REALISMUL

Definire:
- este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru de iradiere
Franța;
- este o mișcare, curent, atitudine în creația literară sau artistică având ca principiu de bază
reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice;
- își propune re-crearea realității într-o manieră verosimilă și veridică;
 Curent literar o mișcare literară de o anumită amploare care reunește un număr de scriitori în baza unui program
estetic și a unor înclinații relativ comune și constituie o rezultantă generală a tendințelor unei
anumite epoci.
 În cadrul unul curent literar, operele se aseamănă prin temele, motivele, subiectul, personajele și formulele
expresive preferate

Reprezentanți:
 Realismul literar românesc a fost inaugurat în proză și dramaturgie de către:
a. scriitorii pașoptiști :Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri)
b. postpașoptiști : Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Hașdeu
c. reprezentanți de seamă: Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George
Călinescu și Marin Preda.

Trăsături:
 Temele romanelor realiste au caracter social și includ parvenitismul, avariția, imoralitatea,
singurătatea etc.,
 Motivele literare preferate: parvenitul, avarul, zgârcitul etc.
 Sursă de inspirație este realitatea obiectivă, de regulă, a satului tradițional românesc;
 Structura compozițională:
a. este echilibrată/circulară, obținută prin existența a cel puțin unui element comun între
incipitul și finalul textului (echilibru compozițional/circularitate):
b. incipitul operei literare realiste introduce cititorul în iluzia vieții reale și are de multe ori
caracter anticipativ;
c. finalul este închis
 Conflictele sunt de natură socială, psihologică, politică etc., foarte puternice;
 Personajele
a. întruchipează mai multe categorii sociale, complex caracterizate,
b. reprezintă tipuri umane/ reprezentative pentru o tipologie umană, sunt caractere
c. se supun valorilor etice și morale ale colectivității din care face parte sau le încalcă și, de
aceea, sunt pedepsite uneori;
d. sunt descrise atent, cu lux de detalii, de la aspectul fizic, până la creionarea acestora prin
acțiuni, replici, gânduri, de la descrierea hainelor, până la dezvăluirea mimicii;
e. sunt antrenate de interese materiale
 Arta narativă:
a. se utilizează tehnica detaliului;
b. expresiile artistice, figurile de stil au rol caracterizator și nu de infrumusetare a limbajului
c. naratorul este EXTRADIEGETIC - obiectiv, omniscient și omniprezent ( știe ce gândesc, ce
fac, ce au de gând să facă personajele. El le hotărăște destinul, perspectiva narativa fiind de
tip demiurgic (naratorul este divinitatea teocentrică a universului ficțional);
d. perspectiva narativă este obiectivă, detașată.

1. Realismul oferă o imagine a omului și a societății cât mai aproape de adevăr fără să idealizeze și să
înfrumusețeze.
2. Relația om-societate este o temă predilectă a realismului.
3. Acțiunea prezintă viața cotidiană cu detaliile ei banale.
 Caracterul realist al romanului se stabilește prin raportare la conceptul de verosimill urmărind o
anumită dinamică a unei societăți într-un timp determinat în cadrul căreia individul este modelat de locul său în
societate, fiind tipic pentru mediul social căruia îi aparține.
Caracterul obiectiv se referă la particularitatea discursului narativ ce presupune o enunțare
impersonală, o narațiune la persoana a III-a, un narator obiectiv, omniscient, omniprezent.
Caracterul monografic al romanului orientează investigația narativă spre diverse aspecte ale lumii
rurale: obiceiuri legate de marile momente din viața omului (nașterea, nunta, înmormântarea), relații sociale
generate de diferențele economice (dtratificarea socială) sau culturale (universul țăranilor, universul
intelectualității rurale), relații de familie.