UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE

ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
CURS POSTUNIVERSITAR PSIHOPEDAGOCIE SPECIALĂ

PORTOFOLIU
DISCIPLINA
Curricullum individualizat și designul
programelor educaționale adaptate

Lector Univ. Dr.:Lazăr Mioara

Cursant: Puiu Maria

Arad, 2021
 1. Tabel nominal

Nume si Dizabilitate sexul Vârsta Terapii

prenume Grad
1.Andreea Deficență F 6 Logopedie
V. mintală Kinetoterapie
severă Terapie
educațională
complex și
integrată
2. Cristina Deficență F 7 Logopedie
M. mintală gravă Kinetoterapie
Terapie
educațională
complex și
integrată
3. Vlad C. Deficență M 4 Logopedie
mintală Terapie
medie educațională
complex și
integrată
4.Adina B. Deficență F 6 Logopedie
mintală Terapie
medie educațională
complex și
integrată
5.Anca G. Deficență F 5 Logopedie
mentală Kinetoterapie
gravă Terapie
educațională
complex și
integrată
 2. Anamneza

Date de identificare:
B.V. - băiat , născut în Timișoara, martie 2014
Anamneza personală
În urma discuțiilor purtate cu mama am aflat următoarele aspecte:
- Naşterea a avut loc la 9 luni prin cezariană; greutate la naștere: 3 kg. Copilul a
primit oxigen după naştere, familia suspectând influenţa acestuia asupra
dezvoltării psihice ulterioare.
- Gânguritul: normal, dezvoltare normală în primul an de viaţă
- Mersul: dupa vârsta de un an
- Primele cuvinte: după 2 ani
- Dezvoltare somatică în limitele normalului: aspect atrăgător, corp proporţionat,
expresie inteligentă.
Anamneza familială
Copilul B.V provine dintr-o familie normală, fiind al doilea din cei doi copii ai
familiei, legal constituită. Primul copil , o fetiță, este normal, fără probleme de
dezvoltare. La naşterea lui V, mama avea 30 ani şi tatăl 31. Mama este asistent
medical, tata este sofer.
Cât au fost mici, ambii copii au fost crescuţi de bunicii materni, ambii părinţi
fiind prinşi de slujbele pe care le aveau. Mama nu a acceptat să fie popularizat
diagnosticul copilului autist.
Persoana care se ocupă cel mai mult de copil este bunica lui, dar fiind
superprotectivă, de cele mai multe ori nu acţionează în interesul lui V.
Diagnosticul:
Autism infantil cu întârziere în dezvoltarea psihică şi limbaj.
Obiective:
Pe termen lung:
- creșterea nivelului de dezvoltare cognitive prin stimularea corespunzătoare a
senzațiilor si percepțiilor;
- dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea si utilizarea corectă a structurilor
verbale;
- creșterea nivelului de dezvoltare motrica.
Pe termen scurt:
- să realizeze deosebiri și asemănări privind conservarea numărului de obiecte,
lungimii, volumului si suprafeței;
- să întrebe și să răspundă la întrebări;
- să ia parte la discuții in grupuri mici;
- să ia parte la activitățile de învățare în grup
După diagnosticarea copilului autist şi depăşirea şocului iniţial, copiii au rămas
în
continuare mai mult în grija bunicilor, de care, copilul V, este puternic legat.
Copilul a fost înscris la grădiniță, la recomandarea medicului pentru integrare în
colectivitate şi instituirea unui program educaţional.
În afara grădiniței copilul este cuprins într-un program de lucru intensiv,
individual şi de grup, care urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate
ariile de dezvoltare, cu intenţia introducerii acestuia în învățământul primar de
masă.
Din punct de vedere emoțional, prezintă puternice tulburări ale afectivităţii: nu
este ataşat de mamă (face confuzii între mamă şi alte femei); nu reacţionează
când mama se îndepărtează; râsul, plânsul, zâmbetul neadecvate situaţiei în care
e pus copilul; atenţie labilă, slabă putere de concentrare. Se constată o mare
dexteritate în mişcări , stereotipii (se poate juca la infinit cu acelaşi tip de joc).
Nu suportă să fie atins, nu-l interesează jucăriile care întruchipează oameni,
animale; manipulează cu uşurinţă obiectele, fiind fascinat de obiectele mecanice.
În ceea ce privește vorbirea, aceasta este aproape inexistentă, fără participare
emoţională.
Cunoaște și folosește cuvinte în limba română dar și în engleză (timp foarte mult
petrecut în fața televizorului). Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ
(ecolalie) şi nu cel de comunicare al limbajului, foloseşte neadecvat pronumele
personal (vorbeşte despre sine la persoana a III-a ). Nu este atent la ce i se
spune, dă impresia că nu aude, nu-şi fixează privirea asupra persoanelor din jur,
nu caută contactul vizual cu acestea. Manifestă o mare abilitate în a-i manevra
pe ceilalţi pentru a-şi satisface necesităţile, evită contactul cu ceilalţi copii. De
asemenea înregistrează o discrepanţă între posibilităţile intelectuale şi vorbire.
De exemplu este capabil să se joace cu jocuri tip „puzzle” aranjând imgini care
pentru copiii cu 2-3 ani mai mari ca el prezintă dificultăţi.
În urma observării și implicării în diverse activități am constat următoarele:
cunoaşte părţile corpului, recunoaşte forme, culori, cifre, orientarea spaţială,
sortări, răspunsuri la diverse comenzi. În colectivitate prezintă comportamente
negative: aruncă jucăriile, lovește colegii, plânge din senin, se lovește singur ( se
aruncă pe covor și se dă cu capul de parchet).
Din punct de vedere al socializării acesta nu stabileşte relaţii durabile cu alţi
copii din grupă, oscilând între o prietenie sau alta, în funcţie de interesul de
moment (pentru o jucărie sau alte obiecte).
Având în vedere toate aceste aspecte s-a stabilit, împreună cu consilierul școlar
din unitate, un program educațional pentru preșcolarul B.V., ce a avut drept
obiective îmbogățirea vocabularului, creșterea capacității de memorare și
concentrare, creșterea gradului de socializare.
Astfel, învăţarea cuvintelor şi propoziţiilor s-a realizat pornind de la noțiuni
familiar acestuia (animale, păsări, jucării, fructe, legume), cuvintele însuşite
fiind legate de obiecte imagini, acţiuni, demonstraţii. Propoziţiile au fost reluate,
repetate de mai multe ori. Pentru memorarea, înţelegerea, compararea noţiunilor,
folosirea propoziţilor şi orintarea spaţială şi temporală s-a folosit mult material
intuitiv şi demonstraţiv. Alcătuirea de propoziții s-a realizat treptat, de la
propoziții simple alcătuite din două cuvinte, până la propoziții alcătuite din 4-5
cuvinte. Referitor la numărul de cuvinte însuşite corect, cât şi creșterea
capacității de memorare progresele înregistrate au fost semnificative.
Pentru creșterea gradului de socializare copilul, împreună cu membrii familiei
(în special bunicii), au ieşiri zilnice în afara spaţiului cunoscut. În prezent, la
grădiniță se poate observa că se simte mai bine în grup, comunică și cooperează
din ce în ce mai mult.
Relaţia afectivă cu educatoarea a evoluat excelent. Simte dorinţa de a fi luat în
braţe, mângâiat, îi place să fie lăudat şi evidenţiat. Nu-l deranjează dacă ceva se
modifică în mediul ambiant. Totdeauna i se explică ce se întâmplă, de ce se
întâmplă.
Am constat faptul că, cu cât B.V. are mai multe cunoștințe cu atât ,,curajul” de a
vorbi crește, pentru că are suportul necesar transmiterii de informații. Extrem de
importante sunt dezvoltarea motivației și a interesului copilului pentru
comunicare și crearea a cât mai multor situații de comunicare. Jocul, climatul
afectiv pozitiv, încurajarea permanentă, folosirea recompenselor variate și
oferite cu mult entuziasm sunt elemente de bază în procesul de recuperare, cu
rezultate imedite și benefice.
 3. Analiza SWOT
- al unui elev cu deficienţă de intelect şi limbaj –
Numele: Mirela L.
Vâsta: 13 ani
Sex: feminine
1. S. Puncte tari: sunt aspecte pozitive 2. W. Puncte slabe: sunt defecte, aspecte
interioare care pot fi controlate şi folosite în
avantaj:
- interacţionează cu colegii, cu cadrele
didactice şi cu oamenii cunoscuţi din
comuna;
- se deplasează singură de acasă la şcoală şi
invers;
- psihomotricitate: coordonare motrică
generală relativ bună;
- aptitudini pentru abilităţi practice (desen),
educaţie muzicală;
- beneficiaza de curriculum adaptat;
- i se oferă sprijin educaţional din partea
cadrelor didactice;
- beneficiază de dragostea şi sprijinul
familiei; Concret la obiectul pe care-l predau
eu: - incearcă să răspundă cerinţelor mele:
îşi aduce mereu manualul şi caietul de
fizică; copiază de pe tablă sau de pe carte
(cu greşeli);
- încearcă să deseneze diferite instrumente
de masură folosite la fizică; recunoaşte
termometrul, balanţa, scripetele, vasele
gradate, magneţii, dar nu ştie să le
folosească; - îi plac culorile; deoarece nu
înţelege noţiunile grele şi nu e capabilă să
scrie după dictare, are alte preocupări:
desenează fără a deranja orele;
- reacţionează pozitiv la laude şi încurajări.
negative care, prin control, pot fi minimizate
şi îmbunătăţite.
- are dificultăţi în exprimare:
- se exprimă lent, îşi caută cuvintele, are un
vocabular sărac, înţelege informaţia verbală
în ritm lent, răspunde la întrebări uşoare,
care nu solicită o inteligenţă aparte;
- imaginaţia este săracă, îndreptată spre
lumea desenelor animate, pentru că
urmăreşte aceste programe la televizor;
desenează ceea ce vede, dar în modul
perceput de ea; face totul cu o bucurie
specifică unui preşcolar, nu caracteristic
vârstei ei; - foloseşte gesturi (sau alte
moduri de comunicare non-verbală);
- imposibilitatea de a-şi concentra atenţia;
- are probleme medicale; de aceea nu este
integratăîn colectiv;
- simte că este respinsă de colegi, de aceea
se izolează în banca ei’ - petrece mult timp
singură şi nu depune prea mult efort în a-şi
face prieteni;
- nu este interesată în a intra în jocul altor
copii (evită uneori copiii şi chiar animalele);
nu este capabilă să intre într-un joc bazat pe
imaginaţie;
- nu rezistă la efort intelectual susţinut şi
nici la efort fizic; - manifestă neîncredere în
sine, timiditate, nehotărâre, nesiguranţă;
- memorie predominant mecanică şi de
scurtă durată;
- viteza de memorare variată, în funcţie de

3. O. Oportunităţile: sunt condiţii pozitive,
necontrolabile, dar care pot fi folosite în
propriul avantaj.
- Deoarece Mirela este integrată în
învăţământul de masă, se înregistrează
progrese în ceea ce priveşte socializarea,
achiziţionarea unor deprinderi de
interacţiune în grup şi limbaj.
- Cu cât stă mai mult într-un colectiv
sănătos, cu atât integrarea în societate va fi
mai uşoară.
- Dacă ar începe şedinţe de logopedie, atunci
limbajul ei ar deveni mai inteligibil, iar ea s-
ar putea exprima mai uşor, ceea ce i-ar
înlătura şi frustrarea datorată faptului ca nu
este înţeleasă decât de părinţi. Nu poate însă
beneficia de aceste şedinţe, venitul familiei
este modest şi familia nu-şi permite să se
deplaseze la oraş la un psiholog-logoped.
- fiind catolici, beneficiază de sprijin
material din partea bisericii, iar preotul
incearcă să o integreze în cât mai multe
activităţi comune (corul bisericii, excursii în
alte comunitati catolice);
tipul textului învăţat (memorează uşor
melodiile dar nu poate reda corect versurile,
din cauza defectului de vorbire);
- întipărire slabă, durata păstrării scurtă;
- nu face abstractizări; - afectivitate:
emotivitate-instabilă, imatură emoţional
4. T. Temerile (ameninţările): sunt condiţii
necontrolabile, dar al căror efect poate fi
prevăzut şi evitat:
- simte că este respinsă de colegii din clasă,
de aceea nu e prea interesată în a avea relaţii
cu copiii; - nu răspunde cu plăcere la
întrebări şi nu îşi priveşte în ochi
interlocutorul;
- petrece mult timp singură şi nu depune
prea mult efort în a-şi face prieteni;
- nu intră în joaca altor copii; nu capabilă să
intre într-un joc bazat pe imaginaţie;
- nu doreşte să fie ascultată la orele de curs,
refuză să răspundă, din timiditate excesivă;
- nu poate beneficia de sprijinul
psihologului şcolar, prezent în şcoli,
deoarece eleva învaţă în mediul rural şi
şcoala nu dispune de cabinet si de profesor
consilier şcolar;
- nu va fi niciodată acceptată în totalitate de
comunitate, deoarece există încă multe
prejudecăţi în comunitatea mică în care
trăieşte;