1.

Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe
persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobandeasca cu titlu gratuit intregul sau patrimoniu
sau o fractiune din acesta ori anumite bunuri determinate.

Legatul este un act unilateral de vointa, cu alte cuvinte este o liberalitate pentru cauza de
moarte. Desemnarea legatarului trebuie sa fie facuta prin testament, in sensul ca elementele
necesare pentru identificarea legatarului sa se regaseasca in cuprinsul testamentului. Prin
urmare, legatarul trebuie sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila in
momentul deschiderii mostenirii.

2. Contractul de adeziune = acel contract al carui continut, ale carui clauze sunt prestabilite, in
intregime, de catre una din parti. Cealalta parte nu are posibilitatea sa le discute; ea este libera
sa le accepte sau sa nu le accepte; daca accepta, atunci adera pur si simplu la contractul
prestabilit.

Spre exemplu contractul de transport C.F.R., abonamentul la radio si televiziune,

abonamentul telefonic, contractul de furnizare a apei, gazului, electricitatii etc.

3. Contractul de mandat este expres reglementat de Codul Civil si reprezinta contractul prin
care mandatarul se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti,
numita mandant. Acest tip de contract se poate incheia verbal sau in forma scrisa, autentica
ori sub semnatura privata. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre
mandatar, iar mandatul poate fi cu titlu gratuit sau remunerat.
4. Locaţiunea reprezintă, conform art. 1777 C.civ., „contractul prin care o parte, numită
locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa unui bun pentru o
anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie".
Potrivit art. 1778 alin. 1 din NCC, locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.
5. Arendarea este un contract prin care una dintre părţi, numită arendator, transmite bunuri
agricole celeilalte părţi, numită arendaş, pentru a fi exploatate o perioadă de timp, în schimbul
unui preţ, numit arendă.
6. contract de antrepriză, contractul prin care o parte, numită antreprenor, se obligă să execute
pe riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client, în schimbul unui preţ care
se stabileşte în raport cu rezultatul lucrării.
7. Contractul de consignatie este reglementat prin Legea nr.178/1934. Aceasta il defineste ca
fiind conventia prin care una din parti - consignant -, incredinteaza celeilalte parti -
consignatar -, lucruri mobile spre a fi vandute la un pret deja stabilit, cu obligatia restituirii, la
termen, fie a bunului nevandut, fie a pretului stabilit, cu retinerea unei remuneratii numita
comision.
8. Contractul de întreţinere este actul prin care o parte se obligă să efectueze prestaţiile
necesare întreţinerii şi îngrijirii celeilalte părţi sau a unui terţ, pe o anumită durată. Dacă
părțile nu au prevăzut în contract durata întreţinerii sau au menționat numai caracterul viager
al acesteia, atunci debitorul întreținerii îi datorează creditorului întreținere pentru toată durata
vieţii acestuia din urmă.

9. Fideiusiunea este definită prin art. 2280 noul cod civil ca fiind „contractul prin care o parte,
fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de
creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului
dacă acesta din urmă nu o execută”'.
10. Contractul de comodat sau împrumutul de folosinţă al unei locuinţe sau a altui bun imobil
este un act prin care o persoană (comodantul) remite gratuit spre folosinţă temporară sau,
după caz, permanentă, unei alte persoane (comodatarului) bunul imobil în cauză, cu obligaţia
celui din urmă sa-l restituie în natură, în individualitatea sa.

11. Contractul de concesiune. contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică,
denumitã concedent, transmite, pe o perioadã determinatã, unei persoane, denumitã
concesionar, care acţioneazã pe riscul şi rãspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a
unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe.