Materialitatea arheofactelor.

Câteva introduceri
2019-2020
 Introducere
► Laboratorul de Arheologie Teoretică şi Metodologie
în Arheologie
► Obiectiv – acomodarea tinerilor cercetători sau
aspiranţi cu diversitatea discursului arheologic şi
cu tradiţiile formative
- iniţierea unor dezbateri care să
permită atenuarea asperităţilor dintre arheologii şi
dintre arheologii şi celelalte ştiinţe concurente.
 Materialitatea arheofactelor
► Concepte operaţionale: cultură materială, secvenţă
culturală, spaţiu, timp, context, lucruri etc.
► Importanţa teminologică: materialitate şi cultură
materială
► Utilizarea conceptului de cultură materială –
obiecte (ecofacte, artefacte) manipulate şi
manufacturate de om, dar nu toate !!!
► Alte înţelesuri – rezultatele sau resturile activităţii
umane intenţionate sau neintenţionate.
 Alte introduceri ...
► Precedente – anii ’90
► Anii 2000 popularizarea termenului de
materialitate în arheologie
► Însuşirea de a fi material; de a avea
existenţă materială; naturală materială a
ceva
 Materialitate şi social
► Arheologia contemporană acceptă caracterul activ
al culturii materiale
► Materialitatea – agency – funcţie simbolică
prezumată
► Rolul arheologiei interpretative – o cultură
materială este activă întrucât este constituită cu
sens (Ian Hodder)
► Râmâne de explicat dacă materialitatea poate fi
socială (materialitatea ca o diversitate de simboluri
cu înţeles)
 Un aspect al funcţionării ?
► Materialitate – reţea de informaţii – centre comunicaţionale
– roluri în organizarea vieţii într-un sit
► Concentrarea activităţii – afectarea numărului şi formei
confruntărilor faptelor sociale – efect de aglomerare –
micşorarea ca suprafaţă a zonelor de contact.
► Mediul construit – rol activ în generarea comportamentului
uman
► Ex. Structurile de locuire şi anexele – centre ale acţiunilor
repetitive
► Consecinţă – obiectele materiale au potenţialitate activă
stimulează
determină Acţiunile sociale
sugerează
 Ce nu este materialitatea ?
► Nu este numai cultură materială
 Ce ar putea fi materialitatea ?
► Obiecte materiale şi lucruri care sunt
implicate şi influentează variat dezvoltarea
socială.
► Nu există graniţe clare intre obiectele
naturale şi obiectele modificate cultural.
► Elemente implicate
 Discursul arheologic
► Interdependenţă
► Situarea literaturii teoretice
► Impactul schimbărilor paradigmatice
► Nevoia unei alte etape formative
► Arheologia ca disciplină nu poate trăi în izolare şi
în refuzul teoretizării în ciuda cerbiciei multora
dintre noi. Nevoia extinderii întemeierii teoretice şi
metodologice cu elemente din alte discipline.
► Arheologia este cea ce face arheologul !!!
► Arheologia a devenit multi-disciplinară (ştiinţe şi
fundamentarea teoretică în alte ştiinţe)
 Consecinţe
► Discursul modernist presupune libertatea de
a face orice (Zygmunt Baumann,
Postemodern Ethics, Cambridge, 1993)
► Înclinarea către meta-narativ
► Nu există un trecut real !!!
► Invenţia post-modernistă a micilor istorii a
redus narativitatea la nivelul individualului –
arheologia individualului
 Răspunsuri actuale !
► Rolul obiectele materiale
► Soluţia post-procesualistă – importanţă acordată
abordărilor alternative pentru cunoaşterea
trecutului
► Întoarcerea către artefacte – arheofacte pe care le
considerăm elemente importante în remodelarea
trecutului şi în construirea unui discurs academic
coerent
► Rolul materialităţii este vizibil în procesul
autodefinirii sau definirii personalităţii.
 Un posibil model de abordare
► Realizarea unui model de analiză
interdisciplinară întemeiat pe o reţea de
comunicare extinsă şi un limbaj neutru
observaţional accesibil, care are drept scop
analiza funcţională şi structurală a
artefactelor din perioadele preistorice.
Încotro !?