Baltagul 

este un roman care îi aparține scriitorului român Mihail Sadoveanu și a fost publicat pentru prima oară în anul 1930, de către editura Cartea Românească.

Romanul, structura narativă cea mai complexă în literatura română, s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Romanul românesc s-a aliniat prozei moderne europene în perioada interbelică. Baltagul, creația sadoveniană, poate fi

interpretat ca roman social, mitic, polițist, inițiatic sau de dragoste. Baltagul reconstituie, de asemenea, viața muntenească a începutului de veac XX, desăvârșind tipul de roman realist, dar și simbolic. Sursa de inspirație o constituie baladele

populare românești și mitul egiptean a lui Osiris. Tema romanului Baltagul este reprezentată atât de cea a morții și a vieții, cât și de tema căutării adevărului.

În romanul Baltagul, substratul mitologic este reprezentativ. Baltagul amintește de balada Miorița, dar și de mitul lui Osiris descriind o civilizație pastorală ce păstrează gândirea magică. O serie de evenimente ilustrate în Baltagul subliniază

substratul mitologic. Nechifor Lipan moare toamna și este găsit primăvara atunci când Gheorghiță urma să îi ia locul, reîncepând un nou ciclu. Ciclul morții și al renașterii naturii are un corespondent uman într-o ritmicitate a vieții.

Romanul Baltagul surprinde o societate rurală, caracterizată de obiceiurile și mentalitatea ei, devenind o monografie a lumii pastorale. Astfel, cititorul află în detaliu modul de viață al muntenilor, cum petrec ei în zilele de sărbătoare sau de

lucru. O societate rurală la început de secol XX este înfățișată înaintea cititorului. Muntenii se conduc după un mod de viață ancestral, păzit cu hotărâre. Gospodăria Vitoriei este caracteristică muntenilor cu blidele așezate în bucătăria de vară

sau în cea de iarnă, ce reflectă viața tihnită a satului. „Locuitorii aceștia de sub brad” sunt prezentați ca aparținând naturii montane. Însăși Vitoria, protagonista romanului, este o femeie cu personalitate puternică, nevastă de oier, ce analizează

totul cu luciditate.

Baltagul devine o adevărată anchetă, din perspectiva cercetărilor conduse de Vitoria, care este un detectiv abil, plecând pe urmele soțului, făcând legăturile logice și deducțiile unui om inteligent. Baltagul, din punct de vedere structural,

respectă fidel tiparul narativ al unui roman polițist clasic.

„Baltagul”, publicat de către Mihail Sadoveanu în perioada interbelică, este un roman tradițional, obiectiv și realist, care ilustrează viziunea despre lume şi creaţie a autorului, surprinzând totodată viziunea mioritică asupra morții într-o nouă

interpretare. Optând pentru un roman tradițional, în care este promovată credința religioasă ortodoxă românească, Sadoveanu pune semnul egalităţii între literatură şi lumea trăită, opera sa fiind un „poem al naturii și al sufletului omului

simplu”.

Publicat în anul 1930, romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, este deosebit de complex, încadrându-se în varii categorii: roman al experienței, roman social, mitic, roman al transhumanței, roman tradiționalist și realist. Realitățile
neînfrumusețate, dar valorificate artistic, atașamentul puternic față de orânduirile tradiționale, inspirația din mitologia egipteană, precum și preocuparea pentru relațiile sociale din satul românesc, încadrează romanul „Baltagul” în toate aceste

categorii.
Inspirat de balada populară „Miorița”, Sadoveanu așază la temelia viziunii sale întâmplarea celor trei ciobani, optând pentru deschiderea romanului cu un motto alcătuit din două versuri ale baladei: „Stăpâne, stăpâne/ Mai chiamă ș-un câne…”. În

fond, romanul „Baltagul” are la bază aceeași idee: un oier, Nechifor Lipan, plecat la Dorna pentru a cumpăra oi, este ucis la asfinţit de soare, iar în căutarea lui merge soţia sa, Vitoria.

Drumul pe care Vitoria și Gheorghiță îl parcurg are dublu rol: aflarea adevărului și maturizarea tânărului. Încercările la care este supus îl pregătesc pe Gheorghiță pentru viață, personajul evoluând treptat, iar temerile copilărești de la începutul
romanului sunt transformate în stabilitate și curaj.Fiind sfătuit de Vitoria, tânărul dovedește spirit justițiar și dorință de a face dreptate, acestea fiind chiar temele romanului.

„Prin intermediul caracterizării directe, realizate de narator, sunt evidenţiate date biografice, dar şi aspecte care ţin de portretul fizic. Astfel, aflăm faptul că tânărul Gheorghiță, fiul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan este «unul din pruncii cu care îi
binecuvântase Dumnezeu», având «numele adevărat și tainic al lui Nechifor Lipan». Trăsăturile fizice reliefate direct de autor conturează imaginea unui tânăr aflat la vârsta adolescenței: «era un flăcău sprâncenat [...] și abia începea să-i înfiereze

mustăcioara». Tot în mod direct este prezentat și modul în care Vitoria îl vede la început, fiind conștientă de faptul că fiul ei trebuie să se maturizeze: «ești încă un plod care trebuie să cunoască de acum înainte supărările vieții». În ceea ce o
privește pe Vitoria, aceasta nu are liniște până nu află adevărul despre soțul ei, zbuciumul interior fiind evidențiat prin intermediul monologului interior: «N-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului, până ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan».”
Tema principală a romanului o reprezintă căutarea și găsirea adevărului legat de omorul lui Nechifor Lipan. Tema secundară este descrierea monografică a unei lumi arhaice, a satului moldovenesc de la munte. Acțiunea se petrece la sfârșitul

secolul al XIX-lea și începutul secolul al XX-lea, într-un sat de munte, iar pe parcursul textului se pot identifica mai multe motive: transhumanța, femeia justițiară, câinele credincios, legătura omului cu natura. Titlul romanului este unul simbolic,
baltagul fiind arma purtată de ciobani, cu două tăișuri, ce pot simboliza binele și răul, cu care Nechifor Lipan a fost omorât, dar și arma cu care se va face dreptate și se va elucida misterul morții. După legea arhaică, precreștină a muntenilor, fapta
lui Gheorghiță nu este considerată un păcat, ci un act justițiar.
Optând pentru un roman tradițional, în care este promovată credința religioasă ortodoxă românească, Sadoveanu pune semnul egalității între literatură și lumea trăită, opera sa fiind un „poem al naturii și al sufletului omului simplu”. Prin urmare,
viziunea autorului, dar și tematica romanului pornesc de la principala coordonată a realismului, și anume, crearea unei opere autentice în care sunt apărate și promovate valorile tradiționale, precum și întoarcerea la originile literaturii. Inspirat de

balada populară „Miorița”, Sadoveanu așază la temelia viziunii sale întâmplarea celor trei ciobani, optând pentru deschiderea romanului cu un motto, alcătuit din două versuri ale baladei: „Stăpâne, stăpâne/ Mai chiamă ș-un câne…”.
Romanul este specia genului epic în proză, de dimensiuni ample, a cărei acțiune este deosebit de complexă și se desfășoară pe mai multe planuri narative, organizate la rândul lor prin alternanță sau înlănțuire. Intriga romanului este amplă și
complicată, iar personajele sunt bine individualizate și multe la număr. Soarta personajelor romanului depinde de trăsăturile de caracter ale acestora, precum și de întâmplările care constituie subiectul operei.
Tema romanului este reprezentată de lumea arhaică a satului românesc și a țăranului moldovean ca element al conservării tradițiilor și orânduielilor vechi. În fața situațiilor dificile cu care acesta se confruntă, el va apela întotdeauna la principiile
înrădăcinate în cultura lui de multă vreme, gândind, simțind și acționând în funcție de acestea. O altă tematică importantă care o însoțește pe cea menționată anterior este înfăptuirea dreptății, în spiritul consecințelor care urmează întotdeauna

faptelor săvârșite.

Subiectul este o însumare a întâmplărilor și situațiilor semnificative din existența eroilor urmărind cele cinci momente în succesiunea lor:
expozițiunea (prezentarea satului de munte și a familiei Lipan), intriga (decizia de a porni în căutarea soțului dispărut), desfășurarea acțiunii
(pregătirile și drumul parcurs pentru descoperirea adevărului), punctul culminant (întreprinderea actului justițiar) și deznodământul
(pedepsirea vinovaților și înfăptuirea planurilor de viitor).
Incipitul este de tip clasic, rezumând o legendă cosmologică cu funcții multiple, integrând cosmic existența muntenilor și schițând un portret
al personajului colectiv – ciobanii, înzestrați cu o inimă ușoară și introduce în același timp personajul absent al romanului – Nechifor Lipan.
Finalul reprezintă planurile de viitor ale Vitoriei și urmarea cursului firesc al vieții muntenilor „de sub brad”.

Mihail Sadoveanu a trăit între anii 1880- 1961 și a fost scriitor, academician și om politic. I s-au adus merite deosebite în special pentru
scrierile sale istorice, fiind unul dintre primii colaboratori ai revistei tradiționaliste „Sămănătorul”. A fost președintele Uniunii Scriitorilor din
România și membru al Academiei Române. Publică proză realist- socialistă, prin care erau încurajate demersurile de colectivizare. Suferind
un infarct care îi afectează starea de sănătate, lăsându-l aproape orb, Sadoveanu se stinge din viață în octombrie 1961, fiind mai apoi deschis
în memoria sa un muzeu în apropierea Schitului Vovidenia, numit Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”.
Vitoria și Nechifor au doi copii: Gheorghiță și Minodora, care începuse o relație cu fiul dascălului din sat, deși Vitoria dorea un alt destin
pentru fiica ei. Femeia își amintește o poveste pe care soțul ei, Nechifor Lipan, obișnuia să o spună la nunți. El istorisea cum Dumnezeu a dat
fiecărui neam câte un element definitoriu: a dat țiganului cetera,  germanilor, șurubul, evreilor, banii, rușilor, beția, adăugând că boierii
(categorie socială, nu popor) primiseră ticăloșia. Muntenilor, care ajunseseră ultimii la această împărțeală, Dumnezeu le-a oferit „o inimă
ușoară”, femei frumoase și conviețuirea pașnică împreună cu alte nații.

Capitolele I-V

Cel dintâi capitol explică motivul pentru care Nechifor Lipan nu este prezent în narațiune decât prin amintirile soției lui. Acesta plecase la
Dorna să cumpere niște oi, dar încă nu se întorsese. Cel de-al doilea capitol înfățișează episodul cu cântatul cocoșului pe prispă întors către
exterior, interpretat drept un semn de rău augur. În capitolul al treilea, când are un vis premonitoriu legat de bărbatul ei (îl visase călare, cu
spatele la ea, îndreptându-se către asfințit la o „revărsare de ape”), Vitoria se îngrijorează și cere sfatul preotului, apoi pe cel al unei
ghicitoare (în capitolul al patrulea). Ambii, precum și bătrânele din sat, sugerează faptul că Nechifor avea o aventură cu o altă femeie, acesta
fiind motivul întârzierii lui. Cel de-al cincilea capitol înfățișează încrederea Vitoriei în Nechifor, precum și tăria de caracter a femeii, care nu
se lasă influențată de vorbele răutăcioase ale sătenilor. Când Gheorghiță se întoarce cu oile de la apa Jijiei, Vitoria decide să plece împreună
cu el în căutarea adevăr.
Astfel, romanul „Baltagul” are ca temă principală universul rural ṣi prezintă societatea arhaică românească în toată complexitatea ei,
insistând asupra păstrării specificului național. Așadar, sufletul țăranului moldovean nu se lasă influențat de apariția elementelor moderne în
societate, căci orice încercare de a încălca legile unei lumi tradiţionale va fi aspru pedepsită, după cum putem observa urmărind destinul lui
Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Deci, viziunea autorului se reflectă şi în aceste intenţii moralizatoare, ambele personaje având un destin tragic
din cauza înfăptuirii răului.

Un alt personaj reprezentativ al romanului Baltagul este Gheorghiță Lipan, fiul Vitoriei și al lui Nechifor Lipan. Acesta este un personaj care
reflectă nu doar tradiționalismul viziunii autorului, ci și preferința acestuia pentru acele personaje autentice, rupte din realitatea cotidiană.
Personajul este surprins în evoluția de la adolescență până la maturitate, de unde și rezultă statutul de bildungsroman al operei.
Un element de noutate îl reprezintă modul în care autorul construiește personajul Nechifor Lipan, „in absentia”: deși la începutul romanului
personajul este mort, imaginea lui este reconstituită de-a lungul textului în cele mai mici detalii fizice și morale. Astfel, Mihail Sadoveanu, se
folosește de o tehnică modernă, tehnica pâlniei pentru a crea, de fapt, un personaj secundar, mort la începutul diegezei, dar ce pare viu și
prezent datorită detaliilor fizice și morale ce sunt reconstituite.

Romanul ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu, publicat în 1930, este ,,probabil singurul roman obiectiv” al scriitorului şi aduce o
formulă românească inedită în peisajul epocii interbelice, şi anume ,,amestecul de roman realist şi naraţiune arhetipală grefată pe un
scenariu poliţist”DEFINIŢIE ROMAN: Romanul este o creaţie epică în proză, de mari dimensiuni, cu acţiune complexă, desfăşurată pe mai
multe planuri în timp şi spațiu precizat, antrenând un număr mare de persoană puternic individualizat.
Prin multitudinea aspectelor înfăţișate, romanul oferă o imagine amplă asupra vieților. Romanul Baltagul prezintă monografia satului
moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor, având in prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Însoțită de Gheorghiță, Vitoria reconstituie drumul parcurs de bărbatul său, pentru elucidarea adevărului și săvârșirea dreptătii. Roman al
perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regăsesc aici: viața pastorală, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea.
Arhitectura complexă conferită de polimorfismul structurii (sesizat de criticul Paul Georgescu în studiul Polivalența necesară) și de țesătura
de teme și motive a ocazionat, de-a lungul vremii, diferite interpretări ale romanului, unele chiar contradictorii: roman antropologic și
polițist (G . Călinescu), roman mitic-baladesc și realism etnografic (Perpessicius), re- constituire a Mioriței (E. Lovinescu), roman demitizant
(lon Negoițescu), roman realist-obiectiv (Nicolae Manolescu), roman inițiatic, roman de dragoste și o anti-Mioriță (AI. Paleologu). Relația
romanului cu balada populară Miorița, sugerată chiar de scriitor prin motto („Stăpâne, stăpâne, / Mai chemat ș-un câne ..."), constituie un
aspect controversat în receptarea critică. Contestarea rolului genetic al mitului mioritic merge până la teza susținută de Al. Paleologu că
subiectul romanului se suprapune cu un alt mit, universal, mitul lui Isis și Osiris (în lucrarea Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail
Sadoveanu). Romanul este structurat pe două coordonate fundamentale: aspectul realist (reconstituirea monografică a lumii pastorale și
căutarea adevărului) și aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic include modul de înțelegere a lumii
de către personaje, tradiții pastorale, dar și comuniunea om-natură și mitul marii treceri. Căutarea constituie axul romanului și se asociază
cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite semnificații. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus moartea bărbatului
ei (intriga polițistă), ceea ce se transpune într-o dublă aventură: a cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine. Pentru Gheorghiță, călătoria
are rol educativ, de inițiere a tânărului (bildungsroman). Nechifor, personaj episodic, prezentat indirect, aparține planului mitic. Căutându-
l, Vitoria parcurge simultan două lumi: spaţiul real, concret şi comercial, dar şi o lume de ,,de semne şi minuni”, al căror sens ea ştie să-l
descifreze. ,,...Parcurgerea labirintului este o incercare esenţială pentru orice erou, [...] fiind chiar proba de renaștere şi regenerare
morală". Motivul labirintului se concretizează la nivelul acțiunilor (cautarea și diferitele popasuri), dar este semnificativ și la nivelul titlului.
Baltagul (toporul cu două tăişuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei și instrumentul actului justițiar, reparator. De
remarcat că în roman acclași baltag (al lui Lipan) indeplinește cele două funcții. Baltagul tânărului Gheorghiță se păstrează neatins de
sângele ucigașilor. Criticul Marin Mincu asociază baltagul cu labrys-ul, securea dublă cu care a fost doborât minotaurul, monstrul mitic.
Chiar numele protagoniștilor ar avea semnificații simbolice, desemnånd victoria dreptății. Narațiunea se face la persoana a Ill-a, iar
naratorul omniprezent și omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observației, lumea satului de munteni și
acțiunile Vitoriei. Deși naratorul omniscient este unic, la parastasul soțului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligentă și calculată, ca „un
Hamlet feminin", ea reconstituie crima pe baza propriilor deducții și o povestește veridic celor prezenți, ceea ce ii determină pe criminali
să-și recunoască vină în fața satului și a autorităților. Secvențele narative sunt legat prin inlăntuire și alternanță. Narațiunea este
preponderentă, dar pasajele descriptive fixează diferite aspecte ale cadrului sau elementului de portret fizic, individual (de exemplu:
portretul Vitoriei sau al lui Gheorghiță) și colectiv (muntenii, „locuitorii de sub brad"). Narațiunea este nuanțată de secvențele dialogate
sau de replici ale Vitoriei, cum este laitmotivul rostit de femeie în căutarea soției, la fiecare popas: „Nu s-a oprit cumva. asta-toamnă un
om cu un cal negru ţintat in frunte? Mie să-mi spuneți cine ați văzut un om de la noi, călare, pe-un cal negru ţintat în frunte și-n cap cu
căciula brumărie." Timpul derulării acțiunilor este vag precizat, prin repere temporale: aproape de Sf. Andrei" , „În Postul Mare", „10
Martie". Cadrul acțiunii este satul Magura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, dar și cel de câmpie, Cristești, în Balta Jijiei. Fiind un
roman realist, pentru veridicitate, traseul urmat de Vitoria impreună cu Gheorghiță, pe urmele lui Nechifor, contine toponime existent pe
harta. Scriere ficțională cu valente mitice, romancierul insă imaginează satul Lipanilor, Magura Tarcăului, și utiliza toponime simbolice
(satul Doi Meri, râul Neagra). Romanul este structurat în șaisprezece capitol cu acțiune desfășurată cronologic, urmând momentele
subiectului. Prima parte (capitolele I- al VI-lea) - frământările Vitoriei în așteptarea soțului și pregatirile de drum-include expozițiunea și
intriga. În expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei, care este surprins torcând pe prispă și
gândindu-se la întârzierea soțului său plecat la Dorna să fie oi. Intriga cuprinde frământările ei, dar și acțiuni întreprinse înainte de plecarea
în căutarea soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la mănăstirea Bistrița, anunță autoritățile de
dispariție soțului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum , pe Minodora o lasă Mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi
încredințează un baltag sfințit. Partea a doua (capitolele al VII-lea al XIII-lea) conține desfășurarea acțiunilor și relevă drumul parcurs de
Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri: la hanul lui
Donea de la gura Bicazului, la crâșma domnului David de la Călugăreni, la moș Pricop și baba Dochia din Fărcașa, la Vatra Dornei (la han și la
canțelarie, unde există de actul de vânzare a oilor), apoi spre Păltiniș, Broșteni, Borca, de unde drumul părăsește apa Bistriței, „intr-o ţară
cu totul necunoscută". De asemenea, întâlnesc o cumetrie, la Borca și o nuntă, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viața
omului, dă de gândit Vitoriei și anticipează înmormântarea din final. Întrebând din sat în sat, ea își dă seama că soţul a dispărut între Suha și
Sabasa. Cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, munteanca descoperi într-o râpă rămășițele lui Lipan, în dreptul Crucii Talienilor. Partea a treia
(capitolele al XIV-lea al XVI-lea) prezintă sfârșitul drumului: ancheta poliției, înmormântarea, parastasul lui Nechifor Lipan și pedepsirea
ucigașului. Coborârea în râpă și veghea nocturnă a mortului marchează maturizarea lui Gheorghită, dovedită în înfăptuirea actului de drept
la parastas. Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate scenă criminală, surprinzându-i chiar și pe ucigașii
Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul îşi recunoaște vina, insă al dollea devine agresiv. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor și
sfâșiat de câinele Lupu, făcându-se astfel dreptate. Deznodământul îl surprinde pe Bogza, care-i cere iertare ,,femeii mortului" și-şi
recunoaște fapta. Personajul principal, femeia voluntară, este„ un exponent al speciilor "(G. Calinescu) în relație cu lumea arhaică, dar și o
individualitate, prin insușirile sale: „In căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vânzare și aplicație de detectiv. [...] Vitoria e un Hamlet
feminin, care bănuieşte cu metodă, cercetează cu disimulație, pune la cale reprezentații trădătoare și, când dovada s-a făcut, dă drum
răzbunārii." Vitoria este o femeie puternică, hotărâtă („ N-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân'ce l-oi găsi pe Nechifor
Lipan"), curajoasă, lucidă. Inteligența nativă și stăpânirea de sine sunt evidențiate pe drum, dar mai ales la parastas, când demască ucigașii.
Aparținând lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul tradițional și este refractară la noutățile civili- zației: „In tren ești
olog, mut și chior." Ca mamă, ii interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiție („Iți arăt eu coc, valţ și bluză. Nici eu, nici bunică-ta, nici
bunică-mea n-am știut de acestea - și-n legea noastră trebuie să trăiești și tu") și contribuie prin călătorie la maturizarea lui Gheorghită.
Respectă obiceiurile de cumetrie și de nuntă (a primit plosca și a făcut frumoasă urare miresei ") și veghează la indeplinirea rânduielilor din
ritualul înmormântării: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasă, pomana, praznicul. Soție iubitoare, pornește hotărâtă în
căutarea bărbatului: „era dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani. Așa-i fusese drag în tinereță Lipan, așa-i era drag și acuma, când
aveau copii mari cât dânșii." Ţipătul dinaintea coborârii coșciugului și gesturilor concentrează iubirea și durerea pierderii soțului: „Cu așa
glas a strigat, încât prin toți cei de față a trecut un cutremur. S-a dărâmat în genunchi, și-a rezemat fruntea de marginea sicriului.”
Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului și individualizat prin caracterizare directă și indirectă (prin fapte, vorbe,
atitudini, gesturi, relații cu alte persoane, nume). Portretul fizic relevă frumusețea personajului prin tehnica detaliului semnificativ: „Nu
mai era tânără, dar avea o frumuseță neobișnuită în privire. Ochii ii străluceau ca-ntr-o ușoară ceață în dosul genelor lungi și răsfrânte în
cârligașe." Natura devine o cutie de rezonanța a sentimentelor feminine, Indrumând-o în clutarea sofului său: la Dorma, dar și la Crucea
Talienilor, vântul o anunță că se află pe drumul cel bun. Personajul secundar, Gheorghită, reprezintă generația tânara, care trebuie să ia
locul tatălui dispărut. Romanul poate fi considerat inițiatic, deoarece prezintă drumul spre maturizarea lui Gheorghița. Nechifor Lipan este
caracterizat în absență, prin retrospecție și remorare și simbolizează destinul muritor al oamenilor. Numele său „cel adevărat și tainic", de
botez, este tot Gheorghiţa, dar primise numele Nechifor (purtător de victorie), în al patrulea an al vieților când se îmbolnăvise, potrivit
unei superstiții: „ca să nu-l mai cunoască bolile și moartea." Vorba lui Lipan „Nimene nu poate să fie peste umbra lui" anticipează destinul
acestuia. Personaje episodice sunt: Minodora, fiica receptivă la noutățile civilizației este trimisă la mânăstire pentru purificare; moș Pricop
(ospitalitatea), părintele Dănilă (autoritatea spirituală în satul arhaic), baba Maranda (superstiții) - personaje reprezentative pentru lumea
satului arhaic.Romanul are caracter monografic deoarece înfățișează viața muntenilor, ocupații, tradiții, obiceiuri și principalele lor
trăsături: muncitori, veseli, iubitori. Trăsăturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse încă de la început, în legenda pe care
obișnuia să o spună Lipan, rememorată de Vitoria. „Viața muntenilor e grea; mai ales viața femeilor. Uneori stau văduve inainte de vreme,
ca dânsa. Munteanului i-i dat să-și câștige pâinea cea de toate zilele cu toporul ori cu cața. [..] Cei mai vrednici intemeiază stâni în munte.
[..] Munteanul are rădăcini la locul lui, ca și bradul. " Un alt portret colectiv memorabil este al ,,locuitorilor de sub brad", tinutul străbătut
de Vitoria, care„ sunt niște făpturi de mirare. Iuți și nestatornici ca apele, ca vremea; răbdatori în suferinți ca și-n ierni cumplite, fară griji în
bucurii ca și-n arșițile lui cuptor [] - mai cu samă stau ei in faţa soarelui co inimă ca din el ruptă cel mai adesea se dismiardă și luceşte - de
cântec, de prietinie. Așa era și acel Nechifor Lipan care acum lipsea". Familia Lipanilor este parte a acestei colectivități: imaginea lui
Nechifor păstrată în memoria celorlalți, portretizarea amplă a Vitoriei, ca exponent la acestea lumi arhaice și tinerii receptivi la noutățile
civilizației, Minodora și Gheorghiță.
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic. Criticul Nicolae Manolescu arată că, deși Mihail Sadoveanu
alege ca pretext epic situația din balada populară: „Doi ciobani ucid pe al treilea ca să-i ia oile", autorul „sacrifică marele ritm al
transhumanței pentru un fapt divers, pentru un accident; demitează situația originară, privind dintr-un unghi deloc poetic evenimentul
ritual. Baltagul este un roman realist în sensul cel mai propriu ".

Romanul „Baltagul" de M. Sadoveanu este o scriere memorabilă nu numai prin conținut și sennificații, ci și prin personajele lui. Astfel, pe
lăngă personajele principale: Vitoria Lipan, Nechifor Lipan și Gheorghifă, un rol aparte în roman îl au și personajele secundare sau
episodice: părinele Daniel, baba Maranda, negustorul David etc. Majoritatea acestor personaje sunt caractere puternice, de o mare
complexitate, specifice acelei lumi patriarhale pe care ele o reprezintă. Vitoria Lipan este personaj principal al romanului fiind prezent în
toate momentele acțiunilor și polarizând în jurul lor, toate celelalte personaje. Romanul poate fi socotit cartea acestei eroine devenite tip
reprezentativ de erou popular. Ea intrunește calitățile fundamentale ale omului simplu de la ţară, în care se înscrie cultul pentru adevărat
și dreptate, respectarea legilor strămoșești și a datinilor străvechi, de aceea ,,ea nu e o individualitate ci un exponent al speţei ". (G.
Calinescu) Portretul fizic reiese din caracterizarea directă, autorul oprindu-se la acele trăsături ale eroinei care sugerează, pe de o parte
frumusețea și farmecul ei fizic, iar pe de altă parte ingrijorarea femeii pentru tăcerea soțului ei și zbuciumul sufletesc: „ Ochii ei căprii in
care parcă se răsfrångea lumina castanie a părului erau duși departe ",„ acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute". Gândindu-
se la Nechifor Lipan, care intârzia, Vitoria este foarte neliniștită și se autoizolează de lumea din jur: ,,în singuratatea ei femeia incerca sa
patrundă la el ", apoi ,,se desfăcuse incet de lucruri și intrase oarecum in sine".Prin caracterizare indirecta se dezvăluie stările sufleteşti şi
trasăturile morale ale eroinei, care reies din faptele, gesturile şi vorbele acesteia. Ea se definește prin dragostea și credința față de soţ.
Nechifor Lipan este centrul universului ei: ,,aşa-i fusese drag in tinereța Lipan, așa cum era și acum, când aveau copii mari cât dânșii ". Din
această iubire statornică izvoraște și ingrijorarea ei faţă de intârzierea soțului. Vitoria Lipan este un personaj exponențial care sintetizeaza
trăsăturile oamenilor de la munte. Femeie credincioasă, în respecta obiceiurilor strămoșești. Astfel, inainte de a pleca, se consulta cu
preotul. Credința puternică in Dumnezeu o face sa meargă la Mănăstirea Bistrita, unde se roagă Sfintei Ana si-i lumineze sufletul și mintea
pentru aflarea adevărului. De asemenea ține post douăsprezece saptămini. Se spovedeşte preotului și se impărțășeşte inainte de plecare,
pentru curațarea sufletului de păcate, sau de orice pornire nepotrivită. Credinţa pare că-i întăreşte ideea de a nu se întoarce pana nu dă de
urma lui Lipan.
Ca orice femeie a lumii satului arhaic, Vitoria Lipan este și superstițioasă, căci ea crede in vise și semne, in descântece și vrăji. Ea merge și
la vrajitoare satului, baba Maranda, deși nu crede în prezicerea acesteia, că Nichifor ar fi părasit-o pentru o alta femeie „cu ochii verzi".
Vitoria știe să interpreteze semnele vremii, visele și crede în superstiții. Astfel, brazii „Mai negrii decât de obicei" și norul negru de
deusupra Ceahlăului sunt pentru ea tot atâtea semne ale vremii care prevestesc o nenorocire. Visele sunt o alta sursa de ingrijorare,
deoarece, atunci când il visează pe Nechifor Lipan „cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape" și ,,cu fața incolo ",
Vitoria ințelege că soțul ei nu se va mai întoarce acasă. Alt semn rău prevestitor vine din superstiţii mitice in care ea crede cu toată ființa
atunci cảnd cocoşul s-a întors cu secera cozii spre focul din horn și cu pliscul spre poartă ", Vitoria știe că trebuie sa mearga in căutarea lui
Lipan. Eroina impresionează și prin luciditate și stapânirea de sine, pentru că, deși, inițial, se hotărâse să-l trimită doar pe Gheorghiță în
căutarea lui Nechifor, iși dă seama ca acesta are nevoie de mintea și experiența ei, și pleacă impreună. Bună cunoscătoare a firii oamenilor
este un bun psiholog și știe sa se comporte adecvat în situații din cele mai diverse, cu scopul de a culege informații ce ar interesa-o. Astfel,
la nunta întâlnită, ea simulează veselia, mascându-și neliniştea și supărarea „Arăta vesela faţa și limbă ascuțită". În tot ceea ce face, ea
dovedește tenacitate, dârzenie şi voință de neînfrânt, deoarece ea nu renunța şi-şi va realiza dorința de a-I găsi pe Nechifor Lipan și de a-i
pedepsi pe ucigaşi. Astfel, prin aceste puternice trasături morale, spiritul ei justițiar invinge, ea putând astfel şi-și reia viața, cu
indeletnicirile ei paşnice. Discreția și inteligența, tenacitatea și direcția , imbinate cu o logică impecabila o ajuta sa descopere ramasitele
barbatului iubit in râpa de sub Crucea Talienilor. Durerea şi deznădejdea se impletesc cu ultimul strigat de iubire pentru cel pierdut pe veci,
chemându-l cu numele lui tainic, de alint. Deși impovărată de durere, Vitoria se simte eliberată, deoarece toate căutările au luat sfirșit.
Forţa ei morala este uluitoare, deoarece iși înăbușă durerea şi se dovedeste a fi în continuare o bună creștină și pastrătoare a tradiției.
Astfel, ea aprinde făclie lângă mort, are grija ca priveghiul şi inmormântarea să se desfășoare după toate regulile datinei. Adevarata
măsură a inteligenței, a abilitații şi tactului Vitoriei se manifestă la praznicul de pomenire, unde cheamă, pe lângă localnici și autorităților, și
pe presupuşii ucigași. Dovedeşte un uimitor raționament de detectiv, creând mai întâi o stare de tensiune psihologica pentru Calistrat
Bogza, cu întrebari atacatoare, pastrând un calm si o stapânire demnă de admirat. Setea de adevăr şi spiritul ei justițiar înving până la urmă
ticăloşia criminalilor. Datina inmormantării şi pedepsirea ucigagilor vin dintr-o credință străveche a poporului și sunt împlinite după legi
nescrise „cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiască". Odata implinita datoria, viața reintra in normal, Vitoria
asumându-și responsabilitatea totala a familiei sale. In relație cu celelalte personaje, Vitoria apare în ipostaza de mama devotata , grijulie
și atenta la evoluția copiilor, pe care îi invită să respecte datina și să fie pricepuţi în ale gospodăriei. Față de Gheorghiţă dovedeste
toleranța, apărându-l de mânia lui Nechifor Lipan, iar fata de Minodora este mai aspra, mai neîndurătoare, pentru că vrea s-o educe în
spiritul tradiției. Trăsăturile ei deosebite o fac să fie admirată de cei din jur, începând cu Gheorghiţă care gandeşte că ,,mama asta trebuie
sa fie fărmăcătoare, cunoaște gândul omului ". De altfel, şi Calistrat Bogza este uimit de inteligenta ei. Acțiunile eroinei, gândurile, vorbele
sale conturează un personaj complex, prin spirit justiţiar inteligență, luciditate, stapânire de sine, devotament, tenacitate. Dialogul și
relațiile cu celelalte personaje ale romanului evidențiază o bună cunoaștere a sufletului omenesc, o logică impecabilă și o autentică vocație
de detectiv. Modalitatile de caracterizare sunt cu totul aparte, deoarece Mihail Sadoveanu folosește pe lângă caracterizarea directă și
indirectă, mijloacele artistice ale introspecției psihologice- labirintul interior, memoria fictivă, credințele strămoșești, mentalitatea
ancestrală - care determină faptele, vorbele și atitudinile eroinei, construind un caracter complex prin trăsături și trăiri. Toate aceste
trăsături au facut ca să fie numită un suflet tenace și aspru de munteancă, un caracter aspru de o voință salbatică, aproape neomenească.
Definiţie Romanul este o scriere epica in proza, cu acțiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu pervonaje
numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structură narativă amplă, organizată pe mai multe planuri paralele san intersectate, în
care se prezintă un număr mare de persoană, cu pandere diferită în structura epică (persoană principală, secundară, episodice etc.).
Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu a apărut în noiembrie 1930 și este un adevărat "poem al naturii și al sufletului omului simplu, o«
Mioriță »în dimensiuni mari" (George Călinescu). Versul moto, "Stapáne, stäpáne, / Mai chiamå și-un câne", argumentează viziunea
mioritică a morții, careia Sadoveanu ii dă o nouă interpretare, aceea a existențial duale ciclice, succesiunea existențială a vieții la moarte și
din nou la viață. Romanul "Baltagul" a fost scris în numai 17 zile și publicat în noiembrie 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani,
fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de către exegeții vremii. Romanul are ca surse de inspirație balade populare de la care
Sadoveanu preia idei și motive mitologice românești: "Salga" (setea de implinire a actului justițiar, de infăptuire a dreptății ce domină toate
faptele eroinei), "Dolca" (ideca profundei legături a omului) cu animalul credincios), "Miorița" (tema, motivul, conflictul, discursul epic
simplu, concepția asupra morjii sunt numai cateva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regisesc și în roman). Tema 44
Romanul ilustrează lumea arhaica a satului rominesc, sufletul aranului moldovean ca plstrator la tradițional și al specificului național, cu un
mod propriu de gandi, a simți și a reacționat In fata problemelor cruciale ale vieților

Semnificația titlului. Mit si traditie Tutlul este simbolic, Intrucat in mitologia autohtona baltagul c arma magica si simbolica menita sa
Implineasca dreptatea, este o un justitie. Ea este, In basmele populare, furata de fortele raului (zme redobandita de persoana pozitiv.
Principala trăsatura a baltagului este atunci cand este folosit pentru Implinirea dreptații, acesta nu se pateaza 4 sânge: "... unealta raului se
dovedește a fi, intoarsa , arma bineluj (Baltagul da prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile întrebări, sa-l ispiteasea Calistrat Bogza afara din
tacerea sa pentru a vorbi și a se demasca 1 sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magică, insusită de raufhcate și recucerită de erou.
Obiectul pare investit cu puteri uimitoare: atita vreme cât se află în posesia lui, raufachtorul se pastrează ascuns, pierzandu-l, el apare cu
adevărat sa infaționat. Cartea lui Sadoveany se cheamă «Baltagul» așa cum se cheama unele basme «Nuielușa fermecath sau «Paloșul
nazdrávan» ". (Petru Mihai Gorcea capodoperelor Basmul eternei repetiții. Însemnari sadoveniene") Cuvântul "baltag" poate veni și de la
grecescul "labrys", care inseamna secure cu două taișuri, dar și l abirint. In roman este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul
șerpuit pe care il parcurge Vitoria Lipan in căutarea soțului, atat un labirint interior, al framântarilor sale de la neliniște la banuială apoi la
certitudine, cât și un labirint exterior, al drumului săpat In stăncile munților pe care il parcursese și Nechifor Lipan Acest labirint, cu
drumurile sale șerpuite, amintește curgerea continuă a vieții spre moarte și la morții spre viață: Vitoria pornește in cautarea soțului din
interior, din intuneric pentru a putea ajunge în exterior, la lumina In mitologia universală, labirintul este casa securii duble, sugerind
dualitatea există, adică un simbol la vechi și la mortii. Centrul acestui labirint este râpa dintre Suha și Sabasa, unde zac osemintele lui
Nechifor Lipan. Structura romanului evidențiază două componente: o simbolică-mitică și cealaltă epică-realistă, care se interferează pe
parcursul Intregului roman. Romanul debutează cu legenda pe care Nechifor Lipan o poveste la nunți și botezuri, In care e evidențiată viața
aspra a locuitorilor de la munte care iși câștigau painea cu toporul ori cu căta, foarte prețuit în meșteșugul oieritului și carora Dumnezeu le-
a dat ca unică menire existățiala stapinirea in veci a acestor locuri. Structurat In 16 capitole, romanul evidentiaza trei idei esențiale: -
primele 6 capitole cuprindeașteptare femeii dominate de neliniște și speranța, de semne rau prevestitoare, se prezintă gospodaria
Lipanilor. oamenii și obicciurile locului; - capitolele 7-13 ilustrează cautärile Vitorici pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, in care sunt
trimiteri la obiceiurile și tradițiile (botez, nunta).

precum și descrierea locurilor abrupte ale munților - ultima parte (14-16 capitole) evidentiaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui
Nechifor, ritualul Inmormantarii, demascarea criminalilor. Infaptuirea actului justitiar, și ideea de ciclicitate există la vietii către moarte și
din nou la viața, "sa luam de coada tuturor cate-am lasat". Subiectul romanului Legenda din deschiderea romanului povestește ca, după ce
a ficut Jumen, Dumnezeu a dorit sa puna ordine In neamurile de pe pamant Dintre evrei, a chemat pe Moise și la poruncit sa faca o lege,
apoi, cảnd va veni vremea, sa puna pe farisei ca sa-l rastigneasca pe flul Lui, Isus. Neamul evreilor este sortit sa Indure "mult nacaz si
prigonire", In schimb, Dumnezeu va lasa "sa curga spre voi banii ca apele" Ungurii au fost daruiți cu "jucarii", botfori, pinteni și ragina sa-si
faca "sflrcuri la mustati "și meiți sa fie fuduli și sa le placa" petrecerile los na Turcului ia menit sa fie prost, dar sa stapaneasc asupra altora,
cu sabia, sarbului ia dat sapa, iar pe ruși ia menit sa fie cei mai buni dintre toti, cerșetori și cântareți prin iarmaroace. Apoi, Dumnezeu a
chemat pe boieri i pe domnitori, le-a dat "ciubuc și cafea" și le-a harazit sa traiasca In "desmierdare, rautate yi ticalogie", pacate "pentru
care sa faceți bine sa puneți a mi se zidi biserici și manastiri ". Intr-un tårziu, au venit și muntenii, au Ingenuncheat la scaunul Imparației, și
i-au explicat lui Dumnezeu, care se uită la ei cu mila, ca ei se ocupă cu oile și cu asinii, umbla domal, suie poteci cable si coboara prapistiile
In tacere, numai talangile se aud strabatand munți. Casele lor se afla "la locuri stramte Intre stanci de piatra", iar asupra lor "fulgera,
träsnește și bat puhoaiele". De aceca, ei ll roaga pe Domnul Dumnezeu sa le dea "stapaniri largi, campuri cu holde si ape line". Pentru ca
venisera prea tarziu, Dumnezeu nu mai are ce sa le dea, vor ramine sa stapdneasca ce au si in plus le adauga "o inima ușoara ca sa va
bucurați cu al vostru. SA và pentru toate bune; sa vie la voi cel cu cetera, și cel cu blutura, gi saveți muieri frumoase și iubețe ". Aceasta
legenda o spunea Nechifor Lipan "la cumatrii si nunti", de la care era nelipsit in vreme de iarna si povestea i vine In minte nevestei lui,
Vitoria, care torcea singura si Ingindurata, iar ochi ei capnui, "In care se risfringea lumina castanie a parului erau duși departe "Acțiunea
romanului este simplă, subiectul avind un singur fir epic și anume drumul parcurs de Vitoria Lipan In clutarea soțului sin, Nechifor Efortul
caută urmează un traseu dificil și sinuos, Vitoria

parcurgand un drum al nelinistilor si al zbuciumului sufletese, suh labirintulul interior si altul, un labirint extern, pe cartrile perpuite Inguste
ale muntilor, dorind sa afle adev irul gi sa Implineasch dreptates In Magura Tarcaulul, Vitoria Lipan traieyte zavorata in sine te ca ceva rau
sa Intamplat cu barhatul ei, Nechifor Lipan, om harnie gospodar al satului De la starea de neliniste, Vitoria devine Ingrijort pentru ca
Nechifor plecase la Doma sa cumpere o turma de oi si nu Intorsese cum ar fi trebuit si nici nu diduse vreo stire. Femeia Incerca ajungând
pani la cl cu glndurile, li auzea In mintea ei numai glasul, dar putea sa-i vada chipul ". Viața muntenilor era gea, ei li catigau traiul zilnic" cu
toporul ori cu cața (bat lung cu carlig la varf, cu care ciobanii prind oile nn) ", lar nevestele ramineau vaduve" Inainte de vVreme "Lipanii
aveau athta avere" cat le trebuia "si, din cei papte copii" cu cất i binecuvantase Dumnezeu ", mai traiau doi: o fata, Minodora i un balat,
Gheorghita Baiatul era dus la Jijia, dupa cum poruncise Nechifor si trebuia sa stea acolo pana cand se ducea tat sa sa plateasca cele
cuvenite, dar el nu diduse vreun semn nici acolo, ea stiind aceasta dintr-o scrisoare primita de la Gheorghita. Venirea poptagului In ziua
urmatoare o "bucurase o clipa" pe Vitoria, sperand ca scrisoarea este de la Nechifor, dar, cand parintele Danila citeyte cartea postala,
Incepe sa rdda "altdndu-gi burta" Feciorul dascalului Andrei li scrisese Minodorei citeva versuri care o minie din cale afara pe mama:
"Frunz ulita de mohor / Te iubesc pi te ador / Ghita C. Topor. "Vitoria" a judecat-o pa osdndit-o cu vorbe amardte i acuțite "pe fiica-sa, mai
Intai pentru ca era adresată" domnigoarei "Minodora, ceea ce ar Insemna ca fetei nu-i mai place "catrința yi camaga" Puternic inrădacinata
in credințele stramoșejti, Vitoria se supără Ingrozitor la gindul ca fata ci s-ar putea Indeparta de tradiție: "Iti arat eu coc, vali și bluzA, arda-
te pentru focului sa te arda! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea - si-n legea noastra trebuie sa traieiti si tu. Altfel
Iti leg o piatra de gat si te dau in Tarchu. Nu-s cu destul de nicajita c-am ramas singura asupra iemii și nu mai știu nimica de tata-tau, acuma
am ajuns s-aud pe popa cetind lucruri rușinoase "Mama i atrage atenția asupra altei Incalcari a legilor nescrise dupl care se conduc jaranii
"Și sa te mai prind ca dai gunoiul afara In fața sourelui, cum ai ficut azi, ca-ji pun la git doua pietre de clte cinci oca", Insemnand ca e cas de
creștini trebuie sa Intimpine soarele In curttenie Fråmantandu-se pentru Intirzierea barbatului ei, Vitoria crede c are primul semn räu, care
"a lmpuns-o In inima", atunci cand vizeazl pe "Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catra ca, trecind spre fintio revarsare de ape" Atunci
cand cocopul "se Intoarse cu secera cozli spre

focul din horn si cu pliscul spre poarta ", Vitoria Injelege ca Nechifor" nu vine ", deoarece" cucopul da semn de plecare "Incercand sa
gaseasca rhapuns la semnele rhu-prevestitoare, Vitoria se duce la preotul Danila ca sa-i faca o scrisoare pi si ceara sfatul Deoarece
phrintele o consoleaza ca Nechifor na patit nimie gi ca se va Intoarce, Vitoria Il contrazice pentru ca ea-gi cnoaste bine soțul, el poate
"zabovi o zi ori doul, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla, Insa dupa aceea vine la salapul lui. Știe ca-l dorese pi nici eu nu i-am
fost urita "De data aceasta, cl Intarziase foarte mult, iar ea il visase" trecaind calare o apa neagra () era cu fata Incolo "si acesta-i semn ca
ceva rau sa Intamplat cu Nechifor. Preotul îi scrie lui Gheorghita, ca din partea mamei, sa vanda ol ca sa achite banii pe care-i datora
baciului Alexa din Cristesti, jar de sfintele sarbatori sa vin acasa, "cAci am nevoie de tine, fiind acuma tu singur barbat la gospodarie ".
Parintele li promite ca va face o slujba si va citi la biserica pentru ca Dumnezeu" sa faca lumina si are sa-ti aduca si Vitoria se duce, dupa
aceca, la baba Maranda, vrajitoarea satului, despre care lumea spunea ca ascunde la ca "pe cel cu nume urat", iar femeia credea ca acesta
"In catolușa salașluiește", Ghicitoarea T spune ca Nechifor a ajuns la Dorma, unde trebuia sa cumpere oi, dar și-a gasit "una cu ochii verzi și
cu sprincenele lImbinate, care sa pus prag și nu-l lasa sa treaca ", oferindu-se sa fach vraji ca sa-l aduca Inapoi . Vitoria refuza, pentru ca
vrea ca mai Intai sa faca "rughciunile cele de cuviința la Maica Domnului", apoi sa tina "post negru douhsprezece vineri In șir" yi pana atunci
poate că vine și Lipan acasa. In apropierea sarbatorilor de iarna a venit Gheorghita, urmand "porunca mamei" si lasand oile In seama
baciului Alexa, deoarece Nechifor "nu se arata inca acolo". Deși baiatul "nu era prea vorbaret", le povestește cu platise pe toata lumea,
cum numarase și insemnase oile, pe care le-a scris apoi In registru, spre veselia baciului, care nu mai vazuse în viața lui "oi scrise In condica"
. Vitoria iși spune gi ca necazul, ca nu are nici o stire de la Nechifor, ca se sfătuise cu parintele și platise slujbe, ca se pregătește pentru un
post negru, dar visul pe care-l avusese "imi mananca sanatatea și ma Imbatránește". Banuiala ca sa Intimplat ceva râu cu barbatul sau o
devora ca "un vierme neadomit", se inchide in sine, sa caute In interiorul ei lumina calauzitoare: "Se desficuse Incet-Incet de lume si intrase
ourecum In sine" Concentrarea profunda a Vitoriei cra atit de mare, incit "timpul statu", find insemnat numai cu "vinerile negre, In care se
purta de colo-colo, fara hrana, fara apa, fara cuvant cu broboada cernita peste gura", iar sarbatorile

de larna din anul acela, cu toate obiceiurile care o bucurasera totdeauna "-au fost pentru Intaia oara straine si departate" Desprinsa de
realitate Inconjuratoare, ea "se socotea moarta, ca omul el care nu era langa dansa", ceea ce iInseamna ca de la banuiala ajunsese la
certitudine si se hotaraște sa se duca la manastire la Piatra tulnd cu ea pe Gheorghita, pentru a se ruga sfintei Ana. Parintele arhimandrit
Visarion, stareful, după ce ea îi spune ca soțul plecase ca sa cumpere ol și nu se mai Intorsese, "s-a prapadit", o sfatuieste sa mearga la
politie și la prefectura "ca sa faca cercetari". Vitoria se duce la "stapanire", unde "slujbași, primari prefecți și polițai" după ponunca și se
scrie ce sa facut ", cu totul altfel decât știa ea ca se Intampla la Tarcau," unde oamenii traiese cum au apucat și cum li taie capul ". Prefectul
i zambea," caci n-are grijile ei ", dar cánd afla ca Nechifor plecase de șaptezeci și trei de zile la Dorna sa cumpere oi și de atunci nu mai
trimisese nici o veste, li spune femeii ca va porni o ancheta, deși el crede ca "I-au pradat hotii și l-au rapus" Insa nadejdea Vitoriei este tot
la sfanta Ana de la manastirea Bistrița, de la care așteaptă o iluminare, care so calauzeasca și sa-i arate "pe unde trebuie sa mearga și cum
trebuie sa caute ". Ca urmare, Vitoria este hotarata sa plece in cautarea adevarului, se afle ce sa intampla cu soțul ei:" Dacă a intrat pe
celalalt tärim, oi intra și eu după dânsul ". Vitoria pune ordine In gospodarie cu o luciditate impresionanta: pe Minodora o duce la
manistire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, lasa argatului cele de trebuința și porunci pentru timpul cat va lipsi.
ocupau ca "toate sa se faca Pe 9 martic participa la slujba facuta de parintele Daniil pentru" cei patruzeci de sfinți mucenici din Sevasta ", se
Inchina la toate icoanele și mal ales" se curățise de orice ganduri, dorinți și doruri în afară de obiectiv -i neclintir ". Vitoria se Intalnește cu
domnul David, care tine" dughiana, crașma yi han la Calugareni "," loc de popas "pentru Nechifor Lipan, ce gasea o måncare buna, un pahar
de bautura ș-un pat de hodina" . Negustorul admira priceperea Vitoriei in tranzacții cu marfa pe care el o cumpară, iar "dacă n-as fi ovrei și
Insurat, și munteanca asta n-ar avca sot, Intr-o saptamina as face o nunta". Cei treizeci și opt de mii de lei luați pe marfa vanduta, Vitoria li
da parintelui Daniil, spre mirarea lui Gheorghița, care apoi se gandeste ca maica-sn se teme så n-o prade noaptea hoții, știindu-se ca avea
bani multi asupra lui. Banuiala se dovedise Intemeiata, deoarece noaptea Incercaserd s-o calce hoții, dar curajoasa femeie lua pușca,
"slobozi un foc" și atunci "două umbre omenești se departează in fuga, mistuindu-se In Intuneric spre padure"

li comanda flului ei un nou baltag, pe care-l sfinți preatul și a doua ri, pe 10 martie, Vitoria pleacă Impreuna cu Gheorghia In chutarea lui
sfatuieste sa aiba convingerea ch Nechifor traieyte, astfel astfel în va o pAna puiog sau ap sunand pnumup puuojuj pugm 'ojiyaN avea
putere sa-l caute. Munteanca are Insa alte legi dupa care se conduce, pornise in aflarua adevarului "dupa semne si porunci" si cu un scap
bine definit "Mai ales daca-i pierde cata sa-l gasesc; chci viu, se poate Intoarce si singur". Ei sunt Insoțiti pâna la Calugireni de domnul
David i primul popas Il fac la han la Donen, care le spune ca nu-l mal vazuse pe Nechifor "cam de asta-toamna". Umatoarea oprire este la
Calugareni, unde nevasta domnului David iși amintește ca asta-toamna, "cind a trecut spre Dona, era singur și n-aven nici un tovaris" și
zicea ca "avea bani asupra lui". In sat la Farcașa Vitoria și Gheorghita se veselira pentru o pricină judecată de prefect cu niște jucători de
zaruri care pacalisera pe fărani și află de la moș Pricop, la care se oprisera, ca l gazduise și pe un muntean care avea "un cal negru țintat în
frunte "și" cáciula brumărie ", care plecase noaptea pe drum, deși el și baba Dochia insistați să ramana peste noapte. Atunci, Vitoria
recunoaște ca același fusese bårbatul pe care-l căuta "și lepada o picătură din pahärut Inainte de a bea rachiul" cu care ii omenesc gazda,
dând astfel la iveala gandul cá barbatul ei nu mai era printre cei vil. Muntenii erau oameni "iuți și nestatormici ca apele, ca vremea;
rabdatori in suferinți ca și-n iemi cumplite (...) placandu-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii" și, ajungand la Borca,
satenii i- au abatut din cale, ca sa participe la o cumetrie (masa dupa botezul unui copil - nn), "sa cinsteasca pe drumeți și să-i ospateze".
Vitoria a Inchinat paharul de bautura către nași, "a sărutat mana preotului". La Cruci, cei doi calatori au dat peste o nunta, Vitoria "a primit
plosca și a facut frumoasa urare miresei", considerand inca un semn râu care ca "intai um dat peste un botez, și s-ar fi cuvenit sa vad lIntai
nunta și pe uma botezul ". Oamenii de aici, ca și cei din Tarcau, se conduc după "calindarul aceleași vechi de la Inceputul lumii pe carele
Domnului Dumnezeu la dat lui Adam" și femeia Intreaba dacă na trecut pe aici "un om de la noi calare pe un cal negru tintat in frunte și-n
cap cu caciula brumarie ", dar nimeni nu-l vazuse. Ajunși in "tara Dornelor" pe Vitoria "o mistuia o arșija din launtru și o Indbușea",
copleșind-o presimțirile ca acum "aven sa se aleagă o rănduiala nouă la vieții ei". La Vatra Dornei, "nevasta lui Lipan se socotea ea singura
intrata in alta lume". La prefectura, cei doi drumeți aflati ca in luna noiembrie Nechifor Lipan cumparase trei sute de oi de la

Gheorghe Adamachi yi Vasile Ursachi, flind cea mai mare vanzare din targ. Slujbașul iși amintea ca bausera "aldamașul" și ca Nechifor
vanduse apoi o sută de oi la doi munteni, pe care el nu-i cunoștea, dar stia ca o luaserd spre Neagra. Ca urmare, Vitoria hotaraște sa se
inarcă, așa cum presupune ca s-ar fi Intors și Nechifor, luând drumul spre casă. Poposind la o crașma de la marginea Domelor, Vitoria
Intreaba de data asta dacă n- au fost vazuți trei ciobani calari, dintre care unul unul "pe-un cal negru", care conduceau "un card de trei
sute" de oi, La ummatorul popas , crișmarul iși amintește de "urma de trei sute de oi și de trei oameni calari", precum și de cel care era pe
"un cal negru țintat și purta caciula brumarie", care li cinstise cu rachiu pe ceilalți doi tovarași și chemase preotul pentru sfintirea turmei.
Vitoria "simțea Intr-Insa mare neliniște, dar și o putere mare", deoarece aflase primele informații despre soțiu ei și se gândesc ca sfântă
Ana li daduse "buna Indrumare". Grabindu-se spre Brosteni, trecand prin Paltiniș și Darmoxa, femeia nu se Indoiește ca In curind Isi va gasi
barbatul, intrebând "din crayma In crașma", deși unii nu-și mai aminteau "ce se intâmplă cu paisprezece saptamani In urma". La hanul cel
mare din Broyteni, nevasta afla ca, în afara de cel "cu caciula brumarie", aparea "omul cel cu buza de sus despicat", care vorbea putin,
radea mult si bea vartos si al treilea, care "se purta ca o umbra ". Urmatoarea informație o capată la Borca, de unde turma o spucase "spre
stânga, parasind apa Bistriței" și poposind la Sabasa, afland gi aici urma oilor sa calareților ". De aici muntele suia" cu cale gerpuita și cu
punți de piatra peste prapastii " pana la Staniyoara Sub "crucea care se chiama a Talienilor" au odihnit caii și Vitoria simte ca pe aici trecuse
și Nechifor și ca poposise și el In aceste locuri. Coborind muntele, drumeții S-au oprit In satul Suha, unde tinca crașma domnul lorgu Vasiliu,
care parea un "om așezat, caci purta ochelari și scria Intr-un catastif". In timp ce se ospăta cu pește și bere, bautura care nu-i place lui
Gheorghita, "i se parea ca a Inceput sa se amarasca" , Vitoria Incearca sa afle informații, In obținerea carora devenise "meștera Incercatà și
iscusita". Domnul lorgu Vasiliu li spune că trecuseră mai Intai oile și ciobanii, apoi sosisera dacă cei doi stapani, nu trei, cum susținea
munteanca, mai ales ca li pi cunoptea, pentru ca erau de prin partea locul ui. Pe cel "cu bura crapata" Il cheama Calistrat Bogza, iar pe
celalalt, mai marunt, Ilie Cuțui. In mintea Vitoriei Incepu sa se limpezeasca lucrurile: "In Intuneric, Incepea sa se face lumina. La Sabasa
fusesera trei. Dincoace, peste muntele Stanigoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era". adevarului ". Crișmarita Maria li spune ca era puțin
ruda cu lleana, nevasta lui Bogra și bagă de seama ca, de la vremea, Iși schimbă obiceiurile, Aici" trebuia sa gaseasca ea cheia

nu mal venea pe aici, ci flcea vizite "ba la primareasd, ba la preutensa" De la cealalta nevasta, Gafita Cutui, care se credea "frumusețea
lumii", Maria aflase ca cei dol barbati cumparaturi oi multe "de la un oier de departe "si ca i pusesera" In palma toti banii "Vitoria Intreaba
atunci, cu o logica ulmitoare, ce sa Intamplat cu acel oier, lar raspunsul se afla numai cei cei, Bogra yi Cuțui. Domnul torgu Vasiliu se
Indoieste ca cei doi ar i fost canabili de jaf, sau, mal rau, de crima, ca lumea li gtie gospodari "de treaha si la locul lor" Dupi ce s-au sfatuit
cum sa procedeze, au hotardt ca Vitoria ai cheme pe cei doi la primarie pi sa-i intrebe despre Nechifor si despre cumpararea oilor.
Crigmarita Maria a Insoțit-o pe Vitoria, care a intrat In primarie "blanda și supusa" si i-a Intrebat pe cei doi, Bogza si Cuțui, In fata primarului
și a notarulul, dacă știu Incotro o luase barbatul ei după ce li platisera. Femeia afla ca ei facusera tranzacția la Crucea Talienilor, iar
nedumerirea ei era cine și cand spusese ciobanilor, care trecusera cu mult Inainte, sa dea toate oile celor dol cumparatori. In noaptea
aceea, Vitoria avu pentru prima oara o imagine a chipului lui Nechifor, "aratandu-si fata si graind lamurit numal pentru urechile ei".
Trecand din nou muntele la Sabasa, pe cand Intreba din casa In casa despre Lipan, Vitoria descoperi clinele sotului ei, Lupu, care o recunosc
"si se așternu la picioare", scheundnd. Gospodarul care-l primise pe Lupu In ograda li spune ca In prima perioada cainele se ducea In
munte, "cautand parca ceva" Vitoria se plndeste ca daca ia fost scris sA moara pe aceste meleaguri, ea fusese Indrumata de sfinta Ana sa
ajunga "pe cai cotile, tocmai unde trebuia ca sa-i gascasch pe cel drag, sa-l ridice din locul pieirii si sa-l puie in pdmdnt sfant, cu toate
randuielile stiute "Daca s-ar fi Intors de la Suha spre casa, Nechifor s -ar i oprit la carciuma domnului Toma, dar el nu mai trec pe aici dacă
atunci Vitoria este convinsa ca "Lipan a ramas prapadit Intre Sabasa și Suha" i ca ea este datoare sa afle adevarul și sa-i gaseasca pe
criminali, deoarece " cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnczeiasca "Din acest moment, hotarårca Vitorici este
nestrimutata, ca simte ca are o datorie sfinta si trebuie så treaca la treaba" Avea de cautat, de gisit i de rinduit De plani, a plange mai pe
urma Acuma n-are vreme "Oamenii vorbesc ca cei dol gospodari din Suha ar trebui sd arate unui judecator "hartia de cumparatura de la
Dorna", "chitanta de paralele pe care le-au dat lui Lipan", "martorul ori martoril care s-au gsit de fata la vanzare si la numaratoarea
banilor", dar pentru Vitoria toate acestea sunt simple formalități pe care le acceptă cu aparența, conducând-se Insd după semnele stiute
numai de ca CAinele ti calduzi pe Vitoria și pe Gheorghita Intr-o rapa, unde ghsira "oase risipite, cu zgarciurile umede (). Botforil, tayca,
chimirul,

chciula brumarie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, Insa Imputinat de dinții fiarelor Scheletul calului, curatit de carme, sub tarnita (sa
taraneasca de lemn - nn) si poclazi (jesaturi de casa, folosind ca patura sub paua calului - nn) zhcen mai Incolo ", La vedereen ramagitelor
pamantesti ale barbatului ei, Vitoria "racni aprig. "Gheorghital", strigandu-l pe "numele cel adevarat i tainic al lui Nechifor Lipan", apoi
obserVA ca avea Apapana () sparta de baltag "Vitoria" heu cea dintli randuiala ", asternind o" poclada "peste ramașitele lui Nechifor, In
timp ce Gheorghita plängea "ca un copil mic, cu ochii mititel i buzele rasfrinte". Cu o luciditate si stapanire de sine extraordinare,
munteanca observa locul stramt, singuratic si dosit, la care nu cobora nici o poteca, de unde presupune ch barbati fusese lovit si apoi
imbrancit de ucigași, fundul râpei neputând fi observat de sus, de pe drum, de către nici un pastor. Vitoria hotaraște ca Gheorghita sa
privește ramașitele tatalui sau, pe Lupu il pune paznic lânga cai, iar ea pleacă să anunțe autorități și să organizeze luarea mortului și
Implinirea datinilor. La lasarea Intunericului, munteanca se intoarce cu domnul Toma, cu "județul satului -un strijer", umind ca dimineața sa
vini și celelalte oficialități, subprefectul, doctorul și procurorul, care iși au rânduielile lor, după care ea iși va lua mortul și va face alte
rânduieli, după tradiție. A doua zi, a sosit preotul care a slujit mortul, adunând-se și mulți oameni din sat, care au venit la pomana, dar
autoritățile sunt n-au putut veni în treptat după a treia zi și, spre supărarea femeii, "nici unul nu și -a facut cruce și na spus o vorba
creștincască pentru sufletul lui Nechifor ", ci au scris ceva pe o hårtic dupi ce au" cercetat căpățâna ". Subprefectul Anastase Balmez a
recunoscut-o pe munteanca apriga ce fusese la ei sä reclame dispariția bărbatului și presupune că cmul fusese omorat și jefuit. Atunci,
Vitoria sa simțit datoare să spună ce știa ea și anume ca Nechifor venise până aici cu "doi tovarași și prietini, care traiesc și acuma peste
Stânișoara, la un loe care se chiarna Doi Meri" Cu o logică uimitoare de detectiv, Vitoria relateaza faptele, cum se cumpără cumpărături
oile lui Lipan și, după ce i-au dat banii, se vede ch oierul plecase spre casă Atunci la lovit cineva care vazuse ca Nechifor luase bani pe oile
vindute, lar omul ei, probabil ca finea banii inca in mána , ca ucigașul li smulsese, deoarece chimirul se afla asupra mortului: "Deci Lipan nu
și-a pus banii la un loc cu cei care-i mai ramaseseră; ci-i purta in mâna. Ucigașul la lovit Pa smuls banii; caci, cum la lovit, Lipan a căzut in
rapa cu tot cu cal. Sa se fi dus după el, e mai greu de crezut; caci era cânele, care s-ar fi luptat cu indarjire pentru sthpan. Ca sa jefuiasca pe
mort, acel care lovise trcbuia d ucida și canele ". Siapanirca este datoare sa-i fac pe cei doi gospodari i aminteasca cine era acest martor,
care a vazut pe Lipan primind bani,

precum pi s silease a faca dovada cumpartri oilor "cu vreo dhitanta e care Lipan a scris-o In varful muntelui, degi acolo nu se afla nici un fel
de cantelarie" Hlirtia de cumpirare a ollor se afla asupra mortudui, dar ulo mu se mentioneaza i vlnzarea celorlalte ol, ci mumai a primelor
o uta, despre care erau martori se ptia Subprefectul nu Intelege nimie din logica femeii si o Intreaba daca li banuieste cumva pe Calistrat
Bogza gi Ilie Cutui, dar ea neaga, "fereasca Sfantul". Vitoria Ii continua utionamentul In fata oficialitatilor, spunind ch pana la Borca au
umblat toti trei In urma ollor, dar de dincoace, peste munte, "nu -au mai vazut declt doi Pe-al treilea l-au máncat hultanii si lupii, dupa cum
se vede "Asadar, cei doi ar trebui sa spuna" cine a dat cu baltagul, cáci gi asta se vede In capațina aceasta ". Vitoria li sugereaza apoi
subprefectului sa scrie si ciobanilor lui Lipan, care aveau in grija oile lui gi care ar trebui sa ptie daca Intr-adevr a fost vinzare ", Balmez
Intelege, In sfaryit, logica femeii si o Intreaba daca ca crede ca 1- au ucis cei doi ca să-l ieie oile ", dar Vitoria neaga din nou, argumentand
Insa ca ciobunii nu puteau sa-și plăsteasc staplinul, fara ca acesta" sa le pláteasch simbriile și sa-i cinsteasca, după datina ". Subprefectul,
uimit de logica fară cusur a muntencei, o invită și pe ca sa participe la interogarea celor doi, fiind gi mai mirat atunci când aude ca
intenționat sa-i pofleasca "și la ingropaciune și la praznic, ca pe niste buni creștini", mai ales ca, așa, ei "vor fi subt ochii tăi". Domnul
Balmez este tentat de aceasta "cercetare discreta si delicata" propusa de femeie, considerand-o "vicleana si ascunsa" pentru ca-i propunea,
de fapt, "o confruntare cu cadavrul victimei". Vitoria zambi in sine, fiind convinsa ca "ca și cucoana Maria il puteau vinde și rascumpăra,
jucând-l pe degete, cu tot cu doftor, cu tot cu Bogza și Cuțui, și cu tot cu nevestele lor". În Suha, domnul Anastase Balmez ii chemă la
prefectură pe cei doi gospodari, hotárit så-i asculte "cu răbdare și cu blandeta". Calistrat Bogza relateaza cum, ajunși toți trei in vårful
Stânișoarei, Lipan sa decis sa le vanda tonte oile, iar ei au platit in hårtii de câte o mie și de cáte o suta, după care s-au despartit de el, care
le-a spus ca se Intoarce acasa Din colțul ei, Vitoria intervine cu umilința, sustinând ca trebuie sa au fost numarați banii, mai ales ca "noi
muntenii avem obiceiul sa facem vanzarile cu martori, nu cu hartii scrise de domnii judecatori" și, atunci, dacá n-au fost martori, Inseamna
ca "s-au scris hlrtii". Dar, spune Vitoria Cu viclenie, "dvs. este stit mai bine decât oricine ce-a fost pi aveți sa spuneți", deoarece și "mortul a
spus atâta cât trebuie", apoi femeia li polteste "lare frumos" pe toți la Inmormantare și la praznic , "veniți cu tot cu nevestele tale", a doua
zi, cand "ti facem soțului meu petrecerea din urma". vazut cineva cind