POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ

Bucureşti, 2021
INSTITUŢIILE U.E.
 Parlamentul European (PE)

 Consiliul Uniunii Europene (CUE)

 Comisia Europeană (CE)

 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE)

 Curtea Europeană de Conturi (CEC)

ORGANISME FINANCIARE
 Banca Centrală Europeană
 Banca Europeană de Investiţii (BEI)
o Fondul European de Investiţii

ORGANISME CONSULTATIVE
 Comitetul Economic şi Social European
 Comitetul European al Regiunilor

ORGANISME INTER-INSTITUŢIONALE
 Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene (EUR-OP)
 Oficiul European pentru Selecţia Personalului (EPSO)

ORGANISME SPECIALIZATE
 Mediatorul European (ME)
 Comitetul European pentru Protecţia Datelor (CEPD)
 ORGANISME DESCENTRALIZATE ALE
UNIUNII EUROPENE (AGENŢII)

 Agenţii ale Comunităţii Europene (14)

 Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aviației (AESA)
 Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA)
 Agenţia Europeană a Mediului (EEA)
 Agenţia Europeană pentru Medicamente (EMEA)
 Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (ETF)
 Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (EAR)
 Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (OSHA)
 Altele

 Politica externă şi de securitate comună

 Agenția Europeană de Apărare (AEA)
 Centrul European pentru Observaţii din Satelit (EUSC)
 Institutul pentru Studii de Securitate al UE (ISS)

 Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală

 Oficiul European de Poliție (EUROPOL)
 Colegiul European de Politie (CEPOL)
 Organismul European pentru Îmbunătăţirea Cooperării Judiciare (EUROJUST)
Parlamentul European (PE)

 Singura instituţie a Uniunii Europene ai cărei membri sunt aleşi direct de către
cetăţenii Statelor Membre

Istoric
 Înfiinţat prin tratatele fondatoare ale Comunităţilor Europene, în 1952, ca
Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO),
care a devenit în 1958 adunarea comună a celor trei comunități europene
supranaționale existente la vremea respectivă (CECO, CEE, EURATOM) sub
denumirea de Adunarea parlamentară europeană .
 Denumirea de Parlamentul European o are din 1962
 Iniţial a avut un rol pur consultativ, puterile sale au fost însă extinse prin fiecare
tratat semnat (Actul Unic European, Tratatele de la Maastricht, de la
Amsterdam și Lisabona au adus schimbări majore ale rolului PE, acesta
devenind un organ cu funcţii politice şi cu puteri legislative şi bugetare).
 Tratatele care au întărit puterea PE
 Actul Unic European (semnat la 17 februarie 1986 și intrat în vigoare la 1 iulie 1987) a consolidat rolul
Parlamentului în anumite domenii legislative (procedura de cooperare), iar tratatele de aderare și de
asociere au făcut obiectul procedurii de aviz conform.

 Tratatul de la Maastricht (semnat la 7 februarie 1992 și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993) a marcat
începutul transformării Parlamentului în colegiuitor (alături de Consiliul UE), prin introducerea procedurii
de codecizie în anumite domenii legislative și prin extinderea procedurii de cooperare la alte domenii.
Tratatul de la Maastricht i-a acordat Parlamentului controlul politic asupra executivului Uniunii Europene,
respectiv competența de a aproba componența Comisiei Europene.

 Tratatul de la Amsterdam (semnat la 2 octombrie 1997 și intrat în vigoare la 1 mai 1999)a extins procedura
de codecizie la majoritatea domeniilor legislative, plasând Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul în
luarea deciziilor. A consolidat competențele de control ale Parlamentului asupra puterii executive prin
faptul că numirea președintelui Comisiei Europene a fost supusă aprobării Parlamentului.

 Tratatul de la Nisa (semnat la 26 februarie 2001 și intrat în vigoare la 1 februarie 2003) de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE), a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene. Scopul
acestui nou tratat a fost reformarea structurii instituționale a Uniunii Europene, astfel încât aceasta să
poată face față provocărilor viitoarelor extinderi. Competențele legislative și de supraveghere ale
Parlamentului au fost sporite, iar votul cu majoritate calificată a fost extins la mai multe domenii în cadrul
Consiliului UE.

 Tratatul de la Lisabona (semnat la 13 decembrie 2007 și intrat în vigoare la 1 decembrie 2009) a reprezentat
o nouă extindere importantă atât a aplicării votului cu majoritate calificată în Consiliu (utilizând o nouă
metodă de la 1 noiembrie 2014), cât și a aplicării procedurii de codecizie. Codecizia, cunoscută în prezent
drept procedura legislativă ordinară, a devenit cea mai utilizată procedură decizională, acoperind domenii
deosebit de importante, cum ar fi politica agricolă comună și politicile din domeniul securității și al
justiției.
 Parlamentul European (PE)
Funcţii
Funcţia legislativă:
- Parlamentul European alături de Consiliul Uniunii Europene deţine puterea legislativă în U.E. - adopta
legislaţia Uniunii (regulamente, directive, decizii) la propunerea Comisiei Europene. Participarea sa la
procesul legislativ contribuie la garantarea legitimitatii democratice a textelor adoptate.
- Decide cu privire la extinderea Uniunii Europene
- Decide cu privire la încheierea acordurilor internaționale
- Revizuiește programul de lucru al Comisiei Europene și îi cere să propună acte legislative.

- Exercită control democratic asupra celorlalte instituţii europene:

- Aprobă desemnarea membrilor Comisiei Europene si are dreptul de a cenzura Comisia. Alege
președintele Comisiei și aprobă comisarii. Poate recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să
demisioneze.
- Exercita control politic asupra celorlalte instituţii
- Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă
- Aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
- Discută și analizează politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
- Participă la misiuni de observare și control a alegerilor.

- Funcţia bugetară:
- Bugetul UE este stabilit, în fiecare an, de către Parlament şi de către Consiliul Uniunii Europene, pe
baza propunerii Comisiei.
- Aprobă cadrul financiar multianual al UE
Parlamentul European (PE)

Alegeri
 Primele alegeri prin vot universal direct: iunie 1979.
 Membrii Parlamentului sunt aleşi pe o durată de 5 ani.
 Orice cetăţean al Uniunii Europene poate vota sau candida la alegerile europene
în ţara în care locuieşte, indiferent de naţionalitate

Componenţă
Numărul de locuri ce îi revine fiecărui stat membru în PE este stabilit în funcţie de
populaţia acestuia respectiv, pe baza unui sistem de proporţionalitate degresivă ce permite
reprezentarea convenabilă a statelor cu o populaţie mai mică[1]. Nicio țară nu poate avea
mai puțin de 6 parlamentari sau mai mult de 96.
În prezent, PE are 705 de membri (704 membri + Președintele) din cele 27 de state
membre UE.
Are în componență 20 de comisii parlamentare și 2 subcomisii

[1] un parlamentar luxemburghez reprezintă 72 000 de persoane, în timp ce unul german reprezintă
829 000 de persoane, unul italian – 662 000 persoane şi unul suedez – 402 000 persoane.
Numărul de mandate în PE repartizat pe ţări la sfârșitul anului 2020

Statul/Statele Număr de
mandate/stat
Germania 96
Franţa 79
Italia 76
Spania 59
Polonia 52
România 33
Olanda 29
Grecia, Republica Cehă, Portugalia, Ungaria, Suedia 21
Belgia 20
Austria 19
Bulgaria 17
Finlanda, Danemarca, Slovacia 14
Irlanda 13
Croația 12
Lituania 11
Letonia, Slovenia 8
Estonia 7
Cipru, Luxemburg, Malta 6
Sursa: https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-parliament_ro
Comisii Parlamentare
 Afaceri externe (AFET)
 Subcomisie Drepturile omului (DROI)
 Subcomisie Securitate şi apãrare (SEDE) Dezvoltare (DEVE)
 Comerţ internaţional (INTA)
 Bugete (BUDG)
 Control bugetar (CONT)
 Afaceri economice şi monetare (ECON)
 Ocuparea forţei de muncã şi afaceri sociale (EMPL)
 Mediu, sãnãtate publicã şi siguranţã alimentarã (ENVI)
 Industrie, cercetare şi energie (ITRE)
 Piaţa internã şi protecţia consumatorilor (IMCO)
 Transport şi turism (TRAN)
 Dezvoltare regionalã (REGI)
 Agriculturã şi dezvoltare ruralã (AGRI)
 Pescuit (PECH)
 Culturã şi educaţie (CULT)
 Afaceri juridice (JURI)
 Libertãţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE)
 Afaceri constituţionale (AFCO)
 Drepturile femeii şi egalitatea de gen (FEMM)
 Petiţii (PETI)
Preşedintele PE
 reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale
 prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului, precum şi întâlnirile Biroului şi ale
Conferinţei Preşedinţilor Grupurilor Politice
 participă şi la reuniunile Consiliului European, unde prezintă punctul de vedere al PE
 din iulie 2019 până în decembrie 2021 a fost ales David Maria SASSOLI, parlamentar
Italian, membru al Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților, pentru un
mandate de 2 ani și jumătate.

Grupuri politice
 Partidul Popular European (Creştin-Democrat)
 Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor
 Grupul Renew Europe (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa)
 Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană
 Grupul Identitate și Democrație
 Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni
 Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică
 Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei
 Deputaţi neafiliaţi
Ponderea grupărilor politice în PE
Nr. Grup politic Abreviere Nr. de %
Crt. locuri
1 Grupul Partidului Popular European EPP 187 26,6
(Creştin Democrat)
2 Grupul Alianţei Progresiste a S&D 145 20,6
Socialiştilor şi Democraţilor
3 Grupul Renew Europe ALDE 98 13,9
4 Grupul Identitate și Democrație ID 76 10,8

5 Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Greens/EFA 68 9,6

Europeană
6 Grupul Conservatorilor şi ECR 62 8,8
Reformiştilor Europeni
7 Grupul Confederal al Stângii Unite GUE/NGL 39 5,6
Europene/Stânga Verde Nordică
8 Deputaţi neafiliaţi NA 29 4,1
TOTAL - 704 + 1 100

România: 14 deputați EPP, 10 deputați S&D, 8 deputați ALDE, 1 deputat ECR

Activitatea PE

Pregătirea legislației
Comisiile parlamentare pregătesc legislația, fiecare ocupându-se de un
anumit domeniu politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar
deputații și grupurile politice pot propune modificarea sau respingerea
unui act legislativ. Aceste aspecte sunt discutate și în cadrul grupurilor
politice.
Adoptarea legislației
În ședințele plenare are loc adoptarea deciziilor privind legislația
europeană. Deputații se reunesc în plen pentru votul final pe marginea
legislației și a amendamentelor propuse.
Sediul PE
 Strasbourg (cele 12 sesiuni plenare, o săptămână în fiecare lună, inclusiv sesiunea în
care se adoptă decizia referitoare la bugetul anual al UE)
 Bruxelles (sesiuni suplimentare şi întâlnirile comisiilor parlamentare)
 Luxemburg (secretariatul general al PE)

Procedurile de decizie în procesul legislativ aplicabile la nivelul PE:

 procedura legislativă ordinară (procedura de co-decizie) – PE împarte puterea
legislativă cu Consiliul. În cazul în care cele două instituții ajung la un acord, actul este
adoptat la prima sau la a doua lectură. În caz de dezacord, actul respectiv poate fi
adoptat doar în urma concilierii
 procedura de aviz conform – acordul PE este obligatoriu pentru adoptarea unor
anumite acte legislative;
 procedura de consultare – PE îi este cerută o opinie, ce este fundamentată de unul
din comitetele sale;
 procedura de cooperare – PE poate influenţa deciziile Consiliului prin dreptul de a
aduce amendamente propunerilor acestuia (a fost instituită prin Actul Unic European,
extinsă prin Tratatul de la Maastricht și înlăturată prin Tratatul de la Lisabona);
Dreptul la inițiativă – PE solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă în baza
unui acord interinstituțional
Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri)- (CUE)
 CUE reprezintă interesele Statelor Membre.
 Este compus din reprezentanţi ai guvernelor Statelor Membre (motiv pentru care este
denumit şi “Consiliul de Miniştri”).
 Are atât putere legislativă cât şi executivă. Adoptă legislația europeană și coordonează
politicile UE.
 Numărul membrilor Consiliului este egal cu numărul Statelor membre, fiecare guvern având
un singur reprezentant. Nu există membri permanenți ai Consiliului UE la fel ca în
Parlamentul European. CUE se reunește în 10 formațiuni (consilii) diferite, fiecare
corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse dezbaterii. În funcție de subiectul
supus dezbaterii, fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă de domeniul abordat. De ex.
adoptarea actelor legislative în domeniul producției alimentare, dezvoltării rurale și
gestionarea pescuitului în cadrul are loc în cadrul formațiunii Agricultură și Pescuit a
Consiliului (AGRIFISH). Toate reuniunile (cu exceptia celor din cadrul Consiliului pentru
Afaceri externe) sunt prezidate de ministrul de resort din țara care deține președinția UE în
momentul respectiv.
 Consiliul este principala instituţie de decizie a UE.
Sediu: Bruxelles şi Luxemburg

Istoric
 A fost înfiinţat prin tratatele fondatoare, în anii 1958. A existat câte un Consiliu pentru fiecare
comunitate, până la intrarea în vigoare a Tratatului de fuziune, în 1967
Funcţii
 Funcţia legislativă - cea mai mare parte a legislaţiei UE este adoptată de către CUE,
împreună cu PE. Pe baza propunerilor prezentate de Comisia Europeană, Consiliul adoptă
legislația UE, sub formă de regulamente și directive, fie împreună cu PE, conform
procedurii legislative ordinare, fie singur, după consultarea Parlamentului European. De
asemenea, Consiliul adoptă decizii individuale, recomandări neobligatorii și rezoluții.
 Coordonarea politicilor Statelor Membre în domeniile:
 politicilor economice și bugetare
 educație, cultură, tineret și sport
 politicilor de ocupare a forței de muncă

 Încheierea acordurilor internaţionale între UE şi alte state sau organizaţii

internaţionale - CUE semnează acorduri între UE şi state nemembre sau între UE şi
diferite organizaţii internaţionale. Consiliul încheie acordurile internaționale ale UE, care
sunt negociate de Comisie și necesită, în majoritatea cazurilor, aprobarea Parlamentului
 Funcţia bugetară - Bugetul UE este decis anual de către Consiliul UE, împreună cu
Parlamentul European, Consiliul luând deciziile finale cu privire la cheltuielile obligatorii.
Comisia Europeană elaborează proiectul de buget pe care îl înaintează spre analiză
Consiliului și Parlamentului, care pot aduce modificări. În caz de dezacord, instituțiile
trebuie să negocieze până ajung la un consens.
 Elaborarea politicii externe şi de securitate comună - politica externă, securitatea şi
apărarea sunt domenii în care fiecare Stat Membru acţionează independent. Statele
membre iau decizii comune în acest domeniu, în cadrul CUE, principalul for de
desfăşurare a cooperării interguvernamentale în acest domeniu.
Componenţă
CUE este format din miniştri ai Statelor Membre, abilitaţi să angajeze prin voturile lor
guvernele pe care le reprezintă (sunt deci responsabili din punct de vedere politic în faţa
parlamentului statului din care provin şi în faţa opiniei publice)
CUE are un secretariat permanent (Secretariatul General al Consiliului UE), care pregăteşte şi
asigură buna desfăşurare a lucrărilor acestuia.
CUE are un „Comitet al Reprezentanţilor Permanenţi” – COREPER format din reprezentanții
permanenți ai statelor membre, pregătește lucrările Consiliului și execută mandatele pe care
acesta i le atribuie. Comitetul este prezidat de un reprezentant al statului membru care exercită
președinția Consiliului Afaceri Generale, adică președinția prin rotație. COREPER se reunește
în fiecare săptămână pentru a pregăti lucrările Consiliului și a coordona activitățile legate de
codecizie împreună cu Parlamentul European.
CUE are în componenţa sa mai multe consilii specifice, grupate pe domenii de activitate:
 Consiliul Afacerilor Generale
 Consiliul Afacerilor Externe
 Consiliul Afacerilor Economice şi Financiare
 Consiliul Ocupării Forţei de Muncă, Politicii Sociale, Sănătăţii şi Consumatorilor
 Consiliul Competitivităţii (piaţa internă, industrie cercetare şi spațiu)
 Consiliul Justiţiei şi Afacerilor Interne
 Consiliul Transporturilor, Telecomunicaţiilor şi Energiei
 Consiliul Agriculturii şi Pescuitului
 Consiliul Mediului
 Consiliul Educaţiei, Tineretului Culturii şi Sportului
Preşedinţia Consiliului
Este deţinută, prin rotaţie, de fiecare stat membru (schimbarea are loc o dată la şase luni). Ordinea
rotaţiei preşedinţiei a fost stabilită până în anul 2020:
 2003 : Grecia şi Italia
 2004: Irlanda şi Olanda
 2005: Luxemburg şi Marea Britanie
 2006: Austria şi Finlanda
 2007: Germania şi Portugalia
 2008: Slovenia şi Franţa
 2009: Cehia şi Suedia
 2019: Austria şi România
 2020: Croația şi Germania
 2021: Portugalia și Slovenia

Reguli de vot
 în funcţie de domeniu, deciziile în CUE sunt adoptate prin vot:
o în unanimitate – pentru domenii sensibile precum politica externă sau impozitarea
o în majoritate simplă – 14 SM - atunci când o decizie se adoptă dacă sunt mai multe
voturi pentru decât împotrivă. Este utilizata pentru voturile nelegislative cu privire la
aspecte procedurale și administrative.
o în majoritate calificată
o Pana la 1.11.2014 au fost necesare 260 de voturi favorabile (73,9%), din totalul de 352, din 15
SM (65% din populatia UE) – pana in martie 2017 SM au putut solicita utilizarea acestei
reguli
o Dupa 1.11.2014 se aplică o nouă procedură: 55% dintre SM (15 SM care reprezintă cel puțin
65% din totalul populației UE) votează o propunere
o Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin 35 % din
populația totală a UE.
Numărul de voturi în CUE
Statul/Statele Număr de
voturi/stat
Germania, Franţa, Italia 29

Spania, Polonia 27

România 14

Olanda 13

Belgia, Grecia, Republica Cehă, Portugalia, Ungaria 12

Austria, Bulgaria, Suedia 10

Danemarca, Finlanda, Slovacia, Irlanda, Lituania, Croația 7

Luxemburg, Estonia, Letonia, Cipru, Slovenia 4

Malta 3

TOTAL 323
Comisia Europeană (CE)
 CE reprezintă interesele Uniunii Europene (spre deosebire de Parlament şi de
Consiliu), propune acte legislative, asigură respectarea acestora și implementarea
politicilor și bugetului Uniunii
 CE este organul executiv al UE, independent din punct de vedere politic

Sediul
 Bruxelles
 Luxemburg (unele birouri)
 CE are reprezentanţe în toate Statele Membre şi delegaţii în statele candidate şi în state terţe

Istoric
 Fiecare comunitate avea propriul său organ executiv: Înalta Autoritate pentru CECO din 1951
și câte o comisie pentru fiecare dintre cele două comunități create prin Tratatul de la Roma
din 1957, CEE și EURATOM
 După intrarea în vigoare a Tratatului de fuziune, în 1967, atât structurile executive ale CECO,
CEE și EURATOM, cât și bugetele acestor instituții au fuzionat pentru a deveni o singură
Comisie a Comunităților Europene
Funcţii
 de iniţiativă (competența de a face propuneri): are monopolul iniţiativei în probleme de
competenţă comunitară (politici comunitare):
 Inițiativa legislativă - Comisia elaborează și înaintează Consiliului și Parlamentului toate propunerile
legislative (regulamente și directive) necesare pentru punerea în aplicare a tratatelor
 Inițiativa bugetară - Comisia elaborează proiectul de buget, care este prezentat Consiliului și
Parlamentului
 Inițiativă limitată: competența de recomandare sau aviz în contextul Uniunii economice și monetare
(ex: recomandări privind cursul de schimb între moneda unică și alte monede, recomandări privind
măsurile care trebuie luate în cazul în care un stat membru din afara zonei euro are dificultăți pentru
balanța de plăți etc.) și în cadrul Politicii externe și de securitate comune
 de control: supraveghează respectarea Tratatelor UE şi implementarea legislaţiei
comunitare. Tratatele conferă CE competența de a asigura punerea în aplicare în mod
corespunzător atât a tratatelor în sine, cât și a oricărei decizii luate în aceste scop (legislația
secundară). Acesta este rolul Comisiei de „gardian al tratatelor”. Comisia îndeplinește acest
rol prin „procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor”, aplicată statelor membre.
 de execuţie: joacă rolul unui guvern la nivel comunitar, având responsabilitatea
implementării şi coordonării politicilor, precum şi a gestionării Fondurilor Structurale şi a
bugetului anual al UE. Competențele de execuție sunt cele:
 conferite de tratate (execuția bugetară, autorizarea statelor membre să ia măsurile de salvgardare
prevăzute în tratate, în special în timpul perioadelor de tranziție, aplicarea normelor privind
concurența, în special prin verificarea ajutoarelor acordate de stat)
 acordate de PE și CUE -Comisia își exercită atribuțiile conferite pentru punerea în aplicare a actelor
legislative adoptate de Parlament și Consiliu.
 de reprezentare: Pe baza unui mandat din partea Consiliului, Comisia este însărcinată cu
negocierea acordurilor internaționale, care sunt apoi prezentate Consiliului spre încheiere.
De asemenea, primeşte scrisorile de acreditare ale ambasadorilor ţărilor din afara spaţiului
comunitar în UE şi are Delegaţii – cu rang de ambasade - în statele candidate sau în alte state
din afara Uniunii, precum şi birouri de reprezentare în Statele Membre. CE prezintă și
recomandări privind deschiderea negocierilor referitoare la retragerea unui stat din Uniunea
Europeană.
Componenţă
Comisia a fost alcătuită din cel puțin un comisar, dar nu mai mult de doi comisari pentru
fiecare stat membru. Inițial, Tratatul de la Lisabona prevedea un număr de membri ai Comisiei
egal cu două treimi din numărul statelor membre, începând cu 1 noiembrie 2014. În paralel, a
fost introdus un element de flexibilitate care permite Consiliului European să stabilească
numărul de membri ai Comisiei. În 2009, Consiliul European a hotărât ca Comisia să fie
alcătuită în continuare dintr-un număr de membri egal cu numărul de state membre membrii
Comisiei Europene, denumiţi neoficial „comisari europeni”, numiţi pe o perioadă de 5 ani.
Comisarii îşi exercită funcţia independent, în interesul general al Uniunii.
Tratatul de la Lisabona stipulează că Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată,
propune Parlamentului European candidatul său pentru funcția de Președinte al Comisiei, după
ce a procedat la consultările necesare și ținând seama de alegerile pentru Parlamentul
European.
Candidatul pentru funcția de președinte este ales de Parlament cu majoritatea membrilor care
îl compun.
Consiliul Uniunii Europene hotărâște cu majoritate calificată și de comun acord cu candidatul
ales, adoptă lista cu ceilalți candidați la posturile de comisar, stabilită în conformitate cu
propunerile făcute de fiecare stat membru.
Președintele și ceilalți membri ai Comisiei sunt supuși unui vot de aprobare al Parlamentului
European și sunt apoi numiți de Consiliul European, care hotărăște cu majoritate calificată.
Începând cu Tratatul de la Maastricht, mandatul unui comisar corespunde legislaturii de cinci
ani a Parlamentului și poate fi reînnoit.
CE are 27 de membri, câte unul din fiecare Stat Membru plus un Președinte. Acesta decide de
ce domeniu politic răspunde fiecare comisar.
De la 1 noiembrie 2019-2024 preşedintele CE - Ursula von der Leyen (Germania)
Organizare și funcționare
Funcționarea Comisiei este gestionată de personalul său (avocați, economiști etc.), repartizat
pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-se de un anumit
domeniu de activitate.
CE are un Secretariat General alcătuit din 33 de direcții generale ( ex: DGAGRI – Direcţia
Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală), care elaborează, administrează și pun în
aplicare politicile, legislația și fondurile UE. În plus, există și 20 de departamente specializate
(servicii și agenții), care tratează aspecte orizontale sau ad-hoc. Printre acestea se numără
Oficiul European de Luptă Antifraudă, Serviciul Juridic, Serviciul Arhivelor Istorice, Oficiul
pentru Publicații, Centrul European de Strategie Politică și Grupul de lucru pentru negocierile
cu Regatul Unit.
fiecare direcţie generală are în responsabilitatea sa un anumit domeniu şi este condusă de un
director general, responsabil în faţa unuia dintre comisari.
propunerile legislative sunt elaborate în cadrul direcţiilor generale, dar devin oficiale numai
când sunt adoptate prin vot majoritar în cadrul reuniunilor săptămânale ale CE
Membrii Comisiei:
 își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Uniunii; în special, aceștia nu
pot cere sau primi instrucțiuni de la niciun guvern sau alt organism extern;
 nu pot să exercite nicio altă activitate profesională, remunerată sau nu.
Comisarii pot fi destituiți de Curtea de Justiție, la cererea Consiliului sau a Comisiei, în caz de
încălcare a obligațiilor sau dacă au comis o abatere gravă. Comisia este responsabilă colectiv în
fața Parlamentului, astfel dacă Parlamentul adoptă o moțiune de cenzură împotriva Comisiei,
toți membrii acesteia trebuie să demisioneze din funcțiile pe care le exercită în cadrul Comisiei.
Hotărârile CE sunt adoptate cu majoritatea membrilor săi. Membrii CE se reunesc săptămânal
pentru a discuta aspecte sensibile din punct de vedere politic și pentru a adopta propuneri
asupra cărora trebuie să se convină prin procedură orală, în timp ce chestiunile mai puțin
sensibile se adoptă prin procedură scrisă