DOGARUL CEL ISTEŢ

(poveste populara letonă; Ed. I. Creangă, 1990)

Spectacol interactiv care antrenează toţi copiii din grupă/clasă
DECORURI:
I – O poieniţă în pădure;
II – Ograda dogarului;
PERSONAJE:
Dogarul, Dogariţa, Lupul, Ursul, Iepuraşul (roluri care pot fi interpretate de copii cu aptitudini, din
grupă, de şcolari sau de studenţi practicanţi) şi Grupul de copii.

La deschiderea cortinei, pe fundal se vede Decor I; copiii intră în scenă, deplasându-se în cerc şi executănd
jocul cu text şi cânt: „La pădure”:
I – Cănd am fost noi la pădure,Tra, la, la, la, la!
Am cules la fragi şi mure,Tra, la, la, la, la!
Refren:
Uite-aşa! Uite-aşa!
Tra, la, la, la, la!
Uite-aşa! Uite-aşa!
Tra, la, la, la, la!
II – Şi-am văzut un iepuraş,
Sărea sprinten, drăgălaş.
Refrenul
III – Erau multe păsărele,
Să zburăm şi noi ca ele!
Refrenul
IV – Am văzut şi-o broască mică,
Tot aşa sărea de frică!
Refrenul
V – Tot felul de fluturei,
Să zburăm şi noi ca ei!
Refrenul
VI – Pomi cu vârful pân’ la nori,
Îi batea vântul uşor.
Refrenul
Intră în scenă Dogarul, îmbrăcat în costum naţional, având o traistă pe umăr şi o putinică, confectionată din
carton ondulat):
Dogarul:
VII – Ce-a mai fost veţi spune mâine,
Ascultaţi acum la mine!
Refrenul
În timpul refrenului se aşează cu toţii şezând turceşte; dogarul îşi pune alături traista cu uneltele şi putinica
şi începe să povestească copiilor:
- Ei, copii, de-aţi aflat, de n-aţi aflat,
Vă voi spune-ndată ce mi s-a-ntâmplat:
Dogăriţa, baba mea supărată foc era,
Că i s-a spart putina:
„Taca taca taca ta!” – nu-i tăcea deloc gura,
( Grupul de copii repetă şi imită gesturile dogarului)
Să m-apuc să-i fac alta,
Ca să pună brânza-n ea.
Dogarul continuă, căntând:
- În pădure eu mă duc,
Buturugi să îmi aduc,
Fiindcă dogăriţa mea:
Taca, taca, ta!
Să-i fac putinică vrea:
Taca, taca, ta!
Dogarul, povestind :
Zi de vară arzătoare,
În codru: aer curat, răcoare,
Cânt de păsări...; ce plăcere!
Buturugi bune-am găsit
Şi sunt tare mulţumit.
- Ia, să m-odihnesc o leacă, apoi aici,
În pădure, să m-apuc de meşterit!
Ziua-i lungă şi-o s-ajungă
Şi de-odihnă şi de muncă.
...........................................
După ce m-am odihnit,
Trec la muncă negreşit.
Copiii se prind câte doi şi mimează tăiatul lemnelor, imitându-l pe dogar,care scoţându-şi din traistă un
fierăstrău, îl mânuieşte, cântând cu copiii:
Taie, taie, fierăstrău
Şi retează lemnul meu,
Să am lemne pentru foc: uite-aşa!
Să am lemne pentru foc: uite-aşa!
Dogarul, vorbind:
Şi trudesc şi trudesc..., (scoate rindeaua şi o mânuieşte)
Doagele le ghiluiesc...,
Cercurile potrivesc...,
Şi...răsuflu uşurat
Când treaba am terminat.
În pădure ...e plăcut:
Fluturi, greieri, buburuze,
Floricele mii şi mii,
Colorate, parfumate,
Mă desfată...! Bine mi-i!
Dar, deodată-aud un troznet
Şi, când în spate-am privit,
Un urs mare am zărit!
Ursul fioros era; căpăţâna-şi legăna
Şi spre mine se-ndrepta.
S-o iau la fugă?
O să m-ajungă .
Ridic uşor putina
Şi mă furişez sub ea.
- Haideţi copii, unu-doi,
Furişaţi-vă şi voi!
(Dogarul se ascunde sub putinică, copiii se retrag în culise. Intră în scenă ursul.)
Ursul:
( cântec pe care l-am învăţat în timpul unui spectacol de teatru de păpuşi; se poate adapta o melodie
ritmată;)
I – Mor, mor, mor, de foame mor,
Rău e cu stomacul gol!
Am cutreierat pădurea-n lung şi-n lat,
De găseam şi-un lup mâncam!

II – Mor, mor, mor, de foame mor,

Rău e cu stomacul gol!
Puterile m-au părăsit,
Rău de tot m-am jigărit!

III – Mor, mor, mor, de foame mor,

Un fagure de mier ar fi tare bun!
Puterile m-au părăsit
Şi sunt tare obosit!

Ursul, zărind putina, se miră:

- Ei, da asta ce-o mai fi?
Piatră nu-i, buturugă nu-i...!?
Ce o fi, ce n-o fi...,
Dacă şed, m-oi odihni!
(Apoi, prevăzător):
- Dar..., de-o fi casa furnicii,
Mă pişcăăă..., ca puricii!
Mai bine stau jos, aci!
(Se aşează pe iarbă, încearcă să doarmă, dar îl deranjează „ţânţarii”: copiii, din culise imită bâzâitul
ţânţarilor; câţiva mai curajoşi apar, îl pişcă şi apoi se retrag ( de câteva ori ). Ursul se apără, plesnindu-şi
căpăţâna, spre hazul grupului de copii). În timpul acesta apare lupul.
Lupul:
(Cântec învăţat în timpul spectacolului; se poate adapta o melodie ritmată;):
- Hauuu! Hauuuu! Sunt lihnit!
Aş mânca şi-un crocodil!
Hauuu! Hauuuu! Nu mai poot!
Aş mânca un miel, cu cioban cu tot!
Hauuu! Hauuuu! Şi-un iepuraş
Mi-ar ajunge pe-o măsea!
Hauuu! Hauuuu! Nu mai poot!
De foame, simt că am să moor!
Ursul trezit, se ridică:
- Şi tu eşti flămând jupâne?
Ia, şezi colea, lângă mine!
Spune-mi de una, de alta,
Că foamea, chiar mă dă gata!
Lupul:
- Ce să-ţi povestesc, Martine?
Mi-e foame..., de parcă-mi vine,
Să te mănânc şi pe tine!
(Ursul se înfurie; se iau la ceartă;):
Ursul (furios):
- Tu, pe mine...? Eu pe tine,
Că-s mai tare, măi, jupâne!
Lupul (furios):
- Tu mai tare? Eu mai tare!
Să ne prindem la-ncercare!
(Se iau la bătaie; apar - cu timiditate – câţiva copii din culise care-i încurajează, apoi se retrag; de câteva
ori):
Grupul de copii:
- Hai, Martine! Hai, Martine!
- Hai, Jupâne! Hai, Jupâne!
Lupul (împăciuitor):
- Măi, Martine, cred c-ar fi mai bine
Prieteni să fim!
Să stăm să ne gândim,
Cum să facem, ca-mpreună
De mâncare să găsim!
Ursul:
- Hei, Jupâne, să batem palma!
Că bine zici!
Dar...,ce se-aude pe aici? (apoi, ironic):
A...! Ia, uite, cine-i după tufe!!!
Un iepuraş micuţ de tot,
Tremurând de la picioare,
Până dincolo de bot!
Lupul şi Ursul, cântă, aleragând după iepuraş:
( cântec învăţat în timpul spectacolului; se poate adapta o melodie ritmată):
Lupul şi cu Ursul au plecat la vânătoare,
Să vâneze cerbi, mistreţi şi căprioare,
Sau iepuraşi, că foamea-i mare!

Lupul (după ce Ursul îl prinde pe Iepuraş):

- O fripturică..., de Iepurică!
Ce bună mâncărică!!!
Ce zici, Martine, o-mparţi cu mine?
Ursul:
- S-o-mpart cu tine?
Aş, cum îţi vine?
Iepuraşul:
- Staţi, staţi, nu vă repeziţi!
De ce vreţi să mă mâncaţi?
Nu vedeţi că-s mic şi slab?
Nu v-ajung nici pe-o măsea,
Dar..., eu ştiu unde găsiţi
De mâncare..., berechet!
Miere..., chiar şi un berbec!
Lupul (cu nerăbdare şi lăcomie):
- Un berbec cu carne grasă?
Ursul ( cu poftă):
- Miere dulce şi gustoasă?
Lupul:
- Spune iute, Iepurică!
Iepuraşul (plângând şi tremurând):
- Dar, mi-e frică!!!
(Apar copiii şi-l încurajează pe Iepuraş, apoi se retrag. Lupul şi Ursul stau cu spatele spre copii).
Grupul de copii:
- Hai, Iepurică, nu-ţi fie frică!
Lupul (nerăbdător):
- Hai, mai lasă-te de glume,
Că eu sunt lihnit de foame!
Lasă frica, nu mai sta,
C-acuşica te-oi mânca!
Ursul (mângâindu-l pe Iepuraş, dar nerăbdător, totuşi):
- Spune, spune, Iepurică!
Spune, nu-ţi mai fie frică!
Iepuraşul:
- Moş Martine, Moş Martine,
Tu eşti mai răbdător şi mai înţelegător.
Un picuţ... m-am liniştit
Şi..., m-apuc de povestit:
La marginea pădurii trăieşte
Un dogar, ce toată ziua ciopleşte, ciopleşte
Şi putinici meştereşte.
Dogarul are-o nevastă frumoasă,
Harnică, da..., rea de gură,
Însă, bună la inimă.
În ograda celor doi
Paşte un berbec de soi,
Păzit de cei doi dulăi;
În stupină-au miere dulce,
Păzită de mii de ace!
Şi-n grădina dogăriţei,
Ursule, să vezi matale,
Varza e aşa de mareeee!
Cât căpăţâna dumitale!
Lupul (repezit):
- Să fugim! Să fugim să-i jefuim!
Ursul (temperat):
- Stai, Jupâne, nu fugi!
Graba strică treaba!
Mai bine să chibzuim:
Cum să facem, cum să dregem,
Pe dogar şi dogăriţă să putem să-i jefuim,
Foamea să ne-o potolim.
Hai, să stăm, să ne gândim!
(Se retrag din scenă să-şi facă planul. În acest timp, dogarul iese de sub putinică şi le cere copiilor ajutorul.
Copiii intră din nou în scenă).
Dogarul:
- Copii, cred c-aţi auzit:
Ei vor să mă jefuiască,
Eu vreau să îi pedepsesc,
Dar singur nu reuşesc.
Vreţi să m-ajutaţi?
Puterile să ne unim şi să-i pedepsim!
Nu vă speriaţi! Trebuie doar să cântaţi!
Grupul de copii:
- Spune,ce cântec să cântăm?
Că chiar vrem să te-ajutăm!
Dogarul:
- Cântecul „La pădure”, pe care îl ştiţi preabine!
Dar, versurile aşa fel să le ticluim,
Ca să-i păcălim şi apoi să-i pedepsim!
(Copiii împreună cu Dogarul cântă tare, să fie auziţi de Lup, Urs şi Iepuraş şi execută mişcările sugerate
de text):
I – Când am fost noi la pădure,
Tra, la, la, la, la!
Am cules la fragi şi mure,
Tra, la, la, la, la!
Refren:
Uite-aşa, uite-aşa,tra, la, la, la, la.
Uite-aşa, uite-aşa, tra, la, la, la, la!
II – Şi-am văzut un iepuraş, tra...
Sărea sprinten, dragălaş,tra...
Refren
III – Am văzut şi doi dulăi, tra...
Tare fioroşi şi răi, tra...
Prin pădute alergau şi se hârjoneau,
Ham, ham, ham, ham, ham, ham,fioros latrau!
IV – În pădure ciupercuţe, tra...
Şi mai mari şi mai micuţe, tra...
Dogăriţa culegea, tra...
Într-un coş ea le punea, tra...
Uite-aşa...
V – Am văzut şi albinuţe, tra...
Sprintene şi hărnicuţe, tra...
Căutau prin floricele, tra...
Şi-adunau mierea din ele, tra...
Uite-aşa...
VI – Când pisica nu-i acasă, tra...
Joacă şoarecii pe masă, tra...
Uite-aşa...! ...! Chiţ-chiţ...!...!
(Revin în scenă Ursul, Lupul şi Iepuraşul, în timp ce, în partea cealaltă, copiii se retrag în culise, iar
Dogarul se ascunde sub putinică)
Ursul (gânditor):
Cred că o idee bună mi-a venit:
Când pisica nu-i acasă,
Şoarecii joacă pe masă!
(Cu mare bucurie):
Am ghicit, am ghicit!
Proverbul l-am convertit:
Când nu-i nimeni la Dogar acasă,
Oricine poate să îl jefuiască!
Lupul:
- Ce bine te-ai gândit, Martine!
Ce măndru sunt de tine, dar şi de mine!
Toţi trei pornim la Dogar şi-l jefuim,
Apoi în poieniţă revenim,
Să ne ghiftuim şi să chefuim!
(Pornesc toţi trei cântând , cu Iepuraşul în frunte, ca ghid, şi ies din scenă):
Când pisica nu-i acasă, tra....
Joacă şoarecii pe masă, tra...
Dogarul (bucuros iese de sub putinică):
- Am reuşiiit, i-am păcălit!
Apare şi grupul de copii:
- Am reuşit! Am reuşit!
I-am păcălit! I-am păcălit!
Dogarul:
- I-am păcălit, dar încă nu i-am pedepsit.
Copii, eu zic să-nchidem ochii
Şi să zburăm ca vântul, răscolind pământul,
Să zburăm cu gândul, pe deasupra norilor,
Acas’ s-ajungem înaintea hoţilor!
Berbecul să-l adăpostim,
Stupina şi grădina de hoţi să le păzim,
Dulăii să-i trezim şi să-i pedepsim!
Copiii (încântaţi de plan):
- Să ne grăbim! Să ne grăbim!
Să ne grăbim, să-i pedepsim!
(Copii şi Dogarul închid ochii şi imită zborul avionului, cântând):
- Avion, cu motor,
Ia-mă şi pe mine-n zbor,
Vreau să fiu aviator!
Să zbor ca vântul! Să zbor cu gândul,
Pe deasupra norilor
Şi să aterizez înaintea hoţilor!
Vuuu! Vuuu! Vuuuu!
(În acest timp se schimbă Decor I cu Decor II. Copiii şi Dogarul deschid ochii; se aude Dogăriţa din casă,
apoi apare îmbracată în costum naţional):
Dogăriţa (pe un ton certăreţ):
- Hei, moşnege, hei, moşnege,
Bine că ai apărut! Ai atââtea de făcut!
Dogarul (precipitat):
- Dodăriţo, m-am întors
Şi nu-s singur, vezi preabine,
Sunt şi mulţi copii cu mine.
Au venit să ne ajute,
Fiindcă :unde-s mulţi puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!
Dogăriţa (iritată):
- Hei, moşnege, hei, moşnege,
De n-ai tot pălăvrăgi
De duşmani, de câte toate,
Poate ne-ar merge mai bine,
Vreau să ştiţi şi voi, copii!
Poate ne-ar merge mai bine,
De s-ar lăsa de şotii!
Dogarul (iritat şi el):
- Dogăriţo, dogăriţo, acum tu pălăvrăgeşti
Şi, zău, amarnic greşeşti!
Chiar nu avem timp de glumă,
Duşmanii ne-ajung din urmă!!!
Dogarul şi copiii:
- Am venit iute ca vântul
Şi-am zburat cu gândul
Pe deasupra norilor,
S-ajungem înaintea hoţilor,
Berbecul să-l adăpostim,
Stupina şi grădina de hoţi să le păzim,
Dulăii să-i trezim şi să-i pedepsim!
Dogăriţa (nerăbdătoare ):
- Despre ce hoţi tot vorbeşti
Şi cum vrei să-i pedepseşti?
Dogarul:
- Lupul, Ursul şi Iepuraşul cred
Că nu-i nimenea acasă
Şi vin să ne jefuiască!
Toţi:
- Se aud! Se aud! Să ne grăbim!
(Din culise se aud onomatopee: Mor! Hau!Ţup!)
Dogarul:
- Dogăriţo, cred c-acum ai priceput,
Că n-avem timp de pierdut!
Iute, berbecul în tindă să-l adăpostim
Şi pe lupul, care vine să ni-l fure,
În staul să-l primim şi să-l pedepsim!
Copiii: (îngrijoraţi):
- Să-l pedepsim! Să-l pedepsim!
Dar cum? Noi nu prea îndrăznim!
Dogarul: (hotărât):
- Eu zic să-l opărim!
Toţi: (nerăbdători):
- Să-l opărim! Să-l opărim!
Dogarul:
- Pândim! Behăim! În staul îl ademenim
Şi-apoi îl opărim! Să ne grăbim!
Toţi:
- Să ne grăbim! Să ne grăbim!
(Dogăriţa intră în casă, prin uşa decupată în Decor II, pentru a fierbe apa; se aud zgomote de oale
mişcate;copiii şi dogarul se ascund în stânga scenei, în culise; Lupul, Ursul şi Iepuraşul intră prin dreapta
scenei, cântând):
- Lupul şi cu Ursul au plecat la vânătoare,
Să vâneze cerbi, mistreţi şi căprioare,
Sau un berbec, că foamea-i mare!
Ursul:
- Unde-o fi stupina?
Iepuraşul:
- Eu ştiu unde e grădina!
Lupul:
Unde-o fi berbecul?
(Dogarul şi Copiii îl ademenesc pe Lup în stânga scenei, în staul, behăind):
- Beeee! Beeee! Beeee! Beeee!.....
Lupul (bucuros şi nerăbdător):
- Ce bine că te-ai dat de gol,
Berbec cu carne grasă şi gustoasă!
(Behăitul se aude tot mai tare şi lupul se retrage în stânga scenei, după decor, în culise. Copiii apar bucuroşi
în scenă):
Copiii:
- L-am prins! L-am prins! L-am prins
Şi-n staul l-am închis! (Se repetă).
Dogarul:
- Gospodină, Gospodină, adu apă clocotită!
(Pe uşă apare Dogăriţa cu oala cu apă clocotită, se duce şi ea în staul, adică în culise,în stânga scenei, de
unde se aude chemarea Dogarului şi aruncă apa clocotită peste Lup. Se aud urletele de durere ale Lupului).
Dogarul (apare bucuros în scenă):
- Lupul opărit, urlând de durere,
Din staul s-a năpustit şi spre pădure a fugit.
Copii, eu zic „să zburăm” în poieniţă şi noi,
Ca să-i pedepsim şi pe ceilalţi doi!
Copiii:
- Să zburăm, să zburăm!...
(Copiii şi Dogarul, cu ochii închişi imită zborul avionului; în acest timp se schimbă Decor II cu Decor I –
poieniţa, locul de întâlnire al celor trei hoţi).
- Avion, cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor,
Vreau să fiu aviator!
Să zbor ca vântul, să zbor cu gândul
Pe deasupra norilor! şi să aterizez
Înaintea hoţilor! Vuuu! Vuuu!...
Dogarul:
- Copii, repede ne-ascundem unde putem,
Pe toţi trei îi aşteptăm, şi-apoi, cât putem strigăm:
Gospodinăăă, Gospodinăăă,
Adu apă clocotită!
(Dogarul se ascunde sub putinică, copiii după decor şi aşteaptă; cei trei apar pe rând).
Ursul: (ducănd un stup şi văitându-se):
- Am luat eu multe ace,
Însă mierea, ştiu că-mi place!!!...
Iepuraşul (apare cu o căpăţână mare de varză, pe care abia o duce):
- Căpăţâna asta mare
Mi-a dat mari dureri de şale,
Însă, miezul dulce-l are!!!...
Ursul:
- Dar unde-o fi Colţatul, de nu mai apare?
Că nu mai am răbdare,
Să ne ghiftuim şi să chefuim!
(Apare lupul, abia târându-se; oftează şi se prăbuşeşte la pământ).
Ursul:
- Ce-ai păţit, Lupule,
Berbecul unde e?
Lupul:
- Berbecul? Doar l-am auzit,
De văzut, stele verzi am văzut,
Că m-au opărit! (văitându-se):
Of! Prieteni, vă dau un sfat:
De oameni să vă feriiţi,
Iar vreodată de-auziţi:
„Gospodină, Gospodină, adu apă clocotită!”,
Să fugiiţi, să fugiţi, mâncând pământul,
Că fuga-i ruşinoasă, da-i sănătoasă!
Dogarul şi Copiii ( apar în scenă, strigând):
- Gospodină, Gospodină, adu apă clocotită!
( Apare şi Dogăriţa, care doar mimează că aruncă cu apă clocotită. Ursul scapă stupul şi fuge, Iepurele
scapă varza şi dispare şi el, Lupul, îngrozit, urlând se târăşte în culise; Copiii, Dogarul şi Dogăriţa se
bucură de reuşită, apoi reintră în scenă cei trei, se prind cu toţii, formează un semicerc, fac compliment, se
aplaudă unii pe alţii apoi, mergând unul după altul, cântă urmatorul cântec, pe care l-am îvăţat în timpul
spectacolului; se poate adapta o melodie ritmată):
Refren:
Lupul şi cu Ursul au plecat la vânătoare,
Să vâneze cerbi, mistreţi şi căprioare,
Sau scoarţă de copac, că foamea-i mare.
I – Iepuraşul ghiduşul, ca să scape,
Le-a spus despre miere, berbec şi s-au dus
La dogar drept acasă, ca să ia de la el
Bunătăţile astea, într-un fel.
Refrenul
II – Dar dogarul deştept pe toţi i-a păcălit,
Iar pe lup, aţi văzut, l-a opărit,
Fiindcă-atunci când nu-i glumă,
Moşul şi cu Baba lui
Au ştiut să le pună pofta-n cui.
Refrenul
III – (către copiii din public):
- Voi, copii, din poveşti
Să-nvăţaţi ce-i mai bun!
De aceea, vă şi spun acum:
Note bune să luaţi şi să fiţi un model
Pentru cei care-s răi într-un fel.
Fac complimentul şi, pe refren, unul după altul ies din scenă, salutând publicul.

Sfârşit