pentru capete mari de apă și debituri mici și turbine de reacție utilizate în mod normal pentru capete

sub aproximativ 450 de metri și debituri moderate sau ridicate. Aceste două clase includ principalele
tipuri de uz comun - și anume, turbina de impuls Pelton și turbinele de reacție ale Francis, elice de tip
Kaplan și Deriaz. Turbinele pot fi aranjate cu arbori orizontali sau, mai frecvent, verticali. Sunt posibile
variații largi de proiectare în fiecare tip pentru a îndeplini condițiile hidraulice locale specifice. [2]

Generatoarele
Generator electric, numit și dinam, este orice mașină care convertește energia mecanică în
energie electrică pentru transport și distribuție pe linii electrice către clienți interni, comerciali și
industriali. Generatoarele produc, de asemenea, puterea electrică necesară pentru automobile, avioane,
nave și trenuri.

Puterea mecanică pentru un generator electric se obține de obicei dintr-un arbore rotativ și este
egală cu cuplul arborelui înmulțit cu viteza de rotație sau unghiulară. Puterea mecanică poate proveni
dintr-o serie de surse: turbine hidraulice la baraje sau cascade; turbine eoliene; turbine cu abur care
utilizează abur produs cu căldură din arderea combustibililor fosili sau din fuziunea nucleară; turbine cu
gaz care ard gaz direct în turbină; sau motoare pe benzină și diesel. Construcția și viteza generatorului
pot varia considerabil în funcție de caracteristicile motorului primar.

Aproape toate generatoarele utilizate pentru alimentarea rețelelor de energie electrică

generează curent alternativ, care inversează polaritatea la o frecvență fixă (de obicei 50 sau 60 de cicluri,
sau inversări duble, pe secundă). Deoarece un număr de generatoare sunt conectate la o rețea de
alimentare, acestea trebuie să funcționeze la aceeași frecvență pentru generarea simultană. Prin
urmare, sunt cunoscuți ca generatori sincroni sau, în unele contexte, alternatori.[3]

Transformatorul
Transformatorul este un dispozitiv care transferă energia electrică de la un circuit de curent
alternativ la unul sau mai multe alte circuite, fie crescând (intensificând), fie reducând (coborând)
tensiunea. Transformatoarele sunt utilizate în scopuri foarte variate; de exemplu, pentru a reduce
tensiunea circuitelor convenționale de alimentare pentru a opera dispozitive de joasă tensiune, cum ar fi
sonerii și trenurile electrice de jucărie, și pentru a crește tensiunea de la generatoarele electrice, astfel
încât puterea electrică să poată fi transmisă pe distanțe mari.[4]

INVESTIȚIA ÎN HIDROCENTRALE
Diferite tipuri de hidrocentrale
Există diferite tipuri de hidrocentrale, cu diferite cantități de energie generată, după cum urmează:

 Hidrocentrale PICO-electrice <5kW

 Hidrocentrale MICRO si MINI-elecrice 5kW – 100kW
 Hidrocentrale mici 100kW-10M
 Hidrocentrale mari >10MW

Se pot folosi configurații, depinzând de condițiile topografice și hidrologice, dar toate adoptă
același principiu general. Pentru a determina potențialul energetic al apei curgătoare dintr-un râu sau
pârâu este necesar să se determine atât debitul cât și căderea de apă. Debitul este cantitatea de apă
care curge prin dreptul unui punct într-o perioadă de timp dată. Unitățile de măsură folosite sunt: l /sec
și m3 /sec.

Căderea este înălțimea verticală, în metri, de la turbină (punctul în care energia este extrasă din apă)
până în punctul unde apa intră în canalul de admisie.

Energia se pierde atunci când este convertită dintr-o formă în alta. Turbinele relativ mici au în foarte
puține cazuri un randament mai mare de 80%; restul de 20% este alcătuit din energie cinetică și zgomot.
Se va pierde și energie prin țevi sau canale datorită frecării. Printr-o concepție atentă aceste pierderi pot
fi minimizate.

Tehnologia turbinelor în raport cu eficiența

Din varietatea de componente dintr-o hidrocentrală, turbina este componenta de bază în producerea de
energie. Deoarece reprezintă o parte majoră din costul instalației și definește recuperarea investiției,
turbina trebuie să fie cât mai eficientă în raport cu costul ei. Sunt tipice două categorii de turbine, dar
există multe modificări și rafinamente în cadrul acestor categorii.

De exemplu, turbinele cu cădere mare de apă sunt ideale pentru apele rapide. Turbinele cu cădere joasă
de apă sunt ideale pentru apele lente, aproape de orizontală.

Tehnologia pentru turbinele hidroelectrice mici este acum destul de matură, ca rezultat al unor cercetări
intensive și sistematice pentru optimizarea echipamentelor specifice hidrocentralelor.

Proiectarea turbinelor hidroelectrice mici trebuie să îndeplinească trei cerințe:

•  simplitate (costuri reduse);

•  randament mare;
•  fiabilitate maximă (întreținere minimă si ușoară).[5]

Costul energiei hidroelectrice

Deși centralele hidroelectrice mari pot fi exploatate economic, costul achiziției de terenuri și al
construcției barajului și rezervoarelor trebuie incluse în costul total al energiei electrice, deoarece aceste
cheltuieli reprezintă în general aproximativ jumătate din costul total inițial. Majoritatea centralelor mari
au mai multe scopuri: generarea hidroenergetică, controlul inundațiilor, stocarea apei potabile și
captarea apei pentru irigații. În cazul în care costurile de construcție sunt proporționale în mod
corespunzător cu utilitatea care nu produce energie electrică a unității, electricitatea poate fi vândută
foarte ieftin. În regiunea Pacificului de Nord-Vest al Statelor Unite, o astfel de contabilitate a oferit
centralelor hidroelectrice un aparent avantaj în raport cu unitățile cu combustibil fosil.
 AVANTAJELE HIDROENERGIEI
Hidroelectricitatea este o sursă de energie regenerabilă.
Hidroelectricitatea utilizează energia apei curgătoare, fără a reduce cantitatea acesteia, pentru a
produce electricitate. Prin urmare, toate dezvoltările hidroelectrice, de dimensiuni mici sau mari,
indiferent dacă sunt fluviale sau de acumulare, se potrivesc conceptului de energie regenerabilă.

Hidroelectricitatea face posibilă utilizarea altor surse regenerabile.

Centralele hidroelectrice cu rezervoare de acumulare oferă o flexibilitate operațională
incomparabilă, deoarece pot răspunde imediat la fluctuațiile cererii de energie electrică. Flexibilitatea și
capacitatea de stocare a centralelor hidroelectrice le fac mai eficiente și mai economice în susținerea
utilizării surselor intermitente de energie regenerabilă, cum ar fi energia solară sau energia eoliană.

Hidroelectricitatea promovează energia garantată și stabilitatea prețurilor.

Apa fluvială este o resursă menajeră care, contrar combustibilului sau gazului natural, nu este
supusă fluctuațiilor pieței. În plus, este singura sursă mare de energie regenerabilă, iar raportul cost-
beneficiu, eficiență, flexibilitate și fiabilitate contribuie la optimizarea utilizării centralelor termice.

Hidroelectricitatea contribuie la stocarea apei potabile.

Rezervoarele centralelor hidroelectrice colectează apa de ploaie, care poate fi apoi utilizată
pentru consum sau pentru irigații. În stocarea apei, ele protejează pânzele freatice împotriva epuizării și
reduc vulnerabilitatea noastră la inundații și secete.

Hidroelectricitatea crește stabilitatea și fiabilitatea sistemelor de electricitate.

Funcționarea sistemelor de electricitate depinde de surse de generare rapide și flexibile pentru a
satisface cerințele de vârf, pentru a menține nivelurile de tensiune a sistemului și pentru a restabili rapid
alimentarea după o întrerupere. Energia generată de instalațiile hidroelectrice poate fi injectată în
sistemul electric mai rapid decât cea a oricărei alte surse de energie. Capacitatea sistemelor
hidroelectrice de a atinge producția maximă de la zero într-o manieră rapidă și previzibilă le face
excepționale de adecvate pentru abordarea modificărilor consumului și furnizarea de servicii auxiliare
sistemului electric, menținând astfel echilibrul între furnizarea și cererea de energie electrică.

Hidroelectricitatea ajută la combaterea schimbărilor climatice.

Ciclul de viață hidroelectric produce cantități foarte mici de gaze cu efect de seră (GES). Emițând
mai puțin GES decât centralele electrice alimentate cu gaz, cărbune sau petrol, hidroelectricitatea poate
ajuta la întârzierea încălzirii globale. Deși doar 33% din potențialul hidroelectric disponibil a fost
dezvoltat, astăzi hidroelectricitatea previne emisia de GES corespunzătoare arderii a 4,4 milioane de
barili de petrol pe zi în întreaga lume.
 Hidroelectricitatea îmbunătățește aerul pe care îl respirăm.
Centralele hidroelectrice nu eliberează poluanți în aer. Foarte frecvent înlocuiesc generația din
combustibili fosili, reducând astfel ploile acide și smogul. În plus, dezvoltările hidroelectrice nu
generează subproduse toxice.

Hidroelectricitatea oferă o contribuție semnificativă la dezvoltare.

Instalațiile hidroelectrice aduc energie electrică, autostrăzi, industrie și comerț în comunități,
dezvoltând astfel economia, extinzând accesul la sănătate și educație și îmbunătățind calitatea vieții.
Hidroelectricitatea este o tehnologie cunoscută și dovedită de mai bine de un secol. Impacturile sale
sunt bine înțelese și gestionabile prin măsuri de atenuare și compensare a daunelor. Oferă un vast
potențial și este disponibil