6.

APARATURA ŞI INSTALAŢIILE UTILIZATE LA COORDONAREA, DIRIJAREA ŞI

CONTROLUL FLUXURILOR RUTIERE
Clasificarea aparaturii de trafic - Tabelul 6.1
Clasificarea aparatelor
Aparate pentru determinarea  Totalizatoare
intensităţii sau debitului circulaţiei  Totalizatoare multiple
(sinonim: contoare de trafic)  Înregistratoare
Aparate pentru determinarea intensităţii sau debitului şi a componenţei
circulaţiei (sinonim: contoare selectivi de trafic)
După Aparate pentru determinarea densităţii circulaţiei
caracteristica pe Aparate pentru determinarea vitezei de circulaţie a vehiculelor şi a intervalelor
care o determină de succesiune între ele
Aparate pentru determinarea repartiţiei transversale a circulaţiei
Aparate pentru cântărirea vehiculelor  Statică
pe drum  Dinamică
Aparate pentru determinarea simultană a mai multor caracteristici ale
traficului rutier
Aparate transportabile
După mobilitate
Aparate sau instalaţii fixe
Aparate cu alimentare independentă de la baterii
După modul de
Aparate cu alimentare de la reţea
alimentare
Aparate cu alimentare mixtă
Clasificarea blocurilor funcţionale
Detectoare Simple
pneumatice Selective
Detectoare cu fir de oţel
Cu conductori electrici
Detectoare de contact
Cu benzi metalice
Cu cabluri coaxiale
Detectoare capacitive
Plane
Detectoare electromagnetice
Detectoare Cu surse de lumină artificială
După principiul fotoelectrice Fără surse de lumină artificială
de funcţionare
Detectoare cu raze infraroşii
Clasificarea Detectoare cu ultrasunete
detectoarelor Detectoare Folosind efectul Doppler-Fizeau
radar Cu bariere de unde
Detectoare sonore
Detectoare Cu pârghii
mecanice Cu pârghii şi arc sau inel dinamometric
Detectoare piezoelectrice
Detectoare cu doze de presiune
După Detectoare de prezenţă a vehiculelor
caracteristica Detectoare de viteză a vehiculelor
traficului ce Detectoare de masă a vehiculelor
urmează a fi Detectoare de gabarit al vehiculelor
determinată Detectoare combinate
Clasificarea blocurilor de colectare, prelucrare şi Fără memorie
transmitere a semnalelor se face după posibilitatea de
Cu memorie
stocare temporară a informaţiilor
Analogice
Clasificarea blocurilor de înregistrare sau afişare a
Cifrice
valorilor caracteristicilor de trafic măsurate
Combinate
 Cu relee numărătoare (totalizatoare)
Cu bandă de hârtie imprimată
Cu trasare grafică pe bandă sau disc de hârtie
După suportul informaţiilor de ieşire Ce bandă perforat
Cu bandă magnetică
Numerică electronică
Cu afişare
Pe cadran

Întreruperea fluxurilor de circulaţie este necesară, în mod deosebit în mediul urban,

unde spaţiul intersecţiilor este utilizat în acelaşi timp de mai multe fluxuri de trafic.
Conflictele care apar între vehicule trebuie să fie reduse până la anularea lor, fie prin
separarea lor în spaţiu (construcţii spaţiale), fie prin separarea lor în timp (automate de
dirijare a traficului).
Denumirea generică de semaforizare va trebui înţeleasă în sensul reglementării
circulaţiei într-o intersecţie urbană prin folosirea unei instalaţii de semaforizare. Pentru o
astfel de intersecţie, folosirea unei instalaţii de semaforizare, proiectată şi corect instalată
prezintă o serie de avantaje:
 asigură mişcarea ordonată a traficului (stabilind şi alternând permisiunea de circulaţie
pe diferitele căi de acces într-o intersecţie), ce conduce la o creştere a capacităţii de
circulaţie, pentru intersecţiile care prezintă o organizare corespunzătoare din acest
punct de vedere;
 intersecţiile semaforizate prezintă o tendinţă de reducere a unor anumite tipuri de
accidente, în special a celor provocate de coliziunile (conflictele) în unghi drept;
 în condiţiile unei spaţieri corespunzătoare (în sensul unor distanţe cât mai egale între
intersecţii) şi a unei coordonări corecte a modului de funcţionare a mai multor instalaţii
de semaforizare existente de-a lungul unui traseu dat sau a unei reţele de străzi, se
poate asigura o “curgere” aproape continuă a fluxurilor de trafic la viteze acceptabile;
 acolo unde este necesar, montarea unei instalaţii de semaforizare este utilă la
întreruperea unui flux principal, pentru a permite traversarea sau înfiltrarea unui flux de
trafic secundar;
 unde este justificată, o instalaţie de semaforizare prezintă avantajul de a fi mai
economică şi mai eficientă;
Prin instalaţie de semaforizare trebuie înţeles ansamblul format din:
 automate de dirijare a circulaţiei;
 semafoare;
 detectori (sonde) de trafic (utilizate funcţie de tipul automatelor de dirijare);
 cabluri de legătură.
O clasificare a tipurilor de aparate utilizate în traficul rutier este prezentată în tabelul
6.1., conform STAS 10795/2-80.

6.1. TIPURI DE AUTOMATE DE DIRIJARE A CIRCULAŢIEI

Tipurile de semnale de trafic care controlează o intersecţie furnizează o succesiune de
apariţii ale culorilor verde, galben-roşu (considerat în cele ce urmează doar galben), roşu
precum şi a indicaţiilor speciale, fie singulare, fie în combinaţii de mişcări, pentru fiecare
intrare. Semnalele de trafic pot fi prestabilite sau la cerere. Semnalele prestabilite repetă o
valoare constantă a ciclului. Semnalele la cerere sunt capabile să răspundă prezenţei
autovehiculelor sau pietonilor, la un moment dat în intersecţie. Aceştia, vehicule sau
pietoni, sunt detectaţi, semnalele sunt transmise către aparatura logică de control,
(automate de dirijare a circulaţiei acţionate de vehicule sau pietoni), şi se răspunde cererii
lor. Rolul acestei aparaturi este asigurarea unei distribuţii potrivite între apariţiile succesive
ale culorilor.
 Prin automate de dirijare a circulaţiei se înţelege orice fel de aparatură destinată
acţionării unei instalaţii electrice de semaforizare. Într-o acceptare generală se poate
spune că există trei tipuri de automate de dirijare a circulaţiei;
1. automate de dirijare a circulaţiei cu funcţionare prestabilită;
2. automate de dirijare a circulaţiei acţionate de vehicule sau cu o funcţionare adaptată
cerinţelor de moment ale traficului;
3. automate de dirijare a circulaţiei acţionate de pietoni.

6.1.1. Automate de dirijare a circulaţiei cu funcţionare prestabilită

În cazul acestor automate, timpii de verde, în consecinţă şi duratele ciclurilor de
funcţionare ale semafoarelor sunt predeterminate şi au o durată fixă. În ţara noastră, la ora
actuală sunt cele mai folosite tipuri; ele pot funcţiona pe baza unuia sau mai multor
programe fixe predeterminate , ce pot fi exploatate funcţie de necesităţile traficului.
Automatele de acest tip prezintă următoarele avantaje:
 se pretează la o coordonare a dirijării circulaţiei din mai multe intersecţii dispuse într-un
sistem liniar sau în reţea. Această coordonare permite o mişcare progresivă (în sensul
continuităţii mişcării prin intersecţiile sistemului), cu o viteză controlată, în cazul unui
sistem bine spaţiat;
 funcţionarea acestor tipuri de automate nu este condiţionată de trecerea vehiculelor
peste o serie de detectori (sonde de trafic) amplasaţi pe accesele intersecţiei. Din
acest motiv, buna lor funcţionare nu are de suferit din cauza unor vehicule oprite sau a
unor lucrări de construcţii sau reparaţii din raza suprafeţei controlate;
 se pretează foarte bine la o exploatare în zonele cu volume mari de trafic de pietoni,
unde, din cauza prea deselor acţionări a butoanelor prin care pietonii solicită
permisiunea de traversare a străzii, se pot produce multe confuzii în dirijarea traficului
de vehicule;
 costurile acestor automate şi în special instalarea lor este, în general, ieftină. De
asemenea, buna funcţionare a acestora este mult mai uşor de asigurat.

6.1.2. Automate de dirijare a circulaţiei acţionate de vehicule.

În cazul automatelor de dirijare a circulaţiei acţionate de vehicule, duratele şi
succesiunea timpilor de verde sunt servite funcţie de cerinţele de moment ale traficului,
determinate prin intermediul unor sonde de trafic (detectori), instalate în mod normal pe
toate accesele în intersecţie.
În absenţa cererilor de intrare în intersecţie, semafoarele rămân la întâmplare pe faza
care a fost servită ultima. Automatele de acest tip beneficiază, în exploatare, de mai multe
tipuri de facilităţi, prezentate în continuare.
Timpul minim de traversare reprezintă cea mai scurtă perioadă de timp care indică
permisiunea de circulaţie, fiind determinată pentru fiecare fază în parte şi suficient de
lungă pentru ca vehiculele, aşteptând între detector şi linia de stop, să se poată pune în
mişcare şi să depăşească linia de stop (figura 6.1). Valoarea timpului minim de traversare
poate fi modificată pentru a satisface anumite condiţii de teren (de exemplu, în condiţii
bune de luminozitate, timpul minim de traversare este automat redus, pentru o schimbare
mai rapidă a dreptului de circulaţie la o altă fază, ceea ce determină, performanţe crescute
intersecţiei).
 Extinderea timpului minim de traversare: timpul verde poate fi extins dincolo de limita
timpului minim de traversare, la solicitarea vehiculelor ce traversează detectorii de trafic.
Astfel, pentru fiecare vehicul ce traversează bucla inductivă, timpul minimum este extins
cu o anumită cantitate denumită timpul minim
extins pentru un vehicul. Acesta nu reprezintă o
constantă, fiind dependent de viteza vehiculului
măsurată prin intermediul sondei de trafic.
Variaţia extinderii timpului minim funcţie de
viteză este foarte exactă pentru viteze cuprinse
între 25 şi 50 km/h. În afara acestor limite există
mari inexactităţi, din care cauză, la valori scăzute
ale vitezei este necesar să se impună o limitare în
dilatarea timpului minim, pentru a se evita
extinderile prea mari.
Extinderile sunt individuale şi nu cumulative,
timpul asociat fiind redus la o nouă valoare numai
dacă următoarea cerere de extindere depăşeşte
timpul neexprimat al extinderii servite anterior.
Când intervalul dintre vehiculele ce sosesc şi Figura 6.1 Facilităţile automatelor de
trec peste un detector este mai mare decât limita dirijare a circulaţiei acţionate de vehicule.
superioară a extinderii timpului minim pentru un
vehicul, permisiunea de circulaţie este transferată automat la faza următoare, în cazul în
care aceasta este cerută, schimbarea purtând numele de schimbare la gol (adică
schimbarea a fost posibilă prin existenţa unui gol în fluxul de trafic ce avea în acel moment
permisiunea de trecere).

Timpul maxim predeterminat.

Pentru a împiedica vehiculele dintr-un flux să nu aştepte prea mult atunci când nu există
permisiunea de trecere, datorită unui flux continuu pe faza de trecere, este predeterminată
o perioadă maximă, indiferent de situaţia extinderii timpului minim pentru un vehicul.
Când se produce o schimbare a permisiunii de trecere prin expirarea timpului maxim
predeterminat, este făcută prevederea ca accesul în intersecţie să fie redat căilor de acces
de la care a fost luată de îndată ce condiţiile pe celelalte accese permit aceasta, operaţia
purtând numele de maximul restituit, automat făcându-se şi o punere la valoarea limită
inferioară a timpului minim de traversare pentru nouă direcţie, cu posibilitatea însă de a fi
mărit prin trecerea unui număr suplimentar de vehicule peste sonda de trafic.
Dacă traficul este abundent pe toate fazele, timpii verzi asociaţi acestora pot trece
succesiv la maximum, rezultând în realitate un program fix. În cazul marilor oraşe, multe
dintre automatele de acest tip lucrează în acest regim pe durata perioadelor de vârf.

Timpul maxim variabil, reprezintă o facilitate care permite timpului verde maxim să fie
extins automat peste valoarea prestabilită, dacă rata medie a fluxului de trafic la sfârşitul
verdelui maxim predeterminat depăşeşte o valoare critică, de asemenea predeterminată.
Permisiunea de circulaţie poate fi menţinută (presupunând că nu există schimbări la
gol) atât timp cât rata medie a fluxului care are permisiunea de a circula depăşeşte
valoarea instantanee a unei limite pentru fluxul antagonist cu care este comparată în mod
continuu.
Valoarea ratei limită a fluxului antagonist este critică la începutul perioadei de extindere
şi creşte considerabil după aceea.
Succesiunea fazelor. În mod normal, fazele se succed ciclic într-o anumită ordine
prestabilită. Dacă însă nu există cerere a traficului pentru o anumită fază de circulaţie,
aceasta este omisă automat. Se poate face de asemenea, prevederea de revenire la o
anumită fază, selectată, în absenţa cererilor pentru alte faze.
În cazul acestor instalaţii de semaforizare este posibilă intervenţia specialiştilor prin
intermediul unui pupitru de comandă sau calculator portabil.

Secţionarea prematură şi eliberarea întârziată.

Pentru a uşura o mişcare mai greoaie de virare spre stânga a unui acces, timpul verde
al fluxului opus poate fi secţionat cu câteva secunde înaintea fluxului ce are mişcarea de
virare spre stânga , aceasta purtând denumirea de secţionare prematură.
Aproape acelaşi efect se obţine, din dorinţa de a câştiga facilităţi pentru traficul de virare
spre stânga, prin întârzierea startului fluxului de trafic opus, situaţie denumită eliberare
întârziată.
Avantajele automatelor de dirijare a circulaţiei acţionate de vehicule sunt:
 prezintă eficienţă maximă în exploatare în cazul intersecţiilor în care fluctuaţiile valorilor
de trafic nu pot fi anticipate şi, deci, programate anterior;
 eficienţa acestor automate poate fi, de asemenea, maximă în cazul unor intersecţii
complexe, unde anumite relaţii sunt sporadice sau prezintă mari fluctuaţii de volum;
 prezintă o eficienţă maximă şi în cazul intersecţiilor având o stradă principală şi una
secundară; automatul de dirijare a circulaţiei acţionat de vehicule asigură o întrerupere
a fluxului străzii principale numai în cazul în care există o cerere din partea străzii
secundare, întreruperea fluxului străzii principale fiind limitată ca durată la minimul
necesar;
 pot fi folosite cu eficienţă maximă şi în cazul intersecţiilor prost amplasate în sisteme
coordonate, în care caz întreruperile fluxurilor străzii principale sunt foarte ineficiente şi
chiar periculoase, din care cauză trebuie reduse la minim ca număr şi ca durată. O
revenire, cât mai rapidă, la ciclul de funcţionare al sistemului este absolut necesară
pentru a se asigura efectul coordonării cu intersecţiile învecinate;
 reducerea la minim a numărului opririlor şi pornirilor, respectiv diminuarea întârzierilor
nejustificate ale traficului străzii principale, în comparaţie cu automatele ce
funcţionează pe bază de programe prestabilite , care continuă să funcţioneze chiar şi
pe durata perioadelor de timp când traficul scade sub minimul impus prin condiţiile de
semaforizare;
 utilizarea acestor tipuri de automate tinde să reducă hazardul asociat opririlor arbitrare
ale vehiculelor în conformitate cu regimul de funcţionare pe bază de programe
prestabilite, care cer alternarea permisiunii de circulaţie chiar în afara solicitărilor
traficului.

6.1.3. Automate de dirijare a circulaţiei semiacţionate de vehicule.

În acest caz detectorii de trafic sunt instalaţi numai pe străzile laterale, deci cu un trafic
scăzut sau chiar întâmplător. Permisiunea de circulaţie este menţinută în mod normal pe
strada cu traficul principal, fiind transferată imediat (sau la sfârşitul unei perioade
prestabilite) străzii laterale, când există o cerere din partea acesteia, respectiv când un
vehicul a trecut peste sonda de trafic aferentă străzii laterale.
Timpul verde asociat străzii laterale, poate fi extins în mod normal la cereri succesive,
până la un maxim prestabilit, după care permisiunea de trecere este redată străzii
principale şi nu mai poate fi luată decât la expirarea unei perioade, de asemenea,
prestabilite.
Practica a demonstrat că, pentru perioadele de timp cu trafic scăzut, automatele
semiacţionate de vehicule prezintă o rată mai ridicată a accidentelor în comparaţie cu
categoria automatelor acţionate de vehicule. Aceasta se explică prin faptul că, în
majoritatea cazurilor, automatul, deci semafoarele, acţionează imediat ce un vehicul a
trecut peste sonda străzii laterale, determinând o întrerupere foarte arbitrară a fluxului
principal.
O situaţie periculoasă poate apărea când, un vehicul din fluxul principal nu a putut opri
la timp (la întreruperea timpului de verde) şi un vehicul al străzii laterale a primit
permisiunea de a intra în intersecţie cu viteză (prin apariţia timpului de roşu/galben imediat
ce vehiculul a trecut peste sonda de trafic). Acest pericol poate fi diminuat prin
introducerea unei schimbări întârziate, facilitate ce face ca timpul galben/roşu să fie
întârziat cu 1-2 secunde după ce prezenţa vehiculului pe strada secundară a fost
înregistrată prin intermediul detectorului de trafic.
Detectoarele de trafic se mai întâlnesc sub denumirea de controlere de semnal. Sunt
standardizate pe plan internaţional şi ele cuprind o varietate de echipamente de control al
traficului precum şi informaţii privind funcţionarea şi exploatarea lor.
În SUA, The National Electrical Manufacturers Association (NEMA) au propus

Figura 6.2.Exemplu de poziţionare a detectorilor cu buclă inductivă

standardele, care cuprind: sisteme de detectare a autovehiculelor, unităţi de control al

traficului (simple şi complexe), interfeţe (de intrare şi de ieşire) şi altă aparatură de trafic.
Cei mai comuni uzuali detectori de vehicule sunt cei cu buclă inductivă care folosesc un
senzor sub formă de buclă, introdus în pavajul drumului. Figura 6.2. ilustrează o astfel de
buclă inductivă, câte una pentru detectarea vehiculelor pe un sens de circulaţie. Un
vehicul care intră în zona de detecţie a senzorilor afectează câmpul magnetic al buclei,
cauzând o scădere a inductanţei. O unitate de detecţie a buclei care o alimentează şi
monitorizează, răspunde la scăderea inductanţei şi trimite un semnal de ieşire către
unitatea de control.
Precizia senzorului poate fi ajustată prin alegerea unei anumite valori a variaţiei
inductanţei cauzate de un vehicul care ar genera un semnal de ieşire indicând prezenţa
sau trecerea unui vehicul.
În conformitate cu recomandările standardelor, sensibilitatea în detecţia unui semnal
permite identificarea unei anumite categorii de vehicule.
 Autovehiculele ocupând zona de detecţie
pot fi clasificate după reducerea de
inductanţă pe care ele o cauzează şi care
corespunde unei sensibilităţi mai mari sau
mai mici, generate de autovehicule de
diferite categorii, respectiv motociclete sau
vehicule grele: de 0,13%, 0,32% sau 3,2%.
Detectorii de vehicule pot fi folosiţi pentru a
îndeplini diferite funcţii, cele mai importante
fiind cea de detecţie a trecerii şi cea de
prezenţă a unui autovehicul.
Detectarea trecerii este realizată cu bucle
mici care sunt ocupate numai scurt timp de
trecerea autovehiculelor. în acest caz este
generat un impuls de scurtă durată, care să
semnalizeze trecerea autovehiculului.
Prezenţa autovehiculului este detectată Figura 6.3.Exemplu de poziţionare a detectorilor
cu ajutorul unei bucle mari sau prin cu buclă inductivă.
înserierea buclelor mici, aşa cum se vede în
figura 6.3; figura arată că o combinaţie de bucle scurte, amplasate la distanţe cunoscute
poate fi folosită pentru a detecta viteza autovehiculelor. Semnificaţia notaţiilor este:
1-două perechi de bucle îndepărtate la 18 m, pentru viteza de 48- 56 km/h;
2-două bucle de 1,8x2,4 m detectează trecerea vehiculelor;
3-bucle lungi pentru detectarea prezenţei vehiculelor;
4-patru bucle 1,8x1,8 m pe o lungime de peste 16 m pentru detectarea prezenţei;
5-două perechi de bucle de îndepărtate la 24 m, pentru viteza de 64 km/h;
6-două bucle 1,8x1,8 m pentru operare PULS;
7-bucle cu diamant pentru detectarea prezenţei;
8,9-butoane pentru pietoni.
Standardele NEMA folosesc noţiunea de DETECTOR DE MOD pentru a descrie durata
şi condiţiile canalului de ieşire al detectorului. în cazul detectorilor cu 4 moduri se
specifică:
 Modul PULS - care se referă la cazul când detectorul produce un impuls de scurtă
durată când un vehicul este detectat;
 Modul CONTROL - se referă la cazul când este produs un impuls de durată fixă,
corespunzând perioadei de timp în care vehiculul ocupă zona;
 Modul PREZENŢĂ CONTINUĂ - se referă la modul de operare în care detectorul
sesizează continuu, dacă cel puţin un vehicul ocupă zona de detecţie;
 Modul PREZENŢA LIMITATĂ - corespunde modului de operare prezenţa continuă
pentru perioade limitate, dacă vehiculul rămâne în interiorul zonei de detecţie.
Printre mulţimea de caracteristici ale sistemului de detecţie este importantă întârzierea
la ieşire, pentru o perioadă precisă de timp şi inhibarea acesteia în cazul când vehiculul
prezent ar pleca înainte de expirarea timpului.
Această caracteristică este folosită în situaţiile în care este permisă mişcarea la dreapta
pe semnalul de roşu, iar durata unei faze ar putea fi prelungită inutil, de asemenea pentru
a permite autovehiculelor lente (autotractoare lente) să evacueze intersecţia înainte ca
semnalul să se schimbe.
Unitatea de control este "creierul" sistemelor de trafic. Ea primeşte "apeluri" de la
detectori şi interfeţe cu echipament de afişare a semnalului şi furnizează programe privind
succesiunea şi sincronizarea semnalelor afişate.
Standardele NEMA asigură compatibilitatea diferitelor sisteme de trafic. Diferitele tipuri
de sisteme de trafic sunt capabile să implementeze o varietate de strategii de alegere a
fazelor, de sincronizare, incluzând schemele cu timpi prestabiliţi precum şi cele cu control
continuu (programe flexibile).

6.1.4. Automate de dirijare acţionate de pietoni

Acest tip de automate este folosit, în general, pentru protejarea trecerilor de pietoni
peste arterele de circulaţie cu trafic intens, adică în cazul existenţei unor intersecţii
rezultate din nevoile pregnante de circulaţie ale vehiculelor şi cele de traversare ale
pietonilor. Din această confruntare vehicule pietoni, cei din urmă fiind pasibili de accidente,
funcţionarea acestui tip de automate este condiţionată de cererile de traversare ale
acestora, înregistrate prin intermediul butoanelor de acţionare, amplasate pe stâlpii de
susţinere a semafoarelor apropiate trecerilor de pietoni.
În urma solicitărilor de traversare ale pietonilor, automatele de acest tip asigură
acestora permisiunea de traversare a străzii imediat, în cazul existenţei unui gol în fluxul
de vehicule, sau la sfârşitul unei perioade de timp prestabilite, în cazul în care acesta
prezintă un caracter de continuitate.
O altă utilizare a automatelor acţionate de pietoni este în legătură cu automatele
complet sau semiacţionate de vehicule, caz în care permisiunea de traversare pentru
pietoni este servită numai în condiţiile existenţei unui gol în fluxul de trafic al străzii sau la
expirarea timpului maxim predeterminat, aferent automatelor de dirijare a circulaţiei
acţionate de vehicule.

6.2. Aparatură modernă de dirijare a traficului rutier.

Instalaţiile moderne de dirijare a traficului rutier de tip VSF au fost create pentru a
satisface cerinţele faţă de cele mai moderne tehnici de dirijare a circulaţiei, luând în
considerare şi posibilităţile financiare ale ţării noastre. Aceste deziderate au putut fi
realizate prin utilizarea celor mai moderne şi fiabile unităţi electronice, microprocesoare
INTEL pe de o parte şi pe de altă parte conceperea unor instalaţii de construcţie modulară
care permite alinierea la dimensiunile intersecţiei şi la cerinţele tehnicii traficului rutier.
Instalaţiile de tip VSF-12, VSF-24 şi VSF-36 sunt capabile să dirijeze 12, 16 respectiv
36 grupuri de semnalizare. În cazul instalaţiei VSF-36, la instalaţia standard pot fi conectaţi
24 detectori şi canal cu 12 butoane (cu unitate de extensie de încă 64 intrări); este
capabilă să dirijeze trei intersecţii independente, iar în caz de solicitare permite ca
echipamentele care funcţionează coordonat, să funcţioneze şi independent (toate
semafoarele stinse, galben intermitent, program fix, în funcţie de valorile de trafic etc.).
Instalaţia VSF-24 asigură aceleaşi servicii pentru două intersecţii. În cazul unei solicitări
sporite a intersecţiei, se poate folosi întreaga capacitate a instalaţiei pentru o singură
intersecţiei.
Instalaţiile se pot programa simplu cu ajutorul calculatoarelor compatibile IBM-PC.
Pentru modificarea programelor şi întreţinere se pot folosi calculatoare portabile.
Aceste instalaţii sunt capabile să satisfacă atât cerinţele obişnuite de dirijare
semaforizată (dirijare automatizată, funcţionare multiprogram, programe flexibile funcţie de
valorile de trafic, funcţionare coordonată a semafoarelor), cât şi cerinţe speciale (reţea
telefonică sau unde radio, acordarea priorităţii imediate pentru autovehicule de transport în
comun, coordonare radio, înregistrarea, stocarea şi reproducerea grafică a datelor de
trafic, simulare pe ecran a traficului).