Definită cel mai des ca un mod de îmbogățire al culturii, lectura repreintă și un mod

de cunoaștere a unor alte realități, mai dure sau mai bune decât cele pe care individul în
cauză le trăiește, un mijloc de înțelegere a sinelui, a psihologiei umane și a motivației din
spatele indivizilor. Cărțile reprezintă cea mai eficientă metodă de evadare din contemporan,
de experimentare și este singurul mod prin care poți ajunge în pielea altor persoane, trăind
viețile acestora. Consider că lectura a reprezentat încă de la începutul timpurilor o inspirație
pentru scriitori, aceștia construindu-și după bunul lor plac propriul univers, ajutați de
experiențele altora și nu doar de cele proprii.

Prinsi intr-o lume in care oamenii isi gasesc foarte greu sensul vietii, motivul pentru
care se comporta in maniera in care o fac si motivatia pentru a trece prin perioadele dificile,
unii indivizi își caută în cărți sufletul, trăind prin experiențele personajelor, aspirând la viața
respectivă. Într-o lume atât de complicată ca aceasta în care trăim, lumea prezentată în cărți
este definită de simplitate, emoție și vise. Autorul ajuge ca să scrie în maniera cărților citite,
imitând universul în care intrase în operele altor autori consacrați. Autorul semnalează faptul
că inspirația îl face să scrie mai ușor, îi permite să își exprime cu adevărat emoțiile și
experiențele de viață, decât atunci când scria pe baza evenimentelor reale, fără niciun fel de
adaos din lumea imaginară. El considera ca performanța maximă pe care o putea atingea era
doar atunci când era inspirat, restul momentelor când dorea să scrie fiind doar pierderi de
timp.

Conștient sau inconștient, la momentul prezent descoperirea unor idei noi, care nu
au mai fost făcute niciodată este aproape imposibil. Pentru autori, operele citite reprezintă
baza pentru crearea unor versiuni noi ale aceluiași univers, punându-și amprenta asupra
celor mai importante lucruri. Cel mai bun exemplu în legătură cu acest subiect este
reprezentat de unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici. Mihai Eminescu, autorul
consacratei poezii Luceafărul, a fost inspirat în scrierea sa de peste 1200 de opere. Preluând
firul narativ și motivele de baza ale poemului, autorul a schimbat finalul, deoarece el
considera că opera originală nu surprinde cu adevărat esența reală a poveștii și a
personajelor.

Deși originalitatea este scopul absolut, majoritatea geniilor ale literaturii au scris
opere pe baza altor creații, inspirindu-se într-o anumita măsură din acestea. Lectura rămâne
simbolul imaginației și a universului personal pentru autor.