UNIVERSITATEA SPIRU HARET

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Titular de curs: lector univ. dr. Alexandru-Miron DAMIAN

CURS 11
CULTURA DE GRUP ŞI CONFORMISMUL
PROBLEME COMPORTAMENTALE ÎN ADOLESCENŢĂ

(1 prelegere x 2 ore)

11.1. Lărgirea sferei relaţiilor interpersonale ale adolescentului

11.2. Grupul şi trebuinţa de apartenenţă
11.3. Prietenia şi egocentrismul relaţional
11.4. Probleme comportamentale în adolescenţă
11.5. Prevenirea şi profilaxia problemelor comportamentale

11.1. Lărgirea sferei relaţiilor interpersonale ale adolescentului

Dezvoltarea socială a adolescentului are loc în contextul remodelării statutului

său social şi vizează aspectul relaţional. În această perioadă, se modifică raporturile
adolescentului cu persoanele din jurul lui, în special cu adulții semnificativi. Aceasta
are un impact major asupra relaţiilor interpersonale în cadrul familiei şi asupra relaţiilor
adolescentului cu grupul de egali.
Adolescenţa este caracterizată de intensificarea vieţii sociale. În această
perioadă persoanele de aceaşi vârstă/grupul de egali prezintă interes major pentru
adolescent. Aceştia devin demni de interes, modele de comportament uneori și
favorizează anumite aspecte ale dezvoltării sale, contribuind la restructurarea şi
interiorizarea valorilor, la dezvoltarea judecăţii morale. Pe de altă parte, tot anturajul
poate susține și conduce către devianța juvenilă
Relaţiile cu covârstinii din perioada adolescenţei facilitează deprinderile de
comunicare, stabilirea şi perfecţionarea relaţiilor interpersonale, dezvoltă sentimentul
de prietenie. Persoanele de aceaşi vârstă oferă adolescentului posibilitatea de a se
„oglindi” în ei pentru a-şi forma propria identitate. Legăturile interpersonale contribuie
la formarea imaginii de sine a adolescentului. Multiplicarea relaţiilor sociale îi oferă un
cadrul necesar pentru exploatarea lumii şi pentru exprimentarea diferitelor roluri
sociale.
Adolescentul începe să exploreze lumea şi, treptat, câştigă curajul de a fi altfel
decât cei din jur, manifestând independenţă şi responsabilitate pentru propriile acţiuni
şi decizii.

1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

11.2. Grupul şi trebuinţa de apartenenţă

De obicei, adolescenţii sunt foarte preocupaţi de a fi acceptaţi într-un grup de

prieteni. Această trebuinţă poate avea impact atât pozitiv asupra formării
adolescentului, cât şi consecinţe negative, cum ar fi fumatul, consumul de
“energizante”, alcool şi droguri etc.
În perioada adolescenţei, presiunea pentru conformarea la normele grupului
este mai puternică decât instinctul de conservare şi nevoia de securitate. Fenomenul
conformării la grup se explică prin nevoia de a fi apreciat, iubit şi acceptat de către
semenii săi.
În adolescenţă, manifestarea trebuinţei de apartenenţă socială constituie unul
dintre motivele pentru care adolescenţii acţionează de cele mai multe ori în grup.
În prima parte a adolescenţei, alcătuirea grupului se produce spontan. Trierea
se face pe baza caracteristicilor de personalitate ale membrilor. Mai târziu, adolescenţii
se regrupează în funcţie de obiectivele și interesele comune.
În grupurile de adolescenţi, de obicei, există un lider informal, care se remarcă
prin iniţiativă, curaj, forță și nonconformism. Odată constituit, grupul stabileşte reguli
de conduită, stilul de relaţionare, uneori apelând la parole şi coduri secrete, pentru a
se feri de intruziunea adulţilor. La adolescenţi, spiritul de camaraderie este mai
important decât spiritul de competiţie. Valoarea adolescentului este apreciată în
măsura în care un el corespunde grupului şi este la fel ca ceilalţi.
Adolescenţii interiorizaţi, timizi, retraşi sunt mai greu acceptaţi în grupuri. Nu
sunt primiţi în grup nici persoanele certăreţe, zgomotoase, indiferente faţă de alţii şi
egoiste. Uneori sunt supuși dezaprobării și persecuției.
De obicei, adolescenţii care manifestă o inadaptare afectivă şi socială, ca
urmare a relaţiilor de disconfort din familie, sunt respinşi de grupul de egali.
O altă cauză a nealipirii la grup o poate constitui diferenţa de educaţie, un set
de valori neacceptat şi un mod de gândire prea conformist ori atipic. Deoarece
grupurile de adolescenţi au tendinţa de a se manifesta împotriva adultului, un
adolescent cu o gândire pozitivă, format într-un climat de dragoste şi respect, nu-şi va
manifesta nevoia de rebeliune faţă de adulţi.

11.3. Prietenia şi egocentrismul relaţional

Spre mijlocul adolescenţei, în urma intensificării raporturilor cu covârstnicii, se

dezvoltă relaţii de prietenie şi relaţii bazate pe sentimentul de dragoste.
Prietenia reprezintă o relaţie apropiată, semnificativă şi sinceră dintre
adolescent şi o persoană care nu face parte din familie. Prietenul/prietena poate fi o
persoană de aceeași vârstă, mai tânără sau mai în vârstă.

2
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Relaţiile de prietenie în perioada adolescenţei sunt (erau?), de obicei, platonice.

Ele constituie fundamentul unei relaţii serioase pentru întemeierea familiei sau
antrenează deprinderile de stabilire şi menţinere a unei relaţii profesionale.
Relaţia de prietenie se caracterizează prin prezenţa următoarelor elemente:
✓ se întemeiază pe afecţiunea şi preţuirea reciprocă;
✓ se fundamentează pe entuziasmul prietenilor de a fi împreună;
✓ reprezintă o relaţie de durată;
✓ se bazează pe găsirea unui limbaj comun şi similaritatea valorilor;
✓ implică încrederea reciprocă şi fidelitate;
✓ implică acordarea de sprijin reciproc (susţinere şi apărare).
În general, asupra relaţiei de prietenie pot influenţa mai mulţi factori, printre care
şi percepţia realităţii şi imaginea despre sine.
Majoritatea adolescenţilor percep realitatea într-un mod mai special, fiind
influenţaţi de distorsiuni datorate egocentrismului specific vârstei. Egocentrismul
adolescentului poate fi caracterizat prin următoarele manifestări:
➢ adolescentul are impresia că toată lumea îi observă vestimentaţia, coafura,
gesturile etc. El are dificultăţi în distingerea propriilor idei şi judecăţi de cele
exprimate de publicul imaginar;
➢ adolescentul crede că este unic în modul în care trăieşte anumite experienţe
sau situaţii de viaţă. Cu toate acestea, el este convins că nimic rău nu i se
poate întâmpla;
➢ adolescentul manifestă ipocrizie exagerată în raport cu cei din jur. Un
adolescent poate să-şi permită să copieze de la colegii săi temele şi,
totodată, să nu admită să se copieze de la el;
➢ adolescentul demonstrează „pseudostupiditatea” unor evenimente sau
judecăţi ale persoanelor din anturajul său. El aduce raționamente simpliste
pentru a-și etala logica și originalitatea. Aceste atitudini se pot exprima prin
întrebări, cum ar fi„dacă X ştie că fumatul conduce la cancer şi moarte,
atunci de ce nu se lași de fumat?” sau „dacă Y nu este înţeles de părinţii lui
şi se ceartă, atunci de ce nu pleacă de acasă?”
Pe parcursul adolescenţei, egocentrismul se diminuează treptat. La reducerea
lui contribuie dezvoltarea personalităţii, formarea identităţii, creşterea capacităţii de
control/autocontrol, autocunoaşterea, asumarea răspunderii pentru acţiunile personale
etc.

11.4. Probleme comportamentale în adolescenţă

Cercetătorii au fost mereu preocupaţi de studierea perioadei de adolescenţă,

care finalizează efortul de socializare al copilului şi prezintă debutul formării adultului.
În fiecare perioadă de dezvoltare istorică, adolescenţa a reflectat efortul de adaptare
la o lume în schimbare.

3
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

În trecut, în societăţile primitive, trecerea de la copilărie la stadiul de adult se

consolida prin ritualurile de iniţiere. Pe timpuri, câştigarea independenţei materiale şi
dobândirea statutului de căsătorie marca obţinerea nivelului de adult. În prezent, etapa
de adolescent este amprentată de stilul de viaţă sofisticat şi cerinţele ridicate de pe
piaţa muncii. Aceasta impune prelungirea şcolarităţii şi amână dobândirea statutului
de adult productiv.
Situaţia adolescentului a devenit, în ultima perioadă, destul de confuză şi din
cauza relaţiilor interpersonale, care par a fi tot mai superficiale.
Se observă că în societatea postmodernă predominană efectele impunerii
sinelui ca valoare de bază, care poate provoca carenţe caracteriale ca individualism,
egoism, preocuparea pentru binele personal. De aceea, ar fi bine să nu uităm să
promovăm valori importante din punct de vedere social, ca moralitate, altruism,
sacrificiu.
Adaptarea la societate aduce schimbări majore, care pregătesc adolescentul să
experimenteze noi tipuri de comportamente. Această experimentare conduce la
comportamente de asumare a riscului. În anumite limite, ele pot fi considerate ca fiind
normale pentru această perioadă de vârstă.
Experienţele de asumare a riscului pot contribui la:
➢ dezvoltarea propriei identităţi;
➢ dezvoltarea capacităţii de autoevaluare realistă;
➢ exersarea autonomiei decizionale;
➢ câştigarea respectului din partea grupului de egali;
➢ experimentarea noilor deprinderi etc
Majoritatea adolescenţilor au tendinţa de asumare a riscurilor. Ei necesită ajutor
şi consiliere din partea adulţilor pentru a le orienta comportamentele spre a fi mai
constructive şi mai puţin periculoase. Pe măsură ce se maturizează, majoritatea
adolescenţilor învaţă cum să evaluaze riscul în mod realist. De aceea, odată cu vârsta,
adolescentul îşi modifică comportamentul, evitând situaţiile de risc. Până atunci însă,
o serie dintre riscurile asumate de ei reprezintă veritabile ameninţări la sănătatea
psihică şi fizică.
Comportamentul adolescentului care se angajează constant în situaţii riscante
poate semnala o problemă mai profundă. Mai mulţi factori pot indică faptul că un
comportament de asumare a riscului iese din limitele experimentărilor normale:
✓ manifestarea acestui tip de comportament începe foarte devreme, 8-9 ani;
✓ comportamentul de risc nu se manifestă ocaziţional, ci continuu;
✓ manifestările apar în contexte sociale cu alţi adolescenţi, care se angajează
în aceaşi activitate.
Cele mai frecvente probleme, legate de comportamentele de asumare a riscului
includ:
✓ abandonul şcolar;
✓ drogurile şi abuzul de alcool;
✓ delicvenţa, violenţa şi crima;

4
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

✓ comportamentul suicidar;
✓ tulburările de alimentaţie;
✓ practicarea prostituţiei etc.

11.5. Prevenirea și profilaxia problemelor comportamentale

Cercetările arată că anticipările privind evoluţia personalităţii au valoare relativă,

deoarece pentru realizarea unei diagnoze psihologice trebuie să se facă o continuă
evaluare şi reevaluare. Deseori, diagnosticul psihiatric realizat pe o secvenţă de
realitate prezintă o etichetare, care oferă o imagine statică asupra problemelor
persoanei.
Orice intervenţie destinată identificării şi ameliorării unor aspecte ale
personalităţii şi corectarea unei probleme comportamentale caracteristice
adolescenţei trebuie să ia în considerare mai multe elemente, cum ar fi mediul în care
se află adolescentul, educaţia primită, atmosfera din familie, aspectul profesional ori
caracterul relaţiilor interpersonale.
Există mai mulţi factori care ajută la prevenirea dezvoltării de comportamente-
problemă în adolescenţă. Acestea se referă la:
✓ mediu familial favorabil;
✓ aşteptări academice înalte, dar realiste şi sprijin pentru realizarea acestora;
✓ ancore spirituale şi religioase;
✓ relaţii pozitive şi stabile cu cei din jur şi cu cel puţin un adult semnificativ,
care să-i ofere sfaturi şi suport psihologic;
✓ inteligenţă emoţională, inclusiv abilitatea de a face faţă stressului etc
Este important să subliniem că dezvoltarea în perioada adolescenţei prezinţă
un proces fluctuant, neuniform şi acompaniat de riscuri. De aceea, pentru asigurarea
succesului formării unei personalităţi integre, adulţii trebuie să-i ofere adolescentului
resursele necesare pentru organizarea şi integrarea structurilor psihologice, pentru
adaptatea lui la realitate, dezvoltarea unei gândiri pozitive și proactive, precum şi a
unui comportament civilizat.