Charlie și fabrica de ciocolată

„Charlie și fabrica de ciocolată” este o poveste fantastică, plină de miracole și

întâmplări bizare, dar amuzante, scrisă de cunoscutul Roald Dahl.
Totul a început cu povestea unui băiețel pe nume Charlie Buckets. Acesta
avea cu o familie nu prea distinsă sau bogată, chiar o duceau rău cu banii. El
trăia împreună cu părinții și ambele lui perechi de bunici într-o casă mică,
dărăpănată și stâmbă la propriu. Până și ușa lor era înclinată de nu puteai să intri
prea ușor în casă, dar totuși ei încercau să se descurce.
Domnul Buckets, tatăl lui Charlie, lucra la o fabrică de pastă de dinți, unde
acesta trebuia să înșurubeze capace la tuburi. Uneori mai găsea și capace lipite
între ele care trebuiau să fie aruncate, dar el le păstra și i le oferea lui Charlie.
Acesta le ordona și, după ceva timp, a reușit să facă o machetă din ele pentru cea
mai mare fabrică de ciocolată din lume, deoarece lui îi plăcea extrem de mult
ciocolata, dar, din păcate el o primea doar de ziua lui de naștere. Mama sa,
doamna Buckets, avea grijă de toată familia. Cel mai des, aceasta încerca să îl
facă pe Charlie să mănânce mâncarea ei care conținea doar varză, chiar dacă lui
nu-i prea plăcea, deoarece varza era singurul ingredient pe care și-l permiteau.
Bunicii stăteau toți patru într-un singur pat și nu se prea mișcau de acolo
deoarece ei nu se simțeau bine. Cel mai mult ei dormeau și, din când în când, îi
spuneau lui Charlie povești despre ei când erau tineri.
Cea mai mare fabrică de ciocolată era deținută de Willy Wonka. Într-o zi,
acesta a ascuns 5 bilete de aur în 5 diferite batoane de ciocolată Willy Wonka,
iar cu această ocazie a răspândit în toată lumea batoane de ciocolată, încât toți
copiii să aibă șansa să găsească un bilet de aur. Dacă aveai norocul să găsești un
bilet de aur, urma să participi la un tur al fabricii și să primești suficientă
ciocolată încât să îți ajungă pentru tot restul vieții.
Primul copil care a găsit un bilet de aur a fost un copil mai grăsuț pe nume
Augustus Haplea, ce mânca cantități enorme de ciocolată. Fară îndoială
Augustus ar fi găsit unul dintre bilete!
Al doilea copil a fost o fetiță pe nume Veruca Salt. Aceasta era așa de
răsfățată încât tatăl său și-a rugat angajații să deschidă toate sutele de mii de
batoane de ciocolată cumpărate de el însuși până vor găsi un bilet de aur petru
Veruca, lucru ce s-a întâmplat în 4 zile.
 De ziua sa de naștere, Charlie a primit, ca în fiecare an, un baton de ciocolată
Willy Wonka. În timp ce deschidea ambalajul, toți sperau că în interior, pe lângă
ciocolată, se va ascunde un bilet de aur. Din păcate Charlie nu l-a găsit. Între
timp, au mai fost găsite 2 bilete de aur. Unul găsit de o fată pe nume Violette
Beauregarde, o ambițiosă și răsfățată fată ce voia să întreacă cât mai multe
recorduri mondiale, iar celălalt de un băiat numit Mikcy Teve, un băiat foarte
încrezător în cunoștințele sale despre jocurile video și tehnologie.
Următoarea zi, în drum spre școală, Charlie găsește un dolar. Imediat ce îl ia,
fuge către cel mai apropiat magazin ce vinde ciocolată Willy Wonka. A
cumpărat două batoane și imediat le-a deschis în magazin. Pentru prima nu a
avut noroc, dar în a doua a găsit un bilet de aur! Imediat ce a văzut biletul, a
fugit direct acasă să le spună părinților și bunicilor săi. Când bunicul Joe a auzit
vestea, a sărit din pat și a început să danseze de fericire. El fiind un fan așa de
mare a lui Willy Wonka, nu ar fi uitat nici măcar o invenție concepută de acesta,
așa că, ei au hotărât că Charlie va fi însoțit la fabrică de bunicul Joe pe 1
februarie ora 10:00.
La data și ora precisă, Charlie și bunicul Joe se aflau împreună cu ceilalți
câștigători în fața fabricii, unde domnul Wonka i-a întâmpinat.
După câteva minute de mers, au ajuns într-o cameră ca în basme de
frumoasă, liniștitoare și fantastică. Acolo se afla o cascadă de ciocolată care
amesteca toate ingrediantele puntru ciocolata cu arome. Când Augustus a putut
observa de mai aproape ciocolata, a început să saliveze din ce în ce mai mult. El
a început să bea din ea, dar a căzut în râul de ciocolată și a fost tras pe tubul unui
aparat ce tranporta ciocolata în camera unde se produc batoane de caramel cu
înveliş crocant de ciocolată şi aromă de căpşuni, locul unde mama lui Augustus
a fost condusă. Apoi niște mici omuleți, întâlniți de domnul Wonka într-o
expediție de a găsi arome noi, disperați după boabe de cacao, motivul pentru
care au venit cu Willy Wonka, numiți Oompa-loompa, au venit cu o barcă
pentru a îi conduce printr-un tunel pe unde continua râul.
Aceștia au ajuns la următoarea oprire, Camera Invențiilor. Acolo se
desfășurau multe experimente pe mâncare, aceasta fiind, de multe ori, încercată
de numeroșii Oompa-loompa. Invenția revoluționară, dar neterminată a lui Willy
Wonka, era guma de mestecat ce te hrănește cu arome ce fac parte din cele 3
mese ale zilei. Aromele erau supă de roșii, friptură de vită la cuptor cu cartofi
copți, somon rumenit cu unt și plăcintă de afine cu înghețată. Violette a luat
guma și a început să o mestece. Trecuse prin aproape toate aromele, dar la
desert, a început să se facă mov și să se umfle. Arăta exact ca o afină perfect
coaptă. Tot ceea ce o diferenția de acea afină era mărimea ei. Mama acesteia și
Violette au fost duse la Sala de Sucuri unde urma să fie stoarsă.
Au continuat drumul și au ajuns în Sala cu Alune, unde sute de veverițe
foarte bine dresate reușeau să separe perfect miezul de coji și să verifice dacă o
alună este bună sau seacă, prin a o ciocăni. Cele seci erau aruncate în centrul
încăperii, loc unde era o mare groapă ce ducea direct către groapa de gunoi a
fabricii. Veruca fiind impresionată și foarte răsfățată, țipase la tatăl ei că și ea
trebuie să aibă una dintre acele veverițe. Tatăl sau îl rugase pe domnul Wonka să
îi dea una în schimbul unei sume de bani, dar acesta a refuzat. Atunci Veruca
trecuse pe sub bariare că să își ia o veveriță chiar cu mâna ei. Când s-a apropiat
de una dintre ele, toate au sărit pe ea și au imobilizat-o. Una dintre veverițe
verificase dacă capul ei era sec sau nu și, după părerea ei, era cam sec, așa că au
aruncat-o în groapa de gunoi. Tatăl lui Veruca a încercat să se aplece în groapă
să o scoată pe fiica lui, dar o veveriță l-a împins și pe el în gropă.
Copiii și însoțitori rămași au continuat turul către o sală specială. Toți au
primit ochelari de protecție împotriva luminii orbitoare din acea cameră. Acolo
Willy Wonka crease un mod prin care orice telespectator al unei reclame despre
ciocolată, o poate lua din reclamă și să o guste din comfortul casei sale. Mikcy
fiind foarte atras de televizor și jocuri video, i-a spus domnului Wonka că
oarecum a inventat teleportarea. El s-a apropiat de mașinărie în timp ce era
prezentată o demonstrație cu o ciocolată gigantică, iar acesta a fost găsit în fața
televizorului pentru teste la mărimea unui soldat de jucărie, căci televizorul
mereu minimizează imaginile transmise. El împreună cu tatăl sau au fost duși
către Sala de Întindere pentru a-l „repara” pe Mikcy.
În final, Willy Wonka îi explică lui Charlie și lui Joe că acest tur fusese un
test pentru a vedea cine este cel mai ordonat, punctual și potrivit de a fi cel care
moștenește fabrica sa și va avea grijă de ea.
Așa, domnul Wonka i-a oferit lui Charlie fabrica lui de ciocolată!