BOIAUA DE ARDEI IUTE

Ardeiul iute (Capsicum annuum) este o specie populară a genului Capsicum care

face parte din familia Solanaceae. Această specie se dovedește a fi cea mai
cultivată dintre toate cele 4 tipuri de ardei cunoscuți. Ardeii iuți se pot găsi în
mărimi și forme diferite, iar intensitatea iuțelii acestora poate varia și de la slab la
intens: ardei gras, chilli sau ardei iute roșu. Proprietățile medicinale ale ardeiului
sunt limitate, în general, la proprietățile vitaminizante (îndeosebi privind
vitaminele A și C). În acest sens, varietatea de ardei iute este o excepție datorită
substanței iritante capsaicină, cu multiple indicații terapeutice.Deasemenea,
partea care da iuțeala unui ardei, sunt semințele.

Originar din America Centrală și de Sud, ardeiul iute a fost răspândit în lume de
marinarii spanioli și portughezi. Istoria ardeiului iute a început în Mexic acum
aproximativ 7500 de ani. Deși ardeiul iute a apărut pentru prima dată în Mexic,
cele mai multe soiuri de ardei iute sunt cultivate în Peru, în Bolivia puteți consuma
cele mai multe soiuri sălbatice de ardei iute iar India este acum cel mare
producător, consumator și exportator din lume.

Compozitia chimica a ardeilor variaza, in primul rand cu stadiul lor de maturitate.

Astfel, ardeii imaturi numiti si ardei “grasi” au urmatoarea compozitie chimica
medie: apa 86%, substante azotoase 1,2%, substante extractive fara azot 2,9%,
celuloza 1,8%, cenusa 0,5% precum si vitamine : vitamina C 75 mg/100 g,
provitamina A 5 mg/100g/vitamina B1 0,03 mg/100 g si vitamina B2 0,02 mg/100 g.
Ardeii uscati in special cei folositi la fabricarea boielei de ardei, dupa indepartarea
semintelor, au urmatoarea compozitie chimica medie: apa 10,8%, substante
azotoasc 15,86%, substante extractive libere de azot 24,3%, substante grase
12,5%, celuloza 20,9% si cenusa 6,6%. Ardeii uscati intregi sunt mai bogati in
unele vitamine, continand 100— 500 mg/100 g vitamina C, 22—32 mg 100 g
provitamina A.
Boiaua de ardei este condimentul obtinut prin macinarea ardeiului  Capsicum anuum din familia
Solanaceelor. La noi se folosesc, soiurile: ardei dulce de Banat si ardei iute de Bihor, cunoscut si sub
denumirea de paprica, piparca sau piper rosu. Acest condiment, cunoscut si sub denumirile regionale
de paprica, piperca, piper rosu sau ardei macinat, este apreciat pentru puterea sa de colorare
uniforma, data de pigmentii sai naturali si aroma sa placuta, datorita uleiului eteric pe care il contine.
Calitatea de boia iute este apreciata pentru gustul sau specific, datorita capsaicinei pe care o contine
materia prima.

Dupa materia prima si procedeul de fabricatie, boiaua macinata se clasifica in urmatoarele tipuri
si calitati: tipul dulce, de calitate extra si seperioara; tipul iute de calitatea I si a II-a.

Boiaua dulce se prepara din pericarp si seminte de ardei dulce de Banat, fara pereti despartitori,
placente, potir si flori, obtinandu-se o pulbere fina, catifelata, de culoare rosie-galbena spre rosie
aprinsa, cu gust dulceag, slab iute si cu miros placut.

Boiaua iute, de calitatea I este o pulbere fina de culoare caramizie inchisa, cu gust placut iute,
usturator slab amarui si este preparata numai din pericarp; cea de calitatea a II-a are culoarea
bruna-galbuie, gustul foarte iute, persistent si este preparata din ardei cu eventuale adaosuri de
potire si coji, macinat sub forma de pulbere cu granulatie vizibila.

Compozitia chimica a boielei de ardei, din comert, este urmatoarea: apa, 7,8-11%, substante azotoase
14,7-15,9%, ulei eteric 1,1%, grasimi 9-10%, amidon 3,8%, pentozani 3,2%, pectina 8,3%, celuloza 20,8-
26,8%, saruri minerale 5,4-12%.

Capsaicina este partea componenta principala a uleiului eteric, care se gaseste in ardeii

uscati in proportie de 1,12%. Capsaicina (C18H27NO3) care are un caracter slab acid, fenolic. avand
grupari hidroxilice si metoxilice si urmeaza a fi considerata ca vanililamida acidului decilenic.
Capsaicina are punctul de topire 64,5 C si este usor solubila in alcool, eter, cloroform si benzen, fiind
greu solubila in eter de petrol si in apa. Capsaicina corespunde formulei:

Continutul de capsaicina este de maximum 0,01% la boiaua dulce de calitate extra, de 0,08% la
calitatea superioara, de 0,05% la boiua iute de calitatea I si de 0,1% la cea de calitatea a II-a.

Proprietati fizice capsaicina

- formula moleculara: C18H27NO3;

- masa moleculara: 305,41g/mol;

- punct de topire: 62-65°C:

- punct de fierbere: 210-220°C.

O alta componenta importanta din ardei este pigementul rosu capsantina care face parte din
grupul xantofilelor, subgrupa cetocarotenoidelor si carotinei. C

Utilizari in medicina

Capsaicina este in prezent utilizata in unguente pentru a indeparta durerile de neuropatie

periferica, cum ar fi nevralgia post-herpetica cauzata de herpesul zoster. Se poate utiliza in
concentratii cuprinse intre 0.025 si 0.075%. Acesta poate fi folosita si ca o crema de scutire temporara
de mancarimi minore si dureri ale muschilor, articulatiilor asociate cu artrita, simple dureri de spate
De obicei, tratamentul presupune aplicarea unui anestezic, pana cand suprafata este
amortita. Apoi capsaicina este aplicata de catre un terapeut care poarta manusi de cauciuc si o masca
pentru protectie. Capsaicina ramane pe piele, pana cand pacientul incepe sa simta 'caldura', dupa care
este scoasa prompt. Capsaicina este, de asemenea, disponibila in bandaje mari ce pot fi aplicate pe
spate.

Mai nou capsaicina este testata pentru prevenirea durerii post interventie chirurgicala.

Toxicitate Efecte acute asupra sanatatii

Capsaicina este un material foarte iritant care necesita protectie adecvata : ochelari de
protectie, masca de respiratie, si bune proceduri de manipulare. Este periculoasa in caz de contact cu
pielea (iritanta), de contact cu ochii (iritant), de ingestie, de inhalare (iritant pulmonar). Severa de
supra-expunere : capsaicina pura poate duce la deces; la doze letale (LD50 la soareci) de 47.2 mg /
kg. Expunerile la spray-urile care contin capsaicina sunt printre cele mai comune expuneri prezentate
la centrele de otraviri. Acestea pot provoca arsuri sau dureri acute la nivelul pielii, si, daca sunt
ingerate in cantitati foarte mari, de catre adulti sau cantitati mici de copii, pot produce greata,
varsaturi, dureri abdominale si diaree. Expunerea oculara intensa produce rupturi, durere,
conjunctivita si blefarospasm.