Tema 3.

Cuplarea în paralel și repartizarea

automată a sarcinii între generatoarele
care funcţionează în paralel.
Sisteme automate de sincronizare
precisă automată
Condiţii şi procedee de conectare
a generatoarelor pentru
funcţionarea în paralel
• Funcţionarea în paralel a generatoarelor de curent
alternativ (sincrone) este un proces mai complicat în
comparaţie cu funcţionarea în paralel a generatoarelor
de curent continuu.
• Generatoarele sincrone pot funcţiona în paralel
numai la aceeaşi viteză unghiulară a rotoarelor,
adică la sincronizarea rotaţiilor. Unghiul relativ de
deviaţie al rotoarelor, în regim stabil de
funcţionare, este determinat de sarcinile active
aplicate fiecărui generator.
• La schimbarea regimului sarcinilor active ale
generatoarelor se modifică şi unghiurile de
deviaţie între rotoare. Sincronizarea
generatoarelor presupune funcţionarea acestora
cu deplasări relative admisibile ale rotoarelor unul
faţă de celălalt.
• Pentru conectarea generatoarelor la funcţionarea în paralel trebuie
să se îndeplinească anumite condiţii fără de care pot să apară
şocuri mari ale curentului de egalizare. Aceste şocuri conduc la
scăderea tensiunii în sistemul electroenergetic şi pentru valori mari
ale acestora poate produce deteriorarea generatoarelor, motoarelor
primare şi scoaterea din funcţiune a generatoarelor care lucrează .
• Procesul conectării generatorului la funcţionarea în paralel cu
îndeplinirea condiţiilor necesare, se numeşte sincronizarea
generatorului şi se poate face: manual, semiautomat şi automat. La
sincronizarea manuală condiţiile pentru cuplarea generatorului la
reţea se execută manual de către operator. Sincronizarea
semiautomată presupune efectuarea manuală a unor operaţiuni iar
altele se realizează automat. Sincronizarea automată constă în
efectuarea automată a tuturor operaţiunilor.
• Pentru sincronizarea generatoarelor se folosesc trei procedee
diferite: sincronizarea precisă, sincronizarea grosieră şi
autosincronizarea.
• La sincronizarea precisă, generatorul având câmp
inductor de excitație se cuplează la funcţionarea în
paralel cu reţeaua după realizarea condiţiilor de
sincronism:
• egalitatea valorilor amplitudinilor tensiunilor;
• coincidenţa fazelor tensiunilor;
• egalitatea frecvenţelor generatorului care se cuplează
cu frecvenţa reţelei.
La sincronizarea grosieră generatorul excitat se
conectează la funcţionarea în paralel fără respectarea
strictă a condiţiilor de sincronism. În primul moment al
cuplării în serie cu generatorul se introduce se introduce
un reactor (bobină cu reactanţă inductivă) care
micşorează şocul curentului de egalizare în limite
admisibile. După intrarea în sincronism a generatorului
reactorul este scos din circuit.
• Procedeul de autosincronizare constă în: antrenarea generatorului
neexcitat la o turaţie apropiată de turaţia de sincronism (alunecarea
admisibilă 2-3% ), cuplarea generatorului neexcitat la reţea, după
cuplare se conectează alimentarea excitaţiei generatorului. În primul
moment generatorul va funcţiona în regim asincron după care,
având alimentată excitaţia, este atras în sincronism.
Autosincronizarea este cel mai simplu procedeu de sincronizare şi
este aplicat în centrele electrice ale sistemului naţional în care
generatorul este conectat la o reţea de putere infinită şi şocul
curentului de egalizare poate fi suportat.
• Autosincronizare nu se practică în cazul centralelor electrice navale
în care puterea generatorului care se cuplează este comparabilă cu
puterea surselor care alimentează reţeaua electrică. În cazul
centralelor electrice navale şocul curentului de egalizare din
perioada în care generatorul lucrează în regim asincron produce
scăderi mari ale tensiunii în sistemul electroenergetic, poate duce la
deteriorarea generatoarelor, motoarelor primare şi de asemenea la
scoaterea din funcţiune a generatoarelor care lucrează, având ca
urmare scoaterea din funcţiune a centralei electrice navale.
Sincronizarea precisă manuală
 Sincronizarea precisă manuală
• Pentru realizarea condiţiilor de cuplare la reţea a generatorului, schema electrică
de sincronizare conţine aparate pentru măsurarea tensiunilor şi frecvenţelor la
reţea şi la generator, iar pentru a surprinde momentul coincidenţei fazelor, se
foloseşte sincronoscopul cu lămpi în montaj la stingere şi sincronoscopul cu
câmp învârtitor.
• Egalitatea tensiunilor se realizează de către sistemele automate de reglare a
tensiunii din compunerea agregatelor generatoare care sunt suficient de precise
şi permit menţinerea nemodificată a tensiunii în regimurile stabile. Aşa cum s-a
mai menţionat, pe panoul generatorului nu se prevede posibilitatea de reglaj a
acesteia. Verificarea egalităţii tensiunilor se face cu cele două voltmetre.
• Egalitatea frecvenţelor se realizează de regulatoarele automate de turaţie din
compunerea motorului primar şi se controlează cu cele două frecvenţmetre: unul
pentru generatorul care se cuplează şi al doilea pentru reţea. Frecvenţa
generatorului care se cuplează se reglează cu un servomotor cuplat cu
regulatorul de turaţie care se comandă printr-un comutator aflat pe panoul din al
generatorului. Prin manevrarea comutatorului, cu revenire în poziţia zero, acesta
poate fi pus în poziţiile „CREŞTE” sau „SCADE” pentru mărirea sau micşorarea
turaţiei motorului primar, astfel încât să se obţină egalizarea frecvenţei
generatorului care se cuplează cu frecvenţa reţelei. TPD
• Coincidenţa fazelor tensiunilor, în momentul cuplării, poate fi determinată cu:
voltmetrul de nul, sincronoscop cu lămpi sau sincronoscop cu ac indicator.
• Sincronoscopul cu ac indicator este asemănător unui selsin
având dispus pe axul rotorului un ac indicator. Statorul 1 cu
înfăşurarea trifazată legată în stea este conectat prin rezistenţele
suplimentare la tensiunile generatorului care se sincronizează.
• Rotorul 2 are o înfăşurare monofazată conectată la reţea
(generatorul care lucrează).
• Sistemul trifazat de curenţi din înfăşurarea statorului creează un
câmp magnetic învârtitor. Interacţiunea acestui câmp cu câmpul
magnetic al rotorului produce momentul de rotaţie sub acţiunea
căruia rotorul se mişcă cu o viteză proporţională cu diferenţa
dintre frecvenţele reţelei (generatorului care lucrează) şi a
generatorului care se cuplează.
• Acul indicator se mişcă pe scala aparatului într-o parte „REPEDE”
sau în cealaltă parte „INCET” indicând sensul în care trebuie să
se acţioneze asupra motorului primar pentru a obţine egalizarea
frecvenţelor.
• La egalizarea frecvenţelor şi coincidenţa fazelor acul indicator se
stabileşte pe poziţia „ZERO” care corespunde momentului de
cuplare a generatorului pentru funcţionarea în paralel.
• După cuplarea generatorului la reţea aceasta funcţionând în gol , se
acţionează pentru încărcarea lui cu sarcină. În acest scop prin
comutatoarele de comandă a servomotoarelor cuplate cu
regulatoarele de turaţie se acţionează în sensul de creştere a
turaţiei generatorului care se încarcă şi scăderea turaţiei
generatorului care lucrează menţinându-se, în acest fel, frecvenţa
constantă în sistem.
• Distribuţia echilibrată a sarcinii reactive între generatoarele care
funcţionează în paralel, se măsoară cu fazmetre şi se reglează cu
potenţiometrul „Reglare statism”.
• Sincronizarea manuală a generatoarelor este un procedeu aplicat
pe scară largă în instalaţiile electroenergetice navale. Această
operaţie necesită personal specializat, multă atenţie şi a durată
mare de timp necesar pentru îndeplinirea condiţiilor de sincronizare.
Erorile în desfăşurarea acestei operaţiuni pot avea consecinţe grave
soldate cu deteriorări ale agregatelor şi scoaterea din funcţionare a
centralei electrice.
• Actual s-au realizat şi sunt în exploatare la nave, instalaţii automate
pentru sincronizarea precisă a generatoarelor sincrone care permit
realizarea cuplării în paralel fără şocuri de curent şi căderi de
tensiuni în reţeaua navei.
 Sisteme automate de
sincronizare precisă automată
Principiile sincronizării automate precise
Principiile sincronizării automate
• Sistemele automate de sincronizare îndeplinesc funcţii de
control pentru mărimile indicate, acţionează pentru egalizarea
lor şi în final comandă conectarea generatorului la bare. Sunt
cunoscute două principii care stau la baza funcţionării
sincronizatoarelor automate:
1) sincronizatoare automate cu unghi constant de anticipare;
2) sincronizatoare automate cu timp constant de anticipare.
Principiul sincronizării cu timp
constant de anticipare
 TEST DE AUTOEVALUARE
1. Distributia egala a sarcinii reactive la
generatoarele care functioneaza in paralel se
realizeaza prin:
a) reglarea automata a turatiilor motoarelor primare de
antrenare a generatoarelor;
b) reglarea curentilor de sarcina ai generatoarelor care
functioneaza in paralel;
c) reglarea gradului de statism astfel încât acesta să fie
acelaşi pentru generatoarele de aceeaşi putere care
functionează în paralel;
d) reglare a frecventei generatoarelor.
 TEST DE AUTOEVALUARE
2. La functionarea în paralel a
generatoarelor pentru menţinerea
distribuţiei echilibrate a sarcinii active,
sistemele de reglare automată acţionează
asupra:
a) turaţiei motorului primar de antrenare;
b) excitatiei generatorului sincron;
c) consumului de energie electrica;
d) tensiunii generatoarelor