Sunteți pe pagina 1din 169

CURS

dr. Voidăzan Septimiu


Medic Primar Epidemiolog
Profesor universitar
Disciplina de Epidemiologie
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și
Tehnologie, George Emil Palade, Tîrgu-Mureş
nEpidemiologia, combaterea şi profilaxia
unor boli prevenibile prin vaccinare.
n Epidemiologia bolilor prevenibile prin
vaccinare I. Caracteristicile agenţilor patogeni.
Structura procesului epidemiologic, prevenție
și combatere.
Rubeola
n boală infecțioasă virală contagioasă
n specifică omului
n răspândire universală
n boală acută febrilă, frecvent benignă la copil și adult
n exantem caracteristic și limfoadenopatie
n peste 30% manifestări atipice
n indicele de contagiozitate foarte ridicat
n confundată cu rujeola și/sau scarlatina
n infecție la gravidă – infecție cronică gravă și malformație
la copil – determină fie avort/fie pluri-malformativ
(sindromul rubeolei congenitale: surditate, cataractă,
retinopatie, defecte cardiace, microcefalie)
Rubeola-istoric
n Entitate nosologică-1881
n Date indirecte pentru etiologia virală (transmitere prin
filtrate ale secrețiilor naso-faringiene: 1939-1953)
n Cultivarea virusului/culturi celulare-1954
n Izolarea și identificarea: 1962
n 1964-epidemie extensivă și severă în SUA, PESTE 100000
gravide afectate, peste 20000 de malformații congenitale.
n 1969 SUA program extins de vaccinare
n 1978 vaccin asociat anti rujeolă-rubeolă
n 1980-1985-trivaccin: anti rujeolă-rubeolă-parotidită.
Rubeola - Agentul etiologic
Virusul rubeolos

Familia Togoviridae

Gen Rubivirus

Poate fi izolat din secrețiile nazofaringiene,


sânge, urină.
Virusul rubeolei
n Particula virală – diam. 60-70 nm
n Structură
q nucleocapsidă
n capsidă icozaedrică
n ARN monocatenar
q înveliș lipidic
n spiculi cu structură glicoproteică
Virusul rubeolei
n Nu are gazde extraumane
n Structură antigenică omogenă și stabilă
n Imunogenitate ridicată
n Nu determină starea de purtător cronic
n Rezistență mică în condiții de mediu extern
n Distrus de
q căldură

q eter

q solvenți lipidici

q tripsină

q Formol

q lumină

q RUV

n Rezistent la frig (conservat la -60 grade timp de 1 an)


n Rezistent la antibiotice
n Inactivat de amantadină
Mecanisme etiopatogenice

n în urma transmiterii respiratorii, replicarea


virusului se face la nivelul mucoasei
nasofaringiene și la nivelul ganglionilor
limfatici regionali.
n o viremie apare la 5-7 zile după expunere cu
răspândirea virusului în întreg organismul.
n infectarea transplacentară a fătului apare în
timpul viremiei.
Complicații

n Poliartrita
n Purpura trombopenică

n Meningoencefalita

Infecția rubeoloasă persistentă-forma clinice.


n Rubeola congenitală

q Malformații oculare

q Malformații cardiace

q Malformații auditive

q Malformații ale sistemului nervos central

n Rubeola congenitală evolutivă

n Panencefalita rubeoloasă, progresivă.


Procesul epidemiologic
Sursa de infecție

n Perioada de incubație este de 14 zile (12-13 zile)


n Omul bolnav
q forme
n tipice
n atipice
q copii cu rubeolă congenitală – foarte contagioși
n Foști bolnavi – pot elimina virus timp de 12-15 luni după boală
n Eliminarea virusului rubeolic
q secreții
n faringiene
n nazale
n conjunctivale
n cervico-uterine
q fecale
q urină
n Contagiozitate foarte ridicată
q Începe cu 7 zile înainte de debut
q Până la 5 zile după dispariția erupției
Procesul epidemiologic
Transmitere

n În special –indirect simplu, în familii și


colectivități de preșcolari și școlari, prin picături
septice
n indirect simplu/complex – prin aer, obiecte,
mâini recent contaminate
n direct – rubeola congenitală – contaminarea
embrionului sau fătului
q transcervical
q pe cale hematogenă - transplacentar
Procesul epidemiologic
Receptivitatea

n Generală
n Mai accentuată la
q sugari 4-6 luni
q copii 2-3 ani
q copii 7-10 ani

Imunitate
n Postboală
q protecție de lungă durată
q imunitate celulară și umorală
n Postvaccinală - umorală
Rubeola - Factori favorizanți

n Naturali
q sezonul rece, sezon de trecere
q oscilații bruște ale factorilor meteo
n Economico-sociali
q aglomerații
q deficite nutriționale
q distrofie
q prematuitate
q infecții anergizante
Rubeola Forme de manifestare ale
procesului epidemiologic

n Variază în funcție de
q vârstă
q zona geografică
q program de vaccinări
n Imunizare sistematică – scăderea incidenței
n Endemic în colectivități de preșcolari, școlari
n Epidemic, la 6-7 ani interval (copii 5-9 ani, zone
tropicale)
Rubeola - Prevenție

n Măsuri generale
q supraveghere epidemiologică
q raportare nominală, diagnostic serologic
q prevenire populație generală
n evoluția morbidității
n prognoze
n stabilire program de vaccinări

n Măsuri speciale
n Măsuri specifice
Rubeola - Prevenție
n Măsuri speciale
q administrare Ig – eficiența nu e confirmată –
imunoglobulina nu este eficace pentru profilaxia
post-expunere la rubeolă.
n Măsuri specifice
q Ig specifice i.v. – nu e eficient
q vaccinare – vaccin viu
Vaccinul rubeolic

n este disponibil sub formă combinată cu rujeolă și


oreion, ca ROR, +varicelă ca RORV
n pentru protecția pe termen lung (probabil pe tot
parcursul bolii) sunt necesare 2 doze
n mai mult de 90% dintre persoanele vaccinate au
protecție atât împotriva rubeolei clinice, cât și
viremiei
n vaccinul se administrează subcutanat
n reacții comune: febra, limfadenopatia, artralgia
Rubeola - Măsuri de combatere

n Depistare cazuri
n Diagnostic
n Declarare nominală
n Izolare bolnavi – în funcție de forma clinică
q domiciliu – cazuri ușoare
q spitalizare - cazuri grave
n Se evită contactul gravidelor cu bolnavi sau copii cu sindrom rubeolic
congenital
n Decontaminare
n Anchetă epidemiologică
n Măsuri față de contacți
q supraveghere clinică și epidemiologică
q supraveghere gravide – clinic și serologic
Rujeola
Indroducere
nboală virală infecțioasă acută, foarte contagioasă, specifică
omului
nrăspândire universală

nsemnalată în antichitate

nVirusul-1954

nerupție caracteristică generalizată, tuse, febră, coriză,

nanterior vaccinării, peste 90% dintre persoane treceau prin


boală până la vârsta de 10 ani
nRomânia: 300-600%000-1975

nVaccinări: 1967-prezent, 10-100%000-1996-2020


Rujeola
q Agent cauzal: virusul rujeolic

q Familia PARAMYXOVIRUS, (virusuri


paragripale, virus urlian, virus sincițial
respirator)
q Genul Morbilivirus
Rujeola
Genomul este de tip ARN, monocatenar
Structura virusului rujeolic:
q Virionii sunt pleomorfi, sferici sau
filamentoși (150-300nm)
q Nucleocapsidă – simetrie helicoidală

q Înveliș bilipidic (H-hemaglutinină; F-proteina


de fuziune)
Rujeola -Virusul rujeolic:
n Rezistență mică la condiții de mediu extern
n Supraviețuiește mai puțin de 2 ore în aer sau
pe obiecte și suprafețe.
n Distrus de radiații ultraviolete
n Sensibil la dezinfectante uzuale
n Termolabil
n Stabil antigenic
n Imunogenitate rifdicată
n Fără surse extraumane
n Nu determină starea de purtător cronic
Rujeola - Definiția de caz

Descriere clinică: afecțiune caracterizată prin


febră peste 38 grade, erupție macropapulară
și cel puțin unul din următoarele simptome:
tuse, coriză, conjunctivită
Rujeola - Criterii de laborator:

n depistare IgM, în absența vaccinării recente


n creșterea de cel puțin 4 ori a titrului de IgG
specifice
n izolarea virusului rujeolic (tulpină
nevaccinală) din produs biologic
Rujeola - Clasificare caz

Caz posibil: caz care îndeplinește condițiile clinice


Caz probabil: nu se aplică
Caz confirmat:
n caz confirmat prin examinări de laborator (nu e
necesar să îndeplinească criterii clinice)
n caz clinic care are legătură epidemiologică cu un
caz confirmat
Procesul epidemiologic
Sursa de virus rujeolic:
Exclusiv umană
n bolnavi cu forme tipice de boală
n bolnavi simptomatologie necaracteristică
q rujeolă mitigată (Ig)
n persoane cu infecție inaparentă
Rujeola
Incubația este de 10-12 zile

Contagiozitate
n 7-21 zile

n începe cu 1-2 zile înainte de debut

n continuă 5-6 zile în perioada eruptivă

n prelungită la persoanele care au primit Ig


(până la 21 zile)
Eliminarea virusului rujeolic

n secreții nasofaringiene
n secreții respiratorii
n secreție lacrimală
n salivă, etc.
Procesul epidemiologic
Transmiterea virusului rujeolic

n Direct aerogen, predominat cu picături


Pflugge, doze infectante reduse, aglomerații,
mod de viață neigienic
n Indirect simplu – prin picături septice (aer
contaminat)
n Indirect – obiecte recent și intens contaminate
Procesul epidemiologic
Receptivitate față de rujeolă
n Generală: persoane fără titruri protective de
Ac obținute prin boală sau vaccinare
n Fără vaccinare – receptivitate maximă între 1-
4 ani
n Nereceptivi: majoritatea copiilor sub 6 luni
n Vaccinare obligatorie – 10-11 ani, chiar adulți
tineri (20 ani) - fenomen de adultizare cu
influențe asupra evoluției clinice
n Imunitatea post boală sau vaccinare durabilă
Factori favorizanți ai procesului
epidemiologic

n Anotimp rece-boală sezonieră


n Spații închise, supraaglomerate, neventilate
corespunzător
Forme de manifestare ale
procesului epidemiologic
n Înainte de introducerea vaccinării obligatorii
q endemo-epidemic
q Periodicitate 5-8 ani
n După introducerea vaccinării obligatorii
q morbiditate specifică scăzută
q periodicitatea s-a estompat (ani cu vârf de
morbiditate)
Rujeola în România

n http://www.cnscbt.ro/index.php/informari-
saptamanale/rujeola-1/1871-situatia-rujeolei-
in-romania-la-data-de-17-07-2020/file
n Numărul total de cazuri confirmate cu
rujeolă în România raportate până la data de
17.07.2020 este 20.204, din care 64 de decese
Rujeola - Prevenția
n Măsuri de ordin general
q măsuri de igienă individuală
q măsuri de igienă colectivă (colectivități de copii)
q protecția copiilor cu contraindicații pentru vaccinare
q educația populației pentru cooperare
n Măsuri speciale
q Ig-rareori: 3 luni pre și post vaccinare, antivirale
n Măsuri specifice – vaccinare profilactică obligatorie
– vaccin RRO (rujeolo-rubeolo-urlian)
q DI – 12-15 luni
q DII – 5-7 ani (clasa I)
q Doza este de 0.5 ml și se administrează intramuscular sau
subcutanat
Vaccinul rujeolic

n Conferă protecție de lungă durată


n Chiar dacă titrul anticorpilor postvaccinali scade în
timp, există răspuns anamnestic după revaccinare
n În focarele de rujeolă, vaccinul ROR se poate
administra la contacții receptivi începând cu vârsta
de 7 luni, dar această doză nu este considerată ca o
primă doză și se va repeta administrarea la vârsta
recomandată-12 luni
n Administrarea vaccinului ROR în primele 72 de ore
de la expunere poate preveni boala
Contraindicații și precauții

n Femeile însărcinate au contraindicație la ROR


n Sarcina trebuie evitată timp de 3 luni după
administrarea vaccinului ROR
n Este contraindicat persoanelor cu boli acute
moderate sau severe
n Trebuie păstrat un interval de 2 săpt/1 lună între
ROR și imunoglobuline sau transfuzii de
sânge/produse de sânge
n Reacții adverse: eritem, febră, erupție cutanată,
prurit
Rujeola - Măsuri în focar de rujeolă

n Informarea populatiei si contactilor privind rujeola.


n Depistarea si izolarea precoce a bolnavului, aeratia încaperii.
n Supraveghere medicala a contactilor din a 8 pâna a 17 zi a
contactului, iar pentru cei care au primit imunoglobulina pâna în a
21 zi.
n Izolarea persoanelor nevaccinate din a 8 pâna a 17 zi a contactului,
iar pentru cei care au primit imunoglobulina pâna în a 21 zi.
n Vaccinarea imediata a contactilor nevaccinati de la vârsta de 10 luni,
administrarea imuno-globulinei copiilor pâna la vârsta de 10 luni;
n Vaccinarea suplimentara a contactilor prim-vaccinati conform
indicatiilor speciale.
n Declararea nominala.
n Măsuri de igienă colectivă şi individuală;
n Evitarea aglomeraţiilor
Parotidita epidemică - INFECŢIA
URLIANĂ
n Boală infecţioasă acută virală, generalizată, mai
frecventă la şcolari şi adolescenţi, caracterizată clinic
prin afectarea glandelor salivare, pancreasului,
sistemului nervos şi gonadelor.
n Complicații:
q Meningita septică
q Encefalita
q Orhita
q Oophorita
q Pancreatita
q Surditatea
Parotidita epidemică - Agentul
etiologic

n virusul parotiditei epidemice (virusul urlian)

Familia PARAMYXOVIRIDAE

Genul RUBILAVIRUS
Virusul urlian

n Particula virală – sferică


q capsidă
q genom ARN
q înveliș extern, cu spiculi
n 5 genotipuri
n Virusul se replică în nasofaringe și nodulii
limfatici regionali
Virusul urlian
n rezistent la frig
n distrus la temperatura ambientală în 30
minute
n distrus la 56-60 grade Celsius
n sensibil la
q radiații UV, radiații X
q eter, săruri biliare, solvenți organici, detergenți,
substanțe oxodante, iod, formaldehidă
n a fost identificat în salivă, LCR, urină, sânge,
lapte și țesuturi la persoanele infectate cu
virusul urlian
Diagnostic parotidită

n Serologic (hemaglutinoinhibare)
n Culturi celulare – efect citopatic
Procesul epidemiologie
Sursa de virus urlian
Exclusiv umană
n Om bolnav
q forme tipice
q forme atipice (inaparente)
n Purtători – preinfecțioși
n Incubația: 14-18 zile
n Contagiozitate – de la sfârșitul incubației și
până la 7-4 zile, chiar 21 zile de la debut
n Eliminare virus - salivă
Procesul epidemiologie
Transmitere
n aerogenă (picături septice Flugge)
n este necesar contact strâns și prelungit
n indirect, prin obiecte, mâini
q recent contaminate
q rar
Procesul epidemiologie
Receptivitate
n generală
n variații în funcție de vârstă
q sub vârsta de 1 an – protecție transmisă
transplacentar
n în lipsa vaccinării
q maximă la vârsta de 5-9 ani, până la 14 ani
Parotidita epidemică - Factori
favorizanți
n anotimp rece (scăderea rezistenței generale)

n aglomerații
Forme de manifestare ale
procesului epidemiologic

n influențate de progamele de vaccinare

n predomină forma sporadică


Parotidita epidemică - Prevenție

n Măsuri generale
n Măsuri speciale
n Măsuri specifice
Parotidita epidemică -Prevenție

n Măsuri generale
q evitarea transmiterii prin măsuri de igienă
n individuală
n colectivă
n alimentară
q supravegherea epidemiologică
n colectivități de preșcolari
n colectivități de școlari
n colectivități de adolescenți
Parotidita epidemică -Prevenție

n Măsuri speciale – la pacienți cu risc major

q Ig standard
q antivirale
Parotidita epidemică -Prevenție

n Măsuri specifice
q Ig specifice
n precoce după contact infectant
n i.m.; i.v.
q Vaccinare
n RRO
Date despre vaccinare

n Durata imunității induse de vaccin este mai


mare de 25 de ani sau toată viața
n Prima doză trebuie administrată la 12 luni
n A doua doză de rutină la vârsta de 7 ani
n Sarcina trebuie evitată timp de 3 luni după
vaccinare
n Vaccinul se administrează subcutanat
n Reacții adverse: erupții cutanate, prurit, febră
Parotidita epidemică -Masuri în focar

n Depistarea precoce a bolnavilor si izolarea la domiciliu, sau în


sectiile de boli infectioase pe o durata de 9-10 zile de la debutul bolii
sau pâna la disparitia fenomenelor clinice.
n Declarare obligatorie.
n Depistarea si supravegherea contactilor pe 21 zile de la ultimul caz.
n Triaje clinice zilnice cu depistarea si izolarea suspectilor.
n În colectivitate - carantina, nu mai sunt admisi copii noi pâna la
stingerea focarului epidemic.
n Dezinfectia curenta, aerisirea încaperilor.
n Dispensarizarea convalescentilor dupa meningita
(meningoencefalita) urliana pe parcursul minimum a 2 ani cu
evidenta 2 ori pe an si consultul neurologului
DIFTERIA
Agentul etiologic
Este o boală acută, potenţial fatală
Rămâne cantonat la poarta de intrare,
cel mai frecvent orofaringiană sau
Corynebacte
laringiană, nazală, tegumentară, rium
genitală (localizări mai rare)
nProduce o exotoxină care blochează
diphteriae (un
ireversibil sinteza proteinelor celulare – bacil aerob gram +) –
modificări degenerative în diferite sub forma a 4
organe (cord, rinichi, etc.) biotipuri: gravis,
mitis, belfantis,
nExotoxina poate fi convertită în intermedius
anatoxină (toxoid) = vaccinul difteric
Corynebacterium diphteriae-agentul
etiologic
C. diphteriae este
cultivabil pe medii speciale – un bacil aerob,
OCST gram-pozitiv.
Difteria este
q OCST (ou, cistină, seleniu, telurit produsă de toxina
difterică, care
de sodiu) – mediu de transport şi afectează
îmbogăţire mucoasele.
Perioada de
q Loffler (cu ser coagulat de bou) incubaţie este de 2-
5 zile.
q Gundel Tietz (sânge, telurit de K, Clasificarea se face
cistină) în funcţie de sediul
afectat:
neste rezistent la condiţii de respiratorie;
mediu extern/uscăciune cutanată

neste încă sensibil la eritromicină


Definiţia de caz - Descrierea clinică
Incubaţie: în medie 2-5 zile (1-10 zile)
Forma faringiană
ndebutul este insidios, cu faringită.

nprimele simptome: stare de rău general, disfagie,


anorexie, urmate la 2-3 zile de apariţia
pseudomembranelor alb-cenuşii, foarte aderente pe
amigdale, faringe sau pe mucoasa nazală. Pot determina
sângerare la tentativa de a le detaşa sau pot duce la
obstrucţia căilor respiratorii.
nsubfebrilitate/febră mică, contrastând cu starea generală
foarte gravă - toxică
ntumefacţia la nivelul regiunii cervicale
Definiţia de caz - Descrierea clinică
Difteria laringiană poate fi o extensie a formei faringiene
sau poate implica doar acest sediu.
Simptomele: răguşeală, tuse seacă. Membranele pot duce la
obstrucţia căilor respiratorii', insuficienţă respiratorie,
comă şi deces.
Difteria laringiană este o urgenţă medicală, necesitând
adesea tra heostomie.
Forma cutanată: se manifestă ca leziuni tegumentare
infectate, cu aspect nespecific;
neste asociată cel mai frecvent cu condiţii precare de
igienă;
nmai pot fi afectate şi alte zone acoperite de mucoase:
conjunctivă.
DIFTERIA - Clasificarea cazului

nPosibil – nu se aplică
nProbabil – caz ce îndeplineşte criteriile clinice
nPurători asimptomatici – persoane
asimptomatice, de la care se raclează tulpini
toxigene
nConfirmat – caz care îndeplineşte criteriile
clinice şi de laborator sau care au legătură
epidemiologică cu un caz confirmat.
DIFTERIA - Raportare cazuri:

nSe raportează toate formele difterie


(respiratorii sau cu altă localizare), inclusiv
purtători asimptomatici)
nNu se raportează cazuri de la care se izolează
tulpini netoxigene de Corynebacterium
diphteriae sau ulcerans
Procesul epidemiologic
Sursa de germeni
Exclusiv umană:
nbolnavi – contagioşi de la sfârşitul incubaţiei, pe
toată durata bolii, până în convalescenţă (perioadă
de contagiozitate foarte lungă)
npurtători convalescenţi
npurtători sănătoşi
n2-5% prevalenţă în populaţia generală
nîn focar – portajul este de 4 ani faţă de populaţia
generală
Procesul epidemiologic
Transmiterea
nTransmiterea este frecvent respiratorie şi mai
rar prin leziuni cutanate sau obiecte
contaminate cu secreţii provenite de la
persoane bolnave;
nIndirect-simplu, prin picături septice

nIndirect-complex, prin intermediul mâinilor,


obiectelor, alimentelor, instrumentelor, etc.
Procesul epidemiologic
Receptivitatea
Receptivitatea – generală, Sursa principală de agent patogen
epuizată prin vaccinare este reprezentată de purtătorii
asimptomatici.
Imunitatea – de tip disociat: Transmiterea este respiratorie, rar
nComponenta antitoxică – cutanată sau prin alte secreţii.
Sezonalitate: iarna şi primăvara
puternică, durabilă Contagiozitatea este de câteva
nComponenta antimicrobiană săptămâni, în lipsa tratamentului
antibiotic asociat.
– slabă, parţială (infecţia poate
Tratamentul constă în
duce la instalarea portajului de administrarea de antibiotic
bacili difterici). injectabil sau oral.
Antitoxina difterică neutralizează
doar toxina liberă.
DIFTERIA - Factori favorizanţi ai
procesului epidemiologic

nAnotimpul rece: iarnă, primăvară


nCondiţii precare de sanitaţie (individuală,
colectivă, în familie)
DIFTERIA Forme de manifestare
ale procesului epidemiologic

nÎn populaţia neimunizată – evolua endemo-


epidemic
nDupă introducerea vaccinării obligatorii – boala
evoluează sporadic (sporadicitate redusă,
eventuale izbucniri epidemice datorate
deficienţelor programelor de vaccinare) şi eventual
fenomenului de adultizare
Argumente pentru menţinerea
programelor de vaccinare obligatorii:
nomul e gazdă unică
nanatoxina este un vaccin eficient şi ieftin

nvaccinarea este o metodă eficientă în vederea


aducerii difteriei în fază de eliminare/eradicare
neste indicată menținerea unui sistem de
supraveghere și administrarea antitoxinei la
primele semne de boală.
Dificultăţi în menţinerea difteriei în faza de
eliminare:
nimunitatea postvaccinală scade cu vârsta (facultativ se
vaccinează adulţii tineri cu dT)
ns-au depistat „rezervoare de receptivi” mai ales între
adolescenţi şi tineri
nla persoane imunizate indirect sau incomplet se poate
instala portaj de bacili difterici
nde multe ori cazurile de boală nu sunt diagnosticate
corect şi precoce, datorită formelor atipice de boală
DIFTERIA - În România

ndifteria este o boală în fază de eradicare, dar


pentru menţinerea situaţiei epidemiologice
actuale (fără cazuri de difterie clinic manifestă
de peste 10 ani) vaccinarea obligatorie trebuie
continuată şi este utilă administrarea de
rapeluri DT, după vârsta de 24 ani (din 10 în 10
ani).
nultimele cazuri de difterie au fost raportate în
anul 1989.
Măsuri în focarul de difterie

ndepistare cazuri
ninternare obligatorie
ndeclarare nominală (pe fişă)
nclarificare diagnostic (confirmare laborator)
ntratament cu eritromicină/penicilină injectabil sau oral timp de 7-10 zile
ndezinfecţie tardivă şi terminală
nanchetă epidemiologică (individuală şi focar)
nsupraveghere contacţi (clinic, laborator)
nprofilaxia cu eritromicină la contacţi
nvaccinare sau revaccinare la contacţi receptivi
nfocar în colectivitate de copii – carantină
nsupraveghere convalescenţi (clinic, laborator – în convalescenţă precoce şi
tardivă; portaj postboală)
DIFTERIA - Profilaxia

ntriaje epidemiologice în unităţi pentru copii


q copii din colectivitate
q personalul didactic şi de îngrijire
ndezinfecţiiprofilactice
ndepistare purtători (tratament)
nsupravegherea tulpinilor de bacili difterici
nmenţinearea unor nivele de acoperire vaccinală
corespunzătoare
Vaccinarea antidifterică

nPreparate vaccinale: anatoxină-difterică, bivaccin


DT şi dT, trivaccin DTP, vaccin tetravalent
(DTPaPolio, DTPaHepB), vaccin pentavalent
(DTPaPolioHib), vaccin hexavalent
nSchema de vaccinare obligatorie
q 2,4,6,12 luni (DTPa-VPI-Hib/DTPa-Vpi
q Un an (DTPa)
q 14 ani (dT)
q Ulterior din 10 în 10 ani rapel dT (facultativ)
nSe administrează numai intramuscular
Contraindicaţii şi precauţii pentru vaccinare:
n istoric de reacţii alergice severe (anafilaxie) la una dintre componentele
vaccinului sau la o administrare anterioară de toxoid difteric.
n amânarea administrării este recomandată pentru persoanele cu boală
acută moderată sau severă, dar persoanele cu afecţiuni minore pot fi
vaccinate.
n Imunosupresia şi sarcina nu reprezintă contraindicaţii.
Reacţii adverse posibile:
n în general, pot apărea reacţii locale precum eritem şi induraţie, cu sau
fără sensibilitate, de obicei autolimitate şi care nu necesită tratament.
n mai pot apărea: nodul la locul injectării, care durează câteva săptămâni
şi/sau abces.
n reacţii generale precum febră sau alte simptome sunt rare.
n reacţii locale exagerate pot apărea la administrările ulterioare şi se pot
prezenta sub formă de edem extins dureros al întregului braţ, cu debut
la 8-12 ore postadministrare, mai frecvente la adult'.
n reacţii sistemice severe, cum ar fi urticarie generalizată, anafilaxie sau
complicaţii neurologice au fost raportate rar.
n Toxoidul difteric este unul dintre cele mai sigure tipuri de vaccin
disponibile.
Tetanosul

n boală infecțioasă acută, de multe ori fatală,


cauzată de o exotoxină produsă de
Clostridium tetani
n boala determină rigiditate musculară și
spasme generalizate ale mușchilor scheletici
n rigiditatea musculară debutează la nivelul
zonei musculare (trismus) și a gâtului, apoi
se generalizează
Agentul patogen – Clostridium tetani
(bacilul tetanic)
nbacilGram (-)
nsporulat

nanaerob
Agentul patogen – Clostridium tetani
(bacilul tetanic)
nelaborează o exotoxină
q acţionează la nivelul sistemului nervos
q poate fi convertită în anatoxină (vaccin)
ndispune de o hemolizină
nacţiune necrozantă

nacţiune cardiotoxică
Agentul patogen – Clostridium tetani
(bacilul tetanic)
npoate invada torentul sanguin
nde obicei se cantonează la poarta de intrare

nsporii sunt foarte rezistenți la căldură, antiseptice


obișnuite
nsporii sunt larg răspândiți în sol și în intestine,
respectiv excrementele diverselor animale (cai, oi,
câini, pisici, etc.)
nîn condiţii de anaerobioză sporii de bacil tetanic
trec în formă vegetativă cu eliberare de exotoxină
Agentul patogen – Clostridium tetani
(bacilul tetanic)
n2 exotoxine, tetanolisina și tetanospasmina,
funcția tetanolisinei este necunoscută.
ntetanospasmina – neurotoxină ce induce
formele clinice, toxină puternică
n forma vegetativă sensibilă la substanţe
oxidante (preparate clorigene)
nsensibil la penicilină
TETANOSUL - Definiţia de caz

Descrierea clinică
Criterii de laborator
Clasificarea cazurilor
Descrierea clinică
- boală cu debut acut, caracterizată prin
hipotonie şi/sau contracţii musculare dureroase
(localizate frecvent la musculatura maxilarelor
şi gâtului), spasme (contracturi musculare
generalizate), în lipsa altei etiologii.
Criterii de laborator:

ndetectarea anticorpilor antitoxici la o


persoană nevaccinată sau netratată
ndemonstrarea existenţei unui răspuns imun
auxiliar specific
Clasificarea cazurilor:

nposibil– nu se aplică
nprobabil – nu se aplică

nconfirmat – caz care îndeplineşte criteriile


clinice
Procesul epidemiologic
Sursa de germeni-rezervor
nierbivorele – întreţin circulaţia sporilor de
bacil tetanic
nsporii sunt ubicuitari, putând pătrunde în
organism prin orice tip de leziuni
nperioada de incubație variază invers
proporțional cu cantitatea de toxină, între 3-21
zile, în medie 8 zile.
Procesul epidemiologic
Transmitere
nindirect complexă
q plagă tetanigenă
nnu apare transmiterea interumană
(antropozoonoză închisă – arealul închide
ciclul transmiterii)
Plaga cu potenţial tetanigen

nplagă contaminată cu spori de bacil tetanic


(praf, pământ, gunoi de grajd, retenţii de corpi
străini, etc)
ncondiţii de anaerobioză (formă vegetativă, cu
elaborare de exotoxină)
Plagi cu potenţial tetanigen

nplăgi tăiate
nplăgi înţepate
nplăgi cu retenţie de corpi străini
ntraumatisme grave
q accidente rutiere
q accidente de muncă (în agricultură, la muncitori forestieri,
etc.)
nplăgi suprainfectate
nplăgi după arsură (termică, chimică)
nplaga obilicală
nplaga uterină
Procesul epidemiologic
Receptivitate
ngenerală

nomul are rezistenţă naturală faţă de această


îmbolnăvire
Procesul epidemiologic
Receptivitate
Imunitatea post-boală – nu intră în discuţie
nsinteza masivă de toxină, care nu determină
un răspuns imun „protectiv”, nu permite
supravieţuirea bolnavului
no cantitate mică de toxină (care permite
supravieţuirea bolnavului) nu este suficientă
pentru a genera un răspuns imun protectiv
Procesul epidemiologic
Receptivitate
Imunitatea post vaccinală
nsolidă

nde lungă durată (10 ani)


Forme de manifestare ale procesului
epidemiologic

ntetanosul apare în toată lumea, dar mai frecvent


în regiunile dens populate în zonele calde, umede,
cu sol bogat în materie organică.
În România
nsporadicitatea restrânsă
ntetanos la nou-născut – în fază de eliminare
q vaccinare obligatorie (copii)
q vaccinare gravide
q asistenţă corectă la naştere
TETANOSUL - Profilaxie

neducaţie pentru sănătate


q conduită corectă în caz de plagă tetanigenă
q vaccinare
nintervenţie corectă în caz de plagă cu potenţial tetanigen
q toaleta plăgii
q antisepsie
q administrare de antibiotice
nimunizare
q imunoprofilaxia la gravide (ultimul trimestru de sarcină)
q asistenţă corectă la naştere
Imunoprofilaxie

n deoarece tetanosul nu induce imunitate prin


boală, imunizarea activă cu anatoxină
tetanică trebuie să fie asigurată cât mai
curând după stabilirea stării pacientului
n Toxoidul tetanic este disponibil sub diferite
preparate: DT, sau DTaP, combinații
multivalente: DTaP-VPI/Hib și DTaP-VHB-
VPI/Hib
n 4 doze: 2, 4, 6, 12 luni
n rapel de rutină o dată la 10 ani (dT)
Contraindicații/precauții și reacții
adverse
n istoric de reacții alergice severe (anafilaxie)
n alergie la anatoxina tetanică
n reacții locale: eritem, indurație, durere
n vaccinul se administrează im profund
n vaccinul trebuie transportat și stocat la 2-8 0C
TETANOSUL - Măsuri de
supraveghere şi control
nidentificarea şi supravegherea grupelor cu
risc
nanaliza cazurilor cu tetanos (anchete
epidemiologice)
nasigurarea acoperirilor vaccinale şi măsurilor
de protecţie adecvate la nivel naţional
Tusea convulsivă

n tusea măgărească, o boală mediată de toxine


n este o boală infecțioasă acută cauzată de
Bordetella pertusis
n are contagiozitate crescută
n 3 etape clinice:
q catarală: coriză, febră, tuse ușoară
q paroxistică: accese de tuse
q convalescență: accesele de tuse se răresc
Agenţi etiologici:

nBordetella pertussis
nB. parapertussis (mai rar; determină evoluţie
clinică mai uşoară)
nB. bronchiseptica (afinitate pentru tractul
respirator, gazdă animală)
Agentul etiologic

n este un germene de dimensiuni mici


n aerob gram negativ
n crește rapid pe medii speciale
n Bordetella pertusis are multiple antigene și
componente biologic active responsabile de
manifestările bolii
Diagnostic

nBacteriologic
q frotiu colorat Gram
q frotiu tratat cu anticorpi fluorescenţi (IF)
q cultivare pe mediu Bordet – Gengou
q identificare serologică (aglutinare pe lamă)
nSerologic – de mai mică importanţă
q creştere semnificativă a anticorpilor aglutinanţi sau
precipitanţi (doar din săptămâna a III-a de boală)
TUSEA CONVULSIVĂ - Definiţia
de caz
ndescriere clinică
ncriterii de laborator

Clasificarea cazului
TUSEA CONVULSIVĂ -
Descrierea clinică
Afecţiune caracterizată prin tuse cu o durată de
cel puţin două săptămâni şi unul din
următoarele: accese paroxistice de tuse,
precedate de respiraţie zgomotoasă sau urmate
de vărsături, în lipsa altei etiologii confirmate.
Definiţia de caz – criterii de laborator:

ncreşterea de cel puţin patru ori a titrului de


IgG specifice
nizolarea B. pertussis dintr-un produs biologic

ndetectarea acidului nucleic


TUSEA CONVULSIVĂ -
Clasificarea cazului:
nposibil: caz ce îndeplineşte criteriile clinice
nprobabil: caz ce îndeplineşte criteriile clinice
şi are legătură epidemiologică cu un caz
confirmat
nconfirmat: caz ce îndeplineşte criterii de
laborator
Procesul epidemiologic
Sursa de infecție
Incubația variază între 4 și 21 de zile, cu o
medie de 7-10 zile
nbolnavi – tipici sau atipici
q contagiozitate de lungă durată – de până la 4
săptămâni

n! nu există purtători !
Procesul epidemiologic
Transmiterea
nindirect simplu, pe cale aerogenă, prin
picături septice
nadolescenții și adulții sunt o sursă importantă
de agent patogen pentru sugari
ncontagiozitatea bolii este foarte crescută,
RAS=80-90%
npersoanele sunt contagioase în timpul fazei
catarale și în primele 2 săptămâni ale fazei
paroxistice (circa 21 de zile)
Procesul epidemiologic
Receptivitatea
nGenerală

nNu apare imunitate transmisă pasiv


transplacentar – nou-născutul şi sugarul
prezintă receptivitate faţă de boală, deci
vaccinarea se începe rapid (de la vârsta de 2
luni)
nVârsta de maximă receptivitate – 2 ani
Procesul epidemiologic
Receptivitatea
n imunitate postboală durabilă
n nu există imunitate încrucişată între speciile
de Bordetella
Forme de manifestare ale procesului
epidemiologic
nsporadic, eventual endemic sporadic
nmorbiditatea reală – este mai mare decât cea
declarată, deoarece:
q pentru multe cazuri manifestările clinice sunt atipice
q diagnostic diferenţial cu alte afecţiuni respiratorii dificil
(adenovirusuri cu simptomatologie asemănătoare)
În anul 2018 au fost notificate la direcțiile de sănătate publică județene și a
mun.București și au intrat în sistemul de supraveghere 225 cazuri suspecte de
tuse convulsivă, cu 9% mai multe față de anul precedent. Numărul de cazuri
clasificate final ca posibile a reprezentat circa 1/3 din numărul total al cazurilor
intrate în sistemul național de supraveghere, cu 12% mai multe față de anul
precedent. Cele 93 de cazuri de tuse convulsivă din anul 2018 corespund unei
incidențe de 0,5%000, la fel ca în anul 2017.
TUSEA CONVULSIVĂ - Profilaxie

nsupravegherea circulaţiei Bordetellei pertusis şi


parapertusis
nimunoprofilaxie
q vaccinuri combinate (asociate) care conţin componentă
pertusis
n celulară – imunogenitate redusă
n acelulară
q imunogenitate instabilă
q reactogenitate redusă
q vaccinare obligatorie la vârsta de
n 2 luni, 4 luni, 6 luni, 12 luni – vaccin DTPa-VPI-Hib
n 4 ani – vaccin DTPa
TUSEA CONVULSIVĂ - Măsuri în
focar

ninternare cazuri pe criterii clinice


nraportare (declarare urmărită)

nsupraveghere contacţi (14-21 zile)

nmăsuri de educaţie pentru sănătate


Tuberculoza
Etiologie

Mycobacterium tuberculosis

Mycobacterii atipice
Agent patogen
- Bacil subțire, aerob
- Rezistența în mediul extern remrcabilă
- Rezistă la desicație, la îngheț, la întuneric, 60
de min,
- Omorât la căldură la 100 grade în 45 de
minuteși de RUV
- Rezistență mare în alimente sau produse
patologice
- Distrus de antiseptice
Tuberculoza - Diagnostic

n Evidențierea germenului în produs patologic (spută)


q bacil acid-alcoolorezistent
n Cultivare
q medii speciale (Lowenstein)
q durată lungă
n Metode noi
q evidențierea ADN (teste moleculare)
q fenotipare bacil tuberculos
q teste biochimice
n Chimiorezistența
q rezistența naturală a bacilului tuberculos
q rezistența dobândită
n primar
n secundar
Procesul epidemiologic
Sursa de bacili tuberculoși
Perioada de incubație variază între 2 și 12
săptămâni
n Umană
q bolnavi acuți
n TBC pulmonar (BK pozitiv)
n TBC extrapulmonar
q bolnavi cronici
q bolnavi nedepistați, netratați
n Animală
q animale bolnave
Procesul epidemiologic
Transmitere
n aerogenă
q majoritatea cazurilor
q localizare pulmonară
q eliminare BK prin spută (picături septice, nucleosoli, praf microbian)
n digestivă
q mai rar
q lapte de la animal bolnav
q alimente contaminate prin nucleosoli, praf microbian, prin intermediul mâinilor
n cutanată
q foarte rar
q escoriații
q accidental (autopsieri, mulgători)
n genital
q foarte rar
n ocular, gingival
q foarte rar
q poarta de intrare la nivelul mucoaselor
n mamă – copil
q transplacentar
q posibil, dar cu totul excepțional
Procesul epidemiologic
Transmitere

n Bolnavul rămâne contagios cât timp elimină bK


prin spută și alte secreții

n Unii bolnavi netratați sau incorect tratați pot


rămâne ani întregi excretori intermitenți de bK
Procesul epidemiologic
Receptivitate
n generală
n rezistență naturală față de îmbolnăvire
n imunitate câștigată postvaccinal

Imunitate – componentă celulară


Tuberculoza
Factori favorizanți

n Interni

n Externi
Factori favorizanți – interni
n vârsta
q extremele de vârstă, cel mai frecvent afectate
n 0-1 an
n 1-4 ani
n 13-14 ani
n Până la 25 ani
n factori imunologici
q favorizează grefarea infecției
q deficiențe imunitare
n infecție HIV/SIDA
n hipogamaglobulinemii
n infecții virale cronice
n dibet zaharat
n stări de malnutriție
n lăuzie
Factori favorizanți – externi

n particularități geografice
n factori climatici
n poluare atmosferică
n condiții socioeconomice precare
n standarde igienico-sanitare scăzute
n prezența noxelor profesionale (secții ftiziologie,
autopsieri, unități zootehnice)
n tabagism
n alcoolism cronic
Forme de manifestare ale procesului
epidemiologic

Evoluție endemică
Nivel de endemie – variații geografice
n mic
n mediu
n mare
Definirea endemiei
n riscul anual de infecție
n incidența
n mortalitatea
n prevalența
Măsuri în focarul de tuberculoză

n depistarea cazurilor (precoce)


n internare cazuri
n tratament (multidrog, monitorizat)
n anchetă epidemiologică în focar
n declarare nominală
n dezinfecție continuă și terminală
Tuberculoza
Principalul instrument de control al tuberculozei
este oprirea transmiterii bolii prin tratament la
cazurile depistate
n standardizat
n monitorizat
n asocieri de medicamente
ceea ce permite
n vindecarea rapidă a pacienților
n scăderea riscului recidivelor
n scăderea chimiorezistenței
n reducerea riscului de transmitere
Tuberculoza
Programele de prevenire a tuberculozei includ
n supravegherea incidenței prin rețelele de
specialitate
n optimizarea sistemului informațional

n tratament corect

n dispensarizare corectă
Obiectivele Programului Național de
Supraveghere a Tuberculozei
n scăderea numărului de cazuri la copii sub 1 an
n descoperirea situațiilor epidemiologice cu risc
n descoperirea rapidă a bolnavilor
n tratament standardizat
n supravegherea chimiorezistenței tulpinilor
circulante
n acoperiri vaccinale de 95%
Vaccinarea antituberculoasă – vaccin
BCG
- odată administrat, vaccinul determină instalarea alergiei
tuberculinice post-vaccinale, la aproximativ 6-8 săptămâni de la
injectare
- Pentru aprecierea eficacității vaccinării sunt luate drept criterii:
- Diametrul cicatricei postvaccinale peste 3 mm

- Reacția pozitivă la PPD

- Gradul de acoperire vaccinală cît mai aproape de 100%

Inconveniente
n nu previne infecția

n protecția este variabilă și incompletă

n nu reduce semnificativ transmiterea în colectivități


Haemophilus influenzae
n H.influenzae este un cocobacil gram-negativ,
ce colonizeză în mod obişnuit tractul
respirator la om şi care poate cauza infecţii
severe în special în rândul sugarilor.
n Infecţiile cu H.influenzae pot fi prevenite prin
vaccinare.
n Anterior vaccinării, Hib a fost cauza
principală a meningitei bacteriene şi a altor
boli invazive la copii sub 5 ani şi mai ales la
cei sub 18 luni.
Agentul etiologic

n H. influenzae are 2 forme: încapsulat (a-f) şi


neîncapsulat.
n Aerob, facultativ anaerob
n Se dezvoltă în prezența unor factori de
creștere eritrocitari, factorul X și factorul V.
n Necesarul în cei doi factori, deosebește
speciile, fiind criteriu de diferențiere.
Forme clinice

n Boala determinată de Hi serotipul b este


răspândită la nivel mondial.
n Frecvent determină boală invazivă:
meningită (sugari); septicemie.
n Alte localizări ale infecţiei: pneumonie;
epiglotită; otită medie; artrită; celulita.
Procesul epidemiologic
Sursa de infecție
n bolnavii şi purtătorii simptomatici sau
asimptomatici sunt surse de agent patogen,
care nu poate supravieţui în mediu sau pe
suprafeţe.
n H. influenzae poate fi prezent în nasofaringe luni
de zile, în absenţa simptomelor.
n Haemophilus nontipabil este, de asemenea, regăsit
în tractul respirator uman
Procesul epidemiologic
Transmiterea
n transmiterea este respiratorie, prin picături
Flugge.
n deşi potenţialul contagios este scăzut,
aglomerările sau contactul intrafamilial (fraţi
mai mari) cu un bolnav pot duce la apariţia
focarelor epidemice de infecţie sau la o
transmitere secundară.
Procesul epidemiologic
Receptivitatea
n la anumite persoane succeptibile sau cu infecţii
virale asociate poate cauza boală invazivă prin
diseminarea bacteriei pe cale sanguină către diverse
organe în mod normal sterile, precum meningele.
n sensibilitatea la infecţie depinde de vârstă, fiind
frecvent întâlnită sub 5 ani şi rară peste această
vârstă.
n Alţi factori ce pot creşte susceptibilitatea pentru
infecţii invazive cu Hib sunt: deficitele imune, bolile
maligne mai ales în timpul chimioterapiei şi sexul
masculin
Procesul epidemiologic
Receptivitatea
n Răspândire globală
n În era prevaccinală-2 mil de îmbolnăviri, cu 300-
400.000 de decese
n În SUA, Hib era responsabil de aprox 90% din
cazurile de meningită apărute la copii în vârstă de
până la 5 ani.
n Epidemiile au sezonalitate bimodală, cu maxime
între lunile septembrie-decembrie și martie până în
mai.
Imunoprofilaxie
vaccinul poate fi administrat de la vârsta de 6 săptămâni de viaţă într-o
serie primară de 2 sau 3 doze.
n eficacitatea clinică a fost estimată la 95-100%.
n este imunogen la grupele de risc (pacienţi cu siclemie, leucemie, HIV,
splenectomizaţi).
n aceeaşi schemă de vaccinare este recomandată tuturor nou- născuţilor,
inclusiv prematurilor, constând într-o serie primară de 3 doze la 2, 4, 6
luni, urmată de rapel la 12 luni
n intervalul minim între dozele din seria de imunizare primară poate fi de
1 lună.
Imunoprofilaxie
n poate fi coadministrat cu toate celelalte vaccinuri specifice vârstei.
q în ţările industrializate o doză de rapel este recomandată la 12-18 luni
q copiii mai mari de 13 luni vor primi o singură doză ca vaccinare primară,
urmată de o doză de rapel.
q copiii cu vârstă sub 24 luni care dezvoltă boală invazivă, trebuie consideraţi
succeptibili şi vaccinaţi în perioada imediat următoare convalescenţei,
deoarece trecerea prin boală nu determină întotdeauna imunitate
protectoare.
q persoanele din grupele de risc pot fi vaccinate şi la vârste mai mari dacă nu
au fost vaccinate în copilărie.
Vaccinul Hib se prezintă şi sub formă de combinaţii: DTaP-VPI/Hib sau
DTaP- VHB-VPI/Hib
Poliomielita

n boală infecțioasă, specific umană, foarte


contagioasă, provocată de un enterovirus
n cunoscută sub numele de paralizie infantilă
n provoacă paralizii flasce
Agentul cauzal

– Poliovirus hominis (virusul poliomielitic –enterovirus)


n3 subtipuri: 1,2,3
q au patogenitate şi circulaţie geografică diferită
q tipul 1 – cel mai agresiv
ndisociere între localizarea epidemiologică şi cea patologică
q localizare epidemiologică – intestin
q localizare patologică – sistem nervos
nvirusul pătrunde pe cale orofaringiană, rămâne localizat în
faringe pentru scurt timp, apoi se localizează la nivel intestinal
(localizare epidemiologică) şi se elimină prin materiile fecale
nsecultivă pe culturi celulare – celule renale de
maimuţă
Agentul cauzal – virusul poliomielitic

nvirusul este rezistent la desicaţie


nstabil la pH acid

nvirusul îşi păstrează virulenţa în apă,


alimente
POLIOMIELITA - Definiţie de caz:

ndescriere clinică
ncriterii de laborator

nclasificarea cazului
Definiţia de caz – descriere clinică:

nafecţiune caracterizată prin paralizie flască cu


debut brusc, la unul sau mai multe membre, cu
diminuarea sau abolirea reflexelor
osteotendinoase, la membrele afectate, fără altă
cauză şi fără modificări de sensibilitate sau
stări de conştienţă.
Definiţia de caz – criterii de laborator:

nizolarea virusului poliomielitic din materii


fecale
ndetectarea acidului nucleic viral
Clasificarea cazului:

nposibil – nu se aplică
nprobabil – caz ce îndeplineşte criteriile clinice

nconfirmat – caz ce îndeplineşte criteriile


clinice şi de laborator
POLIOMIELITA - Diagnostic

nDiagnostic serologic (testarea antigenelor din


ser)
nIzolare virus din materii fecale

nDetectare acid nucleic viral


Procesul epidemiologic
Sursa de infecţie
nbolnavul elimină virus polio:
q iniţial prin secreţii de la nivelul nasofaringelui (7-
10 zile)
q ulterior prin materiile fecale (săptămâni, luni)
q virocupria
n masivă (1 miliard particule virale/g materii fecale)
n prelungită (până la 6 luni)
Procesul epidemiologic
Transmitere

nîn prima săptămână după contaminare – prin


secreţii nasofaringiene (transmitere indirect-
simplu, aerogenă)
ntransmitere indirect-complexă, prin apă
alimente (lapte), mână contaminată, obiecte
contaminate (transmitere fecal-orală, cea mai
importantă modalitate de transmitere)
Procesul epidemiologic
Receptivitate
Influenţată de vaccinare
nîn absenţa vaccinării, receptivitate maximă la
copii (se numea „paralizie infantilă”)
ndupă introducerea vaccinării obligatorii –
reducerea masivă a receptivităţii colective.
Procesul epidemiologic
Receptivitate
Imunitatea
npostboală – de lungă durată, specifică de tip

npostvaccinală – solidă, de lungă durată


q VPOT – blocare receptori intestinali şi răspuns
umoral
q VPI – răspuns umoral
Procesul epidemiologic
Factori favorizanți
Invazia virală (ruperea echilibrului micro-
macroorganism) e favorizată de:
nexpunerea la soare
neforturi
ntratamente parenterale
nintervenţii chirurgicale
nextracţii dentare
nboli intercurente
Procesul epidemiologic
Factori favorizanți

nsezonalitate vară-toamnă
nfactori economico-sociali
q respectarea normelor de igienă (individuală,
colectivă, alimentară, etc.)
q aprovizionarea cu apă potabilă
q îndepărtarea deşeurilor fecaloid-menajere
Forme de manifestare ale procesului
epidemiologic
q fără vaccinare – endemo-epidemic
q după vaccinarea obligatorie – fază de eliminare
sau în curs de eradicare (OMS 2005)
n sistemul de supraveghere PAF
România – situaţia epidemiologică

nmajoritatea cazurilor declarate erau poliomielite


postvaccinale
nîn perioada 1990-1992 au fost înregistrate 13
cazuri de poliomielită cu virus sălbatic tip 1
(România încadrată de OMS, la momentul
respectiv, din categoria de ţări reendemice, în
categoria de ţări recent endemice)
nsistem de supraveghere epidemiologică şi control
q sistem de supraveghere PAF
q vaccinare obligatorie
Imunoprofilaxie
q Vaccinul poliomielitic inactivat (IPV) conţine toate cele 3
serotipuri de virus polio.
n vaccinul IPV are o eficienţă crescută în asigurarea imunităţii
specifice şi a protecţiei împotriva poliomielitei paralitice.
n Cel puţin 99% dintre persoanele vaccinate sunt imune după
trei doze.
n Apărarea împotriva bolii paralitice se corelează cu prezenţa de
anticorpi în titruri protectoare.
n Durata de timp în care anticorpii persistă nu este cunoscută cu
certitudine.
n studiile au arătat că seroconversia după 3 doze pentru IPV este
de aproape 100% pentru toate cele trei serotipuri conţinute în
vaccin.
n IPV se utilizează în majoritatea ţărilor industrializate
POLIOMIELITA
Clasificarea OMS a cazurilor de poliomielită:
nvirus polio sălbatic prezent – caz confirmat

nvirus polio sălbatic absent


q fără probe sau probe inadecvate:
n paralizie reziduală, deces sau pacient pierdut din
urmărire – comisia de experţi clasifică respectivul caz
în categoria compatibil sau infirmat
n fără paralizie reziduală – caz infirmat
q probe adecvate – caz infirmat
POLIOMIELITA - Măsuri în focar

ndepistare cazuri (precoce)


nclasificare diagnostic (diagnostic virusologic)
q recoltare de probe, care se trimit la Centrul Naţional de
Referinţă (Bucureşti)
ndeclarare nominal şi telefonic
ndecontaminare
nanchetă epidemiologică
nsupraveghere contacţi
nsupraveghere convalescenţi (decontaminare materii fecale – 6
luni!)
neducaţie pentru sănătate în focar