MODELE ALE ȚESUTULUI

MUȘCHIOS

Pocaznoi Ion, conf.univ., dr.

 Concepte de modele a scurgerii sîngelui prin ţesutul
muşchios
1

Sîngele din partea arterială a sistemului vascular

Funcția pătrunde către ţesutul muşchios şi alte organe a
organismului uman

CONSIDERAȚII

1. Poate avea loc starea cînd volumul sumar

Schema grafului de vase sangvine
2. Procesul de scurgere a sîngelui prin
ţesut este asemănător procesului
de filtrare conform legii Darsi
Z ki, Ui2 Si2 = KD,K ( Pi1 – Pi2 ), (2)
KD,K – parametrii modelului, care depind
de mai mulţi factori, Z ki, primeşte
valoarea +1 la intrare în sectorul de
muşchi, iar -1 – la ieşire
a sîngelui care intră în ţesut într-o
perioadă de timp poate fi diferit de volumul
de sînge care iese din ţesut şi intră în vene
pentru acelaşi termen de timp
În punctul de sus a sectorului se utilizează
legea păstrării fluxului (continuităţii) de
sînge
Zk, i1 Qk, i1 = Zk, i2 Qk,i2 + ∆ Qk , (1)
Este necesar de a cunoaște coef. De difuzie,
pentru legea Darsi
 Mușchii în funcție, criterii
• 1

a) scheletici/striați
1. După structură b) netezi

a) Plați, cu fibre musculare paralele.

b) Fusiformi, biseptul brahial.
2. Modul de prindere c) Penați ori paniformi, cu fibre convergente
spre o latură a tendonului.
d) Radiali/triunghiulari, diverg de la punctul de
3 Formă origine pe osuprafață largă.

Compoziţia chimică a mușchilor este de: 75–

4 Dup tendoane 80% apă, 20–25% substanță uscată. Substanța
uscată este de natură organică și anorganică.
Materia organică este formată din proteine,
5 După oase contractile (actină, miozină) și necontractile;
lipide (fosfolichide), glucide (glicogen),
mioglobină și miogen. Materia anorganică, este
alcătuită din diferite săruri de potasiu,
magneziu (Mg) și calciu (Ca).
 Exemple structurale ale mușchilor
Funcția :
– Rol în mișcare,
- Dau formă corpului,-
- Stabilitate articulațiilor,
- Produc căldură,
- Mențin poziția corpului în stare de contracție
ușoară/tonus muscular.

ANALIZA SISTEMICĂ- Decompoziția în

elemente/subsisteme – la nivel inferior – legătură
de celule mușchioase.

STRUCTURA FIBREI MUȘCHIOASE:

- membrana,
- sarcolema,
- miofibre,
- sarcomere.
1
Modelul mecanic al contracţiilor muşchiului
Investigarea funcţionării muchiului scheletic- exemplu al modelării unui obiect
biologic.
Reieşind din structura microscopică a muşchiului poate fi formulat :
- modelul verbal.
- modelul imitaţional matematic al funcţionării muşchiului înlocuindu-l cu modele
analogice mecanice şi electrice.
Exemplu de analog mecanic al contracţiilor
muşchiului poate servi elementul viscos-elastic

Conform legilor mecanicii forţele aplicate către

porţiunile elementului viscos-elastic, cordonatele şi
Aplicînd legea Newton pot fi vitezele pot fi prezentate prin relaţiile:
descrise forţele F1 = F2 + F3 ; x1 = x2 + x3 ; x1 = x2 + x3 ,
F2=md2x3/dt2, (1) F1, F2, F3, x1, x2, x3, x1, x2, x3 sunt forţele,
F3=kfrx3, (2) coordonatele şi vitezele porţiunilor de element.
Unde kfr-coeficientul de frecare. Rezolvarea ecuaţiilor (1) – (3) pot fi găsite legile de deplasare a
Conform legii Hooke porţiunilor elementului viscos-elastic în dependenţă de valorile
x2 = E dF1 / dt, (3) sarcinilor mecanice aplicate. Caracteristicile mecanice ale
unde: E – modulul de elasticitate modelului astfel stabilite ca: deplasarea, viteză şi acceleraţie, vor
a elementului (arcului mecanic). descrie stările mecanice a obiectului biologic supus investigării
prim simulare!
 Modelul electric al contracţiilor ţesutului muşchios
• 1

Baza - o schemă analogică din teoria circuitelor elctrice sub formă un circuit RLC care
reflectă proprietăţile oscilatorii ale muşchiului.

legile Ohm - relaţii pentru curenţi şi tensiunile

în circuit.
- forţele mecanice corespund căderilor de
potenţial (tensiunilor) pe porţiunile din schemă,
- vitezele de contracţie corespund intensutăţii
curentului electric

Fi → Ui; xi → Ii. (4) U1, U2, U3 – tensiunile, I1, I2, I3 - intensutăţile

U1 = U2 + U3 ; (5) curenţilor, L – inductanţa, C – capacitatea
I1 = I2 + I3 , (6)
U2 =LdI3 /dt, (7)
U3 = RI3 , (8) Dependenţele între caracteristicile mecanice ale
I2 =CdU1 /dt, (9) modelului muşchiului sunt analogice
dependenţelor care corespund caracteristicilor
modelului electric
• 1
Concepte de modele ale muşchiului
Mecanismul funcționării
REGIME
1. contracţia izotonică,
cînd tensiunea
muşchiului este
constantă
2. tensiune izometrică,
cînd lungimea
muşchiului nu se
schimbă, adică ambele
capete sunt fixate fără
deplasări
În condiţii reale activitatea
muşchiului nu poate fi pur
izotonică ori, pur izometrică.
Dependenţa:
- muşchiul îşi poate schimba lungimea, menţinîndu-şi
tensiunea şi, invers,
- schimbînd forţa de întindere muşchiul poate să-şi păstreze
dimensiunile - lungimea
Relaţia între viteza contracţiei izotonice şi mărimea
sarcinei aplicate pot fi utilizat
- Cea mai cunoscută este ecuaţia caracteristică Hill
(P+a)V=b(P0-P), (10)
P – sarcina aplicată,
V – viteza contracţiei, a, b şi Po – constante.
Model de activitate
Ecuaţia Polisar
a muşchiului -
ecuaţia Ober
V=const (А1-P/P0 - B1-P/P0). (12)
P = Р0e-V⁄P ±F (11)
 Activitatea mecanică a mușchiului
1

1. Muschiul este un sistem biologic ce

Lucrul mecanic maxim dezvoltat de
poate transforma energia chimică în
muşchi în timpul contracţiei este :
energie mecanică si caldură.
Wmax = 1/3 Fmax lo
Fmax este forţa maximă ce o poate
2. Prin contracţie, muschiul se poate scurta
dezvolta muşchiul in timpul
cu pană 1/3 din lungimea sa de repaus,
contracţiei, iar l0 este lungimea de
dezvoltînd o fortă egală cu forţa ce
repaus a muşchiului
acţionează asupra lui.

3. Fiecare fibra musculară poate dezvolta

Contracţia muschiului nu este insoţită
forţe maxime cuprinse în intervalul 1 – 3
obligatoriu de scurtarea lui, aceasta
·10-3 N, iar corpul omenesc conţine peste
poate lipsi.
114 ·106 fibre, astfel ca muşchiul poate
dezvolta forţe considerabile. Muschiul are o mare elsticitate -
rezistenta mare la rupere a ţesutului
4. Daca ar exista un punct comun de acţiune muscular
al tuturor miofibrilelor dintr-un corp
omenesc, forţa dezvoltată ar atinge valori de
25 · 104 N.
• 1
Condiții de contracție a mușchiului
- viteza de contracţie este invers proportională cu marimea
RIDICAREA GREUTAȚII greutăţii,
- forţa dezvoltată de muşchi este egală cu greutatea

1. Greutatea ridicată este nulă, G = 0, scurtarea muşchiului este rapidă şi egală cu o

treime din lungimea lui (1/3) · lo.

2. Greutatea ridicată este mai mică decat forţa maximă dezvoltată de muşchi, în timpul
contracţiei are loc si o scurtare a muşchiului,
G < Fmax , v~ 1/G.

3. Greutatea ridicată este egala cu forţa maximă dezvoltată de muşchi, atunci muşchiul
se contractă fară să se scurteze.
G = Fmax , Δl = 0.

4. Dacă greutatea ridicată este mai mare decît forţa maximă dezvoltată de muşchi,
muşchiul se alungeşte.
1
Contracție izotonică (1) și izometrică (2)
1. Forţa dezvoltată de muşchi este egală cu forţa care acţionează asupra muşchiului
- IZOTONICĂ

2. Forţa dezvoltată de muşchi este maximă - IZOMETRICĂ

Între forţa de contracţie si viteza de
contracţie exista o relaţie stabilită de Hill
(Vivian Hill),
( F + a )( v + b ) = ( Fmax + a ) · b (16 )
unde : F este forţa de contracţie, egală cu
forţa ce actionează asupra muşchiului,
v este viteza de contracţie,
Fmax este forţa maximă dezvoltată de
muşchi în contracţie, iar a si b sunt
constante
Viteza de contracţie:
v=

v are valoare maximă cînd muşchiul se

contractă liber ( F = 0)

dependenţa F = F ( v )
• 1
Acțiuni externe

SIMULARE CU IMPULS Reacție – zvîcnire/secusă.

ELECTRIC Miograful mecanic

Stimulare repetată

Contracție prelungită
 Puterea mecanica dezvoltata in contractie
• 1

Puterea dezvoltată in mușchi este dată de

relația: iar puterea maximă este
P = F·v = F· b, Pmax = F· vmax =

- Puterea este nulă pentru valori ale forței

F = 0 și F = Fmax.
- Lucrul mecanic poate fi stocat în structuril elastice permiţînd insectelor și animalelor
sa se deplaseze in salturi.
-În mușchi se poate stoca o putere de ~ 5 J/kg,
iar in tendoane ~ 2 - 9 J/kg
• 1
Modelul clasic Hill de activitate a muşchiului
Procesul de contracţie a
sarcomerului poate fi comparat
cu mişcările sportivilor în luntre

Reacţia la semnalul sistemului

nervos şi a la reacţia chimică
modifică plasarea sarcomerului şi
elementelor acestuia
Sarcomerul în stare de repaus
- Lungimea unui sarcomer în stare de repaus
este de cca 0,0002 mm.
- Pentru a forma un lanţ de sectoare din
miofibre pentru bicepsul mînii de cca 10 – 15
cm, ar fi necesar de a uni un număr
considerabil de sarcomere.

Sarcomerul în stare de angajare

• 1
Stările sarcomerului

STAREA DE RELAXARE A SARCOMERULUI

Cazul micşorării mari a lungimii (lungimea

sarcomerului este de 0,0016 – 0,0013 mm),
tensiunea muşchiului se micşorează
treptat

Modelele utilizate în medicina sportivă, care

descriu elementele de contracţie şi elastice
ale muşchiului au ca bază modelul clasic de
activitate a muşchiului - modelul Hill

Modelul permite descrierea cîtorva stări a muşchiului: Modelul mecanic clasic al

a) de repaus; b)regimul static; c) regimul dinamic; activităţii muşchiului –
d) regimul de întindere. modelul Hill