2.

ELEMENTE DE TEORIA FLUXURILOR RUTIERE

I. DEPLASAREA VEHICULULUI SINGULAR

2.1. CINEMATICA VEHICULULUI SINGULAR.

2.1.1. Descrierea cu ajutorul mărimilor dependente de timp.

În general, curba spaţiului parcurs de un autovehicul,
poate să aibă forma din figura 2.1. Pornind de la această
curbă, se definesc mărimile ce caracterizează cinematica
autovehiculului singular, şi anume:
xt  - spaţiul parcurs în funcţie de timp [m];
v t  
dx
- viteza de deplasare în funcţie de timp [m/s];
dt
dv d 2 x
at    2 - acceleraţia în funcţie de timp [m/s2];
dt dt
da d 2v d 3 x
bt    2  3 - variaţia acceleraţiei în
dt dt dt
funcţie de timp [m/s3]. Figura 2.1. Spaţiul parcurs de
Considerând că la timpul t o mărimile cinematice au autovehiculul singular.
valorile xo , vo , ao adică valorile iniţiale; se obţin următoarele ecuaţii de mişcare:
t
x t   x 0   v t dt (2.1)
to
t
v t   v o   at dt , (2.2)
to
t t t
x t   x 0   v 0 dt    at   dt  dt , (2.3)
to to to
t
at   a0   bt   dt , (2.4)
to
t t t
v t   v 0   a0 dt    bt   dt  dt , (2.5)
to to to
t t t t t t
x t   x 0   v 0 dt    a0  dt  dt     bt   dt  dt  dt . (2.6)
t0 t0 to to t0 to

În anumite situaţii se poate considera că bt   0 . Dar. Pentru desfăşurarea practică a

deplasării autovehiculului, valoarea variaţiei acceleraţiei prezintă o importanţă deosebită,
deoarece permite caracterizarea undelor admisibile ale fluxului rutier. Variaţia acceleraţiei
bt  poate fi diferită de zero în timpul demarării sau frânării autovehiculului, ori astfel de
situaţii sunt frecvente în timpul deplasării.
Prin reprezentarea grafică a ecuaţiilor (2.1…2.6) se pot obţine diagramele mişcării
autovehiculului în diferite regimuri în funcţie de timp (figura 2.2).
Ecuaţiile de mişcare ale autovehiculului pot fi exprimate în funcţie de spaţiul parcurs,
pentru aceasta se introduce transformarea:
 v x  
1
. (2.7)
dt
dx
Din relaţia (2.7) se obţine:
dx
dt 
v x 
şi prin integrare rezultă:
x
t x   t 0  
dx
. (2.8)
xo
v  x 
Acceleraţia în funcţie de spaţiu se obţine prin derivarea în raport cu timpul a vitezei
v x  :
1 
d  v 2 x 
d v x  d v x  dx d v x 
a x   v x    
2
   (2.9)
dt dx dt dx dx

Din această relaţie se obţine:

1 
d  v 2 x   ax   dx
2 

Figura 2.2.Diagramele de mişcare ale Figura 2.3. Diagramele de mişcare ale

autovehiculului funcţie de timp, (a0) autovehiculului funcţie de spaţiu, (a0)

deci:
x
v 2 x   v 02  2  ax dx ,
x0

x
v x   v 02  2  ax   dx . (2.10)
x0

Diagramele de mişcare în funcţie de spaţiul parcurs pentru a  0 sunt prezentate în

figura 2.3.
Dacă se consideră viteza v ca variabilă independentă, atunci ecuaţiile de mişcare ale
autovehiculului pot fi exprimate în funcţie de aceasta. Astfel:
 dv
a  a(v )  ,
dt
t v
dv
t dt  v a(v ) ,
0 0

v
t v   t 0 
dv
 av  ,
v0
(2.11)

sau, rezultă:
1 
d v 2 
v  
2 
a  av  
dv dv dx dv
   ,
dt dx dt dx dx
x v
v
x dx  v a(v )dv , (2.12)
0 0

v
x v   x 0 
v
 av   dv .
v0
(2.13)

Dacă se consideră, a proporţional cu v:

a  C v
Rezultă:

Cazul a)
v
 t 0  ln v  ln v 0  ,
1 dv 1
t (v )  t 0  
C v0 v C
v t   e C t C1 ,
unde,
C1  ln v 0  C  t 0 ,

 
t
x t   x 0   e Ct C1 dt  x 0 
1 Ct C1
e  e Ct0 C1 .
t0
C

Cazul b)
v
v  v0
x t   x 0 
1

C v0
dv  x 0 
C
,

v x   v 0  Cx  x 0  ,
1 v  C x  x 0 
x
t x   t 0 
dx
v
x0 0  C x  x 0 
dx  t 0  ln 0
C v0
.

Considerând a invers proporţional cu v, rezultă:

d
a ,
v
se obţine:

Cazul a)
v
v  dv v 2  v 02
t (v )  t 0    t0  ,
v0
d 2d
v t   v 02  2d t  t 0  ,
  
t
x t   x 0   v o2  2d t  t 0 dt  x 0 
1  v 2  2d t  t  3 2  v 3  .
 0 0
 
0
t0
3d

Cazul b)

 
v
v2
x v   x 0 
1 3
v 2d dv  x 0  3d v  v 0 ,
3


v x   3d x  x 0   v 03  1
3
,
x x
t x   t 0 
dx dx
 v x   t   
3d x  x  v 
0 1
3 3
x0 x0
. 0 0

 t0 
1 
2d 

 3d x  x 0 0
2
3 3
  v   v 
2
0

În figura 2.4 sunt prezentate curbele de variaţie ale
spaţiului parcurs de un autovehicul care se deplasează
cu o acceleraţie constantă, a  const. ; a  Cv şi
Figura 2.4. Diagramele spaţiului a  b . În acest caz s-au considerat t 0  0 , x0  0 ,
v
parcurs de un autovehicul pentru
v 0  1m / s , a  2m / s 2 , C  2s 1 , b  2m / s 3 .
diferite regimuri de accelerare.

2.1.2. Descrierea cu ajutorul mărimilor dependente de spaţiul parcurs

În cele prezentate în paragraful anterior pentru exprimarea mărimilor cinematice ale
mişcării autovehiculului singular, s-a utilizat relaţia de definiţie a vitezei v  dx , se
dt
constată că se ajunge la relaţii de calcul incomode. Pentru definirea mărimilor cinematice
în funcţie de spaţiul parcurs,
se porneşte de la curba de
variaţie a spaţiului în funcţie de
timp şi de la curba de variaţie
a timpului de mişcare în funcţie
de spaţiu, figura 2.5.
Se defineşte,
dt x 
w x  
- variaţia timpului
dx
de mişcare în funcţie de spaţiu
sau încetineală, [s/m]; analog
cu:
Figura 2.5. Curbele de variaţie ale spaţiului parcurs şi a timpului dv t  d 2 x t 
de mişcare. at   
dt dt 2
dw x  d 2 t 
c x   
dx dx 2
şi analog cu:
dat  d 2v t  d 3 x t 
bt     ,
dt dt 2 dt 3
dc x  d 2w x  d 3 t x 
l x     .
dx dx 2 dx 3
Corelaţia dintre v t  şi w x  rezultă din figura 2.5:
 v t  este coeficientul unghiular al tangentei la funcţia x  xt  ; v t i   tg i , w x  este
coeficientul unghiular al tangentei la funcţia t  t x  ; w x i   tg i  ctg i .
Pe baza acestor relaţii de definiţie pot fi stabilite ecuaţiile de mişcare; pentru aceasta
este necesar să se cunoască valorile iniţiale x 0 , c 0 , w 0 şi t 0 . Prin integrare rezultă:
x
t x   t 0   w x   dx , (2.14)
x0
x
w x   w 0   c x   dx , (2.15)
x0
x x x
t x   t 0   w 0  dx    c x   dx  dx , (2.16)
x0 x0 x0
x
c x   c 0   l x   dx , (2.17)
x0
x x x
w x   w 0   c 0  dx    l x   dx  dx , (2.18)
x0 x0 x0
x x x x x x
t x   t 0   w 0  dx    c 0  dx  dx     l x   dx  dx  dx . (2.19)
x0 x0 x0 x0 x0 x0

Această exprimare a ecuaţiilor de mişcare are o mare importanţă pentru explicarea unor
aspecte ce apar la deplasarea autovehiculelor. Astfel, de exemplu, se poate determina
care este câştigul de timp pe unitatea de lungime prin măsurarea vitezei de deplasare cu o
anumită valoare.
Pentru at   ax   const. , din relaţia (2.10) se obţine:

w x  
1 1
 , (2.20)
v x  v  2ax  x 
2
0 0

c x   
a
v 2
0 
 2ax  x 0   v 02  2ax  x 0 
(2.21)

De aici rezultă că:

a) cx   const. pentru a  const. şi invers;
b) c x  este negativ, când a este pozitiv şi
invers, întrucât numitorul relaţiei
(2.21) nu poate fi negativ.
În anumite situaţii mărimile cinematice
ale mişcării automobilului singular sunt
exprimate prin relaţii complexe, ceea ce
conduce la calcule laborioase; în astfel de
situaţii pot fi utilizate metode grafice de
rezolvare.
Astfel, dacă este dată curba de variaţie a
lui xt  , v t  şi at  rezultă prin derivare Figura 2.6. Rezolvarea grafică a cinematicii
grafică şi dacă se cunoaşte at  prin autovehiculului singular.
integrare grafică se obţin v t  şi xt  . Această metodă poate fi aplicată şi mărimilor t x  ,
v x  şi ax .
 Mărimile cinematice exprimate în funcţie de timp pot fi transformate grafic, în funcţie de
spaţiul parcurs, sau invers, folosind pentru aceasta diagrama x - x care constă dintr-o
semidreaptă înclinată la 450 faţă de axa absciselor, figura 2.6. Astfel, pentru o diagramă
at  dată, cunoscând condiţiile iniţiale v 0 şi x 0 se determină prin integrare grafică v t  şi
xt  . Utilizând în sistemul de coordonate x – x, semidreapta înclinată cu 450 se obţine
graficul v x  şi prin derivare grafică rezultă ax .

2.1.3. Statistica deplasării autovehiculului singular.

În multe cazuri practice, se presupune că mişcarea
autovehiculului singular este deterministă, mărimile
cinematice putând fi descrise cu exactitate pe cale
matematică. În realitate, însă, viteza şi acceleraţia
autovehiculului singular, se abat frecvent de la legile
propuse, acest lucru fiind explicat de numărul mare
de factori care influenţează deplasarea unui
automobil şi care este de fapt, aleatoare şi nu
deterministă. Mişcarea aleatoare a autovehiculului
apare, în special, pe străzile unui oraş, când este
determinată de dorinţa conducătorului auto, de
condiţiile create de trafic, de starea suprafeţei
Figura 2.7. Graficul mişcării drumului, de condiţiile atmosferice etc. În figura 2.7
aleatoare a unui autovehicul.
este prezentat graficul unei astfel de mişcări, în
coordonate spaţiu – timp.
Valoarea medie şi dispersia vitezei.
Mişcarea aleatoare a unui autovehicul,
poate fi descrisă cel mai bine, statistic. În
acest scop trebuie realizate măsurători care
să permită obţinerea curbelor de variaţie în
funcţie de timp a mărimilor cinematice şi în
special a vitezei.
Dacă, de exemplu, se măsoară viteza în m
intervale de spaţiu şi se trasează diagrama
corespunzătoare, figura 2.8, într-un sistem de
coordonate, se obţine frecvenţa absolută de
repartiţie a vitezei autovehiculului cercetat pe
durata T sau distanţa X.
Figura 2.8. Curba frecvenţelor absolute de
Pentru aceasta s-a stabilit că în intervalul
repartiţie a vitezelor unui autovehicul.
(0, v) viteza poate fi de m1 ori, respectiv de
n1 ori sau, în general în intervalul [(i-1) v, iv] viteza poate fi observată de mi ori,
k k
respectiv ni ori cu condiţia  mi  m şi, respectiv,
i 1
n
i 1
i n.

Graficul vitezei în funcţie de timp se numeşte linia vitezei, iar graficul vitezei în funcţie
de spaţiu se numeşte profilul vitezei.
Raportând frecvenţele absolute mi , respectiv ni la m respectiv n rezultă frecvenţele
relative:
 f v  , dacă v este funcţie de timp;
mi
m t i
 f x v i  , dacă v este funcţie de spaţiu,
ni
n
şi prin însumare se obţin frecvenţele relative.
 Pentru descrierea distribuţiilor valorilor empirice ale frecvenţelor vitezei se utilizează
metode statistice. În general, este suficient dacă se calculează media aritmetică şi
dispersia, respectiv abaterea pătratică medie sau abaterea standard.
În tabelul 2.1 sunt prezentate rezultatele obţinute prin prelucrarea vitezei unui
automobil, obţinută prin înregistrarea funcţie de timp. În tabel sunt date valori ale vitezelor
pentru m = 229 intervale, care sunt sistematizate în clase din 5 în 5 km/h, al căror număr
este de k = 13.

Prelucrarea vitezelor înregistrate în funcţie de timp - Tabelul 2.1

Clasele de Frecvenţele absolute Frecvenţele Frecvenţele
viteză, km/h ale intervalelor relative ft(vi) cumulate, Ft(v/vi)
22,5 –27,5 3 0,0132 0,0132
27,5 – 32,5 5 0,0218 0,0350
32,5 – 37,5 10 0,0436 0,0786
37,5 – 42,5 22 0,0961 0,1747
42,5 –47,5 31 0,1354 0,3101
47,5 – 52,5 33 0,1440 0,4541
52,5 – 57,5 35 0,1528 0,6069
57,5 – 62,5 31 0,1354 0,7423
62,5 – 67,5 23 0,1006 0,8429
67,5 – 72,5 19 0,0830 0,9259
72,5 – 77,5 10 0,0436 0,9695
77,5 – 82,5 5 0,0218 0,9913
82,5 – 87,5 2 0,0087 1,000
m = 229 1,000

Valoarea medie a vitezei este:

1 k
vt   mi  v i 
1
3.  25  5  30  10  35  ...  2  85  54km / h .
m i 1 229

Dispersia vitezei se calculează astfel:

1 k
D 2 v t    mi v i  v t   151km 2 / h 2 ,
2

m  1 i 1

iar abaterea pătratică medie este:

Dv t   D 2 v t   12,3km / h .

Valoarea medie poate fi calculată şi prin Figura 2.9. Determinarea valorii medii a
transformarea suprafeţei de sub linia vitezei, vitezei.
respectiv profilul vitezei în suprafaţa unui dreptunghi,
figura 5.9. Procedând astfel şi având în vedere că:

t x

 dt  t
t0
1  t 0  T , respectiv  dx  x
x0
1  x 0  X , rezultă:
 t

 v t   dt 1 1
t

v t   dt ,
T t0
vt  
t0
t
(2.22)
 dt
t0

respectiv:
x1

 v x   dx x
v x   dx .
1
X x0
vx  
x0
x1
(2.23)

x0
 dx
Valoarea v t , media liniei vitezei este indicată drept viteză de croazieră, iar media
profilului vitezei, este numită viteză pe distanţă sau spaţială.
Dispersia în acest caz va fi:
1 
T T T T
D 2 v t    v t   v t  dt    v 2 t  dt  2  v t  v t dt  v t2  dt 
1 2 2

T 0 T 0 0 0 
sau cu:
T T
v t dt  v t
1
T 0
şi 0 dt )  T ,
T
D 2 v t   v t   dt  v t2 ,
1 2
T 0
(2.24)

respectiv:
X
D 2 v x   v 2 x   dx  v x2 .
1
X 0
(2.25)

Dacă se dă curba vitezei unui autovehicul în funcţie de timp sau spaţiu, se poate calcula
în analogie cu densitatea de probabilitate, respectiv cu funcţia de repartiţie, o densitate de
frecvenţe, respectiv o repartiţie de frecvenţe.
Frecvenţa de apariţie a unei anumite viteze vi este raportul dintre fiecare interval de
timp ti (respectiv a spaţiului xi ) pe care apare viteza vi şi timpul total de observaţie T
(respectiv, spaţiul total considerat X):

t i x i
ft v i  , respectiv, f x v i   . (2.26)
T X
Frecvenţa relativă cumulată se obţine prin adunare:

t k x
Ft v  v i   , respectiv, Fx v  v i    k .
 (2.27)
v v i T v v i X

Dacă intervalul t , respectiv x , este suficient de mic, se poate înlocui semnul sumă
prin semnul integrală şi t respectiv x prin dt respectiv dx.
Dacă integrarea se face în raport cu viteza v se obţine repartiţia de frecvenţă:

v v
Ft v     dv , respectiv Fx v   
1 dt 1 dx
 dv . (2.28)
T 0 dv X 0 dv
Cantitatea dt , respectiv dx , reprezintă derivata în raport cu viteza a funcţiei
dv dv
inverse a lui v(t), respectiv v(x).
 Deoarece:
dFt v   ft v   dv , respectiv f x v  
1 dx
 , (2.29)
X dv
cu precizarea că:
v max v max

 f t   dv  1, respectiv  f v   dv  1,
0
t
0
x (2.29a)

media şi dispersia vitezei în acest caz sunt:

v max v max

vt   v  ft v   dv , respectiv v x 
0
 v  f v   dv ,
0
x (2.30)

v max v max

D v t    v  v   ft v   dv , respectiv . D v x    v  v   f x v   dv
2 2 2 2
t x (2.31)
0 0

Corelaţii între parametrii mişcării dependenţi de timp şi de spaţiu

Din cele prezentate rezultă că, între densitatea de frecvenţă ft v  , a vitezei măsurate în
funcţie de timp şi densitatea de frecvenţă f x v , a vitezei măsurate în funcţie de spaţiu se
stabilesc o serie de corelaţii.
Dacă un autovehicul circulă un interval de timp T pe o anumită porţiune de drum X,
atunci se poate determina durata în care el se va deplasa cu viteza v:

t v  T  ft v  ,
precum şi porţiunea de drum pe care va avea viteza respectivă:

xv  X  f x v .
Deoarece între x v şi t v există relaţia xv  v  t v , rezultă:

X  f x v   T  v  ft v  sau:

f x v    ft v  .
v
X
T
Având în vedere că X  v t , se obţine:
T
f x v    ft v  .
v
(2.32)
vt

Este indiferent dacă se cunosc parametrii statistici ai mişcării ca funcţie de timp

(respectiv de spaţiu) pentru linia de viteză (respectiv profilul vitezei) sau densitatea de
frecvenţe corespunzătoare.
Din relaţia (2.32) se poate calcula corelaţia dintre v x şi v t , astfel:

v max v max
v2
 ft v   dv .
v max 1
vx   v  f x (v )  dv    ft (v )  dv  v
2
(2.33)
0
0 vt vt 0

Se rezolvă ecuaţia (2.31):

  v  v t   ft v   dv   v  2v  v t  v t  ft v   dv 
v max v max

D 2 v t  
2 2 2

0 0
v max v max v max

  v 2  ft v   dv  2v t  v  ft v   dv  v t2  f v 
t
0 0 0
şi având în vedere relaţiile (2.29) şi (2.30), rezultă:
v max v max

D 2 v t    v 2  ft v   dv  2v t2  v t2  v
2
 ft  dv  v t2 , (2.34)
0 0
de unde se obţine că:
v max

v
2
 ft v   dv  D 2 v t   v t2
0
Înlocuind acest rezultat în relaţia (2.33), se obţine corelaţia căutată:
D 2 v t 
v x  vt 
vt
De asemenea, şi dispersia D 2 v x  poate fi exprimată în funcţie de parametrii statistici ai
mişcării dependenţi de timp. Fără demonstraţie, această corelaţie este:

t D 4 v t 
D 2 v x    2D 2 v t   v t2  (2.36)
vt v t2
v max

unde:  t  v
3
 ft v   dv
0
Pentru unul şi acelaşi grafic de mişcare, valoarea medie şi dispersia mişcării ca funcţie
de timp se deosebesc de cele corespunzătoare
mişcării ca funcţie de spaţiu. Acest lucru iese mai
bine în evidenţă la analiza unei deplasări cu
staţionări, figura 2.10. Durata staţionărilor trebuie
să fie luată în considerare la calculul vitezei de
croazieră, ceea ce nu este cazul la calculul vitezei
spaţiale.
Mărimea vitezei spaţiale este independentă de
durata staţionări autovehiculului într-un punct al
porţiunii analizate. Viteza spaţială (pe porţiune)
poate fi utilizată în cercetările la care se urmăreşte
eliminarea staţionărilor (cum ar fi reducerea
timpului de aşteptare la semafoare).
În continuare poate fi studiată variaţia timpului
de mişcare în raport cu drumul parcurs sau
Figura 5.10. Diagrama mişcării cu încetineala w, ca funcţie de spaţiu sau de timp.
staţionări. Valorile medii corespunzătoare se calculează,
luând în considerare că t1  t 0  T şi x1  x 0  X ,
cu relaţiile:
x1 t
dt
1 1
x  dx dx  dt T 1 t

w x   dx  x w t   w t dt
1 1
X x0
wx   x  
x0 t0
şi
1 1
X vt T t0
 dx  dx
x0 x0

Cu acestea valorile medii ale vitezei şi încetinelii pot fi scrise sub forma:
 T T

 v t dt  w t dt
vt  X
0
, wt  0
X
şi
 w x dx
0
 v x dx
0
X X

 w x dx  v x dx
wx  0
T
, vx  0
T
.
 v t dt
0
 v t dt
0
Deci, reciprocitatea există nu numai între mărimile vitezei v ca funcţie de timp şi
mărimile încetinelii ca funcţie de spaţiul parcurs, ci şi între valorile medii ale vitezei în
funcţie de timp şi încetinelii ca funcţie de drum.
Dacă se consideră un autovehicul care demarează cu acceleraţie constantă de la v  0
la v  v max şi adoptând t 0  0 şi x 0  0 se obţin următoarele relaţii de calcul pentru
parametrii cinematici ai mişcării.

v (t )  at ; aT  v max .
1 2 v2
x t   t x  
2x
at  ; .
2 2a a
v x )  2ax ; 2aX  v max .

w t   w x  
1 1 1 1
 ;  .
v t  at v x  2ax

În continuare, integralele ce intervin în calculul valorilor medii vor fi:

T T
v max  T
0 v t dt 
1
0 at  dt  2 aT  2 ;
2

X X

 v x dx  
2
2ax dx  X  v max ;
0 0
3
X X

 w x dx 
dx 2X
0

0 2ax

a
;

T T

 w t dt   at  a lnT     ;
dt 1
0 0

iar mediile devin:

v T 1 2 X  v max 2
v t  max  v max ; vx   v max ;
2T 2 3X 3
2T 2 
wx   ; wt    .
v max  T v max T

II. DEPLASAREA UNUI NUMĂR OARECARE DE VEHICULE PE UN DRUM

Dacă se deplasează mai multe autovehicule pe o porţiune oarecare de drum se poate

vorbi despre un flux rutier sau un curent de circulaţie. În cele ce urmează se neglijează
existenţa şi influenţa nodurilor de circulaţie (intersecţii, pieţe, puncte de intrare pe
autostrăzi etc) şi ca urmare, se va studia desfăşurarea traficului rutier (a circulaţiei
autovehiculelor) pe o anumită porţiune de drum.
Traiectoriile (liniile de mişcare) ale elementelor singulare (autovehicule) ale fluxului
rutier pot să se intersecteze, când sunt posibile depăşirile, figura 2.11.
În baza figurii 2.11 se poate spune că,
măsurătorile efectuate asupra unui parametru de
circulaţie într-o secţiune transversală precisă pe un
anumit interval de timp se numesc observaţii locale
şi măsurătorile efectuate la un moment precis
determinat pe un interval de drum se numesc
observaţii momentane.
Tratarea deterministă a unui flux rutier (curent de
circulaţie) necesită cunoaşterea exactă a mişcării
fiecărui autovehicul în parte. Prin aceasta pot fi
redaţi parametrii de circulaţie ai autovehiculelor în
orice moment şi în orice loc; de asemenea, se
Figura 2.11. Observaţii locale şi poate determina mişcarea fiecărui autovehicul în
momentane asupra fluxurilor de trafic. parte, întrucât orice automobil, la un moment dat
se află într-un loc precis.
Numărul de factori care influenţează desfăşurarea traficului rutier este atât de mare,
încât deplasarea autovehiculelor – pentru un observator exterior – are un caracter
întâmplător. În felul acesta, circulaţia rutieră se defineşte ca un proces stohastic şi
studierea parametrilor caracteristici este posibilă numai cu probabilitate. Deci, pentru
studiul fluxurilor rutiere este necesar să se apeleze la teoria probabilităţilor şi statistica
matematică.

2.2. PARAMETRII CE DESCRIU FLUXURILE DE AUTOVEHICULE ÎN MIŞCARE

2.2.1. Obţinerea fluxului unitar prin măsurători locale

Dacă se observă un flux rutier într-o secţiune de

măsurare precisă xi , într-un interval de timp t şi se
notează în mod curent timpul la care trece un
autovehicul şi implicit când suma autovehiculelor  xi t 
care au trecut creşte cu o unitate, figura 2.12, atunci
 xi t  se numeşte “proces stohastic cu creşteri cu
numere întregi” sau “flux unitar”.
Raportul:
 xi t i    xi t 0  M x i , t 0 , t 
q  (2.37)
t t
sau [numărul de autovehicule/interval de timp] se
Figura 2.12. Determinarea fluxului numeşte tăria circulaţiei autovehiculelor. Aceasta este
unitar prin măsurători locale. definită numai dacă se cunoaşte intervalul de timp în
care s-a observat mulţimea M de autovehicule. Extrapolarea pe intervale de timp mai lungi
sau mai scurte este posibilă cu anumite erori.
Trecând la limită se obţine:
P M x i , t, t   1
lim  xi t , (2.38)
t 0 t
[autovehicule/unitate de timp], care se numeşte intensitatea fluxului rutier în poziţia x i . În
general, intensitatea fluxului rutier este funcţie de timp şi, ca urmare, procesul este
nestaţionar în timp. Dacă intensitatea nu depinde de timp, procesul este staţionar.
Mărimea  xi t  poate fi interpretată cu probabilitatea cu care într-un interval de timp
oricât de mic vor trece prin x i unul sau mai multe autovehicule.
Când fluxul rutier nu este prea puternic şi intervalul de
timp tinde spre zero, probabilităţile PM x i , t, t   1
dispar şi:

P M x i , t, t   1
x t   lim .
i t 0 t

Dacă procesul este staţionar în intervalul de timp t şi

dacă  xi  const. , atunci valoarea probabilă (medie) că Figura 2.13. Fluxul unitar în
procese staţionare
în acest interval vor apare Mxi ,t, t  autovehicule este:
QM     t [autovehicule]. (2.39)
Procesul staţionar poate fi recunoscut după
forma fluxului unitar  xi t  , figura 2.13, procesul
poate fi considerat staţionar în intervalele de timp
în care  xi t  nu deviază semnificativ de la o
dreaptă de ecuaţie: k  t  ak . Dacă fluxul unitar se
observă în mod continuu de-a lungul unei anumite
porţiuni, atunci se obţine x, t  , ca funcţie de timp
şi spaţiu, figura 2.14. Din această reprezentare
rezultă că, dacă se observă  x 0 t  la x 0 şi  xi t 
la x i (începând cu acelaşi autovehicul, figura
Figura 2.14. Fluxul unitar ca funcţie de
2.15) atunci se obţine mulţimea de autovehicule timp şi spaţiu din măsurători locale.
care, la un moment dat t i sunt în intervalul de
spaţiu x  x i  x 0 , adică:

N t i , x 0 , x    x0 t i    xi t i  ,

care reprezentată grafic în funcţie de spaţiu are

forma din figura 2.16.
Raportul:

 xi t i    x0 t i  N t i , x 0 , x 
K  (2.40)
x x

se numeşte densitatea fluxului rutier sau

densitatea circulaţiei şi este definită numai dacă se Figura 2.15. Determinarea mulţimii de
cunoaşte distanţa x pe care s-a observat autovehicule pe distanţa x
mulţimea N de autovehicule.
Trecând la limită rezultă:
 P N t i , x, x 
lim  k t i x  , (2.41)
x 0 x

care se numeşte concentraţia fluxului rutier la momentul t i .

Dacă concentraţia fluxului rutier depinde de drum,
procesul este nestaţionar în funcţie de spaţiu şi dacă
k t i t   const. procesul este nestaţionar.
Produsul k t i x   dx poate fi interpretat ca
probabilitatea cu care pe distanţa dx la timpul t i vor
trece unul sau mai multe autovehicule.
Dacă probabilităţile PNt i , x, x   1 dispar, când
intervalul x tinde spre zero, se obţine:
Figura 2.16. Diagrama fluxului unitar
în funcţie de spaţiu P N t i , x, x 
k t i  lim .
x 0 x

Între K şi k există relaţii analoage cu cele dintre q şi  .

2.2.2. Obţinerea fluxului unitar prin măsurători momentane

Dacă la un moment dat ti se observă autovehiculele

Figura 2.17. Determinarea fluxului unitar
din măsurători momentane.
ce se mişcă pe distanţa x (figura 2.11) (de exemplu,
cu ajutorul unei fotografii aeriene) şi se notează pe axa
spaţiului locul în care un autovehicul măreşte cu o
unitate suma autovehiculelor t i (x ) înregistrate deja,
atunci şi t i (x ) este un proces stohastic crescător cu
numere întregi, figura 2.17.
Densitatea fluxului rutier se obţine din diferenţa
ordonatelor fluxului unitar t i (x ) la un moment dat
t i:
t ( x i )  t0 ( x i ) N ' (t i , x 0 , x )
K i  (2.42)
x x

Concentraţia fluxului rutier se obţine şi în

acest caz prin trecerea la limită a relaţiei (2.42).
Prin două măsurători momentane se pot
stabili t 0 ( x ) la timpul t0 şi t i (x ) la timpul ti şi
mulţimea M' a autovehiculelor în punctul xi pe
intervalul de timp t  t i  t 0 , figura 2.18, adică
M'(xi, t0, t) = t0 ( x i )  t i ( x i ) şi de aici :

Figura 2.18. Determinarea mulţimii de t i ( x i )  t0 ( x i ) M ' ( x i , t 0 , t )

autovehicule pe intervalul t. q  . (2.43)
t t

Această relaţie de calcul a tăriei fluxului rutier diferă de relaţia (2.37).