CURS 7 d. 97 % dintre stafilococii patogeni elaborează coagulaza.

d. 97 % dintre stafilococii patogeni elaborează coagulaza. Din această categorie fac parte streptococii viridans, ei sunt saprofiţi, condiţionat
e. Testul fibrinolizinei patogeni.
COCI PATOGENI f. Testul evidentierii catalazei cu peroxid de hidrogen 30%. 2. Streptococii α1 hemolitici (elaborează hemolizina αl ), ei metabolizează complet
g. Testul fosfatazei , foloseşte agar cu fosfat de fenolftaleină 0,01>%. hemoglobina, dar este o hemoliză în care mai sunt hematii nehemolizate - incompletă,
marginile coloniei sunt neclare.
● STAPHYLOCOCCUS Teste de patogenitate "in vivo' În această categorie intră serogrupurile B şi D streptococice, sunt saprofite sau
Definiţie, taxonomie. - Administrarea toxinei stafilococice i.d. la iepure, pune în evidentă actiunea condiţionat patogene.
Stafilococii fac parte din familia Micrococcaceae, genul Staphylococcus. dermonecrotică, prin aparitia unei zone de necroză la locul de inoculare. 3. Streptococii , hemolitici (elaborează hemolizina β), dau hemoliză beta, care este
Până în anul 1997 au fost individualizate 33 de specii, dintre care 16 specii - În cazul TIA, tulpina izolată din materiile fecale, vărsături sau alimentele incrimmate, completă, foarte întinsă, coloniile având marginile clare.
au fost izolate de la om: Staphylococcus aureus şi 15 specii de stafilococi coagulazo se însămânţează pe geloză semisolidă 0 5% , se incubează în atm de 20% CO2 48h. Din această categorie fac parte serogrupurile: A(care este totdeauna patogen), C. G.
negativi. - Cultura se filtrează şi se fierbe 30 min la 100°C. 4. Streptococii γ, sunt nehemolitici, nu elaborează hemolizine, în aceasta categorie sunt
Speciile de importantă medicală sunt: Staphylococcus aureus, - În acest fel, în filtrat rămâne activă numai toxina stafilococică care rezistă la fierbere şi multe tulpini din serogrupul D.
Staphylococcus epidermidis (care face parte din flora indigenă), Staphylococcus se va pune în evidentă prin testul Domnan.
saprophyticus care poate da afecţiuni în sfera uro-genitală. Testul Dolman: se inoculează la pisoi tânăr, 1-3 ml filtrat, intraperitoreal, după 15-20 Caractere biochimice
min, apare o stare de agitatie, nelimşte, urmată de contractia muşchilor abdominali, - elaborează hemolizine sau (α, α1, β, γ) nu produc.
Caractere generale: diaree, varsături, somnolenta. După 24-48 h animalul îşi revine la normal. - sunt aerobi, dar pot fi si microaerofili sau chiar facultativ anaerobi cum sunt cei din
▪ Caractere morfologice 6. Testarea sensibilităţii la antibiotice grupul D care sunt enterococii.
Sunt coci Gram pozitivi, cu dim. de 0,8-1,5µm, în diplo sau grămezi neregulate - Se poate face prin antibiograma disc-difuzimetrică pe mediul solid MüellerHinton, sau
(staphylos = ciorchine), necapsulati (cei mai multi), imobili, aerobi, facultativ anaerobi, prin E test (unde se poate cunoaşte şi CMI). Rezistenta
saprofiţi sau patogeni. - Se folosesc substante antibacteriene din familiile: β-lactamine simple sau în asociere cu - au rezistenta scazuta sunt distrusi de razele ultrviolete, dezinfectante si antiseptice la
Posedă: catalază, coagulază, fosfatază, descompun glucoza prin fermentaţie. inhibitori de β-lactamaze, aminoglicozide, macrolide, sulfamide, rifampicină, qhinolone. concentratii uzuale;
▪ Caractere de cultură - sunt distrusi la 55oC timp de 20 min.;
Cresc pe medii simple şi în special pe mediile hiperclorurate (10-15% NaCI). Boala la om - Streptococul din grupa A este sensibil la pencilina G, care se administrează
Pe mediile solide formează colonii de tip "S" (smooth = neted). La oameni, stafilococul poate provoca mai multe afecţiuni: parenteral/oral
Elaborează pigmenti endogeni: - afecţiuni cutanate: furuncule, foliculite, hidrosadenită, sicozis: - Streptococul din grupa B este rezistent la concentntii mari de NaCI 6.5%, la variatii
- S. aureus elaborează pigment auriu - bacteriemii, septicopiemii cu localizări viscerale: angine, otite, meningite, sinuzite; mari de temperetura, la actiunea bilei si a sarurilor biliare (ca si viridans), si la actiunea
- S. epidermidis pigment alb şi - poate suprainfectia plăgile tuturor leziunilor deschise; multor antibiotice.
- S. saprophyticus pigment galben. - tulpinile care elaborează enterotoxina poate provoca TIA: sindromul pielii opărite
▪ Caractere biochimice (Lyell), produs de o toxină cu acţiune exfoliativa a supraepidermului (epidermolizina) / / Structura antigenică
- elaborează pigmenţi: auriu, alb, galben ; - sindromul se şoc toxic stafilococic, produs de toxine endo şi exotoxine; Streptococii au antigene somatice si solubile.
- elaborează hemolizine alfa, beta mai puţin gamma şi delta; - enterita stafilococică în urma administrarea îndelungate a antibioticelor (disbioze). 1. Antigene somatice:
- sunt rezistenţi la NaCI până la 15 % ; a) Antigenul capsular, la cei cu capsula (formata din acid hialuronic)si care poate fi
- fermentează glucoza, fermentează manita; ● STREPTOCOCCUS distrus de o enzima proprie hialuronidoza.
- produce coagulază, fibrinolizina, catalază, fosfatază, mai ales tulpinile patogene pentru Streptococii fac parte din familia Streptococcaceoe, genul Streptococcus, b) Anigenul M se gaseste pe suprafata peretului, pe baza acestui antigen se imparte in 65
om. unele specii sunt patogene, altele fac parte din flora indigenă a orofaringelui, tractului de serotipuri iar organismul produce anticorpi anti- M.
intestinal, pielii. c) Carbohidratul C (se găseşte în profunzimea peretelui bacterian).
Habitat Cele mai importante specii pentru patologia umană sunt: Pe baza atestui antigen, streptococii se împart in 19 serogrupuri (notate de la A-W cu ex
S. aureus colonizează nările, colonul de unde contaminează frecvent tegumentul. - Streptococcus pyogenes, literelor I şi J), este clasificarea lui Lancefield, de aici lipsesc streptococii viridans care
S. epidermidis se găseşte pe tegumente şi mucoase, este prezent în infectiile - Streptacoccus agalactiae, nu au substanţa C.
intraspitaliceşti (nosocomiale) sau în infecţii grave la persoane tarate. - Enterococcus, 2. Antigene solubile
S. haemolyticus a fost dingnosticat în: endocardită, septicemii, peritonită, ITU, plăgi - Streptococii viridans, Exotoxina se numeşte eritrotoxina are afinitate pentru piele, determină exantem (la
chirurgicale. - Streptococcus pneumoniae. nivelul pielii), sau enantem (la nivelul mucoaselor).
S. soprophyticus este diagnosticat în ITU, uretrite negonococice, prostatite, infectii ale Exotoxina apare doar când streptococii sunt lizogeni, deci purtători de bacteriofag.
plăgilor, uneori în septicemii. Morfologie: Exotoxina determina scarlatina, exotoxina este aceeaşi pentru totii streptococii, de aceea
Sunt coci dispuşi în lanturi, Gram pozitivi, sunt saprofiţi, patogeni sau condiţionat anticorpii anti-exotoxina, oferă protectie.
patogeni. Alte antigene solubile:
Rezistentă Au dimensiuni de 0,5-1 µm, au în peretele bacterian o concentratie de mureină mare - hialuronidaza,
- rezistă la uscăciune şi întuneric; (80%), sunt imobili, nesporulati, uneori pot prezenta capsulă, ce le conferă o mare - fibrinolizinele: streptolizina O, care va determina organismul să răspundă prin formare
- sunt sensibili la dezinfectante şi antiseptice în concentraţii uzuale; virulenta. de anticorpi (ASLO) şi streptolizina S care este responsabila de β-hemoliză, proteinaze,
- câştigă uşor rezistenta la antibiotice; Habitat: sunt ubiquitari (întâlniţi peste tot) şi în special pe tegumente şi mucoase. DN- şi RN-oze,carbohidraze.
- sunt distruşi în 15 min la 55-60°C;
- pasteurizarea este eficientă. Caractere de cultură Diagnosticul de laborator
Se cultivă pe medii lichide (bulion glucozat cu azidă de sodiu şi cristal violet 1/4000 cu 1. Diagnosticul bacteriologic
Diagnosticul de laborator este bacteriologic 5% sânge ), iar pe mediu solid, geloză sânge 5% (se recomanda sange de berbec), care Se izolează streptococii din produsele patologice şi se determind grupul seroiogic prin:
1. Recoltarea produselor patologice, în functie de afectiunea suspectată. poate să contină cristal violet 1/4000 şi acid nalidixic, mediu selectiv pentru streptococi. ▪ Testul la bacitracină se evidenţiază grupul A (singurul sensibil la acest antibiotic).
2. Examinarea macroscopică şi microscopică (prin examen direct) a produsului Reacţia este pozitivă când apare o zond de inhibiţie a cresterii de 10 mm în jurul discului
patologic. de bacirtracină de 0,04 UI sau 0.1 UI , dacă colonia este de alt grup atunci colonia se
3. Însămăntarea şi izolarea (in funcţie de produsul patologic). Pe mediul lichid dezvoltă normal (este rezistentă).
4. Interpretarea rezultatelor Cei care au capsulă (foarte patogeni) dau o turbiditate omogenă mediului - formele ▪ Reacţia de coaglutinare evidenţiază grupurile A, B, C, G, D. Este o reacţie de
- După incubare la 37°C 24-48 h, în bulion stafilococii tulbură uniform mediul, formând 'S"sau sub formă de flocoane care se depun pe pereti sub formă de fulgi şi lasă un aglutinare pe lamă prin care anticorpii cunoscuţi, cuplati cu proteina A stafilococică,
un depozit la fundul eprubetei. sediment pe fundul eprubetei - formele "R". reacţionează cu agentul (antigenul) necunoscut. În acest fel complexele Ac-Ag sunt
- Pe geloză (mediul solid), dupa incubare 24-48h la 37°C în aerobioză, apar colonii ce Pe mediile solide transformote în corpusculi si pot fi vizualizaţi. Pentru acest test se foloseşte trusa
dim. de 1-2 mm "S", dar pot să fie şi "R" (rough), "M” (mucoase), "G" (glossy), în - Streptococii patogeni pe geloză-sânge dau colonii de tip "S", STREPTIC.
functie de morfologie. - cei care au capsulă au aspect de colonii  M", ▪ Reacţia de precipitare in inel se foloseşte pentru evidenţierea grupelor serologice.
- Pe geloză sânge 5-7%, stafilococii patogeni produce hemoliză, care poate fi alfa, iar - colonii mate (matt") rotunde, cu margini regulate, cu suprafaţa mamelonată, de
după prelungirea incubării încă 24 h va aparea,o hemoliză beta (completă) în jurul consistenţa apoasă cu tendintă la confluenţa, care dă aspectul de hartă geografică, 2. Diagnosticul imunologic
coloniei. aspectul este determinat de streptococii virulenti, care contin substanţa M: La 2-3 săptămâni, de la debutul infecţiei streptococice respiratorii acute
- Tulpinile animale produc o beta hemolizină, care determină o hemoliză de tip cald-rece. - colonii glossy "G" rotunde, mici, cu suprafata bombată, lucioasă, translucidă, conţin (incorect tratate sau netratate), se poate instala una din complicatiile grave nesupurative:
- Pe mediul solid cu manită (Chapmann) stafilococii pot fermenta manita dezvoltând forme mai putin virulente; glomerulonefrita acută (GNA). reumatismul articular acut (RAA), seu febra reumatismală
colonii galbene, care de cele mai multe ori sunt patogene. - colonii "R' (rough), uscate, cu margini neregulate, cu suprafete rugoase, forme (FR), cardita reumatismală (CR),coreea, eritemul nodos. Apar în urma mecanismului de
5. Caractere de patogenitate degradate fără structură antigenică. hipersensibilizare de tip II (citotoxc), III (complexe imune).
Teste de patogenitate "in vitro'' Diagnosticul imunologic se face uzual prin reacţia ASLO (care reprezintă
a. Testul de pigmentogeneză Caractere de hemoliză titrul anticorpilor anti streptolizină “O”) ea poate stabili: diagnosticul. prognosticul,
b. Testul hemolizei Dimensiunile coloniilor de streptococ sunt mult mai mici (cca. 0,5 mm) eficienta tratamentului.
Stafilococii patogeni elaborează alfa hemolizina, care produce hemoliza totală a decât de stafilococ (care au un diametru de 0,5-2 mm), sunt incolore şi dau hemoliză. Un titru mai mare de 200 u ASLO/ml arata o infectie streptococica in
hematiilor (beta hemoliza). În functie de elaborarea hemolizinei streptococii se împart în 4 categorii: antecedente daca dupa 3 saptamâni de tratament nu scade titrul anticorpilor la normal,
c. Testul coagulaze: pe lamă (“Clumpinq factor”) pentru coagulaza legata şi în tuburi 1. Streptococi α hemolitici (eloborează hemolizina α) ei metabolizează incomplet tratamentul se repetă, dacă nu scade înseamnă că s-a instalat reactia de hipersensibilizare,
pentru coagulaza liberă. hemoglobino şi dau o culoare verde în jurul coloniilor. în acest caz pacientului (sub tratament pe antibiotice de preferat penicilină) se determină

1
lunar titrul ASLO, un titru care scade arată vindecarea.
Patogenitate
Streptococii grup A pot da:
- infecţii acute ale: tractului respirator (forma eruptivă- scarlatina, forma neeruptivă:
angina, faringita, etc)
- otita medie, sinuzita, meningita, pneumenie, bronhopneumonie, pleurezie, endocardita
acuta.
Localizarea cutanată a infecţiei streptococice este mai frecventă în zonele calde:
intertrigo impetigo, zabăluţă (infecţia comisurii bucale), celulite, abcese. flegmoane.
Erizipelul este o infecţie streptococică cu localizare cutanată (atunci când există o soluţie
de continuitate): la nivelul gambelor, feţei, cu caracter recidivant.
Virulenţa streptococilor piogeni este dată în special de proprietatea antifagocitară, care
depinde de prezenţa componentelor celulare de suprafaţa: acidul hialuronic capsular şi
proteina M.
● Streptococii viridans
Aceşti streptococi dau hemoliză de tip a, în jurul coloniei şi colonin vor fi verzi (după
mentinerea peste noapte la 40 C, poate să mai apară la exterior un inel de hemoliză
completă). Sunt 5 grupuri de specii care pot da infecţii umane.
Cele mai importante sunt:
- grupul mutans, cu specia S. mutans (cariogenă),
- grupul salivarius, uiiele specii produc urează, un caracter distinct din acest gen,
- grupul sanguis, care hidrolizează aesculina,
- grupul mitis;
- grupul anginosus.
Localizare:
- Se găsesc în cavitatea bucală, tract urogenital, piele, sunt germeni saprofiţi conditionat
patogeni, ei pot da endocardita lentă malignă.
Nu contin în structura peretelui carbohidratul C, deci nu sunt incluşi în clasificarea
Lancefield.
Pentru diagnosticul diferential cu Streptococcus pneumoniae, care au
acelaşi tip de hemoliză (alfa), se efectuează testul sensibilităţii la optochin, al bilolizei şi
fermentării inulinei, toate sunt pozitive pentru pneumococ şi negative pentru
Streptococcus viridans.
● Streptococii de grup D (Enterococcus)
Se mai numesc enterococi, cele mai cunoscute specii sunt: E. faecalis, E. faecium.
Pot produce hemoliză de tip a sau pe mediu de geloză-sânge cca. 1/3 din tulpini, restul
sunt nehemolitici.
Pe agar cu bilă-aesculină şi azidă de sodiu coloniile enterococilor sunt albe-cenuşii cu
holou negru.
Se caracterizează prin:
- rezistenţă crescută la temperaturi ridicate (40-60oC).
- capacitate de dezvoltare la variaţii mari de temperatură (între 10-45°C).
- şi la pH alcalin (9,6).
Enterococcus
- Enterococii sunt sferici, ovalari sau cocobacilari dispuşi în perechi sau lanturi scurte,
- Gram pozitivi, în majoritate imobili cu excepţia speciilor: E-gallinarum şi
E.casseliflavus, care sunt mobile.
- Ei determină infecţii urinare, genitale, endocardite subacute (până la 20 % din totalul
lor). Prezenţa în apă sau alimente a enterococilor arată contaminarea fecală a acestora,
decelarea lor servind ca test de poluare
● Streptococcus pneumoniae (pneumococul)
Morfologie
- Sunt coci lanceolati dispuşi în diplo cu dimensiuni de 1/1,5µm, pneumococii virulenti
au capsulă care înconjură ambele celule, dispuşi cu capetele rotunjite fată in fată.
- Sunt imobili, nesporulaţi, Gram pozitivi, majoritatea sunt saprofiti, dar sunt şi tulpini
patogene nu se găsesc în natură.
Caractere de cultură
• Cresc numai pe medii ce conţin sânge, cei încapsulati dau colonii de tip „S'.
• Sunt hemolitici, coloniile sunt mici, transparente şi înconjurate de o, zonă de hemoliză
a, ca la streptococii viridans.
Caractere biochimice
• Sunt sensibili la bilă, la optochin, fermentează inulina.
Rezistenţă
• Sunt sensibili în mediul extern, se transmit prin picăturile Pflugge, sunt distruşi de
razele solare, de dezintectante la concentraţii uzuale.
• Majoritatea tulpinilor sunt sensibile la penicilină.
Structură antigenică
• Are antigene somatice şi solubile, cel mai important este Ag SSS (Substanta Solubilă
Specifică), din constituţia capsulei, având o structură polizaharidica Ag SSS împarte
pneumococii în 83 de serotipuri (serotipul 3 dă cea mai mare capsulă).
Caractere de patogenitate
• Pneumococii încapsulaţi sunt patogeni prin multiplicare şi invazivitate, nu are
capacitate de toxigeneză.
• Determină pneumonia francă lobară (localizată doar la nivelul unui singur lob).
Diagnosticul de laborator
• Se practică diagnosticul bacteriologic, produsul patologic este spută, doar primele 14
grupuri serologice sunt patogene.
• Sputa în afecţiunile pulmonare pneumococice este ruginie, puroiul este de consistentă
cremoasă, fibrinoasă de culoare verzuie.
• Frotiurile din produsele patologice se colorează Gram şi albastru de metilen.
• Se vor pune in evidenţă coci lanceolati, dispuşi in diplo sau lanţuri scurte, înconjuraţi de
capsulă, Gram pozitivi, leucocite, intra şi extracelalari precum şi detritusuri celulare.
Identificarea pneumococilor
Se face cu ajutorul unor teste biochimice şi serologice:
• Biloliza (fenomenul Neufeld) lizarea culturilor de pneumococi prin adăugarea de bilă,
caracter care îl diferenţiază de Str.viridans.
• Testul sensibilităţii la optochin (ethilhidrocupreină).
Pe o placă de geloză - sânge se însământează un sector dintr-o cultură pură suspectă, în
centrul ariei se depune un disc de optochin de 5µg după 24h la 37° C se citeşte rezultatul,
tulpina de pneumococ fiind foarte sensibilă in jurul discului va apare o zonă de inhibiţie
de 10 mm.
• Fermentarea inulinei - se însământează o cultură pură de pneumococ în mediul Hiss
ce contine inulină, fermentarea inulinei schimbă culoarea mediului, prin schimbarea pH-
ului la acid prin descompurerea zahărului. Acest caracter diferentiază pneumococu de
streptococii viridans (Str. mitior şi Str. milleri).
Identificarea serologică
• Reacţia de aglutinare.
Se realizează cu o suspensie de germeni în cultură pură, un mediu lichid care se pun în
contact cu serurile specifice de tip, la o reactie pozitivă apar aglutinine.
La noi se realizează identificarea serogrupurilor 1.2 şi 3.
Tehnica de umflare a capsulei (reactia Neufeld), prin tratarea cu ser antipolizaharidic
specific de tip, are loc o mărire a capsulei.
Inocularea la şoarece se practică pentru aprecierea virulentei tulpinii izolate. Se
inoculează şoareci albi. După moartea sau sacrificarea animalului se autopsiază şi se pune
în evidenţă pneumococul în produsele patologice recoltate.
Tratament: penicilină, cefalosporine, eritromicină.
Antibiograma nu este necesară pentru că sunt sensibili la medicamentele de mai sus.
FAMILIA NEISSERIACEAE
Include patru genuri: Neisseria, Moraxella, Acinetobacter, Kingella.
În genul Neisseria, speciile importante pentru patologia umana sunt:
- Neisseria meningitidis (meningococul) şi
- Neissaria gonorrhoeae (gonococul), dar pot fi amintite şi specii saprofite (care fac parte
din grupul neisseriilor nepretentioase) ca: N. lactomica, N. sicca, N. subflava, N. mucasa.
N. elongata.
• Germenii din acest gen sunt coci de formă reniformă, cu părtile adiacente concave, în
diplo, Gram negativi, uneori cu o tendintă de a rezista decolorarii.
Toate speciile sunt aerobe, imobile, nu au flageli, unele tulpini posedă pili.
Caractere generale
• Temperatura optimă de dezvoltare este între 35-37° C (sunt stenotermi - rezistă la
variaţii mici de temperatură).
• Neisseriile patogene au cerinte nutritive complexe, pe cand cele saprofite se dezvoltă pe
medii simple şi la variatii mari de temperatură.
• Echipamentul biochimic este reprezentat de un set relativ restrâns de enzime, testul
citocrom-oxidazei este unul din cele mai importante, el este pozitiv la genurile patogene
pentru om şi negativ pentru cele nepatogene.
În acest curs se vor prezenta în special N. meningitidis şi N. gonorrhoeae.
● Neisseria meningitidis
Sunt coci ovalari, reniformi de dimensiuni de 0,6 - 1,0 Vm dispuşi în diplo Gram
negativi. În produsul patologic (LCR) sunt intra şi extracelulari.
Habitat
- Se gasesc numai la oameni (bolnav, sau sanatoşi).
- Sunt localizaţi pe tegumente, dar mai ales în concavitatea nazala şi bucala.
Caractere morfologice
- germenii în diplo sunt înconjuraţi de o microcapsula.
- în peretele lor predomină antigenul “O”, nu mureina, fiind Gram-negativi.
- sunt germeni imobili, nesporulati.
- unele tulpini prezintă pili în momentul izolarii, acestia pot să dispară dupa 1-2
subcultivari, nu par să aiba prea mare importantă in virulenţa germenului.
Caractere de cultură
Pe medii solide
Cerinţele nutritive sunt deosebite pentru Neisseriile patogene, eIe necesitănd factor, de
creştere speciali, de aceea se foloseşte:
- mediul Müeller-Hinton, care contine casomina-acizi în locul peptonelor din carne;
2
- mediul Thayer - Martin, se pot obtine culturi şi pe geloză-sânge.
- geloză – sânge, geloza -ascită;
- geloza -şocolat.
Dupa 24 ore apar colonii “S" mici cu diametrul de cca. 1 mm, transparente, alb- cenuşiu,
cu margini neregulate, cu suprafaţa neteda şi lucioasa, nehemolitice.
La purtatorii sănătoşi se pot izola colonii “R”, colonii mai mari, opace, cu margini
neregulat si suprafaţa granulara.
În mediile lichide (bulion M-N) creşte sărac dupa 2-3 zile, tulbură uşor mediul sau
lăsând un mic depozit la fund.
Ca suport energetic utilizeaza glucoza din mediu în cantităţi, mici de 2‰ .
Actiunea agentilor fizici, chimici şi biologici
▪ Temperatura optimă pentru dezvoltare este de 35-37° C, meningococul se dezvoltă mai
abundent în atmosfera umedă, cu o concentratie de C02 de 5-10% mai ales la izolarea din
produsele patologice.
▪ În pasajele ulterioare, prezenta C02 nu mai are aceeaşi importanţă.
▪ Meningococul este sensibil la variatii de pH (pH optim este de 7,2 – 7,4) moare repede
(autolizează) la uscăciune, nerezistând în afara organismului în picaturile Pflügge mai
mult de 30 min.
▪ Fiind foarte sensibil la variatii de temperatura transportul LCR-ului de la patul
bolnavului în laborator pentru cultivare trebuie facut mentinându-l la 37° C.
▪ În cultură rezistă 1-2 ore la 20-25°C, autolizându-se mai rapid decât la 37 0 C.
▪ Însămânţarea se face pe medii încălzite. Este sensibil la actiunea fenolului 1%, a
alcoolului de 700 (10-15 min), la acţiunea razelor solare, UV.
▪ Sunt sensibili la acţiunea sulfonamidelor, antibioticelor, penicilina fiind antibioticul de
elecţie in tratamentul infectiilor meningococice.
Caractere biochimice şi de metabolism
▪ Este un germene strict aerob, posedă, ca toţi germenii din acest gen, o catalază, o
citocromoxidază (se pune în evidentă astfel: se pune o colonie pe o hârtie de filtru care
contine un indicator: tetrametil-p-fenilendiaminâ, dacă germenii sunt oxidazo-pozitivi,
atunci culoarea indicatorului va vira în purpuriu în 10 sec., un viraj mai tardiv nu este
caracteristic).
▪ De asemeni mai are şi enzime zaharolitice, utilizând pe cale oxidativă glucoza şi
maltoza şi nefermentand lactoza, fructoza şi zaharoza.
Caractere de patogenitate
Meningococii sunt germeni patogeni, dar cu virulenţă scăzută, 60-70% din infectiile
meningococice sunt inaparente. Cea mai frecventă localizare este cea nazală, foarte rar
infecţia poate ajunge pe cale sanguină la meninge, unde va produce meningita (1 caz la
1000).
EI poate da: rinite meningococice (cel mai frecvent), sinuzite, faringite, meningita
cerebro spinală meningococică (MCSM).
Patogenitatea se datorează in special proprietătilor sale antifagocitare date de către
polizaharidul capsular şi de lipopolizaharidul care se află în peretele bacterian.
Meningita fulminantă (sindromul Waterhouse-Friederichsen)
▪ Este o formă supraacută a infecţiei sanguine cu meningococ.
▪ A fost considerat iniţial ca o formă fulgerătoare de septicemie meningococică prin
prăbuşirea funcţiilor suprarenale datorită leziunilor hemoragice care se produc în această
glandă.
▪ În această formă fulminantă, este caracteristic examenul LCR, este aproape clar, conţine
un număr mic le PMN şi un numar mare de germeni.
▪ Decesul pacientului poate surveni în 24-36 ore, dacă nu se face tratamentul
corespunzător.
Diagnosticul de laborator
Este bacteriologic
▪ Produsele patologice sunt: sănge, LCR, lichid peteşial (la bolnav), exudate seroase,
fragmente de organe (de la cadavru), sau exudat faringian (la purtător).
▪ Recoltarea se face in condiţii de sterilitate.
▪ Examenul direct al produselor patologice este foarte important - LCR, aspect
macroscopic este tulbure, purulent.
▪ Proba se însămânţează pe mediile amintite, fără să conţină agenti selectivi.
▪ Se vor face frotiuri şi apoi coloratii Gram, albastru de metilen, May-Grünwald-Giemsa;
▪ În cazul uneimeningite meningococice pe frotiu se vor vedea multe PMN diplococi
Gram negativi, reniformi, intra şi extra celulari, imobili înconjurati de o capsulă comună.
▪ Amprente de organe de cadavru pot da unele indicaţii.
▪ Pentru alte produse, exudatul farirgian nu este concludent, datorită bogatei flore
polimorfe unde sunt multe Neisserii saprofite.
Însămânţarea pe medii de cultură
▪ Se folosesc mediile Müeller-Hinton, Thayer-Martin, cu supliment HYL (sânge lacat de
cal 10 părţi, autolizat de drojdie de bere 1 parte, autolizat de ficat de porc 2 părţi).
▪ Însământarea din produsele patologice de la purtători sau din produsele suprainfectate,
la mediile de mai sus se adaugă supliment selectiv LCN (lincomicină, colimicină,
nistatin).
▪ Se fac însământările în conditiile descrise, după 24-48 ore se fac citirile.
Identificarea
- Se selectează coloniile smooth, mici cu diametrul de cca. 1 mm, transparente, uşor gri.
- Se examinează biochimic pentru producerea citocromoxidazei (pe hârtie impregnată cu
tetrametil-p-fenilendiamină).
- Se fac frotiuri colorate Gram pentru prezenţa diplococilor Gram-negativi, în boabe de
cafea" faţa în faţă.
- Dacă îndeplinesc cele trei criterii înseamnă că aparţin genului Neisseria.
- Identificarea serologică de grup din culturile pure, se fac aglutinări cu seruri polivalenie
şi apoi cu monovalente, obţinându-se grupul de meningococ.
La noi cele mai frecvente sunt: A. B, C. Y şi W-135.
Metode de identificare rapidă
▪ Coaglutinarea şi latexaglutinarea (anticorpii antimeningococici sunt fixaţi pe proteina
A stafilococică respectiv pe particule de latex) se face direct din LCR.
▪ Contraimunelecroforeza efectuată în gel de agar 1% cu tampon vernal cu pH 7.8.
godeurile dinspre anod sunt umplute cu LCR iar cele dinspre catod sunt umplute cu
serurile antimeningococice, cele mai frecvente serogrupuri în zona respectivă după
migrare 60-90 min, la o intensitate de 3 mA pot fi urmărite aparitia benzilor de preciptare
între godeurile cu lichid şi seruri antispecifice.
▪ Metodele biologice moleculare.
Testarea sensibilitătii la antibiotice (antibiogramă) se face prin metoda disc-difuzimetrică
pe mediul Müeller-Hinton în atm. de CO2 la 37°C şi se citesc conform standardului
indicat de producătorul de microcomprimate.
Confirmare
Coloniile care au aparţinut genului Neisseria se vor repica pentru obţinerea culturilor pure
şi apoi se va face testare pentru fermentarea zaharurilor:
- fie se însământează pe medii: geloză cu zahar 1%, ser de cal 10%, indicator de albastru
de bromtimol, se incubează în atm. de C02 şi se examinează după 24 ore.
- fie se însămânţează pe galerii Api etc.
Fermentarea glucozei şi maltozei şi nefermentarea levulozei, lactozei şl zaharozei,
confirmă germenul in specia Neisseria meningitidis.
● Neisseria gonorrhoeae
Neisseria-gonorrhoeae sau gonococul produce infectia gonococică. Această bacterie a
fost descrisă de către Albert Neisser în 1879 în uretrite acute la bărbati şi în conjunctivita
nou-născutilor. Punerea în evidenţă a culturii de gonococ a fost în 1882 de către Leistikov
şi Löeffler.
Habitat
N. gonorrhoeoe este un parazit strict pentru specia umana.
▪ Se grefează pe celulele mucoase indemne, în special pe mucoasa genitală şi accidental
pe alte mucoase: rectala, faringiana, conjunctivală.
▪ Conjunctivita care poate ajunge până la oftalmia gonococică la nou-născut este o
infectie exogenă Produsă în timpul naşterii atunci când mama are vaginită gonococică.
▪ La bărbat principala formă de boaă este uretrita gonococică, la femei vaginita şi metrita.
Caractere morfo-tinctoriale
▪ Sunt coci ovalari de 0,6-1,0 µm, în diplo, cu părtile concave adiacente, asemănători
boabelor de cafea.
▪ Sunt Gram negativi, imobili, nesporulaţi, înconjurati de o capsulă comună. La
suprafafaţa celulei au pili cu rol determinant în ataşarea bacteriei de celula gazdei, deci se
găsesc la speciile virulente, lipsind la cele nevirulente sau la cele din colectiile vechi.
Caractere de cultură
▪ Gonococul nu se dezvoltă pe medii simple, este germenul cel mai greu de cultivat dintre
toate Neisseriile.
▪ Se folosesc medile descrise la N. meningitidis, pentru produsele patologice se preferă
mediile cu suplimene selective (colimicină şi lincomicină câte 300 µg la 100 ml mediu
final) sau vancomicină, colistin, trimetoprim, nistatin.
▪ Este necesară o atmosferă de 5-l0% CO2, la 35-37°C.
▪ Citirile se fac după 24-48 ore. Gonococul produce colonii smooth de 0,5-1 mm, sau
colonii de tip M (mucoase), nepigmentate, transparente sau opace, nehemolitice.
Acţiunea agentilor fizici, chimici şi biologici
▪ N. gonorrhoeae este foarte sensibil în afara organismului.
▪ Este sensibil la uscăciune, moare în 1-2 ore, nefiind viabil decât in secretiile purulente
umede.
▪ Este distrus de fenol 1% în 1-2 min, alcool medicinal 700 în 5-7 min.
▪ Este sensibil la variaţiile de temperatură şi de pH (optim pH de 7,2-7,8).
Caractere biochirnice
Gonococul metabolizează glucoza, dar nu maltoza. Produc citocrom-oxidaza, testul
catalazei este pozitiv.
Sensibilitatea la antibiotice
În general este sensibil la pencilină în cca. 90%, dar pot fi şi tulpini producătoare de β-
lactamază, de aceea se recomanda antibiogramă.
Caractere antigenice
▪ Are antigene somatice "O" (care se pune în circulaţie după moartea bacteriei) şi
capsulare "K".
Patogenitate
▪ Bolile produse la om sunt: uretrite gonococice sau blenoragia la ambele sexe, prostatite,
epididimite la bărbaţi, cervicite, anexite, metrite la femei, conjunctivite, endocardite,
artrite.
▪ Toate cazurile de îmbolnăviri debutează cu o formă acută cu simptome evidente (apare
o secretie abundentă galben-verzuie la nivel genital).
▪ Dacă tratamentul nu este corect, boala trece în forma cronică, greu de depistat şi tratat şi
adenopatie satelită.
Imunitate
▪ Imunitatea umorală este slabă, de aceea apar reinfecţii cu N. gonorrhoeae.
▪ Nu există un vaccin antigonococic cu proprietăţi profilactice.
Diagnosticul de laborator
Este bacteriologic
▪ Produsele patologice sunt secretiile exudative ale mucoaselor inflamate.
Aceste au aspect purulent, opace, cremoase cu o tentă gălbuie şi se desprind uşor de pe
mucoasă.
Recoltarea
▪ Se face cu ansă sau cu tampoane sterile.
▪ La bărbaţi trebuie să se pătrundă cu ansa sau cu tampoane cu diametrul de 2-3 mm, pe o
distanţă de 1-2 cm de la meat.
▪ La femei recoltarea, se face din colul uterin, sau din sacul vaginal posterior, se va face
cu valve sau speculum, sterile.
▪ Din alte exudate recolta se face cu tampoane sterile.
Examenul direct din probele recoltate
▪ Se vor face frotiuri care se vor colora Gram şi albastru de metilen, apoi se vor examina
cu imersie.
▪ Frotiurile din uretrite acute conţin PMN şi coci în diplo in "boabe de cafea" intra şi
extracelulari, Gram negativi.
▪ În formele cronice prezenta în cantitate mare a florei polimorfe şi fibrină, pot masca
germenii care au provocat infectia. De aceea se va face însămăntarea pe medii de cultură.
Cultivare
▪ Se vor însămânţa pe mediile amintite cu sau fără agenţi selectivi.
▪ Incubarea se va face în conditii de CO2 5-10% 1a 370C şi în atmosferă umedă.
▪ Examinarea culturilor după 24 - 48 ore.
Identificarea
▪ Colonii mici cu diam. de 1-2 mm, transparente, uşor gri, lucioase cu margini netede,
reacţia oxidazei pozitivă m 5-10 secunde.
▪ Pe frotiuri, diplococi Gram negativ în'boabe de cafea", capsulaţi, intra şi extracelular,
▪ Testul oxidazei pe hârtie sau slide-uri impregnate cu tetrametil-p-fenilendiamină,
▪ Testul catalazei pozitiv.
▪ Galerii Api NH unde identificarea poate fi realizată în cca. 4 ore.
Confirmare
Se testează fermentarea zaharurilor N. gonorrhoeae fermentează numai glucoza