LP nr.

INVESTIGAREA TULBURĂRILOR ECHILIBRULUI LEUCOCITAR II- TESTE DE

DIAGNOSTIC IN LEUCEMII

TESTE ANALITICE
I. Frotiul de măduvă osoasă
Puncţia sternală este puncţia osoasă cel mai frecvent folosită pentru
obţinerea de măduvă hematogenă; se practică pe linia mediană a sternului, în
dreptul spaţiilor intercostale III - IV. Puncţia osoasă se poate practica şi la alte
nivele: creasta iliacă, platou tibial sau calcaneu, atunci când sternul nu poate fi
abordat.
Produsul recoltat se studiază în frotiu, celulă pentru numărarea elementelor
sau se fixează, se include în parafină şi se examinează la microscop pe secţiuni.
Normal, populaţia celulară a măduvei hematogene: 50.000-80.000/mm3,
repartizată pe serii:
- Aprox. 2/3 – seria granulocitară
- Aprox. 1/3 – seria eritrocitară
- Alte celule: limfocite, celule reticulare, megacariocite
Aspecte patologice:
- hiperplazie medulară – creşterea numărului de celule la nivel medular,
predominant pe o serie
- hipoplazie medulară – scăderea numărului de celule la nivel medular
- aplazie medulară – scăderea marcată/absenţa celulelor la nivel medular
- măduvă bogată în limfoblaşti – în leucemia acută limfoblastică
- măduvă bogată în mieloblaşti – în leucemia acută mieloblastică
(populaţia celulară normală medulară este înlocuită de celule tinere,
mieloblaşti)
- măduvă plasmocitară – în mielomul multiplu (plasmocitom)
- epuizarea activităţii leucopoietice în caz de agranulocitoză (toxică, de
iradiaţie)
- măduvă cu neutrofile nesegmentate în stări infecţioase acute.

II. Metode citochimice şi citoenzimatice

1. Cercetarea fosfatazei alcaline leucocitare (FAL)
FAL este o enzimă prezentă în 10-50% din granulaţiile neutrofilelor adulte
şi normale.
Alte celule: limfocite, monocite, eozinofile, celule blastice – normal nu
conţin FAL.
Patologic:
- FAL – intens pozitivă în reacţii leucemoide (infecţii bacteriene grave,
stări septice) – numărul de neutrofile este mult crescut, acestea fiind
adulte şi normale
 - FAL – negativă sau absentă în leucemiile granulocitare cronice –
numărul granulocitelor este mult crescut, ele fiind adulte, dar anormale
(provin din proliferări maligne)
2. Cercetarea peroxidazelor
Peroxidazele (POX) – enzime prezente în celulele seriei mieloide
(granulocitare) normale.
Cercetarea peroxidazelor serveşte la diferenţierea tipurilor de leucemii
acute, pentru stabilirea tipului de celulă blastică proliferativă:
- celule POX+ - în leucemia acută mieloblastică (LAM)
- celule POX– - în leucemia acută limfoblastică (LAL)
3. Cercetarea prezenţei polizaharidelor: coloraţia PAS
În prezenţa acidului periodic Schiff (PAS), glicogenul şi alţi compuşi
organici care conţin hidraţi de carbon sunt puşi în evidenţă prin coloraţie roşie
aprins.
Normal, conţinutul în glicogen este redus în limfocitele adulte şi normale,
dar în leucemiile limfocitare acute şi cronice, concentraţia glicogenului în
limfocite este crescută.
- reacţia PAS+ - în leucemia acută limfoblastică (LAL)
- reacţia PAS– - în leucemia acută mieloblastică (LAM)

Teste de diagnostic în leucemii

Leucemiile sunt boli maligne ale organelor hematoformatoare, cu
perturbarea funcţiilor de bază ale acestora: proliferarea mitotică, diferenţierea şi
maturarea celulară, cât şi eliberarea celulelor mature în circulaţie (citodiabaza)
(fig. 2).
În leucemie, poate apare o înmulţire excesivă pe linia mieloidă sau
limfoidă, proliferare ce poate interesa numai pool-ul de celule tinere, cap de
serie (blaşti), sau pool-ul anumitor vârste diferenţiate pe linia mieloidă, limfoidă,
eritrocitară sau megacariocitară.

Procesul proliferativ începe în organul leucopoietic, apoi se întinde şi în alte

ţesuturi cu potenţial hematopoietic. De exemplu, în leucemia limfatică cronică,
debutul are loc în ganglionii limfatici, extinzându-se apoi în măduva osoasă, splină
şi alte ţesuturi (adenopatie, spleno şi hepatomegalie).

Diagnostic de laborator orientativ:

- examenul sângelui periferic cantitativ şi calitativ;
- examenul măduvei osoase prin puncţie medulară;
- puncţia splenică, ganglionară, hepatică;
- examene citochimice pentru precizarea tipului de celule proliferative;
- examene citogenetice (determinarea cariotipului) pentru evidenţierea
anomaliilor cromosomiale din celulele leucemice;
- examene imunologice (teste de autoimunitate, studiul gamaglobulinelor).
 Leucemiile acute sunt caracterizate prin proliferarea malignă a celulelor
tinere, blastice, cu blocarea maturaţiei. Datorită caracterului extensiv al
hiperdiviziunii, hematopoieza celorlalte serii sanguine este împiedicată
(scăderea numărului de precursori - eritroblaşti, megacarioblaşti). Boala apare la
vârste tinere şi poate fi rapid fatală.
Manifestările clinice pot fi grupate în: sindrom infecţios, sindrom hemoragic
şi sindrom anemic. Debutul poate fi brusc, în plină sănătate aparentă; alteori,
bolnavii se plâng de alterarea insidioasă a stării generale, subfebrilitate, dureri
osteoarticulare, sindrom cutanat peteşial. Examenul clinic arată în plus uşoară
splenomegalie, hepatomegalie, micropoliadenopatie.
În funcţie de linia celulară implicată în procesul de proliferare:
- Linia limfocitară - leucemie acută limfoblastică (LAL)
- Linia granulocitară - leucemie acută mieloblastică (LAM)

3. Examenul frotiului de măduvă

În leucemiile acute, concentraţia celulară la nivel medular este crescută,
aspectul frotiului fiind monoton prin prezenţa celulelor tinere. Rarele cuiburi
hematoformatoare normale mai produc celule mature. Apare deci acelaşi aspect
de "hiatus leucemic", care se reflectă şi în formula leucocitară din sângele
circulant.

4. Examene citochimice şi citoenzimatice: diferenţierea tipului blastic

proliferant este necesară pentru stabilirea atitudinii terapeutice şi a
prognosticului.
- reacţia POX – pozitivă în LAM, negativă în LAL
- reacţia PAS - pozitivă în LAL, negativă în LAM

5. Alte explorări hematologice:

- scăderea numărului de hematii – sindrom anemic
- scăderea numărului de trombocite – sindrom hemoragic

6. Biopsia ganglionară, hepatică, splenică – atunci când puncţia sternală

este albă.