Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Istorie
Niță Paul Andrei Grupa H313

Istoria Ideii de Europa

Privind conceptul ideii de europa in secolul XX subiectul trebuie tratat în detaliu

având în vedere faptul că discutăm (cel puțin în prima jumătate a secolului) de două conflicte
de scară mondială. În cadrul acestora trebuie privită percepția oamenilor vremi, de la
mentalitatea lor înainte de aceste mari conflicte, la tranziția spre o perioadă plină de calamități
care inevitabil au dus la schimbarea percepției tuturor asupra vieți și asupra viitorului.

Astfel dacă analizăm acest concept al ideii de europa putem să observăm pentru
început schimbarea mentalităților oamenilor cât și modul în care aceștia s-au adaptat unei
perioade în care toate națiunile lumii au avut de suferit și tot odată modul în care au decis să
treacă peste ele și sa reclădească ceea ce aproape trei decenii a fost distrus. Un viitor incert era
tot ce se putea vedea în față, dar precum secolele la rând putem observa singura soluție a fost
un nou început. Singura deosebire a reprezentat-o însă alăturarea forțelor mai multor națiuni
spre a îndeplini o nouă viziune, o perioadă de echilibru, pace și dezvoltare. Scopul acestei
mari adunări poate fi explicat destul de simplu deși în întregime cuprindea multe etape care se
tot ramificau, și anume o dezvoltare concomitentă, ideea de ajutor reciproc după trecerea unei
perioade negre a istoriei cu mari pierderi materiale și mai ales umane.

Potrivit mai multor „post-war observers” ultimul deceniu înainte de pornirea Primului
Război Mondial din 1914 era văzut drept o periodă a inocenței descis de unii drept „epoca de
aur” din punct de vedere al evoluției societăți Europene. Contrastul dintre perioada de pace
înainte de izbucnirea acestor două conflicte de scară mondială și cea post încheieri lor este
clar vizibiliă.

Însă acea scurtă perioadă de la începutul secolului XX nu evidenția în totalitate o

mentalitate comună a unei Europe unite. Chiar dacă evoluția tehnologică (prin aparția și
dezvoltarea tipografiilor care a dus la o apropiere a populației), o creștere a industrializări deci
a dezvoltări în toate domeniile cât și a educației care a dus la învățarea populației, a creșterii
cunoștințelor asupra spațiului unde traiau, apare însă tot odată și sentimentul de naționalism.

1
Astfel din ce în ce mai mult ideea de Europă, ideea de solidaritate este îndepărtată de
sentimentul naționalist și ideea de națiune.

Un exemplu clar îl reprezintă decăderea a „The brother-hood of European

intellectuals” sau „Frăția intelectualilor europeni” care au început treptat să se întreacă în
patriotism, o întrecere a iubirii față de propria națiune, unde cei care au rămas fideli acestei
grupări, care încă mai priveau Europa unită drept un lucru încă existent au fost priviți cu
suspiciune și neâncredere, unii fiind acuzați chiar de trădare de patrie prin acțiunile lor. Acest
lucru nu s-a manifestat doar aici, sentimentul de naționalism a luat naștere în fiecare țară
odată cu începerea războiului și s-a dezvoltat cu atât mai mult și între cele două războaie.

Naționalismul era văzut astfel drept o șansă de purificare a națiuni, de a găsi o nou
formă de unitate, un nou început. În unele țări a căpătat chiar un sentiment de diferențiere
rasială și religioasă după cum bine știm. Urmată de lupta sferelor de influențe ale democrației
și comunismului precum și fascismului alături de nazism, Europa ajunge într-o perioadă unde
mult dorita unitate și solidaritate între statele membre era departe de a mai fi realizabilă.

Însă lupta pentru acest ideal nu a încetat, avem în această perioadă două încercări de
program post-război a doi autori care au venit cu o viziune a unități . Chiar dacă fiecare se afla
într-o tabără diferită, și chiar dacă aceste idei aveau la bază influențe politice și ideologice ele
merită menționate scopul lor final fiind o reorganizare fie regională fie Europeană cât și
instaurarea unei ordini.

În primul rând trebuie să îl menționăm pe Friedrich Nemann și „Mitteleuropa” sau

„Europa centrală”. Aceste viziuni au apărut drept un răspuns în cadrul marelui război care se
afla în plină desfășurare, populațiile ficărei țări fiind în căutarea unui motiv pentru acest
război devastator. De acce cartea lui Friederich Nemann a avut un succes mare în Germania și
Austria în anul publicării și mai apoi fiind tradusă și în engleză. Odată cu apariția blocadei
Marei Britanii asupra Germaniei și distrugerea aspirațiior coloniale l-au împins pe F. Nemann
să privească altfel viitorul apropiat, ultimele cuvinte din cartea lui fiind „Europa centrală este
fructul războiului. Am stat împreună în închisoarea economică a războiului, am luptat
împreună, și suntem determinați să trăim împreună”.

Nemann privea interdependeța Germaniei cu Austro-Ungaria drept o cale de viitor

care ar duce la o nouă ordine în centrul Europei. Acesta nu prevedea o pace de lungă durată,
dar o oarecare ordine încă mai putea fii stabilită. Pentru a se justifica F. Nemann a apelat chiar

2
și scrierile din „Holy Roman Empire of the German Nation”. Europa centrală urma astfel să
joace un rol important în viitor, urma să devină un pilon important în conflictele viitoare,
preponderent dictată de o supremație Germană.

„Mitteleuropa” a fost aproape imediat tradusă în engleză și a reprezentat o amenințare

asupra planurilor Națiunilor Unite și a viziuni acestora.

Al doilea autor de origine Cehă este Tomas Garrigue Masaryk care într-o anumită
măsură încerca să combată „Mitteleuropa” carte ce nu oferea șansa unei viitoare independețe
ci o conducere suprimată într-o anumită măsură de puterea Germană, iar pe de altă partă a
încercat să aducă completări acolo unde era nevoie. Astfel Masaryk care dorea obținerea
indebendenței Ceho-Slovaciei la acea vreme pleacă în anul 1914 spre a răspândi dorința
poporului său cât și dorința majorități statelor la acea vreme.

Mazaryk știa foarte bine că fără o europa centrală reorganizată la finalul Primului
Război Mondial visul unei unei Ceho-Slovaci independente nu putea fi realizat. Astfel a
început lungul său drum sprea a-și răspândi ideile în cercurile Europene.

Pentru o perioadă „Noua Europa” jurnalul lui Masaryk publicat cu ajutorul celor ce
susțineau poporul slav nu a avut mare succes, atât timp cât Marea Britanie, Franța și Rusia
aveau pretenți asupra zonei. Dar odată cu prăbușirea regimului țarist și apariția lui Woodrow
Wilson pe șcena marilor puteri a apărut și șansa lui Mazaryk de a prezenta atât o explicație a
războiului cât și un program post-război care ar fi reinstaurat ordinea. Acestea au fost
publicate în cartea sa care și-a păstrat numele „Noua Europă” publicată în 1918.

Prin viziunea lui Mazaryk Europa se afla acum în mijlocul unei mari trasnformări
culturale și poltice, de la o formă de conducere autoritară, medievală la un top modern,
democratic. El susținea dreptul de auto-determinare a fiecărei națiuni, al liberei exprimari atât
la nivel individual cât și colectiv. În timp ce Germania, Austria și Rusia reprezentau cel mai
bine acest tipar, statele precum Marea Britanie, Franța și Statele Unite ale lui Wilson erau
exemplul ideal al unei societăți moderne de tip democratic. Până la căderea regimului țarist
din Rusia teoria lui nu a putut fi susținută pe deplin dar odată cu anul 1917 și revoluția Rusă,
această din urmă țară putea fi acum un exemplu ideal al unui popor pe drumul spre
democrație.

Astfel Masaryk a sugerat teoria sa asupra unei „Noi Europe” unde între Germania și
Rusia să fie state independente care vor reprezenta echilibru între cele două mari puteri. Tot

3
Masaryk atestă ca doar state libere și independente pot intra întro astfel de structură supra-
națională, unde toți pot fi primiți drept egali fără conflicte între democrația colectivă și
individuală.

Chiar dacă viziunea lui Masaryk a început cu dorința de a obține o Ceho-Slovacie

independentă această idee mai apoi a evoluat spre o cooperare mai întâi regională și mai apoi
la scară Europeană.

Putem cu siguranță să observăm atât la Naumann cât și la Masaryk în programele lor

influențe naționaliste și de interes dar tot odată amandoi au încercat să facă cunoscută
problemele ce au apărut în Europa. Pentru Naumann modernizarea reprezenta motorul teoriei
sale, o centralizare și o economie la scară largă, centrul desigur fiind în Germania care ar fi
dictat deciziile.

Masaryk pe de altă parte deși se axa și el pe procesul de modernizare el a încercat tot

odată să pună accent pe punctele cheie pe care Naumann le-a omis. Pentru Masaryk procesul
de modernizare se referea la o evoluție și adaptare a principiilor morale și politice spre o
recunoaștere națională și tot odată o proprie satisfacere și mulțumire a fiecărei națiuni.

În viziunea lui Masaryk odată ce statele vor fi libere toate vor tinde și vor accepta cu
ușurință o „alianță a omului”. Ceea ce nu a anticipapat Masaryk însă este potențialul conflict
între națiuni, tensiunea mereu fiind existentă într-o lume unde nu toate națiunile au aceiași
credință. Programul lui de modernizare și libertate națională nu a inclus însă și o soluție
pentru conflictele deja existente sau care ar putea să apară în viitor.

Acum încep să se accentueze conceptul de cultură și civilizație, în plin război aceste

concepte încep să se dezvolte să ia o nouă formă. Acestea vor dicta mai apoi diferitele păreri,
diferitele viziuni asupra reorganizări europene, fiecare urmând o logică proprie dictată de
diferite legături istorice fie cu propria regiune, cultură sau religie.

Dar odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial lumea este pusă în fața
unei Europe secată de puteri, o Europă care a decăzut de la rangul de mare influență mondială
unde visul din secolul XIX și început de secol XX dispăruse.

Însă în același timp pe aceste rămășițe din ceea ce a fost cândva Europa se naște o alta,
Europa de la Versailles care a reprezentat pentru mulți un pas vital în înfăptuirea idealurilor
vechi Europe, un loc al libertăți și egalități. Dacă cultura Europeană este acum formată din

4
unitatea culturală a tuturor națiunilor atunci Europa politică este formată din toate statele
membre.

S-a putut observa unitatea din ce în ce mai strânsă dintre state între cele două războaie
sub forma pactului Briand-Kellogg unde asupra politici internaționale nici nu se putea punea
în discuție violarea principiilor naționale sau al suveranități unei țări. Aceste aspecte în
viziunea vremi trebuiau păstrate ca mai apoi o unitate între state să poată fi formată. Aristide
Brand chiar denota de multe ori diferența de concepție a anumitor state care doreau să fie
superioare altor națiuni fără un motiv cert sau dovadă istorică.

Prin acestea se putea observa apariția unui început al idei de Europă unită, de la
dorința de obținere a independenței și a libertăți la o coexistarea într-o structură destul de
mare încât să înglobeze orice tip de națiune indiferent de rasă sau religie. Existența unei ordini
Europene a reprezentat mereu o problemă de fiecare dată fiind diverse păreri despre modul în
care aceasta putea fi îndeplinită dar aici vorbim de o perioadă în care nu se cunoaște pe deplin
modul în care a reacționat fiecare persoană în prisma celor două războaie mondiale. Dar ce
putem observa însă este mereu existenta dorință a unui viitor mai bun, poate unii au văzut un
viitor fără pace dar în care totuși exista o anumită ordine sau cealaltă parte unde exista
posibilitatea unei perioade de pace, unde orice conflict putea fi evitat sau încheiat printr-o
decizie de comun acord a tuturor statelor și tot odată interzicerea războiului drept mod de
rezolvare a diferitelor conflicte ce puteau apărea.