3.

IZVOARELE DREPTULUI PENAL

NOŢIUNEA ŞI SPECIFICUL IZVOARELOR DREPTULUI PENAL

3.1. Noţiunea de izvoare ale dreptului penal

Pentru determinarea noţiunii de izvor de drept al ramurii dreptului penal vom examina
conceptul de izvor de drept sub mai multe accepţiuni, specifice teoriei generale a dreptului care
distinge:
Noţiunea de izvor natural (sursa socială) a dreptului rezidă din nevoile, cerinţele şi
aspiraţiile vieţii sociale. Pentru dreptul penal izvorul natural este reprezentat de necesitatea
apărării valorilor sociale;
Izvorul constitutiv (sursa publică) al dreptului îl reprezintă voinţa puterii publice, formată
din reguli de conduită, fără ca acestea să poată deveni reguli de drept;
Izvorul formal (sursa juridică) a dreptului este actul în care se regăseşte exprimată voinţa
puterii publice, întrucât în acest act se exprimă conţinutul regulilor de drept;
Izvoarele istorice ale dreptului, care după unii autori ar fi regulile juridice anterioare, după
care s-a inspirat dreptul actual (precedentele juridice). În cazul acestora nu avem de-a face efectiv
cu izvoare, ci doar cu materiale informative.

3.2. Specificul izvoarelor dreptului penal

Prin prisma formei pe care pot să o îmbrace izvoarele dreptului penal pot fi numai legile.
Potrivit prevederilor art. 73, alin. 1 din Constituţia României10, Parlamentul adoptă legi
constituţionale, legi organice şi ordinare, iar la alin. 3, lit. h) se stipulează că “prin lege organică
Parlamentul reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.
Conform art. 173 din noul Cod penal, prin “lege penală se înţelege orice dispoziţie cu
caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care
la data adoptării lor aveau putere de lege.
Specific izvoarelor dreptului penal este gradul mare de stabilitate, deoarece normele penale
speciale sunt cuprinse în Codul Penal.

10
Constituţia României (revizuită) – adoptată la 21 noiembrie 1991, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 767/31.10.2003.
 3.3. Izvoarele dreptului penal

3.3.1. Constituţia României

Legea fundamentală a ţării reprezintă principalul izvor juridic pentru toate ramurile
dreptului nostru, inclusiv pentru dreptul penal şi datorită poziţiei sale supraevaluate în ierarhia
actelor normative.
Din ansamblul normelor constituţionale fundamentale, o importanţă deosebită o au
capitolele II şi III din Titlul II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale
cetăţenilor.

3.3.2. Legile penale ca izvoare principale ale dreptului penal

Legile penale au fost adoptate pentru a reglementa relaţiile sociale ce se statornicesc între
oameni pentru impunerea unei conduite care să determine, pe de o parte, abţinerea de la
săvârşirea de infracţiuni, iar, pe de altă parte, pentru a reglementa relaţiile ce iau naştere după ce
au fost săvârşite infracţiuni.
Codul Penal în vigoare are o construcţie bipartită: parte generală şi parte specială.
Partea generală cuprinde zece titluri: legea penală şi limitele ei de aplicare; infracţiunea;
pedepsele; măsurile de siguranţă; minoritatea; răspunderea penală a persoanei juridice;
cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei; cauzele care înlătură consecinţele
condamnării; înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală.
Partea specială a Codului Penal actual este structurată pe 13 titluri, pe genuri de
infracţiuni: infracţiuni contra persoanei; infracţiuni contra patrimoniului; infracţiuni privind
autoritatea şi frontiera de stat; infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei; infracţiuni de corupţie şi de
serviciu; infracţiuni de fals; infracţiuni contra siguranţei publice; infracţiuni care aduc atingere
unor relaţii privind convieţuirea socială; infracţiuni electorale; infracţiuni contra securităţii
naţionale; infracţiuni contra capacităţii de luptă a armatei; infracţiuni de genocid, contra
umanităţii şi de război; dispoziţii finale.
a) Legile penale complementare
Numărul normelor complementare este în scădere deoarece este firesc ca normele penale
generale să fie introduse în Codul Penal
b) Legile penale speciale
Sunt izvoare ale dreptului penal şi cuprind norme care fie consacră o anumită categorie de
infracţiuni sau reglementează răspunderea penală a unei anumite categorii de persoane, fie
modifică pedepsele pentru unele fapte deja incriminate.
c) Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale
 Aceste legi sunt izvoare ale dreptului penal, deşi au un caracter mixt, fiind în general legi
nepenale, dar conţinând şi dispoziţii de drept penal.

3.3.3. Tratatele şi convenţiile internaţionale

În legătură cu caracterul de izvor de drept al tratatelor şi convenţiilor internaţionale în
doctrină s-au conturat două concepţii:
a) Prima le consideră drept izvoare directe ale dreptului penal deoarece, după ratificare,
ele devin aplicabile fără a mai fi necesar un alt act normativ special de introducere în ordinea
internă a dreptului lor. În acest sens operează prevederile art. 11, alin. 2 din Constituţia României
(revizuită în 2003) potrivit cărora “Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern” (exemplificăm Ordonanţa nr. 93/1999 de ratificare a Tratatului dintre România şi
S.U.A. privind asistenţa judiciară în materie penală semnat la Washington la 26.05.1999).
b) Sunt izvoare indirecte ale dreptului penal tratatele şi convenţiile internaţionale prin care
statul român se angajează să incrimineze şi să sancţioneze pe plan intern anumite fapte
periculoase pentru întreaga umanitate, acestea purtând denumirea de infracţiuni de drept
internaţional (exemple: Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente inumane şi
degradante adoptată la New York la 10.12.1984 de Adunarea Generală a O.N.U. şi ratificată de
România prin Legea nr. 19/19.10.199011.
Potrivit prevederilor art. 20, alin. 2 din Constituţia României (revizuită), atunci când există
neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile internaţionale ale
omului la care România este parte şi legile interne au prioritate reglementările internaţionale, cu
excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii favorabile - situaţie în care
se face aplicaţiunea dispoziţiilor legislaţiei noastre penale.

11
Noul Cod penal incriminează “tortura” prin art. 281 considerând-o infracțiune contra justiției.