1.

MǍRIMI ȘI UNITǍȚI DE MǍSURǍ DE BAZǍ

Conceptele utilizate în teoria și ingineria traficului rutier au la origine mărimile fizice

prin care se descrie mișcarea autovehiculului: distanța, timpul, viteza, accelerația.
Ca urmare a faptului că, din motive istorice, la nivel mondial se utilizează în proporții
apoximativ egale, două sisteme de unități foarte diferite, Sistemul Internațional de unități (SI)
și Sistemul anglo-saxon (utilizat în Anglia, Liberia, Myanmar și, parțial, în Statele Unite ale
Americii), iar procesul de mondializare a făcut ca toate culturile, inclusive tehnice, să
interacționeze din ce în ce mai mult, este foarte important să fie cunoscute aceste mărimi de
bază, împreună cu unitățile lor de măsură, în cele două sisteme de unități, pentru a putea face
oricând conversia valorilor dintr-un sistem într-altul.
În ceea ce privește Sistemul anglo-saxon de unități, acesta a fost introdus de William
Cuceritorul după bătălia de la Hastings, din 1066. Numele de Sistem imperial de unități
datează din 1824, acest sistem fiind destinat să fie utilizat în tot Imperiul Britanic.
Sistemul metric a apărut, într-un fel, ca urmare a disputei istorice dintre Franța și
“perfidul Albion”, în contextul evenimentelor care au urmat Revoluției franceze și a
avântului politic și militar pe care Napoleon l-a imprimat Franței. În 1790, Adunarea
Constituantă Franceză, la propunerea lui Talleyrand, se pronunță pentru crearea unui sistem
de unități de măsură stabil, uniform și simplu, iar ca unitate de bază este ales metrul. În 1799
etaloanele din platină ale metrului și kilogramului sunt depuse la Arhivele naționale ale
Franței, fapt considerat ca act fondator al sistemului metric, iar după lovitura de stat a lui
Napoleon din același an, sistemul metric este adoptat în Franța. În același context, pentru a
consolida blocada continentală contra Angliei, în anul 1807 Napoleon a impus în Europa
circulația rutieră pe dreapta.
În 1959, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și întregul Commonwealth, din
necesitatea de a avea definiții precise, au ajuns la un compromis: majoritatea unităților sunt
actual definite legal în raport cu unitățile Sistemului Internațional de unități.
România a aderat, încă din 1883 la SI, dar sunt unele domenii - transport naval,
transport aerian - unde se utilizează obligatoriu sistemul anglo-saxon, dat fiind că spațiul
maritim și spațiul aerian au dimensiuni planetare, iar conceptele de bază au fost dezvoltate și
consacrate în țările anglofone, care au fost pionieri în aceste domenii. Acest lucru este încă un
argument pentru necesitatea cunoașterii acestor aspecte.
 1.1. Distanța
În Sistemul Internațional, unitatea de măsură pentru distanță este metrul, a cărui
definiție a evoluat continuu, la un moment dat metrul fiind definit ca a 10.000.000-a parte
dintr-un sfert de meridian terestru, dar în final ajungându-se la o definiție extrem de precisă:
metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de 1/299.792.458 dintr-o
secundă.
Dintre multimplii și submultiplii metrului, în traficul rutier este utilizat cel mai
frecvent kilometrul.
În sistemul anglo-saxon, se utilizează mila. Etimologic, mila își are originea în
latinescul “mille passus” ceea ce înseamnă “o mie de pași (dubli)”, ceea ce reprezenta cam
1.500 m în Imperiul Persan și în Imperiul Roman.
Pentru distanțele pe uscat, în sistemul anglo-saxon se folosește mila terestră sau mila
statuară (statute mile), egală cu 1.609,344 m. Cum s-a ajuns la mila terestră? Simplu, s-ar
zice: ea este egală cu 1760 yarzi. Dar ce este yardul? Trebuie explicat.
Sistemul anglo-saxon utilizează ca unitate de bază pentru măsurarea lungimii ţolul
(inch), piciorul (foot) şi mila (statute mile).
Un inch are 25,4 mm, iar un picior (foot) are 12 inch, adică 12 x 25,4 = 30,48 cm.
Observăm că piciorul este de fapt lungimea medie a tălpii unui bărbat (încălțat) și se
potrivește cu mărimile anglo-saxone pentru încălțăminte (noile numere pentru încăltăminte).
Ne amintim că mărimea porților de la partidele de “miuță’ o măsuram chiar pe baza acestei
unități de măsură (deși nu conta mărimea adevărată a tălpii, căci aceeași măsură era utilizată
pentru ambele porți). În transportul multimodal rutier se utilizează containere de 20’ (au
lungimea constructivă de 20 feet, deci de cca 6 m), iar în transportul maritim se folosesc și
containere de 40’ (au lungimea de cca 12 m).
Trei picioare (feet) constituie un yard: 3 x 30,48 cm = 91,144 cm = cca 91,15 cm =
0,915 m. Aici intuim că 10 picioare înseamnă 9,15 m, iar aceasta este chiar distanța pe care o
măsura cu 9 pași arbitrul de fotbal de la punctul de executare a loviturii libere directe până
unde așeza zidul (acum au apărut dispozitive moderne de măsurare). Mai mult, 9,15 m
reprezintă raza cercului de la centrul terenului de fotbal, care trebuie respectată în momentul
repunerii mingii de la centrul terenului. Și, mai mult, este raza arcului de cerc din jurul
“punctului cu var” (locul de executare a loviturii de pedeaspă), astfel că expresia “jucătorii
trebuie să fie în afara careului de 16 m” este insuficientă: ei trebuie să fie și dincolo de acest
arc de cerc. Toate acestea, pentru că fotbalul a apărut în Anglia. În aviație, latitudinea
avioanelor este precizată și în metri și în picioare (feet).
 În marină și în aviație, unitatea de măsură folosită pentru distanță este mila marină.
Mila marină s-a dorit a fi lungimea arcului de meridian de 1’, dar această valoare este
variabilă, cu latitudinea, conform relației:

𝐿𝑎𝑟𝑐1′𝑙𝑎𝑡 ,𝑖 = 1852,3 − 9,3 cos⁡

(2 ∙ 𝑙𝑎𝑡𝑖 ) (1.1)

valoarea sa fiind maximă la poli și minimă la ecuator: 1852,3 ± 9,3 m.

Acest lucru impunea corecții minuțioase din partea navigatorilor în funcție de paralela
pe care se aflau, de aceea la un moment dat a fost definită printr-o valoare medie: lungimea
aproximativă a unui minut de arc al meridianului de longitudine zero la latitudinea Canalului
Mânecii (50°N): 6080 picioare = 1853,2 m.
Pentru a facilita conversia între cele două unități de măsură, în 1929 s-a fixat valoarea
milei marine la un număr întreg care aproximează valoarea medie, de la latitudinea de 45°:
1852 de metri.
Este interesant că la noi în țară se regăsește această unitate de măsură în denumirea
unei localități: Mila 23, de pe Dunărea Veche (aceasta era distanța pe vechiul braț Sulina
până la vărsarea în Marea Neagră)
Un submultiplu important al milei este cablul, egal cu a 10-a parte dintr-o milă, deci 1
cablu = 1,85 m. Această unitate de măsură este utilizată în porturi, pentru a preciza distanțele
dintre nave sau dintre acestea și chei. Este similară cu unitatea de măsură numită fathom (braț
= distanța dintre brațele larg deschise ale omului) și reprezintă 1/1000 dintr-o milă marină.
O unitate mai mare decât mila a fost utilizată în Europa și America Latină - leghea,
egală cu 3 mile marine, adica 5.556 m. În cele mai multe cazuri, o leghe reprezintă distanța
pe care o persoană o poate parcurge, mergând pe jos sau călare, într-o oră și ea are diferite
valori în funcție de țară, dar la nivel planetar cea mai folosită este valoarea britanică de 5.556
m. Așa poate fi înțeles titlul romanului lui Jules Verne, “20.000 de leghe sub mări”, care nu
semnifică adâncimea maximă atinsă (care nu poate depăși 11.521 m – groapa Marianelor), ci
lungimea parcursă pe sub mări de căpitanul Nemo cu submarinul Nautilus, făcând înconjurul
Pământului – cca 110.000 km.
De-a lungul istoriei, în diverse perioade și în diverse zone au fost utilizate o
multitudine de unități de măsură pentru distanță.
Astfel, o veche unitate de măsură pentru distanță, des întâlnită în istoria Greciei antice
și în perioada elenistică, este stadia. Aceasta corespunde lungimii stadioanelor grecești (așa
se explică și etimologia) și valoarea sa variază de la 147 la 192 metri, cea mai frecventă fiind
valoarea de 158 m, care se regăsește și în calculul realizat de Eratostene pentru determinarea
razei Pământului.
O altă veche unitate de măsură pentru lungime, des întâlnită în literatura clasică rusă,
este versta, echivalentă cu 1.067 metri (sau 3500 feet).
Merită amintite, măcar pentru pitorescul lor, și principalele unități pentru distanță
folosite în Țările Române: linia (2 mm), degetul (2,58 cm), palma (cca 25 cm), piciorul (în
Transilvania: 31,6 cm), cotul (în Moldova: 63,7 cm; în Muntenia: 66,4 cm), pasul (75,8 cm),
stânjenul (cca 2 m) și prăjina (egală cu 3 stânjeni în Muntenia: cca 6 m; în Moldova: cca 9
m). În Moldova se folosea pentru distanțe mari versta, dar având o valoare mai mare decât în
Imperiul Rus: 1,67 km. Prin expresia “cale de o poștă” se înțelegea o distanță aproximativă
dintre două poște, parcursă într-o zi de un poștalion: 7 … 14 km, chiar până la 20 km.

1.2. Timpul
Timpul se măsoară la nivel planetar cu aceleași mărimi și unități de măsură moștenite
din cele mai vechi timpuri, în sistemul de numerație sexagesimal: secunda, minutul, ora:

1 ℎ = 60 ′ = 3600 " (1.2)

Cu toate dificultățile pe care le ridică acest sistem de numerație în baza 60 (diferit de

sistemul de numerație zecimal – sistem utilizat pentru absolut toate celelalte mărimi din
sistemul Internațional), se pare că el va rezista timpului.
Totuși, este interesant de amintit că Franța a adoptat în anul 1793 “calendarul
republican”, care promova în mod “revoluționar” sistemul de numerație zecimal: luna se
compunea din 3 perioade de câte 10 zile fiecare (dispărea săptamâna de 7 zile), ziua era
împărțită în 10 ore, fiecare oră era împărțită în 100 minute, iar fiecare minut în 100 secunde.
Dar calendarul republican a durat numai câțiva ani, fiind abolit de către Napoleon în anul
1806, ca urmare a dificultăților de utilizare. El a rămas însă cu o mare valoare simbolică
(ruperea cu trecutul), astfel că a fost reintrodus în 1871, pentru o scurtă perioadă însă, de
către noua mișcare revoluționară, Comuna din Paris.

1.3. Viteza
În Sistemul Internațional, viteza se măsoară în km/h sau în m/s, relația de legătură
dintre cele două unități de măsură fiind:
 𝑘𝑚
𝑚 𝑣[ ]
ℎ
𝑣 = (1.3)
𝑠 3,6

În sistemul anglo-saxon, unde se utilizează mila terestră pentru distanțe, pentru viteză
se utilizează mila/h (mph), aceasta având valoarea de 1,609 km/h. Conversia între cele două
mărimi este realizată prin relația:

𝑘𝑚
𝑣[ ] = 1,609 ∙ 𝑣[𝑚𝑝ℎ] ≅ 1,6 ∙ 𝑣[𝑚𝑝ℎ] (1.4)
ℎ

Este motivul pentru care întâlnim în literatura de specialitate românească expresii

precum “viteza autovehiculelor poate fi considerată între 16 și 160 km/h” (este o traducere
“ad litteram”, dar se putea traduce 15 … 160 km/h) sau în emisiuni de specialitate aproximări
de genul “se estimează că impactul s-a produs la o viteză ce nu depășea 48 km/h” (când se
putea traduce liber: 50 km/h).
În marină, unitatea de măsură pentru viteza de deplasare a navei este nodul (în
engleză knot, prescurtat kt) acesta fiind definit ca viteza cu care o navă parcurge distanța de o
milă marină în timp de o oră:

1 𝑁𝑑 = 1 𝑀𝑚/ℎ (1.5)

O altă unitate de măsură utilizata este cab/min (viteza cu care se parcurge distanța de
1 cablu în timp de un minut). Se utilizează la exprimarea vitezei curenților marini și, uneori,
a vitezei navei. Însă pentru viteza vântului se utilizează unitatea de măsură din Sistemul
Internațional: m/s.
Convertirea vitezei dintr-o unitate de măsură în alta se realizează cu relațiile:

1Nd = 1Mm/h = 10cab/60min = 1/6 cab/min ; (1.6)

1Nd = 1Mm/h = 1852m/3600s ≈ 1/2 m/s. (1.7)

În aviație, viteza se exprimă în km/h, dar pentru valori mari ale ale vitezei - apropiate
de viteza sunetului în aer (331,5 m/s, la temperatura de 0°C), se utilizează unitatea de măsură
convențională numită Mach (după numele fizicianului austriac Ernst Mach). Viteza Mach 1
este egală cu viteza sunetului în aer în condiții standard: 1224 km/h (sau 340 m/s).
 Numărul lui Mach este o mărime adimensională care arată de cîte ori este mai mare
viteza unui mobil decît viteza sunetului în aer (poate fi și alt mediu fluid). Valorile subunitare
ale numărului lui Mach înseamnă viteze subsonice (mai mici decît viteza sunetului), iar
valorile supraunitare înseamnă viteze supersonice. O clasificare mai detaliată definește în
plus vitezele transsonice (între Mach 0,8 și Mach 1,2) și vitezele hipersonice (mai mari de
Mach 5).
Spargerea zidului sonic este o expresie ce semnifică trecerea unei nave aeriene de la
viteza subsonică la viteza supersonică (se depășește viteza Mach 1). În acel moment se
produce un zgomot puternic, deoarece se suprapun undele succesive generate de navă (viteza
navei fiind egală cu a undelor din aer). Este de dorit ca depășirea vitezei sunetului să nu se
facă prea lent și nici în apropierea zonelor rezidențiale, căci zgomotul puternic ar fi resimțit
ca o “explozie” la sol (numai în afara navei se percepe puternicul front de undă).

1.4. Accelerația
În ceea ce privește accelerația, aceasta se măsoară în m/s2: o accelerație de 1 m/s2
înseamnă reducerea vitezei cu 1 m/s în timp de 1 secundă.
Dar decelerațiile mari – obținute la demarare sau la frânare și, mai ales, în cazul
coliziunilor – se pot exprima în g: 1 g este acceelerația având valoarea egală cu accelerația
gravitațională (9,81 m/s2). Astfel, se folosesc expresii de genul: “nava a accelerat cu aproape
1g” sau “autoturismul a realizat o decelerație la frânare de cca 1 g”.

1.5. Relații de calcul și reprezentări grafice

Ecuația generală pentru deplasarea unui vehicul (mișcare uniform accelerată de la o
viteză inițiala v0) este:

𝑎∙𝑡 2
𝑠(𝑡) = 𝑠0 + 𝑣0 ∙ 𝑡 + (1.8)
2

iar pentru viteză relația este:

𝑣 𝑡 = 𝑣0 + 𝑎 ∙ 𝑡 (1.9)

În baza acestor relații, prin eliminarea timpului t rezultă o relație ce exprimă la orice
moment legătura dintre cele 3 mărimi (spațiu, viteză și timp), relație foarte utilizată și
cunoscută sub numele de “ecuația lui Galilei”:
 𝑣 2 = 𝑣0 2 + 2𝑎𝑠 (1.10)

Dacă viteza inițială este nulă, v0 = 0, relația devine și mai simplă:

𝑣 2 = 2𝑎𝑠 (1.11)

Dat fiind că în modelele utilizate pentru mișcarea vehiculelor se consideră accelerația

constantă (negativă, nulă sau pozitivă), aceasta fiind practic un parametru, sunt foarte
utilizate reprezentările grafice ale spațiului și vitezei în funcție de timp, pentru diversele
valori ale accelerației (a < 0, a = 0, a > 0) – fig. 1.1.

Fig. 1.1. Graficele s(t), v(t) și a(t) pentru diverse valori ale accelerației.
 Se observă că pot exista următoarele 3 situații:
a) – accelerație pozitivă, a > 0; în acest caz viteza crește constant, iar spațiul
crește proporțional cu pătratul timpului (o creștere accelerată);
b) - accelerație nulă, a = 0; în acest caz viteza se menține constantă, iar spațiul
crește liniar cu timpului (o creștere constantă);
c) – accelerație negativă, a < 0; în acest caz viteza scade constant, cel mult până
la momentul t0 când va atinge valoarea zero, iar spațiul crește continuu până la o valoare
limită când viteza devine zero.
Interesant de prezentat este și relația dintre spațiul de frânare și viteza inițială, pentru
o decelerație constantă, acesta fiind modelul utilizat în descrierea mișcării frânate a
autovehiculului (fig. 1.2, unde s-a luat în calcul o valoare de 5 m/s2 pentru decelerație)).
Această relație poate fi reprezentată grafic și în coordonate polare ( – viteza [km/h];  –
spațiul [m]), situație în care graficul este numit “spirala spațiului de frânare”.

Fig. 1.2. Graficul s(v) la frânarea până la oprirea autovehiculului.

1.6. Masa
Masa este o mărime care este utilizată în traficul rutier pentru precizarea limitărilor
pentru masa maximă tehnic admisibilă pe axă /grup de axe (Masa maximă autorizată pe axă /
grup de axe) - masa corespunzătoare sarcinii verticale statice maxim admisibilă transmisă
solului de axa/grupul de axe respectiv în funcţie de construcţia vehiculului şi a axei/grupului
de axe şi care este declarată de producător şi menţionată în documentele de omologare
[RNTR 7, 2005].
 În Sistemul Internațional masa este mărime fundamentală, unitatea de măsură fiind
kilogramul (kg). Masele maxim admise în trafic (inclusiv masa maximă pe axă sau osie)
sunt precizate în tone (1 tonă = 1.000 kg). În transportul de cereale este întâlnită și o unitate
mai veche, chintalul (egal cu 100 kg), iar în transportul mărfurilor în vrac (cereale, cărbuni,
minereu, material de balastieră) se utilizează vagonul (egal cu 10.000 kg).
Trebuie știut că în Statele Unite ale Americii (US) se folosesc unitățile din sistemul
anglo-saxon: tona lungă (US long ton), egală cu 1016 kg și tona scurtă (US short ton) egală
cu 907 kg. Unități de bază sunt însă livra US (US pound) = 0,454 kg, în SUA, și livra UK
(UK pound) = 0,373 kg, în Regatul Unit al Marii Britanii.

1.7. Volumul
Volumul este o mărime utilizată pentru a exprima cantitatea transportată în cazul
lichidelor și a mărfurilor vrac și, cunoscând densitatea mărfii, se poate stabili masa
încărcăturii.
În Sistemul Internațional volumul se exprimă în metri cubi (1 m3 = 1000 litri, iar apa
are densitatea de 1.000 kg/m3).
În sistemul anglo-saxon există o diversitate de unități de măsură pentru volum, dar
mai întâlnite sunt galonul și barilul:
1 US galon lichid = 3,7854 litri;
1 US galon uscat = 4,4048 litri;
1 UK galon = 4,5425 litri;
1 US Baril = 119,2405 litri;
1 US Baril de petrol = 158,9843 litri;
1 UK Baril = 163,5298 litri;
Utilitatea acestor cunoștințe pentru operatorii de transport rutier este justificată și prin
faptul că, într-o măsură din ce în ce mai mare, transportul rutier se regăsește ca o componentă
în transportul multimodal de mărfuri sau de călători, date fiind dimensiunile planetare pe care
le-a atins acest sector economic în ultimele decenii.

Aplicația 1.1.
Deoarece viteza este singura mărime cinematică ce descrie mișcarea vehiculelor
participante la traficul rutier pentru care unitățile de măsură utilizate în Sistemul Internațional
de unități (SI) și Sistemul anglo-saxon sunt diferite, să se realizeze un tabel de conversie
pentru aceste mărimi în domeniul uzual al vitezelor autovehiculelor, cu un pas de 10 unități.

Rezolvare
Domeniul uzual al vitezelor autovehiculelor poate fi considerat de la 0 km/h până la
cca 160 km/h, respectiv de la 0 mph până la cca 100 mph.
Se utilizează expresia exactă din relația (1.4):

𝑘𝑚
𝑣[ ] = 1,609 ∙ 𝑣[𝑚𝑝ℎ]
ℎ

și se prelucrează datele cu ajutorul programului Microsoft Excel, rezultând tabelul următor.

v [km/h] → 𝐯 𝐦𝐩𝐡 𝐯 𝐦𝐩𝐡 → v [km/h]

v [km/h] v [mph] v [mph] v [km/h]
10 6.2 10 16.1
20 12.4 20 32.2
30 18.6 30 48.3
40 24.9 40 64.4
50 31.1 50 80.5
60 37.3 60 96.5
70 43.5 70 112.6
80 49.7 80 128.7
90 55.9 90 144.8
100 62.2 100 160.9
110 68.4
120 74.6
130 80.8
140 87.0
150 93.2
160 99.4

Aceste valori sunt foarte utile pentru înțelegerea corectă a valorilor exprimate în mph,
dar și a traducerilor din limba engleză, unde apar formulări ce sună ciudat, de genul “viteză
de cca 128 km/h”, ceea ce este evident o traducere pentru o valoare estimată de 80 mph.