Tema 1.

2
Clasificarea
consumatorilor de
energie electrică şi
regimurile de
lucru în procesul de
exploatare a navei
Bilanțul electroenergetic
la nave.
Alegerea nr. și puterii
generatoarelor electrice
 Clasificarea consumatorilor de energie electrică şi
regimurile de
lucru în procesul de exploatare a navei

a) După destinaţie , consumatorii se împart în:

- mecanisme de punte (vinciuri, cabestane, macarale,
instalaţia de guvernare);
- mecanisme auxiliare pentru instalaţia energetică principală
de propulsie a navei (pompe, separatoare, ventilatoare,
compresoare ş.a.);
- mecanisme pentru sisteme navale (pompe de santină,
balast, pompe de incendiu, pompe de combustibil ş.a.);
- mijloace radiotehnice, aparate de navigaţie şi mijloace de
legături interioare;
- mijloace pentru asigurarea condiţiilor de trai ale echipajului
(cambuza, instalaţia de climatizare, instalaţia de ventilaţie
ş.a.);
- iluminatul electric.
 Clasificarea consumatorilor de energie electrică şi
regimurile de
lucru în procesul de exploatare a navei
b) După gradul de importanţă se împart în trei grupe.
Prima grupă conţine consumatorii importanţi care necesită alimentarea continuă. Întreruperea
alimentării consumatorilor din această grupă poate duce la pierderea navei sau pierderi de
vieţi omeneşti. Astfel de consumatori sunt: comanda drumului navei, aparatura de navigaţie,
mijloacele de radiocomunicaţii, pompele de incendiu de avarie şi alţi consumatori.
Alimentarea consumatorilor din această grupă se realizează de la două surse diferite: centrala
electrică de bază şi centrala electrică de avarie. Întreruperea alimentării consumatorilor din
prima grupă este permisă numai pe durata intrării automate în funcţiune a centralei de avarie,
adică cel mult 10 secunde.
A doua grupă este constituită din consumatorii care asigură deservirea instalaţiilor energetice
principale de propulsie, precum şi mecanismele şi instalaţiile care asigură păstrarea
încărcăturii navei. De asemenea, din această grupă mai pot face parte pompele de incendiu şi
drenaj, vinciul de ancoră, ş.a.
Pentru consumatorii din grupa a doua se admite întreruperea alimentării cu energie electrică
pentru o durată limitată necesară, în caz de suprasarcină, pentru cuplarea unui generator
suplimentar la barele centralei electrice.
A treia grupă este reprezentată de consumatorii de mică importanţă pentru vitalitatea navei, cum
ar fi consumatorii care asigură condiţiile de trai şi necesităţile echipajului.
Pentru consumatorii din această grupă, pe durata suprasarcinii centralei electrice sau în situaţia
de avarie, este posibilă o pauză însemnată în alimentarea cu energie electrică.
 Clasificarea consumatorilor de energie electrică şi
regimurile de
lucru în procesul de exploatare a navei

c) După regimul de lucru consumatorii de energie electrică se împart:

- acţionări electrice care lucrează în regim de durată cu sarcină constantă
sau variabilă (pompe, ventilatoare). În acest regim, pe toată durata de
funcţionare, încălzirea motorului este la valoarea nominală.
- acţionări electrice care lucrează în regim interminent (vinciuri, macarale).
Caracteristic acestui regim este că perioadele de funcţionare alternează
cu perioade de pauză. În timpul funcţionării, încălzirea motorului nu
ajunge până la valoarea nominală şi urmează o pauză în care nu se
răceşte până la temperatura mediului după care urmează un nou ciclu
de funcţionare.
- acţionări electrice care lucrează în regim de scurtă durată (vinciul de
ancoră, cabestanul de manevră, pompe de santină, pompe de
transvazarea combustibilului ş.a.). Specific acestui regim este durata
mică de funcţionare în care motorul electric nu se încălzeşte până la
valoarea nominală şi urmează o pauză suficientă ca motorul să se
răcească până la temperatura mediului ambiant.
Bilanțul electroenergetic la nave
Caracteristic pentru funcţionarea centralei electrice a navei este variaţia în limite mari a energiei

electrice solicitată de consumatori. Puterea centralei electrice la un moment dat este

determinată de consumatorii care lucrează în acel moment.

Numărul consumatorilor care lucrează la un moment dat şi gradul lor de încărcare depind de

regimurile şi particularităţile de exploatare ale navei (raionul de navigaţie, starea mării şi a

condiţiilor de climă, forma şi masa încărcăturii, viteza navei, caracterul lucrărilor în timpul

staţionării ş.a.).

Din cele prezentate rezultă că încărcarea cu sarcină a generatoarelor centralei electrice este un

proces aleator. Un calcul precis al consumului de energie electrică trebuie să aibă în vedere

atât consumatorii care lucrează în regimul dat, cât şi faptul că pentru fiecare consumator

graficul de sarcină este variabil şi dependent de mulţi factori.

Un asemenea calcul poate fi efectuat folosind metode specifice de calculul
probabilităţilor şi statistici matematice, ceea ce presupune un volum mare
de calcule complicate şi necesitatea cunoaşterii a multor date
experimentale.

În practica inginerească, până în momentul actual, pentru calculul sarcinii

centralei electrice şi alegerea generatoarelor electrice se utilizează o
metodă mai simplă bazată pe întocmirea bilanţului energetic sau a tabelului
de sarcină, cu rezultate suficient de bune pentru nevoile practice.

De asemenea, pentru calculul aproximativ al puterii centralei electrice, necesar

la întocmirea proiectului preliminar al navei, se pot folosi metode analitice.
Pentru întocmirea bilanţului energetic (tabelul de sarcină), procesul de
exploatare al navei se împarte într-un număr de regimuri
caracteristice, urmând ca pentru fiecare dintre ele să se stabilească
puterea electrică solicitată de la centrala electrică a navei.
Calculele se organizează sub forma unui tabel care poartă denumirea
de bilanţul energetic sau tabelul de sarcină al navei.
Regimurile de funcţionare ale navei, care intră în componenţa tabelului
de sarcină, includ obligatoriu regimurile care corespund celei mai
mici şi celei mai mari sarcini cerută de la centrala electrică şi între
acestea câteva regimuri intermediare.
În funcţie de destinaţia navei, procesul de exploatare poate cuprinde
următoarele regimuri:
a) pentru nave de transport mărfuri generale: staţionare fără lucrări de
încărcare, staţionare cu lucrări de încărcare, ridicarea ancorei, navigaţie pe
mare (marş) şi de avarie;
b) pentru nave de pasageri: staţionare fără pasageri, staţionare cu pasageri,
ridicarea ancorei, navigaţie pe mare şi de avarie;
c) pentru navele flotei tehnice: staţionare fără lucrări, staţionare cu lucrări
tehnologice, navigaţie pe mare şi de avarie;
d) pentru spărgătoarele de gheaţă: staţionare, ridicarea ancorei, navigaţie în
mare liberă, navigaţie printre gheţuri, avarie;
e) pentru navele de pescuit: staţionare, ridicarea ancorei, prinderea şi
prelucrarea peştelui şi de avarie.

Regimul de avarie se consideră că are loc în timpul marşului, la

producerea unor incendii sau inundarea unor compartimente, fără
scoaterea din funcţiune a centralei electrice.
În astfel de cazuri, se solicită suplimentar energie electrică pentru lupta
contra incendiilor şi nescufundabilităţii navei.
Metoda bilanţului energetic

(tabelul de sarcină)
• Această metodă este cea mai utilizată la
proiectarea sistemului electroenergetic al
navei şi constituie procedeul de bază pentru
determinarea puterii centralei electrice.
Tabelul bilanţului energetic (tabelul de
sarcină) are aceeaşi formă pentru toate
tipurile de nave şi se deosebeşte numai în
ceea ce priveşte definirea regimurilor de lucru
care depind de destinaţia navei.
• În funcţie de natura curentului agregatelor
generatoare se introduc câteva schimbări
privind conţinutul bilanţului energetic.
 În tabelul 3.1. se prezintă un model simplificat de
bilanţ energetic pentru o navă electrificată în curent
alternativ.
Pentru simplificare, în tabel sunt cuprinse numai trei
regimuri care sunt generale pentru toate tipurile de
nave:
regim de staţionare;
regim de marş;
regim de avarie.
• La întocmirea bilanţului energetic trebuie în prealabil
să se cunoască toţi consumatorii de energie electrică
aflaţi la bordul navei: acţionările electrice ale tuturor
mecanismelor şi instalaţiilor, iluminatul tuturor
încăperilor şi punţilor, utilaje pentru cambuză,
încălzirea electrică, aparatura de legături radio şi
legătur i interioare, aparatura de navigaţie, ş.a.m.d.
• Tabelul 3.1. se prezintă un model simplificat de bilanţ
energetic pentru o navă electrificată în curent alternativ
Coeficientul de sarcina
Coeficienţii de sarcină şi simultaneitate se stabilesc pe baza analizei
funcţionării consumatorilor. La această analiză se iau în considerare
caracterul operaţiilor îndeplinite de navă, regimul de funcţionare a
instalaţiilor energetice principale de putere, raionul şi condiţiile
climatice, starea mării ş.a.
Alegerea corectă a coeficienţilor de sarcină şi de simultaneitate
depinde în mare măsură de experienţa proiectantului în aprecierea
corectă a încărcării consumatorilor în diferite regimuri ale navei.
În continuare, se prezintă câteva criterii orientative privind alegerea
acestor coeficienţi.
Experienţa arată că pentru cei mai mulţi consumatori, în toate
regimurile de lucru, coeficientul de sarcină are valoarea apropiată
de unitate. Pentru câteva mecanisme, valorile acestuia sunt
subunitare, cum ar fi: instalaţia de guvernare, vinciul de ancoră,
macarale ş.a.
Sarcina pentru instalaţia de guvernare depinde de starea mării, vitezei
navei, viteza de bandare a cârmei, unghiul de deplasare a cârmei.
Puterea consumată de acţionarea electrică a cârmei se stabileşte
astfel încât să corespundă regimului cel mai greu şi, ca urmare,
coeficientul de sarcină pentru instalaţia de guvernare se alege în
limitele 0,5 - 0,8.
• Încărcarea vinciului de ancoră depinde de adâncimea de ancorare, starea mării şi
forţa vântului. Pentru regimul cel mai greu se apreciază valoarea coeficientului de
sarcină în limitele 0,7 -0,9.
• Sarcina pentru macarale depinde de forma încărcăturii şi masa acesteia care, de
obicei, este mai mică decât sarcina nominală. Coeficientul de sarcină se alege
pentru regimurile cele mai grele în limitele 0,8 - 0,9.
• Pentru vinciul de remorcaj sarcina depinde de starea mării, forma obiectului remorcat
şi viteza de remorcare. Coeficientul de sarcină pentru asemenea vinciuri se alege în
limitele 0,6 -0,8.
• Puterea consumată de utilajele electrice ale cambuzei (plite, cuptoare, vase sub
presiune) depinde de numărul pasagerilor şi echipajului navei. Acest număr se
schimbă în staţionare comparativ cu celelalte regimuri.
• Pentru consumatorii care lucrează în regim de avarie (pompe de incendiu, pompe de
drenaj), coeficienţii de sarcină au valori apropiate de unitate. În cazul în care aceste
mijloace sunt utilizate şi în alte regimuri, coeficienţii de sarcină au valori în limitele
0,6 - 0,9. O asemenea situaţie se poate întâlni la ridicarea ancorei când se porneşte
pompa de incendiu pentru spălarea lanţului de ancoră pe măsura virării acestuia la
bord.
• Determinarea coeficientului de simultaneitate pentru consumatorii de acelaşi fel nu
prezintă dificultăţi deosebite. De regulă, pe navă se instalează mai mulţi consumatori
de acelaşi fel la mecanisme importante pentru siguranţa navei. De exemplu,
instalaţia de guvernare electrohidraulică are instalate două electropompe din care:
una asigură funcţionarea instalaţiei de guvernare, cealaltă fiind de rezervă.
Coeficientul de simultaneitate, în acest caz, este 0,5 .
• După stabilirea coeficienţilor de sarcină şi de
simultaneitate se calculează puterea consumată pentru
fiecare din consumatorii care lucrează în regimurile
considerate, astfel:
• După stabilirea puterii active consumate în fiecare regim se determină
factorul de putere corespunzător şi se completează coloanele 10, 15,
20. Calculul factorului de putere se face pe baza cunoaşterii factorului
de putere nominal (col.5) şi a sarcinii consumatorului în regimul
considerat.
• În continuare se calculează puterile reactive ale consumatorilor pentru
fiecare regim şi se completează coloanele 12, 17 şi 22.
• Calculele se fac cu formula:
• La stabilirea puterii centralei electrice în diferite
regimuri de exploatare a navei sunt luaţi în
considerare numai consumatorii care lucrează în
regim de durată cu sarcină constantă sau
variabilă şi consumatorii care lucrează în regim
interminent.
• Consumatorii care lucrează în regim de scurtă
durată nu sunt luaţi în calcul şi de aceea puterile
corespunzătoare acestora se trec între
paranteze. De aceşti consumatori se va ţine
seama la verificarea capacităţii de suprasarcină
a generatoarelor electrice.
• În bilanţul energetic (tabelul de sarcină), în
fiecare regim, sunt trecute puterile numai pentru
consumatorii care lucrează în regimul
considerat.
• La stabilirea consumatorilor care lucrează într- un anumit
regim, precum şi la alegerea coeficientului de sarcină, trebuie
să se aibă în vedere problemele specifice exploatării navei.
• În regim de staţionare fără operaţiuni de încărcare (fără
pasageri) pe navă se află o mică parte din echipaj care se
ocupă cu lucrări de întreţinere şi supraveghere.
• De aceea, în acest regim, numărul consumatorilor care
lucrează este redus. Funcţionează parţial iluminatul, utilajele
cambuzei, mijloace de legături, sisteme navale de utilizări
generale. De obicei, în acest regim nu lucrează mecanismele
care deservesc instalaţia energetică de putere a navei.
• În regimul de staţionare cu efectuarea lucrărilor de
manipularea mărfurilor se află pe navă tot echipajul pentru
care trebuie create toate condiţiile de trai, lucrează mijloacele
de încărcare-descărcare (macarale, vinciuri de încărcare,
pompe de marfă).
• Regimul de ridicare a ancorei se desfăşoară concomitent cu pregătirea
navei pentru marş. În acest regim funcţionează cu putere redusă instalaţia
energetică principală, sunt în funcţiune vinciul de ancoră şi pompa de
incendiu pentru spălarea lanţului, este prezent la bord tot echipajul.
• În regim de marş funcţionează cea mai mare parte a consumatorilor de
energie electrică. Consumatorii care nu funcţionează în acest regim sunt:
pompele de incendiu şi drenaj, mecanis mele de rezervă, vinciul de
ancoră, macarale şi alte mijloace cu destinaţie specială. În cazul navelor
de pescuit în acest regim lucrează traulerul şi câteva macarale.
• Funcţionarea consumatorilor în regimul de marş asigură confortul deplin al
echipajului şi pasagerilor, funcţionarea mecanismelor care asigură marşul
navei, funcţionarea aparatelor de navigaţie şi a mij loacelor de legături
radio.
• În regimul de avarie, în cazul în care este necesar, se poate renunţa la
funcţionarea consumatorilor care asigură confortul echipajului şi
pasagerilor (cambuza, ventilaţia generală, încălzirea electrică ş.a.).
• În acest regim rămân obligatoriu în funcţiune consumatorii care asigură
marşul navei, legăturile interioare şi exterioare, mij loacele de navigaţie. La
acestea se adaugă mij loacele de luptă împotriva incendiilor, scoaterea
apei din compartimentele inundate şi alte mijloace de salvare.
• Valorile puterilor de calcul ,obţinute ca rezultat al bilanţului
energetic permit să se treacă la alegerea numărului şi puterii
generatoarelor electrice principale şi de rezervă pentru sistemul
electroenergetic al navei.
• Alegerea se face luând în considerare puterile calculate fără
luarea în considerare a consumatorilor care lucrează în regim de
scurtă durată.
• După cum se vede şi din exemplul prezentat în tabelul 3.1, între
valorile puterilor calculate cu luarea în considerare şi fără luarea
în considerare a consumatorilor cu regim de funcţionare de
scurtă durată nu sunt deosebiri semnificative.
• Existenţa consumatorilor cu funcţionare de scurtă durată se are
în vedere la verificarea capacităţii de suprasarcină a
generatoarelor care în condiţii normale trebuie să asigure
alimentarea acestor consumatori.
• De regulă, generatoarele navale admit suprasarcină de 10% în
decurs de 2 ore, 25% timp de 30 minute şi 50% timp de 5
minute. În cazul în care sarcina consumatorilor de scurtă durată
depăşeşte capacitatea de suprasarcină se recurge la conectarea
unui generator suplimentar.
Pentru calculul puterii centralei electrice se alege regimul cu cea mai
mare putere consumată. În cele mai multe cazuri, acesta este
regimul de marş. De asemenea, la proiectarea sistemului
electroenergetic este necesar să se prevadă şi o rezervă de 15-20%
faţă de puterea consumată cea mai mare.
Alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice reprezintă o
sarcină dificilă întrucât trebuie să se aibă în vedere mai mulţi factori
tehnici, economici şi de exploatare, adesea contrari unul altuia.
Trebuie stabilit un compromis care asigură regimurile cele mai
favorabile pentru funcţionarea centralei electrice.
La alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice trebuie să se
aibă în vederea îndeplinirea următoarelor cerinţe:

1) Generatoarele trebuie să fie încărcate în toate regimurile aproape de

sarcina nominală (de regulă minim 75-80% din puterea nominală).
2) Generatoarele alese să fie de acelaşi tip şi putere. În acest caz se
asigură o funcţionare stabilă la cuplarea în paralel şi se reduce
cantitatea necesară de piese de rezervă.
3) Puterea generatorului de rezervă trebuie să fie aceeaşi cu a
generatorului de bază. Este evident că cea mai bună alegere este
aceea în care toate generatoarele de bază şi de rezervă sunt de
acelaşi tip şi putere.
• Din punct de vedere al încărcării fiecărui
generator aproape de sarcina nominală, această
cerinţă se realizează în cazul folosirii unui număr
mare de generatoare cu posibilitatea de cuplare
în paralel a acestora.
• În acelaşi timp, un număr mare de agregate
generatoare este limitat pe de o parte de
posibilităţile de montare la navă, iar pe de altă
parte de greutăţi legate de funcţionarea în
paralel a acestora.
• De aceea, de regulă, acest număr se limitează la
2-4 agregate generatoare.
• Un exemplu de alegerea numărului şi
puterii generatoarelor este prezentat în
tabelul 1.1. Pentru acoperirea consumului
de energie electrică în toate regimurile şi
asigurarea unei rezerve sunt posibile trei
variante:
• prima – alegerea a două generatoare cu
puteri de 150 kw fiecare;
• a doua – alegerea a trei generatoare cu
puteri de 100 kw fiecare;
• a treia – alegerea a patru generatoare cu
puteri de 75 kw fiecare.
• După prima variantă în toate regimurile lucrează un generator de bază
cu puterea de 150 kw, al doilea fiind rezervă. În acest caz, sunt
evidente două neajunsuri: încărcare mică a generatorului în regimul de
staţionare (sub 40%) şi posibilitatea de a efectua lucrări de revizii sau
reparaţii numai în regimul de staţionare.
• A doua variantă asigură funcţionarea a două generatoare de 100 kw în
regimurile de marş şi de avarie, al treilea fiind de rezervă. În regim de
staţionare lucrează un generator, două fiind de rezervă. În această
variantă, în toate regimurile, sarcina generatoarelor este de circa 60-
70%, ceea ce se poate considera mulţumitor. Lucrările de revizii şi
reparaţii sunt posibile numai în regimul de staţionare.
• A treia variantă asigură funcţionarea a două generatoare de 75 kw
pentru regimurile de marş şi de avarie, celelalte două fiind de rezervă,
în regimul de staţionare lucrează un generator de 75 kw şi trei sunt de
rezervă. În această variantă se asigură încărcarea optimă a
generatoarelor care lucrează (circa 80-90%), lucrările de întreţinere şi
revizii se pot efectua atât în regimul de staţionare cât şi în regimurile de
marş şi de avarie.
• Din această analiză rezultă că varianta a treia este cea mai bună cu
condiţia ca în compartimentul prevăzut pentru centrala electrică să se
permită montarea a patru agregate generatoare. În caz contrar, din
motive constructive se optează pentru varianta a doua cu trei agregate
generatoare.
• Alegerea generatoarelor se face după puterea activă de calcul în cazul
în care valoarea factorului de putere mediu este egală cu 0,8 sau mai
mare. Dacă factorul de putere mediu are valoarea mai mică de 0,8,
atunci alegerea generatoarelor se face după puterea aparentă.
• Metoda bilanţului energetic (tabelul de sarcină) se poate aplica şi
pentru determinarea puterii diesel-generatorului centralei electrice de
avarie. Diesel-generatorul de avarie intră în funcţiune la scoaterea de
sub tensiune a centralei electrice de bază şi puterea acestuia trebuie
să fie suficientă pentru a asigura obligatoriu alimentarea următorilor
consumatori:
- iluminatul de avarie;
- acţionarea electrică de avarie a cârmei;
- acţionarea electrică a pompei de incendiu de avarie;
- legături de comunicaţii interioare şi exterioare;
- lumini de navigaţie şi semnalizare;
- vinciurile bărcilor şi şalupelor de salvare;
- alte instalaţii pentru siguranţa vieţii echipajului.
Experienţa arată că pentru majoritatea navelor puterea diesel-
generatorului de avarie este în limitele 50-200 kw.
 În c.c.
• În cazul sistemelor electroenergetice de
curent continuu, metoda bilanţului
energetic pentru determinarea numărului
şi puterii generatoarelor electrice este
aceeaşi cu deosebirea că dispar coloanele
5, 10, 12, 15, 20 şi 22 care corespund
factorilor de putere şi puterilor reactive.
 Metoda analitică de determinare a
puterii centralei electrice
• Această metodă permite determinarea puterii centralei electrice fără o
analiză de detaliu a funcţionării tuturor consumatorilor de energie
electrică.
• Metoda analitică de determinare a puterii agregatelor generatoare
presupune existenţa unei corelaţii între puterea centralei electrice,
puterea instalaţiei energetice de propulsie a navei în anumite regimuri
şi deplasamentul navei.
• De exemplu, în regim de marş cea mai mare parte a consumatorilor cu
funcţionare constantă o constituie mecanismele care deservesc
instalaţia energetică de putere. Ca urmare, puterea centralei electrice
pentru regimul de marş este în corelaţie cu puterea motoarelor
principale. La staţionarea navei fără operaţiuni de încărcare puterea
centralei electrice este dată de consumatorii care asigură condiţiile de
trai ale echipajului şi este în corelaţie cu deplasamentul navei.
• Rezultatele analizei unui volum mare de date statistice au permis
obţinerea unor formule experimentale de calcul a puterii centralei
electrice. Pentru exemplificare se prezintă calculul puterii centralei
electrice pentru o navă de transport mărfuri generale cu motoare
principale lente.
 Regim de avarie
• În regimul de avarie, sarcina centralei electrice o
constituie consumatorii care asigură marşul navei,
stingerea incendiului, scoaterea apei din
compartimentele inundate. În acest regim sunt
deconectaţi consumatorii de mică importanţă pentru
vitalitatea navei cum ar fi: cambuza, ventilaţia,
climatizarea ş.a. În caz de necesitate poate fi introdus în
funcţiune: generatorul de rezervă. Luând în considerare
aceste posibilităţi, puterea centralei electrice în regim de
avarie, de obicei, nu depăşeşte puterea în regim de
marş.
• Metoda analitică de determinare a puterii centralei
electrice permite aproximarea acesteia, suficientă pentru
proiectul preliminar al navei. Un calcul mai precis rezultă
din aplicarea metodei bilanţului energetic.
TEST DE AUTOEVALUARE
RĂSPUNS LA TESTUL DE AUTOEVALUARE
1:b; 2:c.
 LUCRARE DE VERIFICARE
Explicaţi modul de
completare a tabelelor
de sarcină (bilanţul
energetic)