CURSANT MIȘCOCI MARIA-LAURENȚIA

GRUPA: FB CRAIOVA

JUMĂTATE INOCENTĂ, JUMĂTATE ÎNȚELEAPTĂ

POVESTIRI DESPRE RELAȚIA DINTRE TERAPEUT ȘI PACIENT
De Susie Orbach
Terapia este în mod bazal o relație intimă care explorează unele dintre cele mai profunde
întrebări cărora trebuie să le răspundem ca ființe umane. Problemele legate de felul în care putem
avea încredere, despre cum dezvăluirea sfâșie sufletul, despre cum dragostea și ura sunt în
legătură una cu cealaltă, despre ce înseamnă sexualitatea pentru individ , despre cum trădare ne
îndepărtează de ceilalți și despre cum îndrăznim să ne închidem iarăși, toate acestea sunt puse în
joc în relația terapeutică.
Încercând să ofere o imagine concretă despre ce înseamnă psihoterapia psihanalitică din
perspectiva psihoterapeut, autoarea transmite aspecte particulare legate de ceea ce înseamnă să
faci psihoterapie, provocările pe care le ridică problemele intelectuale și etice pe care terapeutul
întâlnește, simțirea relației dezvoltarea dezvoltate între terapeut și pacient.
În poveștile pe care le prezintă, autoarea încearcă să surprindă stările psihice pe care un
terapeut le trăiește în procesul unei terapii și să demonstreze, că doar prin examinarea atentă a
felurilor în care el este afectat și stimulat de pacienții săi, este apt de a îndeplini responsabilitățile
profesionale.
Atât personajele cât și poveștile sunt fictive. Pacienții sunt imaginari, de asemenea și
terapeutul, iar istorisirile sunt expuse din perspectiva acestuia din urmă.
Pentru cuplul psihanalitic terapeut și pacient, analist și analizant, o parte din eficiența
terapeutică vine din natura colaborativă a aceste aventuri. Cei doi oameni lucrează pentru a
înțelege împreună forma vieții și a dificultăților pacientului. Terapeutul are o cunoaștere și o
competență particulară, însă aspectele vindecătoare ale terapiei depinde de faptul că descoperirea
se realizează împreună chiar dacă în ritmuri diferite.
Această carte cuprinde 7 povești terapeutice ale căror protagoniști sunt Adam-
seducatorul vampirizant, Belle, care nu se poate opri din a fabrica minciuni, Johanna, care se
automutileaza, Edgar, Jenny, și Carol și Maria. Istoriile lor de viata si terapie sunt completate de
scurte incursiuni clarificatoare în teoria și tehnica terapeutică.

1
 Cea dintâi dintre poveștile a ”Vampirului Casanova”. personajul principal al acestei
povești este Adam un maistru bucătar un amant armăsar Un bărbat a cărui viață cotidiană era
conturată de dorința sexuală și de succesul sexual Părea a fi prins intr-un vârtej de infatuare
seducție, capitulare și supunere. Adam era un tânăr în vârstă de 36 de ani dezvoltați o problemă
care i-a amenințat propria percepție de sine. Începuse să ejaculeze precoce. Disperat să facă să
dispară problema cu terminatul prea devreme a venit la terapie.
Viața lui Adam era conturată de două preocupări, să fie un bucătar celebru și să aibă
nenumărate iubite. Trăia mereu într-o minidramă, pe care adesea și-o fabrica, unde una sau două
dintre femeile cu care se culca, aveau să afle una de cealaltă. Tăinuirea și frica de descoperire îl
excitau.
Situațiile jenante în care se băga Adam, și tensiunile legate de multitudinea proiectelor în
care se angaja, îl ajutaseră să se simtă valorizat.
Terapeuta povestește cum intensitatea extremă emanate de el și tachinarea în joacă, o
făceau să simtă cât de irezistibilă putea fi pentru o femeie orientare a atenției lui către ea.
Adam era mereu în căuratea unei noi avenuri. El simțea că nu mai are nicio valoare, dacă
nu mai putea fi amant. Iar problema sexuală l-a buimăcit atât de tare, că a pus capăt modului său
obișnuit de a trăi. Prin psihanaliză, el dorește să îsi organizeze viața emoțională și sexuală.
Adam flirta cu psihanalista sa în mod constant, astfel a ajuns curtarea sexuală activă din
partea lui, o caracteristică centrală a terapiei. Totuși psihoterapeuta a reușit să nu se îngrijoreze
prea tare din cauza pătrunderii eroticului în spațiul terapeutic, și de a nu lua personal dragostea
mărturisită a pacientului, amintindu-și de imperativul lui Freud de a analiza aceste aspecte, în
loc să sperie, sau să fie ignorate. În acest context, scriitoare amintește de teoria lui Freud, legată
de transferul pe care pacientul îl face . Însă nici noțiunea contratransferului nu este lăsată de o
parte.
La un moment dat, în urma unor vise, în care simțea că era înghițit de o gaură neagră,
Adam a picat în depresie. Dar pe măsură ce a învățat să accepte această stare și în loc să o nege,
să o exprime, a învățat să îndure acest gol., care apoi s-a transformat într-o liniște reconfortantă.
Seducția a fost înlocuită cu conexiunea, între el si psihoterapeută și între el și ceilalți.
După un timp o cunoaște pe Karen, o tânără rămasă văduvă, care avea o fetiță. Alături de
ea cunoaște echilibrul. Nu îl mai sperie sexul, ci sentimentele pentru ea. Nu mai dorește

2
aventură, ci să se cuibărească alături de ea, sentimentul de dragoste, răbdarea și sacrificiul pentru
o femeie.
În finalul poveștii, terapeuta mărturisește că dacă Adam ar fi rămas la mijlocul terapiei ar
fi existat riscul ca el să fi rămas, ca în multe alte cazuri, privat de sine însuși.
A doua poveste adusă în lumina curiozității cititorului este ”Belle”.
Belle, era o tânără de 32 de ani, originara din sud-estul Noii Zeelande, care provenea
dintr-o familie cu trei fete. Ea se mutase în Londra când avusese numai 17 ani, unde fusese bonă,
manechin și făcuse muzică.
Belle era mereu angrenată în câte o urgență.. la prima ei vizită a rătăcit drumul, si a
pierdut cheile mașinii, așa că a ajuns să întârzie o jumătate de ora, iar când a ajuns, deja exista o
urgență care trebuia soluționată. Teraputa a constat cu uimire, că Belle a ales să construiască o
adevărată poveste, pe seama unui furt al genții, la poliție și la firma de asigurări, pentru a primi
despăgubiri, pentru cheile pierdute și astfel a transformat o criză într-un avantaj.
Psihoterapeuta, ia în calcul trei aspecte, înainte de a începe psihanaliza cu noua pacientă.
Primul era explorarea crizelor sale, al doilea explorarea fantasmelor conștiente și
inconștiente, prinse în construirea crizelor, iar al treilea era minciuna construită la telefon, chiar
în cabinet.
Terapeutul este nevoit să recunoască minciuna ca parte din ceea ce individul are la
dispozitie, ca fel de a privi lucrurile și nu trebuie să fie ofensat, așa cum, eventual un prietem s-
ar simți.
Terapeutul se întreabă, de ce are nevoie pacientul acesta, să mintă ?
Belle a dovedit multă curiozitate față de sine, iar terapia se desfășura ca un maraton
mental. Timp de mai multe ședințe, insight-urile acesteia veneau în galop. Belle a fost o clientă
receptivă și ascultătoare. S-a angajat în terapie și în sarcinile de autoreflecție, în mod
surprinzător. Era subtilă în autoevaluare, abundentă în receptivitatea sa emoțională, dovedea că
valoriza din plin timpul petrecut în terapie.
Totul a mers bine, până ce, terapeuta a fost nevoită să întrerupă pentru o vreme
psihoterapia, din cauza unui deces în familie, care a obligat-o să plece pentru o vreme din oraș.
La întoarcere, a sunat-o pe Belle, dorind să reia lucrul împreună, dar aceasta a întârziat să
mai dea curs apelului psihoterapeutei sale, invocând fel de fel de motive, care ulterior s-au
dovedit a fi ireale.

3
 Se pare că cele două săptămâni de absență ale terapeutei i-au activat lui Belle,
sentimentul de abandon, pe care îl trăise atunci când ea era micuță,iar mama sa plecase pentru
două săptămâni în vizită la prietena ei.
Belle nu s-a mai întors niciodata în terapie , iar câțiva ani mai târziu, cele două s-au
reîntâlnit la un eveniment monden, la care Belle a apărut alături de noul ei soț, un renumit avocat
din domeniul bancar.
Eșecurile terapeutice sunt devastatoare. Freud a vorbit despre ele ca despre niște lecții
extrem de valoroase., pe care se poate baza psihanalistul.
”Pași în întuneric” este o poveste care o are drept protagonista pe Joanna. Joanna a făcut
terapie timp de doi. Ea era directoare pe Resurse Umane, la o mare companie. Și în ciuda
talentului ei, a competențelor de care dădea dovadă, a popularității și a succesului pe care îl avea
în multe domenii ale vieții sale, totuși nu reușea să aibă o relație de durată, în care să poată avea
copii. Se îngrijora că îmbătrânea și că nu reușea să facă acest lucru.
Ultimul prieten al Joannei, se retrăsese din relație, pentru că nu reușise să o iubească în
mod corect, ceea ce o înnebunise pe Joanna. Abandonată și pierdută, ea se repezea la el și îl
lovea cu pumnii și cu picioarele, până ce și el riposta, sau începea să plângă, ori ambele.
Joanna era rușinată de srările și comportamentul ei
Familia Joannei era certăreață. Mama iute la mânie, inconstantă, țipa și uneori chiar îi
lovea pe copii, tatăl se înfuria, aproape fărăr motiv pe câte unul dintre copii. De multe ori asistase
la episoade violente, care avuseseră loc între părinți. Când a crescut, își însoțea iubiții la filme
violente, la care se identifica cu abuzatorii.
La un moment dat, Joanna a venit în terapie, având la ea un cuțit, pe care l-a scos și l-a
așezat lângă psihoterapeuta
Psihanalista nu era lipsită de experiență cu pacienții care se răneau singuri și știa că astfel
de gesturi pot avea multiple semnificații.
În prima parte a vieșii sale, Joanna avusese parte de un mediu plăcut și sigur, pentru
creșterea armonioasă a unui copil, până ce ea și sora sa s-au îmbolnavit de scarlatină și au fost
izolate de familia lor, timp de șase săptămâni. În această perioadă, bunica lor a murit, mama a
intrat în depresie, familia le-a viziat foarte rar la sanatoriu, iar fetițele s-au simțit singure și
abandonate. Joanna și-a asumat rolul de soră mai mare și a căutat ca în această perioadă să nu își
arate suferința față de sora sa mai mică și să o protejeze pe mezină.

4
 Când au revenit acasă, ea a devenit un sprijin de nădejde pentru familia ei, niciodată nu se
plângea de nimic și era un elev silitor. Singul mod în care simțea că se putea elibera era când se
ascundea de toți și își făcea crestături pe piele.
Pe măsură ce a reuțit să regândească experiențele și care au fost schimbările care s-au
produs în ea în timpul spitalizării, Joanna a simțit că este în stare să intre în contact cu
sentimentele ei de neajutorare.
Ceea ce a învățat psihoterapeuta de la această pacientă a fost umilința, iar terapeutului îi
sunt date autoritatea, cunoașterea și credința că poate ajuta.
În povestirea ” Greutatea este o problemă” este adusă în atenția cititorului problema
unui afro-american, din clasa medie, Edgar. Edgar era un om inteligent, ambițios, care, prin
natura funcției pe care o ocupa, de lider de sindicat, mereu venea în sprijinul semenilor săi și
reușea cu ușurință să găsească soluții la problemele altora.
Problema cu care se confrunta el și care îl adusese în cabinet era cea legata de obezitatea,
care condusese, în timp la diabet și mâncatul compulsiv.
Ceea ce este interesant de urmărit în această istorisire, este maniera în care clientul, cu
sprijinul psihoterapeutului, ajunge să conștientizeze raportul dintre mâncatul în scopul hrănirii și
mâncatul pe fond emoțional, ceea ce îl ajută slăbească în mod natural, fără să mai simtă anxietate
și stresul dietelor, care nu faceau decât să conducă, într-un final să se îngrașe și mai mult.
Pe măsură ce Edgard slăbea, de fiecare dată cînd intra în cabinet, psihoterapeuta simțea
cum ia proporții, de parcă grasimea de pe pacient se transfera pe terapeut.
Mult timp a simțit acest lucru, psihanalista, până ce a considerat că este momentul să
aducă în terapie, pentru a vedea ce anume proiecta pacientul pe ea. Se pare ca el o proiectase pe
propria sa bunică,Dori, persoana pe care o iubise atât de mult, care îl îngrijise, în copilărie și
care acum îi lipsea.
Autoarea aduce în prim-planul cititorului și anxietatea socială pe care o simte un obez,
când începe să slăbească, iar grasimea nu mai este bariera, care până în acel moment îî ținuse la
distanță de el, formase un gard protector în jurul său, care odata cu slăbirea, dispare, permițându-
le celorlalți să ăi invadeze spațiul personal.
În această psihoterapie se aduce în discuție și problema rasială, teama lui Edgar de a
mărturisi terapeutei sale că se simte atras de ea, pe motiv că ea este albă și nu se cuvine să îi
ofere dragostea sa unei albe și lupta pe care fiecare dintre cei doi o duceau împotriva nedreptății.

5
 Următoarea povestire ”Jumatate inocentă, jumătate înțeleaptă” relatează trauma prin
care ajunge să treacă o femeie, Jenny, adoptată la naștere de o familie din clasa medie, din
Sussex. Părinții adoptivi o cresc cu multă dragoste, îi oferă o educație de calitate, aceasta ajunge
violonistă și se căsătorește cu un avocat de succes, cu care are doi copii. Viața sa pare că este
așezată bine pe un calapod, ocrotind-o de necazuri sau situații zguduitoare. Tot universul ei este
dat peste cap, atunci când într-un timp relativ scurt, ajunge să își piardă ambii părinși adoptivi,
iar ea ia decizia de a face demersurile necesare, în scopul cunoașterii mamei biologice.
Cu sprijinul autorităților, ea reușește să își găsească mama, pe nume Lyli, care emigrase
în Vancouver,și care se căsătorise, ulterior, cu Mike, șofer de camion, cu care avusese doi băieți.
Lyli a părut încântată să își cunoască fiica pe care nu o cunoscuse niciodată, ceea ce a
făcut-o pe Jenny să vină cu sufletul deschis și cu mult entuziasm, în Vancouver, să o cunoască pe
ea și să își cunoască și frații vitregi.
Dupa vizita lui Jenny, au convenit împreună, ca și Lyli și întreaga sa familie să vină în
Anglia, în vizită. Jenny își duce mama biologică la casa de vacanță a familiei, de unde Mike, Lyli
și cei doi fii, ai lor pleacă mai devreme, cu câteva zile, cu scopul de a decola spre Vancouver.
Surpriza nu a fost deloc mică, atunci când Jenny se întoarce acasa și își găsește casa
spartă și obiecte de valoare și albume foto dispărute și un bilet, în care Lyli îi spunea să nu o mai
caute niciodată.
A încercat din nou Jenny să dea de mama sa, să înțeleagă de ce a recurs la un asemenea
gest, dar nu a avut succes.
Din păcate, toate această poveste a condus și la deteriorarea relației cu soțul său
În terapie a mers doar șase ședințe. Dar suficient cât să aducă la suprafață toate emoțiile
pe care această traumă i le cauzase și să renunțe la a mai încerca să-ți caute mama, pentru a
înțelege de ce recursese la un asemenea gest.
Ceea ce a fost cel mai important beneficiu pe care terapiai l-a adus lui Jenny, a fost ca a
simțit cum toate aceste evenimente parcă au trezit-o la realitate, făcând-o mai conștientă, și
scoțând-o din coconul în care viețuise până atunci, conducând-o spre un alt nivel al vieții sale ți
odată cu trecerea acestor evenimente, la o înțelepțire a pacientei.
Ultima poveste abordată în această lucrare ”Imposibilitatea sexului”, relatează
problemele cu care se confruntă un cuplu de lesbiene, Carol și Maria.
Carol o înșelase pe Maria cu Sonya, ceea ce pe Maria o înfuriase extraordinar de tare.

6
 Este interesant de observat dinamica relației celor două, atunci când între ele se instalează
nesiguranța, neîncrederea, și mai ales când apare al treilea element.
Cât timp Carol îi fusese fidelă Mariei, relația lor se plafonase, viața sexuală devenise
anostă, contactele sexuale erau din ce în ce mai rare, fiind acaparate de problemele cotidiene, de
joburile lor, prieteni, copil. De menționat că cele două creșteau împreuna fetița de șase ani a lui
Carol.
Când Carol a avut relații exrtaconjugale, viața sexuală a celor două s-a animat, s-a
intensificat, a devenit mult mai pasională.
Autoarea aduce în atențe nevoia Mariei de a înțelege ce înseamnă să ai încredere și cum
poate această încredere să se reinstaleze.
O altă problemă pe care cele două femei au întâmpinat-o a fost legată de dorința Marie de
a avea un copil, însă pe care să îl procreeze pe cale naturală. A găsit ca fiind cel mai potrivit
pentru a face aest copil, pe Charles, un fost iubit al ei, bisexual.
Dacă Carol a fost de acord cu dorința Marie, a simțit că la un moment dat nu i-a mai putut
face față, fiind copleșită de gelozie.
Cu sprijinul terapeutei a reușit, însă să gestioneze emoțiile și proiecțiile pe care le făcuse
asupra Mariei și asupra relației lor, iar dorința Mariei a ajuns să se materializeze. Maria a născut
un băiețel, care a fost luat în custodie de ambele femei.
În actualul context o altă problemă a apărut între cele două, cea financiară. Carol avea o
avere considerabilă. Și Maria câștiga bine, dar din cauza sarcinii și apoi a maternității a trebuit să
întrerupă serviciul.
Deși Carol o sprijinea financiar și îi asigura tot confortul, ceea ce Maria nu înțelegea era
faptul ca partenera sa refuza să creeze un cont comun.
Aspectul financiar a adus noi tensiuni în relația lor.
Însă, de fiecare dată, cand relația intra în colaps, viața sexuală se intensifica și devenea
pasională. Se pare ca ori de câte ori apărea al treilea element, fie el generator de tensiune și
nesiguranță, precum Sonya, Charles, sau banii, ori apărea în scopul ameliolării problemelor,
precum terapeuta, relația sexuală își ajusta dinamica, scoțând-o din zona de plafonare.
Acest al treilea element le ajuta pe cele două să vină ca două individualități în relație, nu
ca un cuplu omogen, în care individualitatea se pierde.

7
 Relația lor a început să funcționeze abia atunci când ele au reușit să înțeleagă,să
conștientizeze felul în care ele funcționau împreună și individual.
La sfârșit, autoarea prezintă felul în care a lucrat la redactarea acestei cărți, modul în care
a împletit experiențele profesionale, din cabinet și din supervizare cu imaginația. Felul în care a
construit personajele, și cum s-a lăsat, ea însăși de surprinsă de cursul poveștilor.
A mai adus în atenția cititorului, trăirile pe care le are un terapeut, atunci când clientul
face proiecții pe el, atunci când vine cu un transfer erotic, sau când se crează un contratransfer
erotic, ori cân terapeutul își simte corpul într-un fel, iar prin contratransfer, în relația terapeutică
cu un anumit pacient, corpul îi trimite semnale, pe care, indicat este să le analizeze împeună în
terapie.
Psihoterapie este un domeniu dinamic, în care curiozitate este prezentă în mod constant,
în care elementul surpriză poate apărea oricînd, iar evolușia lucrurilor e dificil a fi intuită.