilerie, im p otriva raz v ra titilc r. Cu sabii, p u sti §i tu n u ri doboara.
iesne pe’ nigte b ieti oam eni care nu tin in m ina decit uneltele m e-
s e rie ilo r. T ru p e le au lo st puse sub conducerea colonelului L aho-

91
vari, boier si p ro p rietar ; $i p en tru victoria lui im potriva poporului
are sa fie in a in ta t general.
Eu eram cu m ult m ai sim^itor decit lelea Ileana la e x p lic a b le
lui A lecut tinichigiul.
— Bine, a zis tovara^a noastra, fie cum spui, sa zicem ca ai
dreptate. Bogatul pacatuie^te §i saracul cere iertaciune. CInd §i
cum s-or rascum para patim irile §i m orfii, nu se §tie. D ar m acar
sa nu te prapade?ti tu. T rebuie sa-ti gasim u n rost sa pleci m ai
departe, poate la m unte.
A tunci m -am am estecat eu. Vorba din u rm a desteptase in
m ine intim plari, nu de m ult trecute, cu care d intr-o data s-a legat
nacazul tinichigiului.
— A scultati, am zis eu cu avint.
Am povestit repede $i in putine cuvinte intim plarea m ea cu
Col^un. ...A§a ca, am incheiat eu, G rigorita O anea §i cu tatu -sa u
au sa-1 trim e a ta pe A lecut la m unte ca pe un om al lor §i acolo
A lecut il gase$te pe unche§ul H aralam bie. Dau eu rava§ catra
unche$ §i-i spun ce si cum.
Lelea Ileana m -a p riv it lung, dupa aceea s-a sculat din locul
ei, a venit la m ine, s-a aplecat §i m -a sa ru ta t pe ochi.
— Nu §i-ar putea face nim eni socoteala m ai buna decit acest
baiet al Polixeniei, a spus ea lacram ind. M ai bun plan nu se poate
§i treb u ie sa-1 indeplinim intocm ai precum spune el. Ram ine sa
ajungem la Vasile Rusu Pescaru sa vedem ce zice, fiind §i el un
om cum inte $i pat it.
M i-am u rm at vorbirea :
— Cum s-a face noapte, el sa va duca cu caru1;a la Rada§eni,
pe dum neata ?i pe A lecut D um itriu. D upa ce v a intelegeti cu Oa­
nea, ram ine A lecut in sam a lui.
— Dar ce faci tu, dragul m am ei ?
— Inainte de a pleca, Vasile Pescaru m -a trece cu lu n tre a pe
celalalt m ai al Iazului Boto$anilor. P rin huditi, carari $i gradini,
ajung indata acasa.
— Il iei §i pe Culai ?
— Il iau $i pe Culai.
A lecut tinichigiul m a privea in tacere, mi$cat de av in tu l m eu
§i de p rietinia ce-i dovedeam.
De obicei nu prea eram grijuliu §i prevazator in in trep rin d erile
mele, dovada escapada m ea nesabuita de la N ada Florilor ; d ar
in acea clipa extraordinary avusesem o inspiratie de geniu.
— De ne aduce Culai bun raspuns, intocm ai a§a facem , a
h o tarit tovara§a noastra. Pe b a trin u l Tudose O anea il cunosc de
la praznicele M ercoriilor si m -a pUanaat c.;
 c-un flacau. E ra vorba sa se faca n u n ta. D ar nim eni neeunoscind
n u m aru l zilelor om ului, vorba a ram as ca o pasere in pustie §i
flacaul s-a p rap ad it in tr-o intim p lare naprasnica. N oroeul ei a fost
s-o ceara un vaduv, gospodar bun. Cum s-a a§ezat la casa lui Tu-
dose Oanea, cum au §i inceput pirile ; ca a r fi avut un copil de
fa ta m are. A tuncea, cunoscind eu din carti toate acestea, cum §i
din m artu riile ei, am in treb at-o :
— T raiti bine ?
— Da, leli^a draga, raspunde ea.
— § i Tudose O anea nu te asupre$te ?
— Nu.
— b nu ti-a spus nim ica despre acea intim plare veche cu
p runcul din flori ?
— Nu, lelita. draga.
— §i-am auzit ca esti buna m am a baietului lui Oanea cu ne-
v asta cea din tai ?
— Da, lelita draga, §i nici nu s-ar p u tea sa fie altfel ; tin e la
m ine Grigori-ta ca la m am a lui dreapta.
— Apoi, nevasta, uite cum m i se a ra ta m ie in carti gindul
om ului cu ochii negri, adica gindul lu i Tudose Oanea. Sa nu socoti
ca el n -a aflat vorbele de s-au §optit. Ba le-a aflat pe toate ?i el
zice a?a : „N u m i se cuvenea mie, vaduvoi batrin, sa iau fata
fecioara. M ie im i treb u ie sotie cum inte, care a cunoscut nacazul
$i pretuie.ste ocrotirea ce i-am d a t“. Apoi cum i-am talm acit eu
in asem enea chip fem eii rin d u iala cartilor, num ai ce s-a inseninat
§i s-a b u c u ra t care n u se m ai afla.
A§a ca in im p re ju rare a noastra, a u rm a t stapina de la Nada
Florilor, eu m a due cu nadejde si in sp rijin u l nevestei. F iind ?i
G rigorita feciora§ul de partea noastra, dupa cuvintul ce-i due de
la p rie tin u l sau Iliuta, eu lui Tudose O anea ii pot pune §i capas-
tru , §i-l due unde vreau. D ar eu n u -i cer decit o fa p ta buna.
D upa ce stapina ostrovului $i-a expus astfel pu n ctu l sau de
vedere in fa ta m ea §i a tinichigiului, au prins a ne §fichiui strop!
su b tiri sp u lb erati de v in tu l de la m unte.
— Nu v a tem eti, a in la tu ra t cu m ina team a n oastra lelea
Ileana, n u se a$aza ploaie a d e v ara ta pina la inserat, cind se alina
vintul. lata, se-ntorce §i Culai, a adaos ea saltindu-se in sus. Acest
baiet a m o§tenit intelepciune de la m aica-sa firoscoasa. Ca sa nu
intirziem tre a b a ce-o avem de indeplinit, s-a z v irlit pe-un cal
pe care 1-a gasit pascind in tr-o valcica ; i-a prins b otul in cure-
Iu$a cu care se incinge, §i-l sile^te cit se poate cu calcaiele. N um ai
cit chivara ii lipse^te ca sa fie A lex an d ru M achedon. N e face §i
“ mne' <-a sS iesim sure el, caci n-avem vrem e de pierdut.
 de pe cal, a scos curelu?a cu care i?i cirm uise fugarul, incingin-
du-se cu ea pripit, ?i s-a jim b at la noi cu ochii aprinsi si parul
zbirlit. Roibul eliberat, ca un calut cum inte ce era, s-a intors in
trap spre ierbu^ca lui.
— B una veste ? a strig at spre Culai lelea Ileana.
— B una ; ne-asteapta. P ina ce aj ungem noi, m am aliga e pe
fund ?i scrobul in tigaie. Precum se 5tie, mo? Vasile, ca pescar
adevarat, nu m ininca pe?te.
— Lasa asta, Culai. Ne duce la Rada?eni ?
— Duce. A §i d at ovaz iepei.
Inaintam cu ham icie. Am apucat pe eararea de sub sa tu l Pe-
tiea. Cind am aju n s catra casuta pescarului, lurnina era in scadere;
asl'intise soarele in dosul cladariei de nouri arnestecati cu piscurile
num tilor. Am tre c u t pe dupa grajd ?i soproane ; cind am b a tu t
cu picioarele in prispa, s-a deschis u?a $i n e -a dat d rum ul in
tinda m atusa lui Culai, C asandra. E ra o nevasta uscativa, sub tire
?i naltuta, cu nas ascufit ?i iscoditor. Ochii rotunzi, fa ra o culoare
hotarita, erau um b riti de casca unui tu lp an galben.
— Poftiti, poftiti ! a ?optit ea tinind de sus u?a.
Ne-am stre c u ra t pe sub b ra tu l ei. In incaperea a doua am ga-
sit intem eiata vestea lui Culai. Pe v a tra hornului, m am aliguta pe
fund acoperita cu ijtergar ; §i c ratija cu scrob deasupra jaru lu i
si'iriind.
— B ine-ati venit la noi, a rost.it cu voce adinca de has pesca-
rul, bocanind spre noi cu tizm ele-i nalte de iuft.
Vasile Rusu era u n urias cu ochi alba^tri si p a ru l in tra t in
caruntie, ratezat scurt pe m arginea strachinii. Ivlusta^ile ?i sprin-
cenele, alburii. P utorea m inilor lui grozave se intovara?ea bine cu
zim betu-i de b u n atate si prietinie.
S tapina de la N ada Florilor a cucerit definitiv cetatuia in care
intrasem , adresind pescarului cel m ai incintator zim bet pe care-1
p u tca exprim a fata ei trista ?i neuitind, indata dupa asta, ea de-
puie doua p u n atu ri rasu n ato are pe obrajii usca^ivi ai m atu?ii lui
Culai.
Dupa cit am obscrvat, vorbirca n oastra despre ce ne interesa
nu p u tea incepe inainte de cina ; iar in vrem ea cit ospateaza, oa-
m enii cuviincidei nu indeplinesc alia lucrare. N um ai dupa ce n-a
m ai ram as nim ic pe fu n d n l de 1cmn $i-n cratifa, lelea Ileana a
crezut venit m om entul sa atrag a luarea-am inte a lui mo? Vasile
Pm.su asupra m ea ?i indcosebi asupra tinichigiului.
— Daea vrei dum neata, Vasile, sa afli ce cauta feciora?ul ista
al inginerului la N ada Florilor, |.i-01 spline.
— p tiu ce cauta. a rSspuns rizind gros pescarul ; 1-am mai
vazut, pe iezatura. El socoate ca prinde pe$te, insa 1-au prins
pe.y.tii pe dinsui.
 Am fost izbit de aceasta observable ; num ai a?a se p u tea ex­
plica rata cirea raea din acea stralu cita prim avara.
— Il cunoijti atunci ?i pe A lecut, a lt p rietin al n o stru ?
— Cum nu, a ris ia r Vasile Pescaru. N e-a p a ra sit de m ult si
acum a-i m ester la fabrica de la Pa?cani. D ar tot pescar a ram as,
insa prinde oam eni.
Alecu{; a ram as serios. Ceilalti am ris de glum a lui Vasile Pes­
caru nu p e n tru ca ne placea, d ar p e n tru ca voiam sa-i sporim
bunavointa fa|:a de nevoia noastra.
— D ar de rascoalele din ta r a ai auzit ? a u rm a t a-1 im punge
lelea Ileana pe stapinul casei.
— Am auzit $i de asta, a rasp u n s pescarul cu seriozitate ; si
de a rm a ta care-i la rohatcile tirgului. I-a strop?it pe bietpi rom ani,
a adaos el cu glas scazut.
Dupa acest schim b de vorbe, Pescaru a ram as tac u t ?i grav
un rastim p. Apoi s-a ridicat in picioare ca sa ara te ca e gata sa
indeplineasca ceea ce era de indeplinit.
Lelea Ileana 1-a apucat de b ra t :
— Sa nu inham i inca iapa, cuscre Vasile, a ?optit ea. Te rog
sa treci in ta i cu lu n tre a pe acesti doi feciora?i la celalalt m ai. De
acolo ?i-or gasi ei singuri drum ul. Mai cu sam a are nevoie Iliut,
sa nu-1 apuce noaptea ?i ca sa se poata infa^isa lui tatu -sau . Dupa
aceea inham i :>i ne-i duce la Tudose Oanea. Avem de facut cu
dinsui o afacere de vinzari §i c u m p arari de oi.
— Se va face intocm ai, a in cu v iin tat Vasile R usu zim bind.
Cei cu b a re a sa vie dupa m ine ; cei cu oile sa a$tepte.
P escarul a ie?it ca sa ia lopetile luntrii.
In ain te de a m a desparti de cei din casa, m -am apropiat de
stapina ostrovului, ca sa-i fac cunoscute anum e socoteli ale m ele
p e n tru desavir?irea planului nostru.
— Lele Ileana, i-am zis eu, dupa ce a ju n g e # acolo ?i puneft la
cale vinzarea ?i cum pararea oilor, sa-i spui lui Grigori^a Oanea,
colegul m eu, sa se repeada pina la m ine in asta-sara ori m ini dis-
de-dim ineaja, sa-i incredintez rava?ul catra unche§ul m eu H ara-
lam bie.
— N um aidecit s-a face §i asta, in^eleptule, m -a ad m irat din
nou lelea Ileana.
Tinichigiul m i-a apucat em otionat m ina, finindu-m i-o strins
u n tim p in tr-a lui. Intelegeam ca v rea sa m a im brati§eze, d a r s-a
stap in it ca u n b a rb a t ce era. Am fost o clipa h o tarit sa-i m artu -
risiesc ca ram inem prietin i pina la m oarte. Am tacu t : el a p ri-
ceput m i-a m ai strins o d a ta m ina dreapta. M i-am lu at ram as
b u n de la gospodina casei ?i am iesit in u rm a lui Culai.
A fara incepuse fum egarea arnurgului §i v in tu l se domolea.
— Repegior, a indem nat Vasile Rusu p e s c a ru l; ?i dupa ce
dezlegam lu n trea, priponim lim biie.

§5
 Am coborit pina la m alul apei. Calauzul nostru a dezlegat
lu n tre a din pripon ; ne-am suit ; ?i el n e-a im pins o vrem e cu
g h io n d e ru l1 p rin cararea de trestii. Apoi a apucat lopetile §i ne-a
dus in tacere la celalalt tarm . $i-a oprit un tim p lopetile ascul-
tind im prejurim ile. Nu s-auzea decit vintul, oftind dom olit in
foltanele de tre stii inalte.
— Ram ii sanatos, mo? Vasile, am zis eu cu indrazneala bar-
bateasca. F ii fa ra g rija ; cunosc drum ul p rin gradinile oam enilor.
— Cu bine, badica Vasile... a ?optit §i Culai.
N e-am stre c u ra t din lu n tre p rin stufari?urile m alului ca ni?te
dihanii de apa ?i ne-am m istu it in u m b ra am urgului.
D upa ce-am aju n s acasa pe cale cotita, m -am infati$at cu pre-
facu ta nepasare ?i ca din in tim plare titacai Leona, ca sa am m ar-
tu rie de ie?irea m ea la lum e. Dom nu inginer a nostru inca nu se
intorsese de la cancelarie ; am aprins in biroul lui lam pa ?i am
com pus catra unche?ul H aralam bie un rava? cu u rm atorul c u p rin s:
D ra g a u n c h e ? u l e H a r a la m b ie ,

V i n e la d u m n e a t a c u a c e a s ta s c r is o a r e u n p r i e t i n b u n al m e u , p e c a r e
te ro g s a -l a ju f i $i s a -l o c ro te $ ti p in a c e s e v a p u t e a t n io a r c e la lo c u l sow.
D orindu-pi d in inim a sdnatate $i izbinda.

N e p o tu l d u m n it a le , lliu t d .

P .S . A v i n d $i e u u n e l e n a c a z u r i, te-a $ r u g a sa v ii p in a la n o i.

\
Am sta t in tai la indoiala daca treb u ie ori nu sa adaog acest
P.S. Tinind sam a insa de pataniile m ele cu pescuitul, care m a cam
dep artasera de §coala, m i-am facut socoteala — dupa pilda teo-
rem elor aritm eticei ratio n ate — ca ispravile m ele vor ie?i curind
la iveala, deci am nevoie de o protectie pe care num ai un §ef de
trib m aret incalarat, cum era unchesul, m i-o putea acorda.

CAPITOLUL XII

Tulburari,
amaraciuni ?i primejdii

CU SCRISOAREA CATRA UNCHESUL HARALAMBIE in

buzunar, a?teptind pe G rigorita Oanea, m -am dus sa ispitesc pe
matu§a Anghelina, ca sa afiu ce se m ai petrece la noi acasa de
cind m a instrainasem . De titaca Leona sfriam ca-mi noarta sim -
rile fiului sau in raiul prim averii de la N ada Florilor $i necredinta
aceluia?i fiu al sau fa ta de ?coala ? Daca dom nia sa e ra ocupat
peste sam a de diferitele in d ato riri ale serviciului tehm c judetean,
cum de nu 1-a inven in at cu banuielile ?i pirile zgripsorul nostru ?
Subt apasarea prim ejdiei ce m a am eninta, sim team ca entu-
ziasm ul m eu de p rim av ara se racore?te.
Totusi ta ta n u ar fi fost in sta re sa-m i aplice — cum se spu-
nea pe vrem ea aceea — o corectie b ine-m eritata, caci eram prie-
tini. D um nealui m a obi?nuise de un tim p, de cind eram candidat
la b a r b a te ?i u niversitate, sa-m i cintaresc eu insum i faptele in -
doielnice si sa-m i m arturisesc erorile. E ram incred in tat ca, dis-
cutind am indoi cazul rata cirii mele, vom gasi solutia cea b u n a ca
sa nu pierd u n an de in v ata tu ra , fie facind chiar atunci, inainte
de exarnen, o sfo rtare severa, fie convingindu-1 pe dom nu inginer
sa-m i accepte corijenta la m atem atici p e n tru toam na. P alidul m eu
profesor cu ochi de cadina, dom nul Ciolac, socotea aritm etica ra ­
t i o n a l d rep t cel m ai im portant obiect p e n tru tin e re tu l care riv-
nea sa se adape la izvoarele ?tiintei ; dum nealui n -a r fi p u tu t in-
gadui rasp u n su ri m ediocre u n u i elev pe care-1 socotea in tre ele-
m entele valoroase ale gim naziului folticenean. In clasa in ta ia §i a
doua fusesem prem iant.
— M am a A nghelina, am inceput eu a m a inform a cu vicle-
nie pe linga dadaca, spune-m i, te rog, ce se m ai petrece pe-acasa.
Eu, de vreo doua saptam ini, cum ai p u tu t vedea singura, m -am
indeletnicit m ai m u lt cu undita.
— Sa fii sanatos §i bucuros, Iiiuta, a o ftat dadaca m ea. Eu atita
doresc.
M a privea cu ochi in trista ti §i obositi.
— Ce zice titaca Leona ?
— D um neaei inca nu spune nim ic ; e su p a ra ta pe dom nu in­
giner a nostru. P u rta rc a dum nealor u n u l cu altu l e m ai m ult in
raspar, dar are sa vie vrem ea sa spuie dum neaei ce are de spus,
nu te fem e. Acu vreo doua zile 1-a p o ftit aici pe dom nu Vaca-
M are de la politic ?i 1-a rugat, pe cit am inteles, sa-ti descurce
urm ele.
— N -are ce descurca ?i descoperi ; n-am savir?it nici o fap ta
rea.
— 3tiu, dragul m am ei Iiiuta. Eu de ce in a i in tirzii pe lum ea
asta ? Ca sa te a p a r de napaste ! V rai sa m a in tre b i de ce e su~
p are re in tre fra te sora in casa la noi ?
Am in cu v iin tat cu privirea. E ra in glasul dadacei m ele ac-
"ontni np pare i-1 cunosteam , de m are in g rijo rare in ain tea pri-
al m eu Iliui.a, a §optit ea cu lacrim i, sa stii ea nu-i
:a tu esti ca un m inzoc buiac in tr-o prim avara ; zburzi
Dar dom nu inginer a nostru e cal virstnic. I-a trecut
ivete buiestrul.
a in tim plat m am a A nghelina ? Vorbe§te, te rog, la-
i sa aflu num aidecit ce este.
n a t din cap cu jale.
,e, n u-i bine, dragu m am ei Iliuta. Cum s a -|i spun eu ?
le intr-o petrecere a ju n etii ; dar lui dom nu inginer
sa um ble ratacind dupa ochi negri ; in anii in tru care
astea-i prim ejdie. Asa ca dum nealui de vreo doua sap-
!-acasa num ai cind §i cind. Cind are ceas slobod dupa
jbei dum nisale, ii insenineaza ochii in alia parte,
du-m i obrazul palid, dadaca s-a oprit.
■ odata despre ce-i vorba ! am poruncit eu.
dragu m am ei, nu te tu lb u ra ; acum a e.sti baiet m are,
:i ce se petrece. Este doam na directoara la $eoala de
a. A p u rta t pe dru m u ri incurcate si pe alt;i barbati,
rorbe$te : duduca Leona ii num ara pe degete. In pri-
dum neaei §i-a pus ochii pe dom nu inginer a nostru.
paharele si-i sprincenata... N u-m i place m ie ca ride si
0 gidila necuratul. A venit in plim bare pina aici. A
in tre si in gradina la noi tocm ai cind inflorisera cei
:iri. Dom nu inginer s-a pioconit in fa ta ei, a ru p t pe
os .si i 1-a daruit. Ea §i-l potriveste in piept si ride,
lu spun ca n -a r fi frum oasa, dar ce a re ea sa tu lb u re
3arbat serios cum e dom nu inginer ? A iesit pe poarta
ii galben §i 1-a chem at cu ochii dupa ea. Crezi ca 1-a
m nealui inim a sa nu se duca ? D upa aceea, in tr-a lt
ie cind asteptam cu m asa si iesisem in livada, i-am
drum , in d rep t cu casa noastra. A ris ici, a ris m ai
idu-1 dupa ea pe dom nu inginer spre Bucium eni ;
dnd iar, cind se intorceau ; §i dom nu inginer n-a m ai
dum nisale.
pe m am a A nghelina $i-mi sim team inim a pu stiita si
se lam urea de ce ta ta ram asese cu to tu l stra in de
:le din acea prim avara ; insa nu ma puteam bucura
.'a fata de dum nealui se u?ura. Sentim entul care m a
■dusm anie apriga im potriva acelei strain e care am e-
a d intre m ine §i tata.
at cu glasul stins :
1 ta ta unde-i ?
n a te sa fie ? a clatinat din cap dadaca. Cit ai stat
scris, n-ai bagat se sam a ca pe biroul dum nisale
ie .?i u ita te ? Scrisorile si gazetele stau teanc, nici

98
 nu s-atinge de ele, n u-i m ai pasa de nimic. Ce ne facem noi, dragu
m am ei Iliu^a ?
Am lasat-o pe dadaca sa lacram eze ?i am tacut, cufundat in
ginduri am arite. A trecu t pe linga m ine jitaca Leona fa ra sa m a
vada. P rivea cu ochii atin titi in tr-u n viitor din cadrul cai’uia dum -
neaei lipsea, ca si cum a r fi m urit. Slabise biata tifaca Leona.
N u-m i era insa m ila de drnsa ; aveam in m ine §i un gind ra u ta -
cios, ca o ajungea blestem ul lui Col^un, catelandrul m eu pribeag
la m unte.
— Am sa stau de vorba cu tata... am zis eu in tr-u n triziu,
m ai m ult catra m ine insum i.
Dadaca §i-a pocnit palm ele, tinguindu-se :
— Cum s-ar p u tea una ca asta ? Cum ai cuteza Iliu^a ?
— Lasa-m a, dadaca ; sint doar p rietin cu tata.
Ea m -a p riv it spariata. Ii spusesem dadaca, nu m am a, cu un
ton de nem ultum ire du$manoasa.
— Of §i iar of ! Nu §tiu la ce capat om ajunge. V ai de zilele
noastre !
— Dadaca A nghelina, i-am zis eu ridicindu-m a, sint tru d it
$i m i-i somn ; m a due sa m a culc. D ar s-ar putea sa vie chiar in
sara asta G rigorita Oanea, sa ia rava§ul pe care 1-am scris m ai-
nainte in biroul tatei. A tuncea m a trezesti, ca sa i-1 dau.
■— Bine, dragu m am ei, m i-a raspuns ea um ilita, observindu-m i
cu aten tie ochii in n eg u rati ; du-te si te hodineste fa ra grija. Dar
sa nu cum va sa te superi pe mine, dragutule, ca ti 1-am p irit pe
dom nu inginer a nostru. Eu is ca o ca^ea p u ru ri treaza, prive-
ghind. $i nu puteam sa tac si sa n u -ti spun, fiind tu in clipa asta
singur barb at in casa Polixeniei noastre. U nde a plins Polixenia,
eu nu pot suferi m uiere stra in a rizind. Im blinzeste-^i ochii asupra
m ea, Iliu|:a.
Am ram as p a tru n s de accentul tragic al cuvintelor dadacei
mele, totu§i nu m -am induplecat s-o privesc blind §i am lasat-o
sa se tinguie. A m araciunea pirei dadacei m ele im potriva dom nu-
lui inginer a nostru s-a adlncit ?i m ai m ult in fiin ta m ea dupa
cel dintai somn trudnic de tre i ceasuri.
C atra m iezul noplii m -am tre z it avind in sufletul m eu ru p tu ra
cu ta ta ca pe niste lilieci inspaim intati care scriu in to ate sensu-
rile linii frinte. Socotindu-m a singur b a rb a t la casa bietei m ele
m am e m oarte, dadaca im i aparea oarecum comica si in v alu ita de
negura eresurilor arhaice. A scultam cucosii care im i dadeau
sem ne de profunzim ea vrem ii, ram ase m isterioase §i astazi, spu-
nind precis lum ii m oderne m ecanizate sfertu rile noptii, §i m a in-
torceam ca tra b a trin a m ea A nghelina cu o sim tire de m ila. T ra-
iectoria m iniei m ele se in d rep ta aeum spre tata. A tit de m ult ma
deprinsesem sa-1 adm ir si sa-1 scot deasupra lum ii obi$nuite, incit

7* 99
 coborirea lui de pe piedestal im i zdruncina echilibru su fle tu lu i
II adm iram p en tru atitudinea lui de ironie taioasa fa ta de so-
cietatea in care traiam . Ma facuse sa in^eleg ca a§ezarea noastra
sociala $i politica era alcatuita din „sim ple firm e fa ra c o n tin u t‘‘,
cu o birocratie corupta, eu m o?ierim e feudala, cu politicieni
gala sa am aneteze oricind §i oricui boga^iile |a rii §i cu o m uncito-
rim e crud im pilata. Adesea dom nu inginer, prietin u l meu, imi
com unica sent into §i epigram e referito are la vial^a noastra poli­
tic s ; acestea m a am uzau p rin in to rsatu rile lor spirituale, d ar
trezeau in m ine o coarda dureroasa. Dispre^ul pe care il cultivase
in m ine ta ta p entru nedreptate, coruptie $i exploatare, nu era de-
cit floare §i podoaba deasupra u rii pe care o m o§tenisem de la
neam ul indelung obijduit al Polixeniei.
Se lum ina in m ine capul m are al tinichigiului cu ochii lui ex-
presivi care m a indem nau sa raspund la chem area um ilintilor si
ofensayilor vietii. Alecuy D um itriu nu era u n diletant ca dom nu
inginer, ci un luptator. Trecerea lui de m eteor pe cerul prim a-
v erii m ele im i lasase in^elegerea ca energia avintului are pret
num ai atunci cind e folosita in tr-o acpiune ju sta ; ca acyiunea e
legata de viata, pe cind visul sterp ram ine al inertiei.
A$a ca parasind raiu l de la N ada Floriior, m a indirjeam sa in tru
in lum ea reala, spre a da caracter sens vietii mele.
In tai ?i intai se cuvenea sa gasesc o solutie pentru a-m i im -
paca profesorii §i am orul propriu. Am tre c u t destul de repede
rseste aceasta problem a, pe care, desigur, nici dom nul Ciolac, pro-
fesorul de m atem atica, nu m i-ar fi propus-o p en tru teza de mai.
In dezlegarea ei era necesara in prim ui rind prezenta dom nului
inginer ; treb u ia num aidecit sa-1 vad §i sa vorbesc cu el dim i-
neata, in ain te de a ne duce, eu la scoala .si dum nealui la serviciu.
Im i im aginam o intilnire viforoasa, dupa care scena luneca spre
un patetic sentim ental. M ihnirea m ea dusm anoasa se topea clipa
cu clipa ca un a b u r de la N ada Floriior $i am lunecat iara§i in
somn cu ochii plini de lacrim i.
A bia rasarise soarele, cind m -am trezit iar. Cioeanise cineva
in geam. Cind am sarit din asternut, cioeanitura s-a repetat. „Tre-
buie sa fie G rigorita O anea“, m i-am facut eu socoteala, pe cind
trageam cu graba pe m ine halatul. Nu era Oanea. Am deslu^it
in tr-u n colt al ferestrei capul de b ufnita al dadacei m ele. Ma in-
dem na cu clontul sa ies afara.
Am lu at scrisoarea, am deschis cu luare-am inte u$a §i am ie-
?it in cerdac.
Am gasit pe Culai in to ata stralucirea costum ului sau. Eram
pe punctul de a notifica fa ra inconjur tovarasuiui m eu de rai des-
 — G rig o ri|a Oanea, im i zise el cu zim betu-i p u tin tel batjoco-
rito r, n -a p u tu t veni, caci n -a re chip sa se intoarea acasa ?-apoi
sa se duca iar la gim naziu. Zice ca azi ave^i teza §i n u se poate sa
lipsiti. A?a ca ducindu-m a ?i eu la Rada$eni cind se zarea de ziua
ca sa vad ce $i cum s-a pus la cale cu A lecut, s-au gindit cei de-a-
colo sa m a trim e a ta pe m ine in locul lui Grigori^a O anea. Mi s-a
p a ru t b u n baiet, d ar n u -i priceput la undi^a. Deci d a r eu i^i dau
„ tfe rtific a t“ de la dinsul, si du m n eata im i incredin^ezi rava$ul.
Im i spusese „d u m n e a ta “ la p riv irea ciudata ce-o intorsesem
e a tra el. In lum ea astalalta, in afa ra de N ada Floriior. C ulai al
m eu avea u n loc de um ilin^a in care lipsurile educatiei si im bra-
cam intei lui sareau in ochi. De aceea eu devenisem ,,d u m n ea ta'- §i
el i§i pleca fru n te a iniinzindu-m i cu degetele-i negre §i arse de
soare ,.tfe rtific atu l“.
Grigori^a O anea im i scria tre i cuvinte cu creionul pe o jum a-
ta te de foaie de caiet, incredintindu-m a ca pot da ce m i se cere.
N eculai a in^facat scrisoarea §i a purees in galop pe poarta, oprin-
du-se num ai o clipa ca s-o inchida cu respect, §i a cotit spre m ia-
zanoapte catra Radaseni.
Tot tim p u l cit statusem de vorba cu Neculai, dadaca m ea An-
ghelina m a pindise a^intit, ca sa cunoasca daca m i s-au imblinzit.
ochii. A fost fericita ca-i zimbesc.
— Iliuta, m i-a §optit ea, nu-1 pot-i vedea in dim ineata asta pe
dom nu inginer a nostru. Doarm e, si pina ce-a veni vrem ea sa te
duci la $coala, nu se trezeste. E tru d it de drum ; s-a dus ieri ca six
ia in p rim ire podul M oldovei de la Boroaia. S-a culcat tirziu, fa ra
sa min'ince.
— Bine ; 1-oi vedea cind m a intorc de la $coala, i-arn raspuns
eu cu lini$te b atrin ei A nghelina.
In ain te de a m a intoarce in cam era m ea, am p riv it ca pe ceva
cu to tu l nou gradina inflorita. M erii pareau niste lam pioane roz-
albe ale zilei. P ina in acea d im ineata nu observasem nimic, orbit
de entuziasm ul m eu p e n tru fericita breasla a u n d itarilo r : fericita
m ai ales ca nu are niciodata im pasul unei teze de m ai la m ate-
m atica.
D om nul Ciolac, profesorul m eu. era un om blind, as p u tea
spune chiar sfios, insa cu totul strict in slujba sa de propagator
al celui m ai im p o rtan t ?i dificil obiect al in v atam in tu lu i gim na-
zial. Cu to tu l strict in aceasta dato rie definita a sa fa ta de viatii,
de tro n §i tara. Elevii m ai vechi decit m ine, adica rep eten tii sau
„babacii“ cum le spuneam noi, g en eratia tin ara, pretindeau ca
dom nul Ciolac, chiar de la sosirea sa la catedra de m atem atici a.
gim naziului nostru, duce tra ta tiv e de in su rato are cu o m osteni-
 Nu eram unul d in tre elevii sai em inenfi, nu m a suisem nici-
odata peste nota 7 in catalogul sau. Si cum la toate celelalte obiecte
aveam cu doua $i tre i puncte m ai m ult, dom nul Ciolac se socotea
jig n it in num ele §tiintei.
Leciiile A ritm eticii rationate a lui Ro§u, in ultim ul trim estru ,
le frunzarisem in pripa. Cum in acest rastim p profesorul nostru
crezuse de cuviinla sa se ocupe m ai m ult cu ciurucurile §i cu „ba-
bacii", inca nu fusesem ascultat la tabcla ; pe linga asta, lipsisem
in ultim ele doua saptam ini. la ta ca sosise scaden{;a fatala. Mi se
trin lite a raspuns p rin tovara$ul m eu de banca, Oanea, sa nu lip-
sesc de la teza de mai, a carei nota avea im portan^a a la tu ri de
exam enul oral al sfir$itului de an. „Daca un elev are m edia 4 in
cele trei trim estre ale anului, preciza aritm etic babacilor nostri
dom nul Ciolac, cu un 6 la teza de m ai $i cu un 5 la exam en, do-
binde^te m edia de tre c e re “. Din aceasta pricina cei vechi, care re-
petau fiecare clasa, in lu n a m ai se puneau pe brinci ca sa capete
nota de corectare. A m bitia lor, dupa aceea, nu m ai pretin d ea decit
nota m ediocra necesara p en tru a dobindi certificatul ce le-ar fi
dat d rept sa solicite o slujba la trib u n al ori prefectura. Acea nota
m ediocra necesara o cer^eau uneori cu lacrim i in clasa ultim a a
profesorului, ca sa nu rarniie pe d rum uri, ,,sa ajunga a-§i ci§tiga
h ra n a cu undifa la iazurile de d evale“.
P e n tru dobindirea notei la teza de m ai, saracele m am e de la
m ahala dadeau sarin d are la biserici. D esigur ca titac a Leona, daca
ar fi avut dragoste p e n tru m ine ?i m i-ar fi cunoscut nacazul, s-ar
fi ostenit pina la M aica D om nului de la A dorm ire §i i-a r fi spus
o vorba la ureche fagaduindu-i o lum inare de ceara, rugind-o sa
se m ilostiveasca asupra m ea cu lum ina cifrelor §i rafionam ente-
lor m atem atice. Dadaca nu si-ar fi ingaduit asem enea fam iliari-
tate, fiind o fiin ta m ai jos a$ezata pe scara sociala ; ea ar fi in ter-
v en it p rin popa G heorghe la m arele Sintilie, ca sa-m i m carga
bine la teza.
Ca fiu $i p rie tin a dom nului inginer a nostru, eu puneam la
indoiala capacitatea aritm etica a personagiilor sfinte. Aveam
sansa de zece la su ta sa dau o teza la lim its ; asta a r fi fost insa
pe cit de jig n ito r p e n tru dom nul Ciolac, pe a tit de um ilitor p entru
m ine. M i-a lucit in m inte versul m elancolic al lui G rigore Ale-
xandrescu :
M inuni in vrem ea noastra nu vad a se m ai face...

Nici nu m -am m ai injosit ca sa deschid zadarnic A ritm etica

ratio n ata a lui Ro§u. M i-am p reg a tit coala de teza, h o tarit s-o las
alba, §i-am a§teptat cu lini^te evenim entele, incred in tat fiind ca
se vor gasi m ijloace ca sa nu pierd anul.
Dadaca A nghelina m i-a pus d in ain te in sufragerie cafeaua cu
lapte al carui gust il uitasem de cind m a deprinsesem cu pe§tele
frip t m am aliga virtoasa din ostrov. T itaca Leona a catadixit
sa-m i |ie tovarasie ; m i-a intins o felie de cozonac, fa ra a-§i des-
crefi fru n tea, m -a lasat sa-i pretuiesc dulceata. Apoi m i-a pus
cu delicateta o in tre b are plina de am araciune :
— Se zice ca unii d in tre elevii gim naziului isi fac leetiile m ai
m ult la iazurile de devale.
Cit pe ce sa m a inec cu cozonacul. Ziua proasta de dim ineafa
se cunoa$te, am reflectat eu.
— Ce zici dum neata de asta ? a u rm a t ea scuturindu-§i zulufii
invalatuci^i in hirtie.
Nu puteam raspunde cu g u ra plina.
— A tre c u t pe la m ine dom nul Vacam ar, a continual titaca
Leona, in d ep artm d delicat fara m itu rile de pe pieptii camizolului
dum nisale alb ; a tre c u t pe la m ine dom nul V acam ar §i 1-am ru -
g a t sa-m i procure ni§te inform atii. P arerea m ea era ca un tin a r
care pleaca noaptea de acasa s-o fi ducind la o in tru n ire de car­
bonari. D ar dum nealui m i-a adus raspuns ca n u -i vorba de con-
spiratii, ci de ad u n ari de derbedei pe m alul baltilor. „Acolo se
duce §i nepotul dum neavoastra...“

103
 — Adica nepotul ro taru lu i, am in tre ru p t eu.
I'ita ca Leona m -a p riv it de sus, uim ita de cutezanta mea.'
— Ba sa m a ierji m ata, obraznicule ! O fi nepotul rotarului,
d ar in prim ul rin d e fiul inginerului D um itras. Nu ?tiu ce m -a
facut sa n u -i aduc pina acum a la cuno^tinta ispravile fiului sau.
Am raspuns cu dem nitate :
— f ita c a Leona, am sa i le aduc eu insum i la cunostinfa chiar
astazi.
— C hiar astazi ? M ira-m -a$ ! Ca pe dum nealui de vreo luna
nu-1 m ai p rinde nim eni acasa. Nici n u -i pasa de o sora buna care
§i-a sacrificat p e n tru dum nealui viata. In singuratatea in care
traiesc m i s-a r cuveni poate un cuvint, o aten(,ie... Tot a5a de am a-
rita sint ca si atunci cind ticalosul de Jo rj Ropcea s-a dus peste
m ari $i ^ari §i m -a lasat pustie...
Am lasat num ai pe Chirica m otanul sa asculte din nou rom a-
nul p |a c a i Leona pe care §i eu il ascultasem in atite a rinduri.
M -am g rab it spre celelalte grele incereari ale zilei.
M i-am pus in geanta cartile de cursuri ale acelei dim inefi ; pe
linga aritm etica m ai aveam franceza istoria. Am p riv it o clipa
m anualele aceste doua din urm a a§ezindu-le linga coala alba. Am
suspinat : eram u n as al G ram aticei franceze un erou al Isto-
riei m oderne. „M arire $i decadere...“ am $optit eu cu sincera
ironie.
Cind sa ies pe poarta, G rigorija O anea venea grabit ca sa-m i
aduca ?tiri $i sa m a ia la teza. ,
Coborind uli$a Rada^enilor p rin tre casute albe si livezi de m eri,
O anea m i-a com unicat veste buna despre p rietinul m eu cel nou,
tinichjgiul. La inceput lelea Ileana intim pinase din p a rte a b a tri-
n u lu i oarecare im potrivire. D ar gospodina b aiatu l punindu-se
p e n tru pribeag si a ju tin d §i Vasile Rusu pescarul, Tudose O anea
s-a induplecat ?i a pus la cale el singur ie§irea strain u lu i catra
m anastirea Ri$ea. A vea sa um ble calare in straie ciobane^ti, ala-
tu re a de scutarul lui mo§ Tudose, care se afla venit in Rada$eni
pentru sim briile §i m erindea feciorilor si baciului de pe Deleleu.
A purees incalecat in ta r n M cu caciula si sarica, cu gluga si baltag,
cu desagi la ciochine, §i s-a inchinat inspre p rietinii sai cu
voie buna.
— El socoate ca intr-o saptam ina s-ar putea intoaree la Fol-
ticeni, $i-a incheiat G rigorita istorisirea.
Nu i-am dat nici un raspuns.
— U rm arirea lui se pare ca-i in legatura cu rascoala, a ur-
m at tovara§ul meu.
T a c e s t e vnrhe 1-am nnucat rte hv at nn ■*71 r t l Q w f ^ T ?1 r» e* f
 — Socoteam ca pot vorbi cu tine... a inginat el cu sfiala.
— Cu nim eni §i nicaieri ! i-am poruncit eu ca din tr-o grea
iaina.

CAPITOLUL XIII

Eu dau o teza faimoasa la aritmelica,

iar Culai devine campion in iupta libera

GIM NAZIUL NOSTRU se afla a?ezat provizoriu ir.tr-o casa

veche boiereasca de pe u lita Sucevei, a$teptind sa se m ute in tr-u n
local m odern p e n tru care se adunau m ateriale pe u n lee v iran de
alaluri. D eocam data, elevi profesori se nacajeau in ni$te odai
scunde cu banci din m obilierul refo rm at al §colilor p rim are. Co§-
cova, trista §i saraca, injghebarea aceasta a noului regat era in
arm onie cu toate celelalte ?andram ale, firm e fa ra con^inut, cum le
caracterizase dom nul inginer. Din ograda fara im prejm uire, co-
borau ca ra ri cable inspre ni§te bordeie de trogiodip. De acolo de
sus v ederea se deschidea inspre lacul din T arna M are iazul Cior-
saci. In fund, abia se deslusea un holm cu fin aju ri, sub picla ce
incepea sa se topeasca a dim ine1;ii.
In ograda gim naziului m iscare pufina, desi soarele stralucea
in azu ru l cerului, cernind pulbere de au r peste gradini inflorite.
G alagia tin e retu lu i se stinsese infrico$ata ; elevii „toceau“ lec^iile
in clase, inghebosindu-se in banci asupra carfilor §i caietelor.
P e d e lu l1 a su n at cu m ina un clopot d in tre acelea cu care um-
bla u rato rii in sa ra de A nul-nou. Clasa a tre ia avea in ora intaia
pe dom nul Ciolac ; teza de m ai din toata m ateria trim e stru lu i al
treilea. Am in tra t cu G rigorija Oanea. Eu eram cap de banca in
rin d u l al doilea ; O anea linga m ine.
Am a d u n a t de la baieti colile albe, ca sa le isealeasea dom nul
Ciolac. E ram douazeei §i ?ase de elevi. Cind am tre c u t la locul
m eu, a in tra t $i profesorul, leganindu-se pe picioarele-i scurte §i
lunecindu-$i asupra noastra ochii de catran, migdala^i ?i spince-
na1,i. T randafira§ul de la b u to n iera ?i-l lasase in cancelarie, in ­
tr-u n paharel cu apa, pe prichiciul unei ferestre deschise : il za-
risem in trecere.
Elevii s-au ridicat in picioare cu m are tropot. Edecul gim na­
ziului, babaca Buchan, m ai inalt cu u n cap decit profesorul, a
bolborosit rugaciunea si $i-a fac u t in pripa tre i cruel, m enindu-le
sfin tu lu i Rom an $i tezei de mai.
D espre m inunea sfintului Rom an vorbea in fiecare an parin-
tele M ovilescu la u n a din lectiile de religie. Rom an, fiind um ilita
 sluga m ire clericii de la sfin ta Sofie, §i neavind stiin ta de carte,
era deseori batjocorit §i in fru n ta t de psalfi §i diaconi, ca, de?i
prost si nestiutor, are totu$i p a rte din d aru rile de bucate ale cre§-
tin ilo r cucernici. In tr-o noapte, dupa un plins fara m ingiiere, um i-
litul Roman, adorm ind cu suspine, a av u t in vis frum oasa vede-
nie : a v en it la el Fecioara P reacu rata §i i-a alinat suferinta, in-
dem nindu-1 sa m anince tre i bucatele de hirtie, dupa care 1-a in-
cred in tat ca, trezindu-se, va p u tea ceti orisice carte. Deci um ilitul
R om an s-a trezit cu b u n a nadejde $i a vazut ca poate ceti orifice
carte.
Pe cind profesorul, in tacerea clasei, i§i punea iscalitura in
collul de sus din stinga al colilor depuse la catedra, babaca Buc­
han, pe furl?, a v irit una dupa alta in gura tre i bucati de pagini din
m ateria pe trim e stru l ultim a A ritm eticii ratio n ate a lui Ro§u, le-a
m estecat, apoi le-a inghi^it, inchizind ochii cu evlavie.
P e fere a stra deschisa de linga m ine se zarea, ca un tablou in
ram a, o p a rte din luciul iezerului din T arna M are. Acolo se afla
ostrovul de la N ada Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai.
Acolo se afla raiu l rata cirii m ele. Acolo fusesem fericit o clipa din
trecato area via^a, filozofam eu cu m are infringere. In lum ea oa-
m enilor, m i se pregateau um ilirea .si pedeapsa.
Dom nul Ciolac a intins pachetul de coale iscalite. N -am ras-
puns apelului ochilor sai de cadina. Din acea clipa incepeau du-
rerile ispasirii si n-am gasit in m ine p u terea sa m i misc din
banca. Buchan a avut astfel prilej sa se faca placut si s-a repezit
cu hirsciitu ri de ciubote la catedra prim ind c-o inchinaciune pa­
chetul. P e cind el im par^ea in tre banci foile, dom nul Ciolac a scris
pe tabela, cu creta, fo arte citet, titlu l tezei. Mi s-au inn eg u rat
ochii ; era ceva cu to tu l strain, dintr-o m aterie in erta a A ritm e­
ticii rap o n ate. Nu m ai tin m inte ce, de^i fusese scris a tit de citet.
•Soarta m ea era pecetluita. H otarirea m ea crincena, care m a chi-
nuise si m a indirjise in cursul noptii, purcedea spre realizare. Din
acel ceas, incepea p e n tru m ine vacanta. Pierdeam anul ; treb u ia
sa am ta ria si vrednicia de a-1 ci.stiga. Vacanf,a m ea treb u ia sa fie
inchinata studiului §i p rep ararii p en tru un exam en de toam na.
Foaia m ea — cu iscalitura profesorului in stinga si cu enunful
sus : Teza la A ritm etica, 26 m ai 1888, si num ele m eu im ediat de-
desubt : D um itras Hie — a?tepta alba $i nevinovata. A ltadata ase-
m enea foi albe le um pleam im ediat ?i cu u$urinfa, la aritm etica §i
la toate celelalte discipline. Profesorii aveau placerea §i satisfac-
tia sa le orneze cu note m axim e. la ta ce p u tea insem na p en tru
m ine febra pernicioasa 1 a prim averii. E ram jignit de propria m ea
decadere ; insa nu m a sim team cu to tu l nefericit si p astram inca
in fiinta m ea dulceata u nor zile n e u ita te §i a unei prieten ii care
1 Pernicioasa — vatam atoare, daunatoare. (N.R.)

106
m a ridicase deodata — socoteam eu — la in^elegerea superioara
a vie^ii.
Cunoscusem in raiu l de la N ada F lorilor oam enii um iliti, robi
ai vietii, in dispre^ul lum ii bune de atunci. P astram p e n tru ei un
sentim ent delicat, inlelegind nevinovatia lor p e n tru pedeapsa in
care vie^uiau §i osindind v in a crim in als a unei s o c ie ta l rau in -
tocm ite. S entim entul acesta luase brusc o form a avin tata. T inarul
m eu prietin, tinichigiul, im i aratase calea. Nim ic nu m i se parea
m ai m ar el decit acti unea in ch in ata binelui celor m u lp §i na-
pastuiti.
Istorisirile m ih n ite ale prietin ilo r m ei din ostrov in tra se ra in
m ine cu m iresm ele §i priveli§tile, operind in fiin ta m ea ca acele
v en in u ri asociate ce pot vindeca unele boli. C hipurile lor im i apa-
ru ra In am intire aureolate de lum ina $i de dragoste, in clipa des-
p a rtirii. S ubt o im pulsie incon$tienta si nebiruita, am inceput a-i
sehifa cu creionul pe foaia alba ce aveam dinainte, m enita tezei
de m atem atica. Am desenat g rab it ostrovul ?i figurile lor, si o
undita, em blem a a pasiunii m ele de pescar. Lui Neculai, m ento-
ru l m eu, i-am rez e rv at u n coll deosebit. Im i priveam visator
m elancolic opera.
Aud in dosul m eu glasul irita t §i scandalizat al p ro fe s o ru lu i:
— C e-nseam na asta, Dum itra§ ? Am im presia ca ai innebu-
nit. A sta li-i teza ?
R um oare in clasa. Cei m ai m u lli elevi i§i ispravisera lucrarea
scrisa. T im pul trecuse peste m ine cu indiferenla, cazind in p ra-
p astia e tern italii. Am p riv it ca un strain, cu m irare, desenul pe
care il aveam dinainte. Nu stiam ce as fi p u tu t rasp u n d e lui
dom nu Ciolac. Sub stricte la m etodica a profesorului nostru dor-
m ita insa o violenla pe care noi, elevii, Inca nu i-o cunoscusem .
— Ie$i a fa ra din clasa ! a zbierat el ca in delir, cu vocea deo­
data ragu§ita. P e n tru asem enea b ataie de joc vei fi elim inat din
§coala. Im ediat voi supune cazul dum nitale conferinlei profe-
sorale.
A ceasta n ea^teptata izbucnire de fulgere si tra sn e te a avut
d aru l sa a$eze in m ine echilibrul stap in irii de sine.
— Dom nule profesor, am rasp u n s eu ridicindu-m a in picioare;
desenul acesta n-am avut in te n lia sa vi-1 dau drept teza.
— De ce nu li-a i scris teza ?
N -am raspuns.
— De ce n u li-a i facu t lu crarea ? §i-a aru n cat iarasi strigatul
dom nul Ciolac pe cea m ai in alta nota de tenor.
— Im presia dum neavoastra de la inceput a fost aproape justa,
am raspuns eu.
— Ce im presie ?
— A li a v u t im presia ca a? fi innebunit.
Elevii clasei i§i dadeau coate §i chicoteau. U nii erau chiar ex-

107
trem de veseli, m ai cu sam a Buchan, care casca un enorm rin-
je t m ut.
— A sta-i culm ea im pertinenjei ! a u rla t dom nul Ciolac. A ri-
dicat pum nul strin s spre nasul meu.
— Va pot explica totul, dom nule profesor, am vorbit eu cu
aceea$i lini$te.
— Ce-m i poti explica ? N u-m i poji explica nimic. Auzi dum -
neata, sa-m i explice el m ie ! Confisc acest docum ent ! a adaos el
iragind de pe banca cu un gest fulgerat de prestidigitator.
— Desenul e al m eu, dom nule profesor, m -am precipitat eu
dupa a$a-zisul docum ent.
— Desigur, a flu tu ra t el deasupra capului teza m ea. N -am in-
tenfia sa-1 pun in ram a si sa-1 trim et pinacotecii de la Ia$i.
Obosit de sfor^area ce facuse, s-a oprit §i m -a p riv it din tr-o
data cu uim ire $i m ila :
— Ce s-a intim plat, D um itra? ?
— Am su ferit de o febra prim ejdioasa, dom nule profesor.
— H a-h a-h a ! s-a am estecat fa ra rost Buchan, ca un font ca-
ru ia nim eni nu-i ceruse p arerea ; s-o bolnavit de frig u ri de balta.
In loc sa vie la §coala, lu n a a sta s-o ^inut de pescuit la iaz.
— A devarat ? s-a intors spre m ine dom nul Ciolac.
Eu am incuviinjat cu fru n tea, plecindu-m i ochii.
— Se poate u n a ca asta ? s-a u im it profesorul. Ifi dai soco-
teala, Dum itra§, in ce s itu a te grava te-ai pus ? E nem aiauzit ca
un elev bun, p rin tre cei dintai, sa cada in asem enea eroare. Uiie
unde ai ajuns ! '
— H a-ha-ha ! s-a am estecat iar ca un im becil babaca Buc­
han ; o ajuns la G roapa M inzului.
— Ce-i aceea G roapa M inzului ? s-a intors plictisit dom nul
Ciolac.
— Acolo se ineaca cei care nu $tiu a inota... a explicat rin jin d
babaca.
Profesorul n-a facut nici un haz de ISm urire ; s-a intors iara$i
spre m ine sever :
— In orice caz, Dumitra§, te anunf ca hotarirea m ea ram ine
nestram utata. Vei suporta consecin^ele incon§tientei sau im per-
tin en lei dum nitale.
In vrem ea asta tezele se adunasera in m ina profesorului. Buc-
§an §i~a prezentat-o pe-a lui cel din urm a, c-o plecaciune $i cu
gindul la P re ac u ra ta Fecioara. Clasa nu m ai era de jin u t in friu ;
i§i ie§ise din fire. Dom nul Ciolac a inteles ca intirziase p rea m ult
in tre elevi cu intreb arile $i raspunsu rile sale ; a ie?it repede, trin -
tind u§a. Colegii m ei au scos un u rlet prelung de piei-ro§ii, cla-
dindu-se unii peste aljii in bancile din preajm a mea.

108
 O ra a doua, libera. P rofesorul de gim nastica, dom nul capitan
pensionar lonescu, fusese chem at u rg en t in tr-o comisie la P ri-
m arie.
Am ie$it in ograda gim naziului, cu to ata droaia de baieji dupa
m ine. Vroiam sa schim b citeva im presii cu p rieten u l m eu G rigo-
ri^a Oanea. L -am cau tat cu ochii ; nu 1-am gasit. D isparuse.
Am a^teptat citeva m inute, sa fiu chem at la cancelarie. P ro-
babil ca era p rea devrem e. P rofesorul de franceza la care aveam
m edia 9, §i cel de istorie, la care aveam m edia 10, imi erau favora-
bili desigur si probabil incercau sa inm ladie strictelea lui dom nu
Ciolac.
Cu m inile in b u zunarile pantalonilor, pasind cracanat §i rar,
Buc?an veni spre m ine, p rivindu-m a sarcastic.
— M a-m ai D um itra?, im i zise el bilbiind ; acu-cu ai p atit-o !
— Cum ?
— Acu-cu ai d at de dracu !
M a prefaceam ca n-aud, ca sa-i anulez atacul.
— Nu inteleg ce vrei sa spui.
— V reau sa-ti spun ca are sa-ti tra g a ta tu -ta u o m a-m a-m a
de bataie, sa te puie pe coaste.
— Cum ?
— Te ba-bate, m ai, ingineru, de te om oara !
— D ar pe tine, m ai babacule, te om -om orau cind ram ineai
rep e ten t ? Ai aju n s cu m u stati si flacau de in su ra t $i tot n -ai is-
p rav it gim naziul.
— A -ha ! izbucni cu ferocitate babaca Buchan ; v ra sa zica
num ai te faci ca n -au zi §i m a iei peste picior ! Apoi cu m ine ai
de-a face ! Eu n u -s Ciolac sa-ti caut in coarne ; eu i |i m oi num ai-
decit ciolanele. Acu nu m ai esti p rem ian t §i te da afara din
§coala...
— A sculta babacule...
-— M ai sfrijitu le, babac ii ta tu -ta u ! Eu is Buchan Ion.
— A sculta, babacule, nu te u ita a$a cu g u ra cascata la m ine
§i ia am inte. Daca indrazne^ti sa m a atingi, iti scot ochii cu doua
degete.
In clasa m ea, a treia, aveam p a rtiza n i pe to^i elevii m arunti.
Ace^tia au d a t glas de m are veselie la am enintarea m ea ca o sa
ram iie chior Buchan, cavaler candidat la insuratoare. Insa acest
a ju to r al cam arazilor m ei a avut d a ru l sa-1 scoata pe hojm alau 1
din to a te titin ile. Cu o sudalm a s-a ?i repezit asupra mea.
I-a pus d in tr-o data cineva o m ina in piept §i 1-a brincit
inapoi.
— Ho, m ai Buchan, nu te avinta, ca apoi ai de-a face cu m ine.
— Ce te-am esteci, bre, §i ce cauji tu aici ?
1 H ojm alau — om m are la trup, dar prost. (N.R.)

109
 B abaca il privea uim it pe invatatorul m eu Culai. Din privirea
ce-m i arunease acesta, in^elesesem ca vrea sa-m i com unice o
veste. Deosebirea in tre Culai de la N ada Florilor §i cel pe care il
aveam acum in fata era m ica si privea num ai im bracam intea. Ti~
n u ta de tirg a lui Culai se alcatuia d in tr-u n su rtu c curafel, pan-
taloni intregi si o cam asa albastra. Im i inchipuiam ca indrazneala
lui, in ograda gim naziului, va fi m ai m ica decit la balta. Dar m a
inselam .
— Ce caut aici ? N -am sa-ti dau tie socoteala, repetentule, care
te cunoa§te tot tirgul de cind in v e|i la gim naziu §i n-ai m ai is-
pravit.
— Ha ! s-a fisticit Buchan. De cind inva^ eu la gim naziu ?
-— De cind era bunica fata m are !
Buchan §i-a venit in fire c-o in ju ra tu ra :
— M ai golanule ! Mai paduchiosule ! Nu indrazni sa te pui
cu m ine !
— Golan sint, caci is sarac, a recunoscut Culai, d ar paduchios
nu, caci m a la m am a, dum inica dim ineata, fiind dum neaei de me$-
te$ugul sau spalatoreasa §i num ai atunci avind vrem e. N -am de ce
m a rusina ; §i nici carte nu stiu, ca n -are cine m a tin e a la scoala;
d a r pinea m i-o ci§tig cu dreptate. Insa tu, nam ila duglisa l, ai d e
toate §i-ti petreci zilele degeaba la gim naziu ; rtu faci nim ica ?i
pute pe urm a ta lenea !
— Lipse§ti din fat,a mea, scirnavie ! $i-a iesit din fire Buc­
han, crescind in sus ca sa-$i ia tot rasuflqtul, p e n tru atac. Cind
ii-oi da, m ai pacatosule, o laba, te v ir pina la git in parnint §i p e
u rm a te cufund de tot cu calcaiul.
— Mai lungane, acu§i te vad in ^arna cu nasul in fundul
dracului !
Cind §i~a repezit Buchan pum nul, Culai s-a tu p ilat si s-a des-
facut de la parnint ca din catapulta ; s-a dus cu capul inainte iz-
bind pe hojm alau in plexus, Buchan a cazut doborit im ediat cit
era de lung, cu rasu flarea pierd u ta §i ochii stinsi. Culai i-a dat
ocol in goana §i, cu picioarele desculte, 1-a lovit, intorcindu -1 cu.
nasul in pulbere.
H arm alaia ograzii a contenit ca la o comanda. P e u rm a a pornit.
din nou, cind babaca Bucsan a inceput a se rasuci, dind ca un
gindac urias din m ini §i din picioare. Culai se grabea.
— Eu am suit ripa p rin livada lui Cucu, m i-a zis el p rip it ; §i
am venit sa te vad, §tiind ca te afli la §coala, si sa-ti spun sa nu.
carecum va sa te m ai duci la Nada Florilor, caci um bla acum a
patru le de soldafi pe m alul baltilor §i pusca in tre stii si ostroave,
Te m ai caut eu ca sa-ti dau ve§ti.
1 Duglisa — trindava, lenesa. (N.R.)

110
 Dupa ce-a d isp aru t el, s-a a ra ta t din alta p a rte G rigorifa
Oanea.
— U nde erai ? 1-am in treb at. T e-am cautat. A fost aici in
ograda lu p ta lui David cu Goliat.
— Lasa asta, Dum itra$, m i-a raspuns cu tain a p rie tin u l Oanea.
Eu am sta t in p reajm a cancelariei ca sa aflu ce s-alege cu tine.
Vazind ca nu aud nim ica din sala, am ie.'jit sub fere a stra afara.
Dom nul Ciolac vorbea cu m are su p arare ; venea pina la fereas­
tra, scotea din paharuj: tra n d a firu l ; se ducea cu el m ai incolo, se
intorcea si-1 punea iar in paharut, Se cam incontrau dum nealor,
dom nii profesori. Ciolac pretindea ca sa te excluda p e n tru to t-
d eauna din §copla. D om nul R ainu striga : Nu se poate, nu se poate!
Pe un copil care a gre$it o data, d um neata vrei sa-1 pedepsim ca
p e n tru o crim a. De ce ? Ca sa dam satisfac^ie am orului propriu
al dum nitale ? Ciolac, nu §i nu ! A tunci dom nu R ainu a trin tit
catalogul. D upa aceea a cerut lui Ciolac desenul §i i 1-a luat, ca
sa nu se piarda, zicea dum nealui, §i sa-i ram iie baietului o am in-
tsire din aceasta epoca a vietii lui, cind va ajunge cineva in ^ara
asta. A§a spunea dom nu Rainu. Se vede ca tine la tine.
G rigorita O anea a dat iar fuga spre cancelarie ca sa afle alte
vesti. E ram stin jen it de im bulzeala din ju ru l m eu ?i a celorlalte
tre i clase, ie§ite in recreatia a doua. D obindeam o celebritate pe
care n-o doream . C hiar .si caderea naprasnica a lui Bucsan babaca
m i se atrib u ia tot m ie p rin anum ite in terp retari. Daca n -a r fi fost
chestia tezei, nu m a luam la clan^a cu Buchan ; §i in d ata ce m -am
lu at la clanta cu Buchan, am doborit nam ila p rin tr-u n interpus
al m eu, unul „Culai de devale“.
— Il $tim noi, declara Baican, a lt babac, acesta d in tr-a patra.
C ulai acela cunoa$te toate sm echeriiie trin telo r, ca-i uctjiic in to ti
anii la circurile care vin de Sintilie, cind se deschide iarm arocul
cel m are.
— Lasa ca-i a ra t eu lui ! striga Buc§an, batindu-se cu pum nul
in piept. Am sa-1 pindesc dincolo de rohatca, la caram idaria cea
veche, cind se-ntoarce de la pe§te. li dau u n a in cap c-o lespede
de-i iau to ata p u tere a in vecii vecilor am in ; sa-1 prohodeasca
popa G heorghe de-acolo pina la tintirim .
— Daca faci u n a ca asta, te duci la ocna pe via|;a ! 1-am am e-
n in ta t eu.
— H a-h a-h a ! P arca m a vede si m a stie cineva ?
— Apoi n u spui tu singur ce vrei sa faci ? m -am invier^unat
eu, holbindu-m a la el.
— Ia lasati-m a in pace ! a m orm ait Buc$an facind bot cu bu-
zoaicele lui groase.
Copiii rideau fa ra nici o frica. P edelul a ie?it in ograda cu clo-
p otul cel m are §i a prins a-1 balabani inspre cele p a tru puncte
cardinale. S-a apropiat de Buchan, scuturindu-i-1 la ureche. E ra

111
un b a trin spatos ?i m are, c-un m aturoi de b arb a pina la chim ir :
fusese vizitiu boieresc. B alabanea clopotul $i rldea c-o gura $tirba,
num ai cu citiva col|i negrl.
O grada aproape se golise, cind Grigori^a O anea veni iara§i la
m ine in fuga cu ve?ti.
— A sosit dom nu inginer ; 1-au chem at la cancelarie.
— Asculta, G rigorita, i-am spus eu pripit. Eu plec chiar acum a
acasa. Sa-m i stringi §i tu carfile §i sa m i le aduci. T ata era su-
p arat ta re ?
— Nu e ra suparat, d ar are vrem e sa fie, dupa ce-a afla toate,
m i-a raspuns m ihnit Oanea.

CAPITOLUL XIV

Domnul inginer descopere pe vinovat

MA A$EZASEM 1NTR-UN JlL T ?i asteptam de-un tim p pe

tata, pina ce m -am trezit cascind cu lacrim i. M a ajungea tru d a zi-
lei din ajun, plina de atite a evenim ente dram atice. In sta re a de
alifare nervoasa in care m a aflam , zadarnic a? fi incercat sa m a
odihnesc. Biziia oarecum in m ine tau n u l nelini$tii. N u-m i era
a tit de frica de m inia ta te i cit eram disperat de lo vitura ce pri-
m ea $i de m ihnirea lui.
Ca sa-m i tree m ai pu^in chinuit ceasul de a$teptare, am tras
din v rafu l de pe m asa de lucru gazetele la care ta ta era abonat :
Lupta, U niversul, M uncitorul. Benzile de e x p e d ite nici nu fusesera
desfacute. Am gasit im ediat, in coloanele de reportaj $i infoi-ma^ie,
e fe m erid ele 1 tragediei tara n ilo r rasculati, de care imi vorbise
Alecul tinichigiul §i din pricina careia el insu?i se afla acum a pri-
beag. U nele num ere ale gazetelor reproduceau din M onitorul Oji-
cial com unicatele guvernului.
T ulburarile taran ilo r aveau un caracter de for (a oarba dezlan-
pjita. In satele din ju ru l Bucure^tilor, inca de la inceputul lui
aprilie, incepusera a fi devastate circium i si conace. Se vorbea de
p rim ari m altratati, de pro p rietari ?i arendasi refugiati in Capi­
tals, aducind cu ei spaim a. O am enii p am intului facusera din unel-
tele de plugarie arm e ?i pretindeau m alai, deci strigau din foa-
m ete. M ai cereau pam int, d intr-o im proprietarire ce le fusese fa-
fem ei bocind si copii scheletici. S tap in irea luase m asu ri dictato-
ila le ca in tr-o stare de razboi. C eteam cu sufletul b in tu it de in-
dignare ?i rusine $tiri rela tin d brutalitatdle la care erau supusi
tarani.i a re stati ; batai cu centurile in g reu iate de cartusiere, pina
ce p edepsipi le$inau in singe. E rau stropi|;i cu apa rece ca sa se
de§tepte $i sa-?i prim easca restu l osindei poruncite. G azeta M unci-
torul, despre care tali' pom enise tinichigiul, rela ta u n fa p t care rni
se p a re a de necrezut. T aranii fusesera som a#, in tr-o localitate de
al carui num e nu-m i m ai am intesc, sa se opreasca §i sa se intoarca
din drum . S -au supus §i s-au intors. A tunci s-a com andat focul ?i
m o r# i cazu# au fost g asiti £mpu§ca# in spate.
C ontingentele noi ale arm atei rom ane erau trim ese im potriva
v eteran ilo r care cistigasera ^arii in d e p e n d e n t. Panica B ucure?ti-
lo r dovedea du^m ania in tre doua lum i. G azetarii vorbeau fa ra
sfiala de „prizonieri“ de, razboi. Colonelul L ahovari com unica pre-
sei ca nu s e trag ea a su p ra poporului decit dupa „som atii legale".
Cu somafii ori fara som a#i nu era to t asasinat ?
G uvernul facea razboi p o p u la# ei m uncitoare a tarii. Im i am in-
team de episoadele u n o r rom ane senzationale ceva asem anator cu
ex p ed i# a lui Cortez §i a altor a v e n tu rie ri im potriva populatiilor
bastinase ale A m ericii Centrale.
In sfir§it, com unicatele g uvernului anunfau potolirea rascoa-
lei. I n acela$i tim p, se vestea oficial im p a rtire a de porum b sate-
nilor. Ca sa se aju n g a la asem enea m asuri, m uncitorii de pam int
care produceau porum bul fusesera m ai in ta i im pu?cati.
D ar M uncitorul denunfa alte lu p te in leg atu ra cu aceste distri-
b u iri de porum b poruncite de stapinire. f a r a n ii im bulziti cu ca-
ru$ele la m agaziile pro p rietarilo r la care m uncisera erau lu a # la
goana ?i b a tu ti cu p arii de catra a rg a ti §i logofe#. A ceasta a doua
m inciuna stirnise alte sate, catra lalo m ita §i Buzau, apoi m ai spre
m iazanoapte, in Bacau, V aslui si N eam t.
In inch ip u irea fierb in te a tin erefii m ele, faptele a caror do-
vezi le aveam su b t ochi scriau cu flacara $i singe, p e n tru veacul
viitor, crim a fa ra ie rta re a clasei ex p loatatoare im potriva fra ti-
lor m ei, im potriva neam ului in tre g al bietei m ele m am e, Po-
lixenia.
M i-am ra s tu rn a t capul pe speteaza jiltului, cu ochii in lacrim i,
in tre gazetele invalm a^ite. P e fere a stra larg deschisa a in tra t un
•fln fiir/a rn c n r “n r ,ci o in n o f fn m fii m o lo rlin rin -i or>/~v1 •
 ll cunosteam pe Cirloraan cel ple?uv, om ul de la cancelaria in -
gineriei. E ra u n |.aran sarac de la raze?ia Cii\Lomane?tilor din ^i-
n u tu l Tutovei, care se pripa?ise la noi in T ara-de-Sus. B atrinii
lui m ai tin u se ra in stapinire o sfoara de mo?ie. Lisandru C irlo-
m an ram asese m uncitor cu palm ele, cal de dirvala la p refectu ra
din Folticeni. Cind ii auzisem in tii num ele, cu m are m irare il
asem uisem cu urm asii lui Carol cel M are, im p aratu l de la apus
in Evul M ediu. I-am spus ; ?i mo? L isandru Cirlom an facea m are
haz de pove?tile mele.
— Ce porunca, bade Cirlom ane ? a in treb at dadaca.
— Apoi dum nealui m ai are o leaca de treab a la cantelarie.
A ispravit cu profesorii de la gim nazie. Poate sa m ai in tirzie o
ju m a ta te de ceas, d a ’ de venit vine num aidecit ?i sa-1 a?tepta^i
cu masa.
— Bine bade Cirlom an, 1-om a?tcpta ; da ce-a fost devale la
?coala ?
— U nde ? La gim nazie ?
— Da bade Cirlom an.
— Ehe ! a ris cu rierul tata lu i m eu ; chiar vroiam sa-ti spun,
cum atra A nghelina, de isprava pe care a savir?it-o b aietu l lu i
dom nu inginer.
— Vai de m ine, bade Cirlom ane, ce isprava ? ,
— Apoi, pe cit am, o b lic it1, a in draznit sa se ieie la har^a cu
u n u l din baietanii cei m ari de la ?coala. Cel m ai m are care se c re-
dea cel m ai tare. D ar aista al nostru, fiind fecior in p u tc re ?i n e-
spurcat, 1-a bu?it ?i 1-a trin tit pe acela de nici n-a av u t ce face
cu el.
— M are m inune ! s-a tinguit cu glas vesel dadaca.
— C um atra A nghelina, asa eram eu fiind fecior. Daca aveam
un b at de corn in m ina, apoi m a puteam pune cu ?ase barb ati ?i
nu-m i puteau face nimic. Ia r dupa ce am dat de gustul m erelor
padurete, am slabit. A?a v a fi fiind ?i cu coblizanul - acela. S tiu
ca-i steclesc ochii p rin m ahalali §i-n Folticenii-V echi. A g u stat si
el m ere. Ram ii sanatoasa, cum atra A nghelina, ?i sa nu u iti de
porunca lui dom nu inginer. Eu m a grabesc ?i dusu-m -am .
Badea Cirlom an s-a dus ; livada a ram as iar lin istita in soare ;
s-auzea, ca m urm u ru l prelung al unei strune, zvonul albinelor.
In tr-u n rastim p a po rn it a cotcodaci o gaina cu m are harnicie ?i
dadaca o m u stra de d ep arte :
— D egeaba te lauzi, m otato ; treb u ia sa-ti faci oul m ai de-
vrem e.
Cind ?i cind bom banea in cerdac t itaca Leona, care se foia d in
odaie in cerdac ?i din cerdac in odaie. D um neaei se gatise, se su~12
1 A oblici — a descoperi. a dibui. (N.R.)
2 Coblizanul — lunganul. (N.R.)

114
 lem enise §i a$tepta cu nerabdare m asa, ca sa afle ve$ti m ai pre­
cise decit ale lui badea Cirlom an.
A d u ru it o tra s u ra venind grabnic la deal pe uii(;a Radiise-
nilor. „E ta ta “, am tre sa rit eu, de.si m esagerul lui abia plecase-
M -am ridicat §i ra-am a$ezat la fereastra, ca sa pot vedea poarta
gradinii.
Din cerdac repezita, a $optit porunca ti^acai Leona :
— Dadaca, spune ca n u -i nim eni acasa. A sta ne m ai trebuie
acum ?
A u rm a t retrag e rea grabita a zgripsorului.
Pe p o rtita a in tra t saltat si vioi doam na $erbanescu directoa-
re a de la scoala de fete. Isi lasase tra s u ra in strada. A fu lg e rat cu
ochii ei m ari gradina §i cerdacul. S-a oprit linga un grup de tra n -
d a firi si-a ales unul ro$, care inflorise chiar in acea dim ineata.
A facut iara?i ci£iva pasi : tip -tip -tip , Dadaca ii sosea in tru intim -
pinare.
— C autati pe dom nu inginer a nostru ? a in treb at ea cu vocea-i
blinda.
— Pe dom nu inginer D um itra? sau pe doam na Ropcea... a ras-
p u n s melodios ochioasa, cum o poreclise m am a A nghelina.
— D uduca draga, n u-i nim eni acasa.
— Vai ce rau im i p a re ! Mai ales de doam na Ropcea...
Se oprise in soare subt u m b r e l l a gaibena, nu cu m ult m ai
m are decit p alaria de pai. E ra inm anu$ata §i elegants. l?i trecca
tra n d a firu l ro§ pe sub barbie §i zim bea prim averii. E ra frum oasa
fem eie. Im i p area bine ca nu e ra ,,nim eni“ acasa. V enca desigur
sa asiste pe ta ta in nacazul ce avea cu m ine, ori sa dovedeasca $i-
ta c a i m ele Leona interesul sau §i sim patia sa p e n tru fam ilia lui
dom nu inginer a$a de greu lovita. E vident ca elevii gim naziului,
ie?iti la ora unsprczece $i douazeci de m inute, im pra^tiasera in
t o t ora$ul vcstile de la §coala.
S alutind c-un zim bet ferm ecator pe dadaca, doam na $erba-
neseu s-a retras. T rasu ra a h u ru it iara$i pe ulita tih n ita. Dadaca a
inchis in clanta p o rtita $i s-a intors sp re casa, pe cararea de sub
tei, domol, im povarata de in tristare. Si-a facut de tre i ori cruce,
c a si cum ii nalucise o m inune de la panarama.
— Totu$i, im i ziceam eu zim bind am ar §i cufundindu-m a iar
in jilh n-am riv n it asem enea celebritate !
M -am u ita t la pendula din p aretele de deasupra biroului, care
isi suna rar, delicat si abia auzit, tic-tac-ul, picurind in m ine cu
fiecare accent al tim p u lu i otrava su b tire a nerabdarii.
Cind a in tra t in cam era dadaca ? Am tresarit.
— Iliufa, dragu m am ei, s-a tin g u it ea ; vad ca vin in ain tea lui
dom nu inginer ve$ti care nu -m i p ar bune. Ce sa fie ? Is a.'ja de
scirbita, de-m i vine sa m or.

115
8*
 — B a sa nu m ori, m am a A nghelina. Sa traie§ti, ca sa ai
bucurie din pricina m ea.
— Sa te v a d frum os §i sanatos pe tine, dragu m am ei, asta-i
bucuria m ea. A tre c u t C irlom an $i m i-a spus de-o bataiie.
E u am tac u t §i-am prxvit-o zim bind. Ochii b atrin ei mS pipaiau
gi m a vedeau in b u n a sta re : ii era destul.
— 5j>i a m ai tre c u t pe-aicea -ochioasa ,ji sprincenata...
— Am vazut-o, m am a A nghelina. Frum oasa cucoana !
Dadaca s-a sp eriat de ultim ele m ele vorbe $i a s tu p it pe furi$.
in tr-o parte. A ie.'jit clatinind d in cap. D ar s-a intors num aidecit
potrivindu-si cu degete trem u rato are broboada cafenie :
— Iliuta, ch iar acum a a in tra t pe p o a rta dom nu inginer a
nostru !
M -am ridicat cu inim a batrnd ?i am tre c u t in sufragerie. In ­
d ata m -a urm at, din iatacul ei, -ji^aca Leona. D um neaei s-a a?ezat
in capul mesei, eu m i-am lu a t locul in stin g a dum nisale. M -a privifc
in tre a c a t c-un zim bet ironic, apoi §i-a ad m irat in oglinda coafura
m areata, desfacuta din belciugele hirtiu^elor.
— M am a A nghelina, a strig at ta ta de-afara, da degraba la
m asa. N u te vad cu ochii, a$a m i-i de foam e !
T itaca Leona a a^teptat pindind, cu zim betu-i increm enit, cu
b ratele incrucisate sub sini ; p a re a o M ona-Lisa a zgripsorilor.
D om nul inginer a nav alit suflind repede, si-a a ru n c a t palaria
de pisla cu boru ri largi p e un scaun. In ain te de a trcce la d rea p ta
titacai Leona, m i-a m ingiiat p a ru l balan.
— N u te-am vazut de m ult, Hie, m i-a zis dom nia sa asezin-
du-se in scaun si privindu-m a abia atunci, nu cu suparare.
T itaca Leona a inchis ochii ; apoi i-a deschis contem plind cu
jale aceasta lum e pacatoasa. Eu ie§eam xncet-incet la lum ina din
fundul m lastinii mele.
Dadaca n e-a adus ciorba pe-o tabla, inti'-un castron m are din
dosul caruia observa cu lu are-am in te cum stau lucrurile §i cum -
panea in m intea ei, privind ochii castanii ai dom nului inginer a
nostru, ca lucrurile n -a r sta tocm ai rau. A suspinat, u§urata de
o m are povara.
T ata a sorbit de citeva ori din ciorba, su b t in v alu irea d e v ra ja a
zgripsorului. Apoi a depus lingura.
— T -taca Leona, a inceput el, in sfir$it, vad ca e§ti n erab d a-
toare sa afli ve?ti despre dram a nepotului dum nitale.
— D ram a ? s-a m ira t zgripsorul. Im i inchipui ca n u -i vorba de
ispravile atletice ale fiu lu i dum nitale, asupra carora a facut u n ele
aprecieri Cirlom an, cind a venit sa a n u n je ca in tirzii la m asa.
TVFii <cir*o n o u n io ffim o + i o co n in n o n troofo * cirri' nv,nn Alriownifo s~‘ i l
sant fa ra sa fiu avocat. Ilie a facut o lu cra re pe care §i-a insu§it-o
gresit profesorul de m atem atica. L ucrarea treb u ia p rez e n ta ta pro-
fesorului de desen.
— Nu infeleg, s-a in c ru n ta t sora tatei.
— Ai sa in|;elegi indata, t-ta c a Leona, cind ti-oi a ra ta despre
ce e vorba, a u rm at dom nu inginer a nostru, second din b u zu n aru l
d in la u n tru al hainei o coala p a tu rita §i desfacind-o ; poftim , p ri-
ve?te !
E ra coala de teza, cu descnul meu.
T ata devenise series ; am sim tit ca m i se gram ade§te singele
la inim a.
—■ Ce-i asta ? s-a in c ru n ta t iar t-t;aca Leona.
— A sta-i lu cra re a de astazi a lui Ilie. Se pare ca nepotul dum ­
nitale are talent.
— A sta-i lu cra re a la m atem atica ? a in trebat, rasfringlndu-$i
cu disp rel buzele, t it aca Leona. M ai degraba, draga M anole, e un
docum ent care arata' indeletnicirile din u ltim ul tim p ale fiu lu i
dum nitale, cit n u te-a i ocupat de dinsul. Socot ca dom nul Ciolac
a fost foarte entuziasm at.
— Din contra, t - t aca Leona, dom nul Ciolac a confiscat desenul
§i a ceru t conferiniei profesorilor excluderea b aietu iu i din scoala.
— D om nul Cilac a avut d rep tate ! a declarat m atu$a m ea, in -
latu rin d foaia cu palm a.
— Insa, t-ta ca Leona, Ilie a facu t u n desen, nu o teza.
— Sint uim ita, M anole draga, de explicatiiie dum nitale !
T ata s-a in te rs c a tre m ine, aspru :
-— Ilie, asta-i teza la dom nul Ciolac ?
— Nu, am raspuns eu um ilit.
— Ai av u t in te n tia s-o dai d rep t teza la m atem atica ?
— Nu.
— P rin urm are, draga ^ a c a Leona, daca baietul 11-a prezen-
ta t teza §i dom nul Cilac i-a confiscat desenul, unde-i vina baie­
tu iu i ca sa i se ceara excluderea din gim naziu ? A$a am p rezen tat
eu, ca sa zic a$a, problem a.
— Si profesorul s-a declarat satisfacut ?
— Nu f-taca Leona ; dornnul Ciolac e profesor de m atem atica,
nu de logica. Insa ceilalti profesori m -au inteles. M ai ales dom nul
R ainu m -a su stin u t cu m u lta insufletire. Si el a gasit ca desenul
e rem areabil. M ai p riv este o data, draga t-ta c a Leona, a adaogat
tata , $i spune cu m ina pe con^tiinta daca dom nul R ainu n -are
dreptate..
— Manole, M anole ! a strigat in culm ea indignarii t it aca L eona;
Kcntpste-mS 1 TvTii-mi m ai v iri ia r in onhi tiPanii cn care isi netrece
 — Nu vad nici o ru§ine, H a c a Leona, a raspuns ta ta cu naivi-
tate prefacuta.
— A tuncea, draga Manole, nu m ai este nim ic de facut aici cu
dum neavoastra. Nu m ai am ce spune, daca un fu n c|io n a r al sta-
tu lu i dovcde$te un a tit de slab sim^ de raspundere ; daca a tit dc
p u tin supravcgheaza pe un fiu care-?i c au ta distracfiile in tre le-
p ad atu rile socielafii. Probabil ca acest func^ionar al sta tu lu i se
a lia in tr-o stare de ratacire necxplicabila... sau dim potriva, foartc
explicabila, draga M anole. Nu cuteza sa-m i dai inca o serie de
.lam uriri in ce te privcste, caci pe m ine nu m a po^i in cin ta cu
logica dum nitale ca pe profesor. Mai bine sa punem punct aici.
Dadaca, da h irlia asta la o parte. Ada frip tu ra.
P rinzul s-a ispravit in tr-o atm osfera de ghe^arie. M atu?a mea
Leona parea ca nu m ai are absolut r.ici un interes p e n tru in-
tiniplarile zilei ?i p e n tru actorii principali care luasera p a rte la
savir.'jirea lor ; tacea cu invier^unar.e, privind pe fere a stra din fund
tih n a lene§a a gradinii, a?a fel incit sagetile ochilor ei sa nu se
abata nici catra m ine, nici catra tata. D oinnul inginer a ceru t ca-
feau a in odaia dum nisale $i m -a luat cu sine.
— Vino la judecata, Ilie, m i-a poruncit el.
in d ata ce-am in tra t in birou, dum nealui s-a trin tit in jiltu l in
care statusem eu. G azetele pe care le desfacusem §i le cetisem
s-au invalm asit in ju ru -i.
— Ce-i asta ? s-a m irat dum nealui, privind uim it odaia.
— Sa nu te superi, tata, i-am zis eu cuprinzindu-1 de dupa
um eri ?i aplecindu-m i sp re el fru n te a ; a$teptindu-te astazi, am
c a u ta t inform atiile p rivitoare la rascoala |araneasca.
T ata a tacut. M -a p riv it finta, cu team a.
— Te intereseaza asta pe tine ?
— Nespus, am strigat eu cu avint. D raga tata, draga dom nule
inginer a nostru, vreau sa-ti spun to ata povestea desenului pe
care il til in m ina. Ai sa in^elegi aiunci m ai bine gre?eala m ea si-ai
sa m a ierti.
— Spune, baiete.
M -a tra s linga el p e b ra tu l jiltului.
Dadaca A nghelina a in tra t in cam era in acea clipa cu doua
cesti de cafea pe o tav a m ica rotunda. N e-a privit, i s-au lum inal
ochii tru d iti, a depus repede pe col^ul m esei cafelele §i s-a strecu-
ra t spre tacerea de dincolo, lasindu-ne singuri.
Am povestit, toate, em otionat, de la intiln irea m ea cu inva-
ta to ru l m eu Culai, al carui chip rin jea ironic spre noi din coltui
desenului, pina la ap a ritia lui A lecu| D um itriu tinichigiul, in os-
tro v u l de la N ada Florilor.
— U ita-te la tinichigiu, tata, am adaos eu, atrag in d u -i aten-
tia asupra ochilor m ari ?i frun|;ii largi a noului m eu prietin. De
la dinsul am aflat despre rascoala taranilor. N-a? p u tea spune ca

118
m i-a explicat-o ; ci m i-a streeu rat-o in to ata fiinta, aratin d u -m i
ceea ce nu sliam $i de§teptindu-m i con^tiin^a datoriei pe care o am.
T ata a in ters ochii durero$i spre m ine.
— Ce datorie, Ilie ?
—• D atoria c a tra m am a m ea si catra neam ul m am ei mele. De
la tinichigiu am aflat ca acelora care au strig at din foam e li s-au
dat gloanfe. R induiala n edreapta treb u ie rastu rn a ta. Vreau sa devin
un lu p tato r p e n tru d rep ta te !
Eram a$a de aprins incit ta ta m -a stapinit, punindu-m i m ina
pe frunte.
M i-a ceru t lam u riri despre tinichigiu §i eu i-am spus ca Alecut
a ven it fu g ar la Folticeni cu o scrisoare de la Solomon Cornea.
— Am infeles ca scrisoarea e p e n tru dum neata, tata. Alecuf;
n -a p u tu t in tra in tirg din pricina arm atei. A tre c u t ocolind §i are
sa se intoarca in d ata ce vor fi re tra se tru p ele $i agenfii poli^iei, ca
sa inm ineze h irtia pe care o are.

119
 Dom nu inginer a n o stru m i-a pus cu a^itare alte in treb ari,
dupa care i-am d a t deslu§iri, istorisindu-i ?i planul pe care-1
pusesem la cale cu lelea Ileana, Culai ?i V asile R usu Fescaru, pen-
tru trecerea tinichigiului la m u n te ca tra unche$ul m eu H aralam bie.
D upa ce-a aflat toate, ta ta a stat indelungata vrem e tacut, p ri-
vind un pu n ct fix, nu din afara, ci din afu n d u l invalm a§it al fiin p i
sale. A cules din ju ru -i num ere din gazeta m uncitorilor §i le-a
c e tit cu atentie. A cetit §i reportagiile pe care i le-am ales eu din
foile desfacute. A poi a lepadat t o t u l ; ii tre m u ra u m iinile. Si-a in-
to rs spre m ine p rivirile innegurate.
— Ai savir§it tu to ate cite spui ?
M -a atras la sine. M -am alipit de el imbra$i$indu-l.
— Ai savir.jit tu to ate cite spui ? pe cind eu dorm itam in
scepticism ul m eu... Iti dai sam a ce se petrece in m ine ? Nu-$i dai
sam a. In acest ceas am gasit vinovatul. Nu esti tu. T rebuie sa-|;i
cer eu tie iertare, — p e n tru u§urinl;a m ea, p e n tru ca te-am crescut
s tra in de fra m in tarile tineret-ii mele, p e n tru ca nu m ai sint vrednic
de vrem u rile ce-au sa vie. Tinichigiul e un lu p ta to r ; eu nu m ai
sint. Am datoria ca cel pu*.in sa te calauzesc, sa-t-i ci$tigi cu ltu ra
de care ai nevoie, ca sa te salvezi din m ocirla in care traiese eu.
E ra asa de am arit dom nu inginer a nostru cum nu-1 vazusem
niciodata. I-am sa ru ta t tim pla c a ru n ta §i coada increfita a pleoa-
pei ; am sim^it pe buzele m ele lacrim i.
C afeaua se racise in filigene. Am baut-o am indoi odata ; era
p rea dulce ; m am a A nghelina gre§ise §i qa, cum m i-a m artu risit
d u p a aceea :
— Vai de m ine 51 de m ine, Iliu^a, ame^isem de spaim a §i am
pus de doua ori zahar.

CAP3TOLUL XV
Vest! de la rai

M I-AM INCEPUT chiar de a doua zi rascum pararca. Ca ingi­

n e r de §osele ?i poduri, ta te i ii era fam iliara m atem atica, a$a ca
petrecea cu m ine doua ceasuri dim ineata inainte de a cohori la
serviciu, din cartieru l inalt al gradinilor unde se afla locuinfa
noastra, si dregea lipsa cunostintelor mele, um plindu-m i capul
de exercitii §i teorem e, de radacini p a tra te §i cubice, de problem e
cu date bizare.
T ata se am uza de complica^iile nefolositoare ale unora din
enun^uri §i m a introducea in tainele sim plificarii lor. Lucrind si
exam enul m eu v a fi m arcat cu ro§u in analele gim naziului folti-
cenean.
Totu$i im i m ai ram asese o pricina de neliniste. D om nul Ciolac
sta ru ia fa ta de conferin^a profesorilor in atitu d in ea sa de in tra n ­
sig en ts si ceruse foruiui superior §colar o ancheta urgenta. N um ai
dom nu inginer a nostru era in stare sa rezolve asem enea pro­
blem s ; si dom nia sa im i com unicase ca are la indem ina, even­
tual, solufia de a m a face sa em igrez la Ia?i, la Liceul N ational,
unde invatase si el §i u n d e corpul profesoral e ra m ai select.
D upa ce ta ta m a parasea ?>i trecea la cancelaria dum nisale in-
ginereasca, unde il a^tepta rezolvarea u n o r problem e m ai dificile,
de economii b u g etare la capitole zgircit intocm ite p e n tru d ru m u ri
$i poduri, eu m a indeletniceam cu celelalte m aterii un ceas, si
eram asa de absorbit, incit nu m a p u tea trezi si scoate la straluci-
re a prim averii nici privighetoarea care b atea din cind in cind m e-
lodi.os in p reajm a m ea, in tr-u n rnacie? b a trin de pe h o taru l de catra
Fclticenii Vechi al g radinii noastre. La m asa la care lucrarn, subt
u m bra u n u i ulm uria?, m a aflarn ca in tr-o m are departu re ; zgo-
m otele gospodariei noastre $i glasul m am ei A nghelina abia aj/un-
geau pin a la m ine.
In tr-o zi, cu doua ore in ain tea amiezii, im i depusesem creionul
§i stringeam in g eanta cartiie. A veam deoparte, ca o g u sta re clulce
d u p a u n plicticos p rinz didactic, Charles X I I a l lui V oltaire, in
care adm iram nu a tit incapatinarea infrico.'jata si b ru ta la a eroului
suedez, cit rab d a re a lu m in ata §i fecu n d a a ta ru lu i P e tru . A jun-
sesem la istorisirea episodului de la Poltava. Rasfoiam volum ul
cau tin d pagina unde m a oprisem in a ju n si ascultam , abia acum
tre z it la realitatile inconjuratoare, o ta rc a 1 ; in fiecare zi la aceea§i
ora m a vizita clcalindu-m a si certin d u -m a p e n tru p rezen ta m ea
n eplacuta in domenxul ei.
Am bagat de sam a ca doua fiin ti om enepti tree pe cararea de
sub tei, departe, de la po arta spre casa. P a re a o fem eie de la ta ra
cu feciorul ei. V or fi aducind oua, u n t sau sm intina m am ei A n­
ghelina, p e n tru nevoile casei. In tr-a d e v a r cele doua fiin ti au tre c u t
in p a rte a de din dos a casei, un d e oficia dadaca m ea. N u m a in-
teresau. M~am in te rs ca tra ta rc a §i i-am poruncit sa m a lese- in
pace. A poi am in cep u t a ceti paginile dezastruoasei in frin g eri a
gen eralu lu i suedez Low enhaupt. Cind §i cind, m a serveam de dic-
fionar, caci c a rtea aceea agreabila e ra si obiect de studiu la dom ­
n u l R ainu ; atu n ci depuneam volum ul cu paginile deschise de-
d esubt si ta rta je le deasupra.
"farca im i dadu de veste galagios, in tr-u n asem nea rastim p,
ca v in e cineva asu p ra noastra. In to rc fru n te a ; ta ra n ii de m ai-na-
 I-am cunoscut indata. Nu erau |a r a n i ; erau lelea Ueana ?i In-
v a ta to ru l m eu Culai. Lelea Ileana e ra im bracata cuviincios, cu
fu sta ?i polca cernite §i bariz 1 cafcniu, iar Culai p u rta costum ul
lui de ora?, pe care i-1 vazusem intai cind cu isprava lui om erica
im potriva lui babaca Buc?an.
Le-am zim bit de departe. Ei ?i-au g rabit pasul, fa ra sa-si
schim be expresia grava a fetelor. Poate se sl'iau de mine, de?i
eram ucenicul lor. D ar m a desparfisem de ei si m a intorsesem
in lum ea mea, care e ra cu to tul alta. M -au salutat m ut din cap,
fa ra cuvinte.
— Ce faci m ata ? m -a in tre b at lelea Ileana oftind ?i privin-
du-m a cu m ila ; te chinuiesti cu carjdle ?
— Se pregate?te de ixam en... i-a d at deslusire Culai.
— A?a-i, a?a-i, s-a tin g u it stapina ostrovului de la N ada Flo-
rilor, clatinindu-?i fru n tea.
— Va rog sa sta^i pe b a n d , i-am p o ftit eu. Ma bucur ca va vad.
Ei s-au a?ezat cerind, cu in fap ?ari stinjenite, sa m a a?ez ?i eu.
— Sa nu te superi ca te tulburam ... N e era dor de liiufa al
nostru, a g rait cu glasul sau cel m ai dulce lelea Ileana. $i aveam
a-fi spune ?i altele...
La cuvintele din urm a, lelea Ileana §i-a plecat fru n tea.
Am in tre b at cu ing rijo rare :
— S-a in tim plat ceva ?
A in terv en it Culai :
— Ieri s-a ridicat poprirea tirgului. Soldatii s-au re tra s ?i
s-a vestit in sate ca de-acu oam enii pot iptra.
— In tr-ad ev ar, a u rm a t fara bucurie lelea Ileana, de-acu se
po ate intoarce ?i prietin u l nostru Alecuj;. M usai vine pe la dom nu
inginer, m i-a spus ; si atuncea tare te rog sa-1 in?tiin|ezi sa nu ne
uite, sa se intilneasca cu noi.
— N-o sa fie nevoie, lele Ileana, are sa te caute el singur.
— A fla m ata, a u rm at fem eia, ca noi avem un interes, de
aceea vrem sa vorbim cu dinsul. B aietul ista Neculai, tovara?ul
nostru, doregte sa se lepede de m e?te?ugul unditii, care-i cel m ai
um ilit meste$ug de pe lume.
M -am intors cu surp rin d ere spre baietan.
— V reau sa m a las ! m i-a zis el cu hotarlre, fa ra sa se uite
la mine.
S tapina de la N ada Florilor a in terv en it cu blinde^a :
— I^i spunem noi indata din care pricina. A?a ca noi vrem
sa ne sfatuim cu Alecut, sa-1 ieie cu dinsul la inva|:atura m e?te?u-
gului sau, la Pascani, ori in alta parte, u n d e va h otari sa se duca
el. Pe cit am vazut, u n m e?ter are b rafara de a u r p e care nu i-o
poate lua nim eni. Vin vrem uri grele precum au fost acestca ; na-
cazurile tree, el isi are pinea asigurata.
1 Bariz — broboada subtire. (N.R.)

122
 — Bine, am raspuns eu, cu oarccare tristeya, am sa-i spun sa
se intilneasca num aidecit cu dum ncavoastra.
— A§a, asa, ni-a indem nat lelea Ileana ; poate s-a p u tea gasi
la dom nu inginer o pareche de ciubote m ai vechi ca sa se infatiseze
Neculai al nostru cuviincios unde s-a duce.
— Se poate ?i asta, am raspuns eu cu graba $i cu o sim^ire de
rem u$care.
S tap in a de la N ada Florilor a tac u t o clipa, a suspinat ?i a ridi-
cat spre m ine p rivirile-i intristate.
— Noi r.e-am dus astazi intai la dadaca m atale A nghelina.
I-am dus o gaina 5-0 garafa de vin, pom enire p c n tru mor^i, fie
p e n tru cei care s-au savlr§it aicea linga noi, fie p e n tru cei rapu?i
in altc parfi. Fiind in tr-o sim bata, ne-am gindit la dato ria asta a
noastra, p en tru acel sarm an rnisel care acum a nu m ai este, tova-
ra$ul nostru Spinu, cel cu stiuca.
Lelea Ileana im i dadea to ate am anuntele ca sa nu m ai fie
p e n tru m ine nici o indoiala.
Am holbat ochii :
— S-a prap ad it mo? Spinu ?
— D a-da-da, afla m ata ca s-a prapadit, a Incuviintat lelea
Ileana ; s-a p rap ad it din prostia ?i in capatinarea lui,..
...Ca $i Carol, rcgele sved... voiam sa adaog eu c-o ironie jalnica
pe care prietinii m ei n -a r fi lost in sta re s-o inteleaga.
— Eu le poruncisem m osnegilor, a u rm a t tovara?a noastra, sa
se trag a spre un p a d u ra r de la A ntilesti, p rie tin vechi, ?i sa steie
acolo acoperiti pina ce-a trece u rg ia ce era asupra oam enilor sar-
m ani. In tr-ad ev ar, D um itrache H au ?i Spinu s-au supus poruncii
si s-au dus unde am spus. fa r p a d u ra ru l i-a p rim it ?i i-a ospatat.
A doua zi, Spinu num ai zice c a tra Hau, ca el nu poate rabda le-
nevia in tru care se afla si ca se duce ia r la ostrovul nostru sa m ai
p rin d a o stiuca, poate ?i m ai m are decit aceea pe care i-o luase cu
anasina dom nu c ap itan de la ro h atca tirgului. — Nu te duce, il sfa-
tu ieste H au ; p orunca-i sa stam aicea. El nu, ca se duce. ? i a p u r­
ees eh iar in acel ceas si a in tra t la ostrov cum a stin t el si cum a
p u tu t.
V ei fi aflat m ata ca s-a dat porunca ostenilor sa im puste ostroa-
vele ?i stuhurile. Nu stiu care pacatos de la politic a spus ofite-
lilo r ca s-ar afla pescari ?i fu g ari pe iezerul din T arn a M are.
— O fi V aca-M are... am m u rm u ra t eu cu groaza.
— C-a fi Vaca-M are, c-a fi altul, porunca s-a dat, si s-au auzit
in ziua aceea si in noaptea u rm a to are im puscaturi. S-a nim erit
ca un glont sa-1 aju n g a pe acel nenorocit in ostrovul nostru. Ni-
m eni n-a vazut, nim eni n -a $tiut. D ar D um itrache Hau, intorcin-
du-se la locul lui dupa ce s-au tra s in d a ra t ostenii ?i s-a slobozit
tirg u l, a tre c u t p rin vadul pe care m ata il cunosti sb ajungind in
cornul plaviei, a cunoscut dupa am iros ca locul nu-i cu rat ?i 1-a

123
?i vazut pe Splnu m ort acolo, d rep t cu piep tu l linga m al, cu obrazul
in jos ?i c-o m ina cu fu n d ata in apa. N um ai dupa bulendre 1-a
cunoscut, caci fiinfa lu i e ra cioplr^ita im p u tin ata ; s-au ridieat
de deasupra lui corbi §i hultani. ll ciugulese corbii ?i hultanii, iar
noaptea vin de subt ostrov asupra lui racii. R am in num ai ciolanele
sub zdrente, p in a ce-or veni niste §uvoaie de ploi §i 1-o r im pinge
d e la m al pravalindu-1 la fund §i am esteclndu-l cu m ilul. Va create
din m ilul lui stu f si p a p u ra si flori de n u fa r §i-or poposi asupra
lo r vietatile din to ate pustietalple...
D raga Iiiuta, a sfir?it cu patos sfisietor lelea Ileana bocetul
sau, eu i-am facu t pom enirea acelui biet pribeag, im preuna cu Ne-
culai si D um itrache H au, caci se afla singur pe lurne si alta po-
m enire n u -i va m ai face nim eni pina la sfirsitu l vrem ii. Ia r ace-
lora care au dat porunca sa se tra g a cu gloanfe asupra ostroa-
velor, le doresc sa alba si ei sfirsitul p e care 1-a avut Spinu ; sa
se cufunde, §i am intirea lor sa se stinga.
Asa ca, Iiiu ta draga, raiu l nostru ram inind sub spui'caciunea
blastam ului, cararile ni s-au inchis. N e ram in p rap ad ite vergile
de alu n si de tre stie ro$a, precum si stru n e le de coada de cal §i
cirligele m e§terite de Bogonos faurul. Eu §i cu H au poate ne-om
gasi un sala$ in Iazul Botosanilor, subt ocrotirea lui Vasile Rusu ;
ia r acest baiet N eculai s-a duce cu Alecu^ la un me§te§ug, asa p re ­
cum se cere el singur, ingre|o$indu-se de cite rau tafi se petrec in
zilele noastre. Ca Spinu s-au prapaclit m ii de sarm ani. Am adus
dadacei A nghelina pom ana §i am d at $i la altii ; ?i ti-am adus $i
m atale u n covrig de faina de griu ; ada-{;i am inte, dragu m am ei,
de cei care au a ra t $i au sam anat, si au secerat ; $i au flam inzit
neavind pine, §i s-au sculat cerind pine, iar stapinirea i-a om orit.

CAPITOLUL XVI

In care cresfe adm irafia m ea p e n tra luichesul H aralam bie

§i p e n tru prielin u l Aiecuj:

UNCHE5UL MEU HARALAMBIE a sosit martp climineafa, pe

cind eu §i dom nu inginer ne indeletniceam cu A ritm etica lu i Ro$u,
subt ulm ul cel m are, la m asa de brad. In d ata am lasat to ate acolo,
acoperindu-le cu lespezi de p iatra, ca sa nu le fu re v intul ori {.area,
§i am iesit in tru in tim p in area dum nisale. Nu era in carcat cu m ult
ta rh a t, d a r aducea b u rd u fu ri de brinza la ciochine \ D intru to ata
m arefia caciulii sale n e-a p o ftit buna diminea|:a cum n e-a vazut in
p reajm a sa, §i a descalecat. 1
1 Ciochina — partea dindarat a §eii de care se leaga traista sau de-
sagti. (N.R.)

124
 •— B ine v-am gasit sanato?i, a zis el ta te i stringindu-i m ina §i
aratindu-$i d in p i alfai si puternici. D a cum nata L euna ce face ?
Daca e in b u n a sta re m a b u cu r de asem enea §i i-am adus ca§
nou fra m in ta t care $tiu ca-i place.
Ti^aca Leona n u s-a p u tu t stapini sa n u rasp u n d a unor asem e­
nea vorbe, care sunau in to ata ograda §i in to a ta livada. A scos
pe fe re a stra obrazul in cu n u n at cu cirlige de h irtie ?i in flo rit de
zim bet. A sc u tu ra t din cap in sem n de p arere de bine $i s-a restras
in d a ta ca sa-§i ispraveasca gatelile.

125
 S-a a ra ta t cu pasi m aru n tei §i dadaca. Im preuna cu dinsa am
facut alai unehe§ului, petrecindu-1 pina la grajd, unde dum nealui
Indata a scos tarn ita , a legat m u rgul §i i-a p etrecu t pe dupa urechi
tra ista cu orz. Lucrind, nu inceta sa puie in treb ari ba tatei, b a
rnam ei A nghelina ; numa'i m ie nu-m i spunea nimic, dupa ce-m i
strinsese cu p u tere fru n te a in p iep taru l lui $i m a sarutase p e
frunte.
— Cum at;i petrecut vrem ea cit a fost ^apuit tirgul, cuscra
A nghelina ? N -ati rab d at de foam e ?
— Nu, cuscre H aralam bie ; dinspre partea m incarii n-am avut.
a ne plinge ; am avut de to ate ; ne-a lipsit linistea $i voia buna,
— Da din ce pricina, m a rog ?
— D -apoi ai sa afli, ca ^i-a spune toate dom nu inginer a n ostru.
Poate vei afla §i de la baiet unele.
— Apoi da, stau eu de vorba §i cu nepotu-m eu. Socot ca §tii,
cum nate M anole, cum ca Iliut, feciorul dum nitale, m i-a trim e s
ravarj. Ce scria el in acel ravas de-un om care a venit la m ine si
m i-a placut cite m i-a spus acel om, asta-i una ; dar m i-a m ai v lrit
in acel rava? un adaos cum ca ar avea nevoie de m ine. Toate le-am
Infelcs ; num ai doua slove nu pricepeam din acel rava§ : P i-S i !
Ce sa fie, ce sa fie ? M -am lu at ?i m -am dus la parin tele A tanasie,
m onahul nostru de la m anastirea Riscai, carele-i m are e a rtu ra r.
Ce sa fie asta ? il intreb eu. Zice nepotu-m eu in ravas : ,,Avind $i
eu unele nacazuri, te-as ruga sa vii pina la n o i“. D ar sint, parinte,
doua slove pe care nu le-am dezbatut : PI $i Si. C alugarul ia. in
m ina rava?ul, se uita ; si-a fra m in tat m intea pina ce i-a venit am e-
feala. Ca sa fie a$a, ca sa fie altfel... C a-s‘ niste Slove tainice.
P ina ce iaca ii vine o suflare de la D uhul sfin t si a infeles. A tunci
m -am d u m irit si eu si-am spus : „A$a trebuie sa fie, altfel n u -i !“
P.S., adica p en tru scoala. Sa $tii ca are nepotu-m eu nacaz cu
§coala ! A§a este ori n u-i a§a ?
— Asa este, s-a veselit ta ta cu voie buna ; d ar nacazurile co-
piilor tree.
— V reau sa $tiu si eu, cum nate M anole, ce este. Caci fiindu-i
unche?, cata sa am priveghere asupra lui §i sa a ju t si eu dupa pu-
terile mele. Iaca, cuscra A nghelina se duce Ia ale sale $i noi ne-om
aseza la m asa de sutat ulrn. unde erafi dum neavoastra cu in v ata-
tu ra. Nu cum va ram ine baietul rep e ten t cum x§i dadea p arerea
parin tele A tanasie ?
— Da de unde, cum nate H aralam bie ? B aietul nostru e p rin -
tre cei dintai.
— A sta-i spuneam §i cu popii, ca u n a ca asta nu se poate.
Hiuta a fost prem iant in toate clasele.
— Deci, a u rm a t tata, dinspre p artea asta sa n-ai nicl o grija,
cum nate H aralam bie. A fost rium ai o leaca de su p arare cu un
profesor pc care il cheam a Ciolac. -

126
 — A ha ! A ha ! a indem nat mo$ul m eu H aralam bie, ca §i cum
a r fi d at p inteni ; ce fel de su p a ra re ?
— N-a$ p u tea spune cu d e-am anuntul, cum nate H aralam bie,
d a r s-a iscat in tre baiet ?i profesor o leaca de hart,a.
— A sta nu se cuvine, a clatin at din cap capitenia sem intiei
noastre ; baietul e un pui, si acela-i om in to ata firea, ca profesor
ce se afla, altfel nu poate fi. Cum a$a sa se tra g a in degete un
ucenic cu profesorul sau ?
— Cum ti-a$ p u tea spune eu m ai bine, cum nate H aralam bie ?
•a zim bit tata. Ilie a um blat citeva zile in p etrecere la ni§te ostroave
de pe balta din fTarna M are. Acolo a §i cunoscut pe acel om pe
c a re ti 1-a trim es, §i a sta t cu el de vorba. §i vazind ca acel om
e h a itu it de stapinire §i nu poate in tra in tirg, 1-a in d ru m a t el cum
s-a priceput §i fi 1-a trim es durnnitale. Lipsind de la scoala, §i
nedindu-§i bine probele cind s-a m fafi§at, profesorul de care-fi
sp u n s-a su p a ra t si 1-a tin u t de rau.
— D ar profesorul iscodit-a $i afla t-a ceva ce anum e a savir§it
copilul ?
— Cum s-ar p u tea u n a ca asta ? B aietul s-a tin u t ta re §i n -a
su fla t nici u n cuvint despre acel p rie tin al lu i fugar.
— Ei, atuncea-i bine §i de asta m a b u cu r m ai m u lt decit de
orice. Fiind razm erita in tara, vietile u n o ra se afla in prim ejdie,
du p a cum s-a v azu t din cele in tim p late a caror vestire a ajuns §i
pin a la noi. D upa lege, e oprit sub pedeapsa ca sa om ori ; d ar cind
ies generalii cu o$teni, cu trim b iti si pusti, si om oara om enire, atu n -
cea p e n tru dum nealor n u-i pedeapsa, ci lauda. D ar piugarii s-au
sculat nu din bine, ci din focul suferintii, iar stapinirea v rea sa
potoleasca focul cu sabia. In v rem u ri de tu lb u ra ri cum au fost
acestea, bine-ai facut, Iliuta, sa-1 trim e ti p e acel p rie tin al ta u
in tr-u n loc unde, cind strigi, raspunde num ai padurea. Nici polifai,
nici osteni. A sa ca pe p rie tin u l n o stru Alecu 1-am h ra n it cu cas
§i cu m iel frip t $i 1-am cinstit cu rachiu de afine. Ia r acum v i 1-am
adus. Vad ca nepotu-m eu, de cind am descalecat, num ai asta vrea
sa m a intrebe, ca sa i se lini§teasca inim a. Si asta im i place la el
§i m a bucur, chiar daca n -a r fi p rem ian t la scoala. Fiind acel Alecu
b a rb a t cum inte, a socotit ca n u-i bine sa vie de-a d rep tu l aici la
inginer, cu care are o socoteala, Asa ca ne-am infeles sa-1 due
m ai in ta i la m aica-sa vaduva, in u lita P irau lu i Bucium enilor. P re-
cum am §i facut. Am gasit acolo cunoscuti ai sai, care-i adusesera
de la m aica-sa straiele ce lepadase la Tudose Oanea. S cutura de
pe el ciobania §i se face iar tigovaf. Si-apoi dupa asta vine aici
fa ra g rija ; nu s-or m ai holba u n ii $i altii la dinsul, cum se hol-
beaza la m ine. Eu $tiu ce sa le spun §i unde sa-i trim e t ; le pot
a ra ta d rum ul §i cu coada baltagului, d a r acel Alecu e m ai sfios.
O rice om in breasla lui are m ai m u lta indrazneala.

127
 Cit am poposit acolo, am sta t de vorba cu m aica-sa. Infeleapta
b a trin a ! N -a strigat, n-a lacram at. „D estul strig si lacram ez, zice,
ca-s beteaga de picioare §i nu ies din casa. M a veselesc ca a v e n it
p rim av ara m ea la m in e“. Alecu i-a sa ru ta t m in a si s-a asezat linga
dinsa, cu m are inflorire a inim ii. Tacea .si-i placea s-o asculte.
— Batrine^a, batrine'fa... se tin g u ia rizind acea m am a ; lu cra-
torii de la m oara, p u jin i ?i lene§i, p riv ig h eterii p rin tre zabrele
au ostenit, au inf lor it ghioceii toam na tirziu...
Acel p rie tin A lecu v in e num aidecit astazi la u n ceas d upa-a-
miaza, a ispravit unche$ul m eu H aralam bie, punindu-§i m ina grea
pe u m aru l m eu drept. M -am infio rat de m ultam ire.
U nchesul m eu s-a rasu cit aten t spre poarta :
— Mi se p are mie, cum nate, ca vin la dum neata m usafiri, toc-
m ai cind sa ne incepem sfa tu l nostru P.S.
T ata §i-a pus m ina stre$ina la ochi.
— E profesorul Neculai Rainu, p rie tin cu noi, a zis el. A cum a-i
in su ra t §i-§i scoate nev asta in plim bare, ca sa vada tra n d a firii
nostri. Sa $tii ca R ainu vine tocm ai in chestia p e n tru care voiai
sa tii cu noi sfat, cum nate H aralam bie.
— A$a ? A tunci e bine. P utem sta cu dum nealui ceva-cum va
de vorba ?
— C um nate H aralam bie, R ainu a r2m as om care nu cunoa§te
rauta^ile.
— De m irare lucru in tre oam enii stapinirii. Ehei, cite vam i
plate.1;,te H aralam bie la orice pas ! In lum ea a sta de la tirg, m erg e
cu tocm ala, nu cu dreptatea.
Am iesit tu stre i in tru in tim pinarea profesorului. Ochii dom -
n u lu i R ainu s-au bucu rat ca ae-o frum use$a, vazind p e unchesul
meu. I-a strin s m ina, a inceput sa-1 in treb e felu rite lu cru ri d e sp re
pa§uni §i turm e, pe cind doam na Rainu, plinu^a, ru m en a §i.insorita,
astep ta p u tin tel rusinata, in u m bra teilor, pina ce unche$ul m eu,
m ai a te n t decit profesorul la cele ce se intim pla, s-a in to rs in sp re
dum neaei, s-a inchinat §i a pa$it ca sa-i sa ru te m inufa, c-o deli-
cateta surprinzatore la u n cioban din pustie. Si cind acel cioban
§i-a ascufcit asupra dum neaei ochii ca leusteanul cu sclipiri de otel,
doam na R ainu i-a zirnbit cu sfiala, intocm ai ca o codana d e la
P astraveni. Totusi adia dinspre unchesul m eu u n iz de u rd a §i de
barb at sanatos, pe care eu il apreciam ; insa n u indrazneam sa
a trib u i u n gust asem anator ,§i unei cuconi£e tin e re §i elegante.
— A ! M adam Ropcea ! a strig at deodata c-o bucu rie nefireasca
tin a ra so|;ie a profesorului §i s -a ru p t oarecum d in tre noi, grabind
spre cerdacul unde i$i astepta m usafiri, cu un suris in crem en it,
titac a Leona.
D upa ce im bratisa pe doam na Rainu, m atusa m ea i§i in to a rse
p riv iiile catra unc'he? ca inspre cel m ai in a lt din adunarea n o a stra

128
 f propuse c-un gest de m are bunavointa sa venim in apropierea
dum nisale, la m asa din eerdac.
Ce$ti §i flori.
— ■ P oftiii la cafea, a indem nat titac a Leona. A$i n im erit toc-
m ai la ceasul potrivit. C um nate H aralam bie, a adaos ea subtire, Sti
. cunosc gusturile dum nitale de dim ineata ; aduce in d ata da-
daca §i dum nitale eele de cuviint-a.
— • Apoi eu, a raspuns ciobanul, cu to ata rusinea m arturisesc
• ca noi, la prinzi$or, tocm ai in acest ceas, daca se intim pla sa avern
o halca de cam e p e carbuni, fo arte ne bucuram 51 ne luam de-o
g rija pina la amiaza.
<S-a facut haz de vorba unchesului m eu H aralam bie.
Du pa ce s-a isp rav it to t ritu a lu l cafelei si dadaca A nghelina a
c a ra t pe f u r is in ascunzatoarea ei tacim urile §i a c u ra tit farm a-
tu rile de pe fa ta de m asa, t^ a c a Leona a indem nat pe profesor :
— 'Mi se pare, m u siu Rainu, ca ne aduci ve§ti ; de aceea ai bine-
voit a te osteni pina la noi.
— M -am grabit, nu m -ara ostenit, scum pa doam na, a raspuns
profesorul de franceza. Socot ca poate asculta to ata lum ea, n u -i a$a?
— M ai ales eu v reau sa aflu ce si cum, a graft ciobanul cu
voeea lui cea m ai grava, ceea ce insem na aten tie §1 seriozitate. Mi
se p are mie, dom nule profesor, ca cu m natu-m eu M anole nu m i-a
spus chiar tot ca sa nu m a supere. Aflat'i dom niile voastre ca eu
is ta re de inger si nu m a infricojez de nim ic.
M a sim team to t m ai stin jen it ?i m ai rusinat. Am v ru t sa plec.
P rofesorul a ridicat palm a-i cu degete lungi in fa ta ochilor :
— Dum itra§ Ilie e destul de m are si de serios ca sa vorbesc
fa ta de el. In fond, a u rm a t el intorcindu-se c a tra cioban, nu tre -
, buie-sa se alarm eze nim eni, n u-i nici u n pericol p e n tru bfiiet. Toti
ceilalti profesori am socotit ca se poate acorda u n u i elev em inent
t a lt term en p e n tru teza de m ai. D rept voi’bind, lu crarea prim a
n -a fost o teza. G rigore Scorpan, profesorul de desen, prevede lui
D um itra? Ilie un v iito r sigur in a rte le plastice. Ciolac insa se con-
1sidera ofensat personal §i se incapatineaza. D um nealui a in aintat,
■precum se §tie, un m em oriu la a u to rita te a scolara cerind ancheta
. u rgenta. A stazi cazul e in cercetare ; cel care ancheteaza nu face
p a rte din corpul didactic, e un inspector special, in persoana unui
dom n colonel pensionar. Am av u t onoarea sa-1 gazduiesc chiar la
• m ine acasa. Dom nul colonel C araim an a v azu t p e Ciolac, a ascultat
; to a te cite i-a re fe rit si a fost in tru c itv a de acoi’d cu profesorul ca
s disciplina a su ferit §i ca nu se poate face nim ic b u n in fara asta
. din pricina lipsei de disciplina. I-am opus atunci argum entele m eie
, ale inginerului, dupa care dom nul colonel se a ra ta a fi in dubiu.
Ce facem cu disciplina ? zice. Ca sa se m ai gindeasca §.i va
aviza, a sfir§it profesorul Rainu.

120
 U nchesul m eu H aralam bie asculta cu fru n te a incretita, silin-
du-se din toate p uterile m intii lui sa razbeasca in totul, fa ra cea
m ai m ica scadere, vorbirea ora$aneasca a profesorului. Cind a p ri-
ceput dum nealui toate cite treb u ia sa priceapa, a de?ertat p ah a ru l
de vin $i 1-a scu tu rat ca sa nu m ai ram iie in el nici o picatura,
graind astfel :
— Dom nule profesor §i duduca, eu ta re m-a$ ruga sa-m i in-
gadui^i a veni la dom niile voastre num ai o lira ca sa stau de vorba
cu acel domn colonel inspector, sa aud eu cu urechile m ele ce zice
dum nealui.
Frum oasa duduca a lui dom nu profesor s-a grabit sa dea riis-
puns inaintea sotuiui sau :
— Cum nu ? Pofte$te dum neata... da-m i voie sa-|;i spun „ba-
dita H aralam bie"... Eu socot c-ai sa-1 indupleci pe dom nul colonel...
So^ia profesorului m eu de franceza era adm irafia m ea de ju-
nie $i prim ul m eu am or secret, cu totul nevinovat. Im i placea
sa m a uit la dum neaei cum ride cu sfiala prefacuta, schim bind
in tr-u n a direcfia privirii. Cu toate ca se aflau la doi poli opu.si ai
vieyii sociale §i ai infati?arii fizice, unchesul m eu H aralam bie $i
acea fem eie tin a ra m i se p area ca au m ulte asernSnari.
— A tuncea noi he clucem, a h otarit duduca ; iar dum neata, ba-
difa H aralam bie, vii la noi ca din intim plare, ca un p rietin al
nostru.
E ra vadit ca unche$ului m eu ii placea nu num ai m elodia gla-
sului doam nei Rainu. ci §i alcatuirea vorbelor, care erau d rep t de
moldovanca, intocm ai ca la noi la Pastraveni.
D upa ce unchesul m eu s-a incredintat din nou pe ce u lita are
a calari §i a coti ca sa ajunga unde se cuvine, profesorul $i so^ia sa
au plecat. Cum au fost o clipa singuri alaturi, m i s-a p a ru t ca solul
Lsi m u stra blind sofia. Insa poate a fost num ai o p a re re a mea.
T ata $i-a lu a t palaria dum nisale celebra de pisla $i i-a ajuns
din urm a, dupa ce ne-a vestit ca are de iscalit corespondenfa la
c a n c e l a r i e . Si dupa aceea num aidecit se intoarce ca sa a§tepte pe
Alecu^ tin k h ig iu l. Dom nu inginer a nostru nu mi se p a re a in-
cintat de hotarirea unchesului m eu ciobanul, d ar nu i se p u tea
p u n e im potriva. T itaca Leona, insa, aproba vadit intilnirea, si, dupa
cit ii banuiam gindul, „tocm ala“ in tre cioban si colonel.
— C um nate H aralam bie, ?i-a fuguit dum neaei glasul dupa ple-
carea m usafirilor si a tatei, nu te grabi §i m ai stai ; v rea u sa-|;i
spun doua vorbe §i sa-fi fac o rugam inte.
Eu m -am re tra s discret,, ca un tin a r binecrescut, foarte m irat
de capitularea totala a m atusii mele, §i am avut grija sa in tru in
cam era tate i ?i sa m a a§ez cu o carte linga fereastra deschisa, a$a
ca sa nu pierd nimic din sfatul zgripsorului cu omul de la m unte.
— $ tii ce te-a? ruga eu, cum nate H aralam bie ? $i-a deschis
sufletul titaca Leona, lasindu-se c-un fel de disperare la discretia
du$m anului sau.
130
 — Oi ?ti daca m i-i spune, cum nata Leuna.
: — U ite ce e, c u m n a te draga. Daca te duci la acel colonel $i-I;
poti indupleca p en tru baiet, te im plor sa pui o sta ru in ja pentru
Jini$ea: m ea §i p en tru in teresu l casei fra te lu i m eu. Se afla aicea
in tirg, cum nate H aralam bie, o profesoara ta re buna, insa vicleana,
care m i-ar placea m ie sa fie m u ta ta in tr-u n loc m ai bun $i in-
tr-u n tirg m ai m are decit acest pacatos Folticeni, dupa m eri-
tele sale.
Unche$ul m eu a dat raspuns num ai doua silabe :
— A -ha !
— A$a ca te-a$ ruga, cum nate H aralam bie, sa-m i intelegi na~
ca'zul.
U nchesul m eu s-a gindit o vrem e $i a tu?it sonor. Sem n de oare-
c&rb indoiala.
1 — Nu $tiu cum as face, cum nata Leuna.
— Vei vedea dum neata, cum nate. Este cheie de in tra re la buna-
vointa oam enilor din ziua de astazi.
— Crezi d um neata ?
-— Ai sa vezi, cum nate. Cu lacrim i te rog. Pe acea profesoara o
cheam a A rtem iza Sei’b&nescu.
— Scrie, cum nata L euna pe un petec de hirtie, ca eu n-oi putea
tin e m inte a§a num e de botez. 9 _aP°i cunoscind m arfa, oi lua
am inte.
R idicindu-se din scaun, unchesul m eu a alungat o viespe care-1
biziia $i. a coborit grabind din cerdac.
In tiln irea cu colonelul a avut loc nu m ult in urm a acestui sfat
ciudat.
Cind unchesul m eu H aralam bie a in tra t calare in ograda caseL
profesorului, se aflau in balconul deschis spre gradina num ai sta-
pina casei §i m usafirul. Dom nul R ainu se repezise pina la gim na-
ziu, la rugam intea tatei, ca sa incerce a relu a tra tativ ele cu dom nul
Ciolac.
— M a inchin cu san atate ca la o lunca verde, a cuvintat omul
de la m unte, apoi a descalecat cu m aretie.
— Bine ai v e n it la noi, i-a raspuns de la m arginea parm aclicu-
lui duduca. Ma bucur ca nu ne ui^i, badita H aralam bie.
Pe cind ciobanul i$i rinduia la loc potrivit calul, tin a ra sotie a-
profesorului dadea citeva lam u riri g rabite dom nului colonel. In-
Spectoru! special era un om scurt .si gros cu ochii lacramo.^i bulbu-
cati pe obrazul ro tund $i cu p aru l su r tu n s ca o perie deasupra frun-
tii' I$i ispravea.paharelul de vi^inata §i se uita ca p rin abur la lum ea
abta tin ara, a u rita de prim avara.
U nchesul H aralam bie a suit domol cinci tre p te ale balconului,
cu capul gol, m ingiindu-§i pletele in care scinteia argint nou. S -a
inchm at catra doam na, apoi catra dom nul colonel C araim an, obser-
vindu-1 cu luare-am inte. Starea de euforie a m usafirului, ciobanul

131
0 cintari cu chibzuinta ; obrazul razaluit proaspat cu hirb de coasa
1 s-a inseninat. B atrinelul acela i se p a re a blind §i cum secade
barbat.
R idicind fru n te a la Inaltim ea-i m ica, inspectorul special a in-
tre b a t brusc, insa cu voie b u n a :
— Ce v in t te-aduce la tirg, ciobane ?
— Apoi am v en it cu treb u ri, dom nule colonel, si am socotit c&
nu se cuvine sa-m i u it prietinii.
— Bine ai facut, a incuviin^at inspectorul. A dus-ai m arfa ?
— Adus.
— B rinza de b u rd u f ? Cu ce p re | ? A? fi cum parat ?i eu.
Unche§ul H aralam bie $i-a ridicat priv irile agere in ta i spre
duduca, apoi spre inspector.
— N -avem m arfa de vinzare, dom nule colonel. Aceca o tri- •
m item negustorilor, dupa contract. Am adus num ai purine d a ru ri
rudelor §i prietinilor.
Inspectorul a tacu t pu^intel co n trariat §i §i-a p riv it p ah are-
lul gol.
T inara doam na a d at o lam urire :
— B adita H aralam bie e cum nat cu inginerul D u m itra?..
— T atal b aiatu lu i ? a m orm ait in tre b ato r colonel u l..
— Da.
— A ! A sta e ? s-a dum irit inspectorul, strecurind o priv ire cu
Infeles doam nei de gazda. Apoi a ris : Nu cum va m a c a u |i p e m ine ?
Ai venit cum va c-o rugam inte p e n tru nepot ?
— Sa m a iertati, a raspuns unche§ul, n-am venit cu nici o
rugam inte. T reaba asta cu nepotul, feciora^ul surorei m ele Polixe- •
nia, s-a face dupa d rep tate §i dupa lege. S tapinirea va h o tari cum ,
v a b in e v o i; eu nu m a amestec.
— Interesant... s-a desum flat inspectorul, privind iar catrS i
gazda. A tuncea, a relu at el intorcindu-se la cioban, cum a,a face ca ,
sa clobindesc §i eu ceva din m arfa dum nitale ?
— '§tiu eu, dom nule colonel. Cum v-am spus, eu n-am m arfa de ,
vinzare. Ia r cu chestia cealalta, daca legea hotara^te sa fie izgonit '
d in $coala nepotu-m eu...
— N u poate fi vorba de asta...
—• Daca stapinirea hotara?te sa fie izgonit din $coala nepo- >
tu-m eu, a u rm a t neinduplecat om ul de la m unte, apoi om §tii noi ce >
sa facem cu el. L-om face pastor cum au fost- §i unche?ii' lui. din »
veac. Acolo la m unte, noi nu cunoa?tem stapin, nici nu obijduim pe ■i
sem enii no$tri. T raim in fratie, dupa d atin a §i dreptate. Am avea o ,
alta cerere, p en tru o profesoara, ca sa fie m u ta ta in alt tirg, d ar ,
nici p en tru aceea nu ne.punem .
— Ce profesoara ? Cum ii zice ? Sa vedem..
Unche?ul s-a scobit in chim ir §i a scos la lum ina o h irtiu ta pa- <
tu rita in opt.

132
 — A rtem iza $erbanescu ? a in tre b a t colonelul desfacind hlrtia.
A in ain ta t cerere ?
Doam na R ainu a ris :
— Cere m u ta rea $erbaneascai o alta fem eie...
A ris ?i unche?ul H aralam bie.
— In tre fem ei nu m -am estec ; da socot ca a r fi o afacere de
bine p en tru am indoua si v-as fi si cu m ultam ito r ca u n u i prietin.
S-a veselit in sfh\sit §i colonelul, uitindu-se cu placere la acel
m untean din salbaticie.
— Va poftesc, a indem nat cu harnicie duduca de gazda, sa
gustalp cite o visinaia.
Doam na R ainu a tu rn a t licoarea p u rp u ric in paharele. M usafi-
ru l s-a inchinat g alan t ?i bine dispus, prim indu-?i par.tea. Inainte
de-a intinde ciobanului b autura, duduca de gazda a lu at credinta,
intocm ai ca nevestele noastre de la ^ara, sorbind o picatura. Mo?
H aralam bie a zim bit ?i a d at im ediat de du?ca paharelul. Acel zim -
b et gazda il cetea. Caci mo? H aralam bie ii judeca gestul ca izvorit
d in tr-o alin tare a tin e retii ei, totusi ii placea cum i-a r fi placut o
m ioara, ori un m inz, ori o creanga frageda inflorita in prim avara.
— Dom nule colonel, a cu v intat el, eu m -oi duce, cu to ate ca
im i place aicea ; d a r m a grabesc. Las prieten ilo r m ei ploconul §i-i
poftesc sa-1 ospateze sanato?i, neu itin d pe acel care-1 inchina. Cu
profesorul cel cu socotelile, ve^i face du p a dreptate. Se pricepe
durnnealui la ale sale, m a pricep ?i eu la ale m ele : in m ina celor
m ari e puterea, deocam data. M ini nu ,se ?tie ce va fi.
— Cum nu se §tie ? s-a trezit colonelul contrariat.
— Apoi iaca, nu se $tie.
— Doua ?i cu doua nu fac p a tru ?
— Ce sa spun, dom nule colonel ? Eu, care nu-s profesor de
socoteli, v-a? p u tea a ra ta ca uneori doua ?i cu doua fac trei.
— A? v rea sa vad ?i eu asta, s-a veselit oaspeteie, turnindu-?!
el singur inca u n pahaxel de vi§inata.
— Apoi chiar alaltaieri, dom nule colonel, s-au infa|:i?at la noi
la stina doua m am e §i doua fete ; ?i aveam in com arnic 1 num ai
tre i ca$i ; i-am negu1;at, i-am dat, si le-a aju n s la fiecare cite unul.
— M a rog dum itale, bade H aralam bie, s-a intors scandalizat
jolonelul, cui clebitezi dum neata asem enea baiiverne ? Cu neputinta.
— B a-i eu putin^a, d o m n u le colonel, caci acele doua m am e ?i
doua fete erau tre i ; m am a, fa ta ?i nepoata.
— B a ta -te norocul sa te bata, am icul m eu, a hohotit inspecto­
ru l ?i a ridicat palm a ca sa-1 bata p ricten este peste um ar pe om ul
de la m unte.
U nche?ul m eu H aralam bie s-a fe rit cuviincios, strecu rin d o
p riv ire spre stapina casei.
1 Comarnic — poli‘va, scindura sau leasa de nuiele pe care se pune cagul
la uscat. (N.R.)

■
 — B ata-te sa te bata... a m orm ait, ajuns de am eteala, dom nul
inspector apueind si scuturind cu entuziasm m iria ciobanului. Esti
bun avocat ; ai eistigat procesul. Scriu eu in condica de inspectie
cum sa se proeedeze. Am sa-m i aduc am inte cu placere ca am sta t
de vorba c-un m untean nostim.
La vrem ea mesei, unche$ul a fost acasa tptaca Leona astepta
un prilej de-o clipa, ca sa-i poata strecu ra in treb area ce-o ehinuia.
P a rea ca nu se afla pe lum ea ei alta preocupare, §i in raspunsul pe
care i-1 aducea acel delegat al sau cum puneau viata $i m oartea.
Insa unche$ul H aralam bie avea $i ale sale griji $i, aijezat in tr-u n
jilj; care nu se sim tea bine, cugeta adinc la toate cite i se puneau
in cale si treb u ia sa le biruie ori sa le ocoleasca.
— Se m ininea la dum neavoastra cam tirzior, a zis el lui dom nu
inginer a nostru.
— Te grabesti ? a in tre b at cu interes tata, apoi indata $i dum -
ncalui a in tra t in ale sale, fa ra sa m ai a§tepte raspunsul ciobanului.
— Ma grabese, a in ta rit unche?ul H aralam bie, caci cm a in tim -
pina deseara ni§te vame?i ai stapinirii ; dupa care, m ini dim ineata,
am a m a sfatui cu tovara?ii p en tru alte pa?uni m ai departatc, caci
aicea se tot strim teaza locurile §i om enirea s-a inm ultit peste snrna.
Asa ea m ine la am iaza in tru in m unte. Ispravindu-ie aicea toate,
nu m ai am de ce zabovi §i, cum voi astim para lupii, incalic.
Dom nu inginer a in tra t o clipa in cam era sa. A tuncea s-a g ra-
bit sa-$i pule in treb area titaca Leona ;
— P e cit in^eleg, le-ai ispravit toate cu bine, cum nate H ara­
lambie.
— Apoi altfel insam na ca nu-s ispravite, duduca... i-a rasp u n s
surizind unebe$ul m eu.
— A iesit bine atunci $i chestia profesoarei ?
— Asa socot ; num ai c a nv;-i pot |in e m inte num ele de botez.
— O cheam a A rterniza, cum nate.
— Din p artea m ea sa fie sanatoasa ; poate s-o chem e oricum .
Dadaca m ea A nghelina ne-a poftit la m asa. Am in tra t in sufra-
gcrie §i ne-am a§ezat. In acel rastim p ta ta si-a dus am inte de
Alecut.
— Nu inteleg de ce in tirzie tinichigiul, s-a m irat dom nia-sa.
Eu 1-am apucat de b ra t :
— D raga dom nule inginer, daca ar veni acurna, nu prca i-a r fi
la indem ina.
— T -taca Leona, s-a veselit tata, sa stii ca fiul m eu are drep tate.
— Se-ntelege ca are dreptate, s-a su m u tat titaca Leona. A
cunoscut ape §i ostroave §i poate prim ejdia m ortii : asta cum inte?te
§i im batrineste, Manole.
— Nu cum va tifaca Leona, am in treb at eu cu inim a batind, im -
piiscarea ostroavelor se datore§te dom nului subcom isar V aca-M are?

134
 Ti^aca Leona a scapat din m ina furculi^a §i m -a priv it cu spaim a
ca pe un demon.
— Cum ti-a v cn it in m inte asta ? Ce au a face ostroavele cu
m usiu V acam ar §i m ai ales cu ce-am sous eu ?
— Caci in p rim av ara asta m -am cum infit §i am im batrinit,
tifaca Leona.
— A sta s-o creada alfii, s-a h liz it1 dum neaei privindu-m a
am abil.
V intoasa nelini§tilor celor m ai grele trecuse §i to$i ai m ei se
regaseau oarecum m ai potolrfi, ca dupa o truda.
In prim av ara m ea insa na^teau alte nelini^ti. cu alte sperante.
T ata m a inform ase, i». rastim p u l lipsei unche?ului ca, in diferent de
solutionarea cazului m eu, exilul la Ia$i e ra inevitabil p e n tru m ine.
T ulburatoare veste, care-m i aducea in perspective a g ita ta so­
cialists ce incepuse acolo de sapte-opt ani. E ram incredin^at ca
viata m ea va lu a o in to rsatu ra noua in vechea cetate c u ltu rala a
M oldovei.
R idicind p rivirile spre cararea d in tre tei, am vazut pe acei care
fusesera pricina ciudatei m ele av en tu ri la N ada Florilor. In tra se ra
in gradina A lecut tinichigiul si invat-atorul m eu Culai.
Am v estit pe tata. D um nealui s-a ridicat num aidecit §i a trecu t
in cam era sa de lucru. M i-a poruncit :
— Mi-1 aduci num ai pe m esager.
D om nul inginer avea ochii fierbinfi si intuneco§i ai clipelor sale
d e m iscare sufleteasca.
U nchesul H aralam bie a chibzuit in sine sa nu se urneasca din
loc. N um ai dupa ce a b a tu t palm a cu tinichigiul §i 1-a in tre b at
rizind cum m ai m erg tre b u ru e in „ ta ra dum neavoastra“, s-a cobo-
r it din cerdac si s-a dus sa-si pregateasca plecarea. TItaca Leona
n -a catadixit sa raspunda la sa lu tu l noilor vcniti ; lum ea ii deve-
nise iar n esu ferita §i o privea c-u n zim bet strim b at in tr-o parte.
Am d at d rum ul prietin u lu i m eu Alecuy, in cam era tatei. Pe
C ulai 1-am oprit cu m ine si-l-am p o ftit sa se a§eze pe u n scaun. In
acea clipa ti^aca s-a sculat de la m asa p riv in a u -1 din cap la picioare
fa ra a recunoatse ghetele inginerului, 51 ne-a parasit.
L-am in tre b at pe tovara§ul m eu :
— Te duci cu A lecut D um itriu ?
— M a due, sa-m i fac $i eu u n loc in lum ea asta. M a indeam na
$i m am a. D upa ce-oi in v ata carte, iti scriu. A lecut m a sfatuie^te
sa in tru ucenic lacatu§. Eu doresc sa m a fac ucenic de locomotiva.
Om vedea.
S-a auzit calul h u tan 2 al unchesului nechezind.
— Plai $i noi, sa m ai stam de vorba cu unchesul, am xndemnat
eu pe Culai.
1 A se hlizi — a rid e fa ra rost. (N.R.)
2 Cal h u ta n — cal de la m ur.tenii h u ta n i sau hutuli. (N.R.)

135
 In vrem ea asta ta ta l m en prim ea am ical pe tinichigiul de la
Pa^cani, 11 poftea sa stea pe scaun §i a jte p ta c-o g rav itate m ih n ita
scrisoarea ce-i fusese anun^ata.
— D om nule inginer, a zis A lecut, ridicind fru n te a-i lum inata de
searele piczis, In sfir^it am a ju n s la destinatie. Am p rim it m isiu-
nea, de la u n tovara§ care n u m ai este, sa predau acest pacliet.
P oftim !
A lecut D um itriu a tra s din b u zu n aru l d in la u n tru de la piept un
plic care nu m ai e ra in sta re a dintai. ll p a tu ri cu g rija ; pece^ile
n u -i erau rupte. L -a p rezen tat tatei.
— P e n tru asta, tinere, ai rata cit la b a lta 51 la m u n te ? l-a in-
trefcat dom nul inginer zlm bindu-i cu bunavoinja.
Tinichigiul l-a p riv it d rep t :
— Socot ca dom nul inginer n u-si inchipuie c-anr fugit de la
Pa§cani num ai ca sa-m i ap ar viata.
T ata a tacut, cu acels§i zim bet binevoitor pe fata.
— A veam asupra m ea u n deposit, a u rm a t lu c r a to r u l; treb u ia
sa-1 a p a r ca sa n u cada in labele agentilor. N u puteam nici sa-1
ingrop, nici sa-1 tree altcuiva. De aceea nu 1-ara d at fiului durnnea-
voastra. E ram d ator sa-1 depun cu m ina m ea in m ini proprii.
— S -a facut ! a raspuns ta ta strxngindu-i m ina.
— A tunci nra pot retrag e ?
— Inca nu, a zis tata, p u n indu-i cealalta m ina pe u m ar $i a$e-
zindu-1 la loc in scaun ; sper ca n u te~ai su p a ra t p e n tru in tre b a-
rea mea.
— Nu m -am suparat, dom nule inginer. \
— Ca sa-m i dovedejti asta, a u rm a t dom nu inginer cu fa^a mai
lum inata, te rog sa lei o duleeaja. si sa bei cu m ine cafeaua pe care,
iata, ne-o aduce m am a A nghelina. Stii cine e m am a A nghelina.
L ucratorul a facut sem n cu ochli ca §tie ?i a zim bit catra
batrina.
— V reau sa va fiu placut §i m a socotesc onorat, a raspuns el
dem nului inginer.
•— Ifi mul^amesc, a raspuns tata.
In rastim pul ritu alu lu i dulce$ei de tra n d a firi pe care Alecuj; l-a
indeplinit a te n t §i fa ra nici o stingacie, dom nu inginer a ru p t pe-
ce^ile §i a scos din plic foaia u n u i §palt pe care se aflau im prim ate
§ase.strofe ale unui poem. Sus in stinga, piezis, in terd iejia de a se
tip a ri a procurorului. O d a ta cu poem ul ie§ise la lum ina §i un
bilet, m esagiul poetului m ort, cu u rm ato ru l cuprins :

D r a g u l m e n a m ic ,

In cu rind tree dincelo cu barca n u ne vom m ai vedea. U ltim a m ea

poezie o gasegti a l& tu ri; ai g rija sa -m i supravie{uiascd p e n tru tim p u rile
ce au sa vie.

13S
 AI dnm nitale care a fost, ?i care a crezut In revolufia sociald,

Solom on Cornea.

T ata a stra b a tu t grabnie cuprisul poem ului, apoi a suspinat,

intorcindu-se la cele de fata.
— M i-a placut la dum neata, a zis el lui A lecut, sentim entul
onoarei si ai dem nitatii. Te rog sa-m i spui daca p rie tin u l m ea
Solomon C ornea ti-a fost profesor.
— M i-a fost, dom nule inginer, in in|.elesul ca 1-am v azu t ades.
N e-a tin u t m ulte prelegeri in clubul n o stru de la Pa§cani. E in te-
re sa n t p o ate sa cunoai;,teti ca a telieru l cailor fe ra te de acolo e un
fel de tu rn al B abilonului in mic, unde s-au a d u n a t pribegi din
E uropa een trala §i chiar din cea rasaritean a, atu n ci cind o com-
panie de fin an ciari international! a lu a t pe sam a ei construirea
liniei Suceava — Iasi. A tuncea, p e n tru podul p este S iret, a u venit
multi, italieni, iar in atelier ale de la g ara Pa$cani s-au a d u n at felu -
rite neam uri din A ustria. $ i-au gasit acolo refugiul §i revo lu $ o n arii
din Rusia. Eu am apucat pe doi d in tre ace§tia. U nui a m u r i t ; cela-
lalt a disp aru t ; dupa aceea s-a zvonit ca a r fi profesor de lim ba
latin a undeva la u n liceu, §i-a schim bat num ele, tra ie ste retras.
Tofi ace.sti pribegi ne-au fost invatatori, caci sint pregatiti, v in din
f.ari industrializate. D upa pilda lor, si noi, cei m ai tin e ri de aici din
1;ara, am in tem eiat biblioteca §i club. Tinem leg a tu ra cu intelectualii
ie?eni. A^i fost §i dum neavoastra, dom nule inginer, in leg a tu ra cu
mi§carea.
— Da-da, a inginat tata, deschizind pagina cenzurata §i aple-
cindu-§i asupra ei ochii. Actim m a sim t obosit.
— Da^i-ni-l pe fiul dum neavoastra, a indraznit, aproape in
$oapta, Alecut-
— N u e nevoie sa vi-1 dau ; m erge el singur. Sper ca floarea
lui va da rod.
T ata a rid ic at ochii, satisfacut de ultim ele sale cuvinte.
— E vrem ea sa m a due, a s ta ru it A lecut D um itriu.
— Te intorci la Pa§cani ?
— D esigur ; iau cu m ine si pe u n n ecajit de aicea.
— Crezi ca n-o sa ai acolo neplaceri ? l | i pot veni in a ju to r
cu ceva ?
— N -am nevoie de nim ic §i nu m a tem de nici o neplacere. Daca
sin t inca u rm a rit, apoi acum , dupa ce m i-am indeplinit m isiunea,
m a prezint eu singur ju d ecatorului de instructie.
Au sta t u n tim p privindu-se ; ta ta l-a cuprins deodata pe lu -
c ra to r de dupa urnar, scu tu rin d u -i m ina cu energie. Apoi, dupa ce
A lecut D um itriu a ie$it, dum nealui a cazut la locul sau, desfacind
inca o data foaia cenzurata, pe care abia acum o p u tea ceti cu lim -
pezime.
 Tinichigiul m -a cautat. N e-am im brali§at $i ne-am facut lega-
m in te lari, pe care unche$ul H aralam bie le asculta atent.
Cind eu §i unche?ul, dupa plecarea prietin ilo r mei, ne-am Intors
la cerdac, ta ta n e-a venit in tru intim pinare.
— C um nate M anole, a g rait unche§ul, de-acu dusu-m -am $i eu.
Ma intorc in b u ra ?i negura, cum spune cintecul din batrini.
— Im i pare ra u ca ne la§i, i-a zim bit dom nu inginer, d ar n-am
ce face ; dum nitale nu m a pot pune niciodata im potriva.
Omul de la m unte a in tra t in odai ca sa-$i ia ram as bun de la
tRaca Leona §i de la dadaca, apoi, cind s-a intors, i-am sim^it
asuipra m ca m ina vinjoasa §i pieptarul, §i acestei rinduieli a fosl
silit sa se supuie si tata.
Am ram as cu dom nu inginer a nostru in cerdac. Ie$ise «i
dadaca A nghelina in cornul casei, cu bra^ele incruci$ate sub sini.
Unche$ul H aralam bie s-a incalarat §i a ie§it cu tot ta rh a tu l sau
pe poarta, apucind drum ul spre dreapta.
— Unche?ul tau, im i explica tata, apuca drum ul pe la H or-
baza, pe deasupra Rada$enilor, ca sa scurteze. Dupa ce ajunge sus,
coboara spre Baia la apa Moldovei, pe linga M ovila lui Razvan.
Trece p rin locuri istorice §i rom antice, care p e n tru dinsul nu sin t
decit o cale oarecare, spre oi. In d reap ta dealului Horbaza, deasu­
pra satului Rada^eni, se afla un pise : C etatuia. Acolo am gasit eu,
sapind in tr-o vara, urm e de a^ezari din preistorie ale unor pam in-
ten i care au tra it aicea cu zece ori douasprezece m ii de ani inain-
tea noastra... Stinile unehesului tau sint m ai aproape de asezarile
preistorice decit noi. la r ceilalp doi prietini, ai tai se due spre
tim p u ri noua...
Am stat a la tu ri in cerdac lunga vrem e, contem plind d e p a rtarile
ca tra picla violeta a m untilor, pina ce unche$ul m eu H aralam bie
a a p a ru t mic§orat de d e p a rtare pe coasta Horbazei. Se ducca repe-
jor in buiestrul calupalui ; n-aveam sa-1 m ai vad ; era u n perso-
nagiu eroic ce se in d rep ta spre am urgul sau inexorabil.
 CAPITOLUL XVII

O data, cu aceste „A m intiri", in tre h lrtiile ram ase de la vechiul to -

v a ra $ lu p tato r, in g in eru l Hie D u m itra f, a u lo st gdsite f i u rm ato arele tre t
docum ents : poezia lu i Solom on C ornea, o scrisoare d e d em u lt de la fatal
sau celebra tend.

1838

In anu-o m ie opt sute optzeci-$i-opt.

A u stat pustii cim piile in soare
§ i ciocirlia n -a cin tat pe-ogoare,
la r griul nou s -a scuCurat necopt,

Caci a purees u n v in t am ar ce plinge

A1 ro b ilo r alean oeistovit ;
Vial, a li-i p o vara c!e granit,
p iin ea veche are iz de singe.

S tih ia u rii Inalfind p o ru n o l,

I-a n a p u stit ca-n vifor sp re sta p in i ;
S e-n alta foe $i fum §i-n negre m ini
S -a g ita crud u n eltele de m unea.

Vin calara?ii ! G oarna su n a cintec.

U rlind, dau iure? §i im pung cu iancea.
A u sp a rt pe P arasc h iv a lui Ivancea,
De i-a ie?it copilul viu din pinlec.

P e palizi m orti fem ei bocind ii po-arta,

Caci do ro b an tii-au tras in fra tii lo r ;
A stfel pieri m ultim e de popor
$ i hoida a p ie rit pe cim puri m oarta.

D ar brazd a u rii va da aite grine

$ i ziua izbavirilor luci-va
Cind fa iu l c ru n t al bietei P arasch iv a
V a b iru i-n razboiul p e n lru pine.

139
«

v-

<s>
 i vH * ? <tj ^ sv»
; « f i * y ^ « i t v -IJ

^ « € 1 -S i * S ^ 1- V i | * 9" . “ ^
H Ti 5 S
1 M4 1s ^ i3 .~ r -' ’sS ' ' ^ '

ijg#$* y M J!‘ »*V f

i.w > f ?
4
4 i T?
4
| 4 « 4 V j ’$ i
4
1

! 1 1 1 i ,s ° I •« S
•^y «
> s, ^ 3 i / 4 ^ i ^j 1160 ^ 1 s
> s v - t ^ ,4 -f «10 6 $ 4 ^ $
s ^ -^Z ^ ' 3^=> <a» $; >2> *V ^ ^ ^ V

\\
r ^- i ^ i l l
J4 ,
pi
7 ^ 1o
3
., ^ ^ '

^ § i * f^ ^ I "^ 1 1 ‘J

<* $ v ^ ^ S 1 f 1 f - .f4 .*
4 ->‘S> ^ 7 V> S - y | ^ 3 ^ S r^ \S
ic^'CCC. °~
c* £ 4/
^Ticoo Cl-^^CislAX' c tz
Co'yyi ^unicJi IiLp-lco, to. a-ct^^, ■f-** M^ia. **
/? V
O ti,ru £:-*' XohX dh% CaAUs C-.-l'i-C r-w * ,
0~.ru -v-cp hr oLtofcu Xisyvz
5*A i'TK,£'J x h h jA t-O
’ J
tic c th 'O rris& ftii.
(T }
fT'*"' .,L fl _.^-0 •
J OsCast yi/CcC fc

L ector GH. ZARAFU

T ehnoredactor AURIGA IORBACHK
B un de tip a r 24.VI.1983
A p aru t 1988
D ata editiilor an terio are 3973
Coli de tip a r 9
C am anda nr. 801X5
C om binatul P oligrafic Casa Scinteii
P ia ta Scinteii nr. 1 B ucure?ti
REPU BLICA SOCIA LISTA ROM ANIA
 $ i-am la sat la noi la Cring
O chi care m a pllng.

— Oam eni buni, dragi oam eni buni...

M-oi in toarce in tr-o sara,
L elita V arvara.
Cu so{ii incalarate,
L a o poarta-o m b ate ;
P e ciocoi la noi l-om scoate
Sa-1 crestam pe spate.
L -om cresta in tre i soroace
$-om d a focul la conace,
S a se-nalfe fu m §i para,
Leli(:a V arvara,

Unche$ul H aralam bie s-a oprit cu ochii adinciti in sine si in

tre c u t ; o clipa, noi cei de fa ta am fost absenfi p e n tru el fi lifaca
L eona p aru ca v rea sa tre sa ra cu sageata unei lim bi de vipera. In
acea clipa a absen^ei ciobanului, se desteptase in ea m inia. D ar
p rivirea unchef ului H aralam bie o regasi iara.fi fi dum neaei se po-
toli zim bind cu supunere.
Unche§ul m i-a intins cavalul. Eu 1-am p rim it cu respect §i 1-am
depus linga gluga.
T ata s-a rasucit ca in tr-u n a b u r care-i facea m i^carile nehota-
rite :
— Acum a a r fi binevenita o cafea.
— Se poate, a raspuns num aidecit m am a A nghelina $i s-a in--
d rep ta t spre bucatarie.
C iobanul s-a scarpinat dupa ureche :
— A sem enea b a u tu ra v a fi fiind buna p e n tru d um neavoastra.;
Eu n-am gustat-o de cind sint.
— A tuncea lasS, m am a A nghelina ! a strig at ta ta ; nu -m i tre -
b u ie nici mie.
Ti^aca Leona a ris.
— De ce rizi dum neata, duduca L euna ? Caci is de sub codru
§i din salbatacie ?
fitaca- Leona n -a raspuns, d ar i-a p ierit pe data risul §i i-a fu l-
gerat in ochi du^m ania.
T aranul s-a ridicat in to a ta inaltim ea sa :
— S-aud cuco.sii de m iezul nopfii, a declarat el ; va las cu risul
-dum neavoastra si eu m a due cu m ihnirea m ea. R am ineti cu bine,
.fi cu sanatate. §i pe acest nepot il sa ru t cu dragoste $-oi veni sa-1
m ai vad.
A strin s m ina tatei ; s-a inchinat catra ^i^aca Leona. B arbia
dum neaei trem ura. Am fost in clipa fi eu afara pe urm ele unche-

20
$ului, a ju n tin d u -i sa-§i po arte ta rh a tu l S i-a scos calul, dupa ce
i-a inchingat tarni^a ; $i-a rin d u it to ate im prejur. M am a A nghe­
lina a$ezase lam pa in fe re a stra bucatariei, ca sa dea lum ina cala-
torului.
Trim bi^area cuco.silor se intefea in to ata acea m argine de tirg ;
v in tu l suna in livezile inm ugurite. S ilueta m are aja a unche§ului
m eu H aralam bie calare s-a to p it in intuneric.
M -am oprit o clipa ca sa privesc no rii invalm asiti sub stele ;
iar cind am in tra t in odaia unde ram asesera ai m ei, am .v a z u t pe-
ti|:aca Leona crispata de m inie, in tr-o d eclaratie tin g u it re p e ta ta :
— Orice-a? face, draga M anole, nu pot sa-1 sufar.
— Cu to ate acestea ai sta t §i dum neata, tr^aca Leona, sub pu-
te re a lui. •
F iin ta cu singe nobil i$i fringea m inile.
— N-a§ p u tea sa-^i spun de ce, M anole. E de pe alta lum e, ca
§i pove^tile lui. C ine-i acea lelita V arv ara ?
Am raspuns eu : ,
— A ceea e m am a lelitci Anica. M i-a spus m am a A nghelina,
care cunoa^te to ata povestea asta de dem ult.
— Basm e §i grosolahii... Daca m -ai in ju n g h ia acum a, draga.
fra te, n -a r curge d in m ine o p ica tu ra de singe. . ..
T ata a' m u rm u ra t p rivind cad ru l intunecos al fere stre i :
— E un b a rb a t cum sin t pulgni... O fo rta a trecu tu lu i.
— E u n poet ! am strig at eu cu entuziasm , sim |in d u -m a al
unche§ului m eu ciobanul.
— Tu sa taci ! a zbierat, ridicind spre m ine cangi, t^ a c a Leona ;
sa taci $i sa te duci la culcare.
— M a due in ta i sa-m i vad catelandrul... am raspuns eu cu o
indrazneala nea§teptata.
M am a A nghelina m -a auzit. Tocm ai in tra cu b rate le incarcate
de farfu rii. S-a op rit in prag §i a scuipat u$or in tr-o p a rte ca sa nu
m a deochi. - ••

CAPITOLUL III

B unicul m eu, ro ta ru l

INAIN TE DE A MA CULCA, ain in tra t pe urm ele m am ei An­

ghelina, in b u c a ta ria curata.
A? p u tea spune ca ^itaca Leona niciodata nu catadixea sa in tre
in acest loca§ inch in at pintecelui. D um neai a ra ta totdeauna ca
dispretuie^te m incarea ; dupa cit intelesesem , isi potolea foam ea
la care sintem orinduiti noi m uritorii, in sin g u ra ta tea c a m e rii. sale,

1 T a rh a t — bagaj, povara. (N.R.)

21