Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Noțiuni introductive
Alegerea unei topologii este foarte importantă deoarece influenţează reţeaua prin:
stabilirea echipamentelor corespunzătoare şi a performanţelor acestora;
modul în care este administrată reţeaua;
posibilitatea de extindere.
În funcție de modul în care sunt dispuse și interconectate nodurile în cadrul rețelei, putem distinge
următoarele tipuri de topologii:
punct la punct;
magistrală (bus);
inel;
stea;
plasă (mesh);
mixtă.
Topologia punct la punct (Figura 1) este considerată cea mai simplă metodă de interconectarea a
dispozitivelor de rețea, fără nici o legătură de rezervă, deci cu o fiabilitate scăzută. Prezintă avantajul că nu
necesită echipamente de interconectare având în vedere că legăturile se stabilesc între două calculatoare în
mod direct. Topologia punct la punct poate fi utilizată în rețele de transport care au o distanță mică între
ele.
1
1.2. Topologia de tip magistrală
O rețea de tip magistrală (Figura 2) este compusă dintr-un singur cablu la care se conectează toate
dispozitivele (calculatoare) din reţea. Se folosește un singur canal de comunicaţie, ca urmare toate
dispozitivele împart aceeaşi bandă.
Este o topologie pasivă, în sensul că fiecare dispozitiv preia toate datele care sunt transmise chiar dacă nu
îi sunt destinate. Acest mod de transmitere a informaţiei către întreaga reţea se numește broadcast, tehnică
prin care se încarcă foarte mult reţeaua.
La un anumit moment de timp, un singur calculator are dreptul să trimită date, celelalte pot doar să
primească. Când două calculatoare vor să trimită date în acelaşi timp este nevoie de o regulă. În cazul în
care 2 echipamente transmit în același timp vor apărea coliziuni, așadar fiecare calculator va aștepta un
interval de timp aleatoriu după care se încearcă iar retrimiterea datelor.
La capetele fiecărei astfel de magistrale (cablu) se află un echipament terminal care are rolul de opri
semnalul pentru ca acesta să nu se reflecte înapoi în rețea.
În cadrul topologiei de tip inel (Figura 3) fiecare nod din rețea este conectat în mod direct cu alte două
noduri adiacente. În funcție de fluxul de date, topologia în inel se împarte în două categorii:
2
unidirecțională – datele circulă într-un singur sens, adică este o rețea semi-duplex. Această
categorie este cea mai folosită deoarece este cea mai ușor de întreținut.
bidirecțională – datele circulă în ambele sensuri.
În cazul topologiei unidirecționale, fiecare stație primește pachetele și le trimite mai departe spre
destinație. Ele acționează ca un repetor în transmisiune. Având în vedere că fiecare echipament participă
în procesul de comunicație putem spune că rețelele în topologie de tip inel sunt niște rețele active.
În cadrul rețelelor în topologie de tip stea (Figura 4), fiecare echipament (nod) este conectat la un
dispozitiv central, care poate fi switch sau router. Aceasta este una dintre cele mai comune topologii de
rețea.
3
Rețelele de tip stea pot avea maxim 1024 de noduri, însă este de preferat ca atunci când există foarte multe
dispozitive, să se creeze rețele de dimensiuni mai mici interconectate între ele pentru a nu afecta
performanțe globale ale rețelei.
În cadrul rețelelor de tip mesh (Figura 5) fiecare dispozitiv este conectat cu două sau mai multe dispozitive
din rețea în același timp, astfel încât informațiile pot fi transmise de la un nod la altul pe mai multe căi. În
acest fel, dacă un link de legătură se defectează întotdeauna va exista cel puțin o legătură de rezervă între
oricare două noduri pe unde se poate transmite informația. Prin aceasta se asigură că nu se va pierde
informație, aceste rețele fiind foarte fiabile (siguranță în funcționare).
4
Avantajele topologiei de tip plasă (mesh):
Permite o siguranță crescută în cadrul rețelelor, ceea ce înseamnă că dacă o conexiune către un
nod este întreruptă, atunci transmiterea datelor va putea fi făcută pe o altă cale. În acest mod datele
vor putea ajunge la destinație;
Prin adăugarea unor noi elemente în rețea, aceasta își va îmbunătății traficul, în timp ce
conexiunile existente nu vor fi afectate.
Permite gestionarea unei cantități foarte mare de trafic de date și poate transmite date simultan
fără a afecta conexiunea.
O rețea cu o topologie mixtă (Fig. 6) este alcătuită din mai multe rețele având topologii diferite,
interconectate între ele. Această interconectare a rețelelor se datorează dorinței de a acoperi o arie cât mai
mare. Pentru alcătuirea acestui tip de topologie se pornește de la o rețea principală care în cele mai multe
cazuri folosește o topologie de tip mesh (plasă) în care interconectarea dintre dispozitive este totală. Apoi,
rețeaua principală se extinde cu diferite alte rețele având diferite topologii pentru a se obține o eficiență
maximă.
5
2. Desfăşurarea lucrării
Următorul exemplu îşi propune găsirea unei soluţii optime pentru realizarea unei topologii de reţea pentru
o societate comercială având în vedere: pe de o parte mecanisme de protecţie ridicată necesare în cazul
transmiterii unor debite mari de date şi pe de altă parte reducerea costurilor de transport şi mentenanţă. Cu
ajutorul programului OPNET Modeler 14.5 se vor evalua mai multe arhitecturi de reţea, stabilindu-se un
profil ce conţine în structura acestuia următoarele aplicaţii: http, baze de date şi ftp ce rulează simultan.
Se va realiza modelul reţelei din Fig. 7 care foloseşte obiectele prezentate în tabelul 1.
6
Size: X: 150 / Y: 100 / Units: Kilometers
Model Family: nu se va selecta nimic, direct Next (paleta de obiecte se va construi
ulterior).
5. Se deschide paleta de obiecte (Open Object Palette - în cazul în care aceasta nu este deja deschisă) şi
se trece la modul de vizualizare sub formă de iconiţe prin apăsarea butonului Open Palette In Icon View.
Pentru configurarea paletei de obiecte se selectează Configure Palette, iar apoi Clear. Se introduc în paletă
obiectele prezentate în Tabelul 1, prin apăsarea butoanelor Link Models sau Node Models în funcţie de
tipul obiectului (nod sau link al reţelei). Se salvează paleta creată cu numele: paleta_retea.
Nume în
Tip obiect Profile Servicii
schemă
Http(Heavy Browsing)
Application
Application Config Ftp(High Load)
Config
Database(MediumLoad)
Profile Config Profile Config ProfilGeneral: Http, Ftp, Database
10BaseT_LAN Retea ProfilGeneral
CS_7000_6s_a_e6_fe2_fr4_sl4_tr4_
Router_x
adv
Http
ethernet_server Server_Date Database
Ftp
Tip Link Capacitate (b/s) Tip Link
10BaseT predefinit 10BaseT
9. Se defineşte profilul (ProfilGeneral) utilizat de toate calculatoarele din reţea care cuprinde cele 3
tipuri de aplicaţii.
7
10. Se realizează configurarea modulului de calculatoare LAN (10BaseT_LAN) astfel încât să conţină câte
20 de calculatoare (Lan -> Number of Workstations), iar profilul utilizat să fie cel stabilit la pasul anterior
(ProfilGeneral).
11. Se configurează serverul astfel încât să suporte serviciile (Supported Services) specifice: HTTP, FTP,
Database
Se va păstra reţeaua de bază din scenariul Topologie_Inel_Scen1 pentru a putea fi comparată cu noua
reţea din scenariul curent care va fi denumit Topologie_Inel_Scen2. Duplicarea reţelei din scenariul
Topologie_Inel_Scen1 în scenariul Topologie_Inel_Scen2 se realizează utilizând comanda:
Se va realiza modelul reţelei din Figura 8 care foloseşte obiectele prezentate în tabelul 1.
8
Fig. 8. Modelul de reţea mesh utilizat
9
ANEXA 1
2. Să se specifice care este timpul mediu de încărcare (secunde) al unei pagini web în scenariul 1
(Topologie_Inel_Scen1) comparativ cu scenariul 2 (Topologie_Inel_Scen2)?
4. Se vor preciza avantajele / dezavantajele topologiei de tip inel comparativ cu o topologie de tip mesh?
5. Se vor preciza avantajele / dezavantajele topologiei de tip mesh parţial vs. mesh total?
10
Se urmăreşte analiza a trei variante de realizare a unei reţele de intranet pentru o bancă cu 10 etaje. La
fiecare etaj se află câte o reţea modelată prin obiectul 10BaseT_LAN formată dintr-un număr de 20
calculatoare şi un switch interconectate prin link-uri de tip 10BaseT. Pentru fiecare subreţea de
calculatoare se setează un acelaşi profil de aplicaţii: ProfilGeneral care cuprinde următoarele aplicaţii:
Email (Medium Load), Ftp (High Load) şi Printare (Text File). La parterul clădirii se găseşte o subreţea
formată din trei servere: Email_server, Ftp_server şi Printare_server. Primele două posibilităţi de
configurare sunt prezentate în scenariile Versiunea1 şi Versiunea2, urmând ca varianta optimă să fie
construită de către student, astfel încât să se minimizeze delay-ul pentru toate subreţelele.
3. Se setează directorul în care vor fi plasate fişierele proiectului (directorul creat la pasul 1): File →
Manage Model Files → Add Model Directory. Se bifează cele două căsuţe: Include all subdirectories şi
Make this the default directory.
ethernet_server_ad
Profile Config
b. se v
11
construieşte reţeaua din Figura 9;
e. se defineşte profilul (ProfilGeneral) utilizat de toate calculatoarele din reţea care cuprinde cele trei
tipuri de aplicaţii ce rulează simultan;
g. se configurează cele trei servere astfel încât să suporte serviciile (Supported Services) specifice:
Email_server → Email;
Ftp_server → Ftp;
12
Printare_server → Printare
h. se culeg statisticile pe noduri pentru a putea vizualiza întârzierea pachetelor la fiecare etaj (Node
Statistics → Lan → Delay);
Se poate observa în Figura 10 că întârzierea pachetelor pentru subreţeaua de la etajul 10 este mult mai
mare decât cea pentru etajul 1, aceasta deoarece pachetele sunt procesate de toate cele 11 switch-uri din
reţea până să ajungă la serverele de la parterul clădirii.
Construirea scenariului Versiunea2 se realizează prin duplicarea primul scenariu, pentru a păstra obiectele
deja amplasate şi se va modifica reţeaua ca în Figura 11. Duplicarea reţelei de bază se obţine astfel:
Scenarios → Duplicate Scenario... Se introduce numele noului scenariu: Versiunea2.
Performanţele reţelei se pot îmbunătăţi prin mutarea subreţelei de servere de la etajul 1, la mijlocul
clădirii, respectiv între etajul 5 şi etajul 6. Astfel, întârzierea pentru PC-urile de la etajul 10 va scădea, însă
întârzierea pentru cele de la etajul 1 va creşte (Figura 12 şi 13).
13
Fig.11. Modelul de reţea pentru scenariul Versiunea2
Se va crea un nou scenariu (prin duplicare) şi se va modifica reţeaua astfel încât valoarea pentru delay să
fie optimă (utilizatorii de la orice etaj să nu fie defavorizaţi în comparaţie cu alţii). Se va pune în evidenţă
acest lucru prin simulare şi vizualizarea rezultatelor comparativ cu scenariile anterioare.
ANEXA 2
14
1. Scenariul 1: Comparați graficele pentru ETAJ1, ETAJ 5 si ETAJ10. Explicați rezultatele obținute.
2. Scenariul 2: Comparați graficele pentru ETAJ1, ETAJ 5 si ETAJ10. Explicați rezultatele obținute.
7. Comparați graficele pentru toate etajele în cazul scenariului 3. Explicați rezultatele obținute.
Observație: Pentru fiecare punct se va introduce în referat un print screen cu rezultatele obținute în
OPNET Modeler corespunzătoare graficului solicitat.
15