IMPORTANȚA ACTIVITĂȚII CRONICARILOR

Cronicarul este o persoană care descrie o anumită perioadă istorică în

cadrul unor letopisețe, având ca sursă de inspirație propriile cunoștiințe sau
alte scrieri. Cunoașterea trecutului nostru a început între secolele XVII și XVIII și
a fost datorată cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce.
Importanța scrierilor sale este neprețuită pentru literatura de factură istorică și
pentru poporul român. Consider că toți oamenii care au făcut cunoștiință cu
lucrările cronicarilor pot spune cu ușurință că fără aceștia istoria noastră nu ar
fi fost dezvăluită, de aici rezultă și importanța acestora.
În primul rând, scrierile lui Ureche dau startul pentru literatura istorică, el
fiind primul scriitor de cronici moldovenești. Scrierile lui Urehe au ajuns în
perioada noastra alterate, răspunzători de aceste modificări fiind copiștii
timpului, dintr-o singura opera scrisă de acesta rezultând peste 40 de copii.
Într-una dintre ele, Miron Costin elogiază scrierea lui Grigore, blamând-o pe cea
a copiștilor, spunând ca unele adăugări sunt de-a dreptul de domeniul ficțiunii.
Importanța lui Ureche în acest domeniu este în mare parte datorată de
prezentarea domniei lui Ștefan cel Mare în letopisețul scris, ținând cont că până
în acel moment perioada respectivă reprezenta o lacună istorică. Epoca lui
Ștefan cel Mare este perioada eroică povestită lumii contemporane, cronica
transformându-se într-o povestire digresivă. Cartea lui Miron este o scriere care
face referire la originile lumii, izvorâta din durerea inimii și din dorința de a nu-
și lasă neamul înfundat cu basmele lui Ureche la care au intervenit copiștii. El
are dorința patriotului de a nu lasă istoria țării în mâinile unor oameni care
doresc să murdărească imaginea acestui neam viteaz.
În al doilea rând, datorită lucrărilor cronicarilor acestea le-au oferit
scriitorilor multe subiecte demne de dezbătut. Ureche ajută la apariția operei
"Alexandru Lăpușneanu" de Costache Negruzzi; "Despot Vodă" de Vasile
Alecsandri; "Trilogia Moldovei" de Barbu Ștefănescu Delavrancea ; "Frații Jderi"
de Mihail Sadoveanu. Ureche este reprezentantul umanismului românesc,
orientat de ideea latinității originale. Ureche a adus în prim plan viziunea
morala a istoriei, spunând ca aceasta ne informează despre trecut, însă în
același timp ne educă. Este admirabil faptul că Miron a folosit ca sursă de
inspirație doar propriile cunoștiințe și datorită scrierilor sale apare și romanul
sadovenian "Nunta domnitei Ruxandra". Miron Costin prezintă un patriotism de
latura psihologica, în timp ce Neculce se axează pe portretul anecdotic. Neculce
nu este un istoric, ci un memorialist, un narator ironic și subiectiv al istoriei.
În concluzie, putem admite că valoarea scrierilor cronicarilor este
incontestabilă, din letopisețele scrise de aceștia a fost dezvăluită istoria corectă
a poporului, a fost întemeiat genul narațiunii de factură istorică și a apărut o
multitudine de opere inspirate din letopisețele acestora.